•Construcția și principiul de funcționare a instalației de alimentare cu benzina, diesel și carburant gazos

O instalație de alimentare cu benzină, motorină și carburant gazos este un sistem complex care are ca
scop furnizarea carburanților necesari vehiculelor. Această instalație este utilizată în stațiile de
alimentare cu carburanți, unde șoferii își umplu rezervoarele.

Construcția instalației de alimentare include mai multe componente esențiale:

• Rezervoarele de stocare: Acestea sunt containere mari care conțin benzină, motorină sau
carburant gazos. De obicei, aceste rezervoare sunt subterane pentru a preveni scurgerile și pentru a
menține temperaturi constante.

• Pompele de transfer: Acestea sunt pompe care extrag carburantul din rezervoare și îl dirijează
către pompele de alimentare pentru a fi distribuit către vehicule.

• Pompele de alimentare: Aceste pompe sunt poziționate la stația de alimentare și furnizează

carburantul vehiculelor care se opresc pentru a se alimenta.

• Contoare: Contorizează cantitatea de carburant furnizată fiecărui vehicul. Aceste dispozitive

asigură înregistrarea precisă a cantității de carburant livrată și facturarea corespunzătoare a clienților.

• Sisteme de siguranță: Instalațiile de alimentare cu carburant sunt echipate cu sisteme de

siguranță pentru a preveni scurgerile și pentru a gestiona situații de urgență.

• Principiul de funcționare al instalației de alimentare cu carburant implică extragerea carburantului

din rezervoarele de stocare cu ajutorul pompelor de transfer. Acest carburant este apoi pompat către
pompele de alimentare, unde șoferii își umplu rezervoarele. În același timp, contoarele înregistrează
cantitatea de carburant livrată, iar clienții plătesc în funcție de această înregistrare.

•În cazul carburantului gazos, instalarea și funcționarea sunt similare, dar necesită un echipament
specializat pentru a trata și comprima gazul înainte de a-l furniza vehiculelor.
•Descrierea istoricului sistemelor internaționale de transport

Sistemele internaționale de transport au evoluat semnificativ de-a lungul istoriei

pentru a răspunde nevoilor de conectare și transport la nivel global. Iată o
descriere generală a istoricului acestor sisteme:
Drumurile și căile navigabile antice: Încă din antichitate, omenirea a creat drumuri
și căi navigabile pentru a permite transportul de oameni și bunuri. De exemplu,
Egiptul antic avea un complex sistem de căi navigabile pe Nil, iar Drumul Mătăsii a
fost o rețea de căi de transport care lega Asia cu Europa și Africa.
Evoluția căilor ferate: În secolul al XIX-lea, dezvoltarea căilor ferate a revoluționat
transportul la nivel mondial. Prima linie de cale ferată modernă a fost construită
în Marea Britanie în 1825, iar această tehnologie a fost rapid adoptată în întreaga
lume. Căile ferate au contribuit semnificativ la industrializare și au permis
transportul rapid și eficient al mărfurilor.
Dezvoltarea transportului rutier: Odată cu apariția automobilelor și a rețelelor de
drumuri asfaltate, transportul rutier a devenit o componentă importantă a
sistemelor internaționale de transport. Drumurile autostrăzilor și autostrăzile au
extins capacitatea de transport de persoane și mărfuri la nivel global.
Transportul aerian și naval: În secolul al XX-lea, aviația civilă și transportul naval
au devenit tot mai importante în legăturile internaționale. Avioanele comerciale
au transformat călătoriile pe distanțe lungi, iar navele de mare tonaj asigură
transportul a numeroase mărfuri pe marile oceane ale lumii.
Globalizarea transportului: Cu creșterea globalizării, sistemele internaționale de
transport au devenit din ce în ce mai interconectate. Organizații precum
Organizația Internațională a Aviației Civile (ICAO) și Organizația Maritimă
Internațională (IMO) reglementează transportul la nivel global și facilitează
cooperarea internațională în domeniul transportului.
Astăzi sistemele internaționale de transport includ o gamă largă de modalități, de
la transportul feroviar, rutier și aerian până la transportul maritim și fluvial.
Aceste sisteme joacă un rol crucial în conectarea națiunilor, în comerțul mondial și
în mobilitatea globală a oamenilor.
•Sistemul de transport combinat

Sistemele de transport combinat, cunoscute și sub denumirea de "transport multimodal", se

referă la utilizarea mai multor modalități de transport pentru a asigura un flux eficient și
continuu al bunurilor sau pasagerilor dintr-un punct A într-un punct B. Aceste sisteme sunt
concepute pentru a exploata avantajele fiecărei modalități de transport și pentru a depăși
dezavantajele acestora. Iată câteva aspecte importante legate de sistemele de transport
combinat:
Modalități de transport implicate: Un sistem de transport combinat poate implica combinații de
modalități precum căi ferate, transport rutier (camioane), transport maritim (nave), transport
fluvial, transport aerian și chiar transportul pe distanțe scurte (de exemplu, folosind biciclete
sau trotinete pentru livrări în zonele urbane).
Hub-uri de transfer: În aceste sisteme, există locații speciale numite hub-uri de transfer, unde
bunurile sau pasagerii sunt transferați dintr-o modalitate de transport în alta. Acestea pot fi
porturi, gări sau aeroporturi mari, unde se realizează acest schimb.
Flexibilitate și eficiență: Sistemele de transport combinat sunt recunoscute pentru flexibilitatea
lor. Acestea pot fi personalizate pentru a se potrivi cerințelor specifice ale fiecărei trasee sau
transport. De exemplu, pentru transportul internațional, se poate alege să se utilizeze
transportul maritim pentru o parte a traseului și apoi camioane pentru ultimul segment.
Reducerea costurilor și impactului asupra mediului: Combinarea modalităților de transport
poate reduce costurile de transport și poate reduce impactul asupra mediului. Transportul pe
calea ferată sau pe apă, de exemplu, poate fi mai eficient în ceea ce privește consumul de
combustibil și emisiile de carbon în comparație cu transportul rutier pe distanțe lungi.
Interooperabilitate și reglementare: Pentru a funcționa eficient, sistemele de transport
combinat necesită o reglementare adecvată și colaborare între diferitele companii de transport
și agenții guvernamentali. Acest lucru poate implica stabilirea unor standarde pentru ambalare,
etichetare și transfer.
Sistemele de transport combinat au devenit din ce în ce mai importante în lumea globalizată
actuală, facilitând comerțul internațional și transportul eficient al mărfurilor și persoanelor pe
distanțe mari. Acestea reprezintă un instrument cheie pentru conectarea regiunilor și țărilor,
facilitând mobilitatea și economia globală.
Nomenclatura lucrărilor de mentenanța executate in cadrul întreținerii zilnice a mecanismelor
și instalațiilor de la motoare

Nomenclatura lucrărilor de mentenanță pentru întreținerea zilnică a mecanismelor și

instalațiilor de la motoare variază în funcție de tipul motorului și de specificul aplicației. Totuși,
există unele lucrări generale care pot fi incluse în nomenclatura pentru întreținerea zilnică a
motoarelor. Iată o listă a unor astfel de lucrări:
Verificarea nivelului de ulei: Asigurarea că motorul are suficient ulei pentru lubrifiere. Se
completează în caz de nevoie.
Verificarea nivelului de lichid de răcire: Monitorizarea nivelului de lichid de răcire și asigurarea
că este în parametrii normali.
Curățarea filtrelor de aer: Îndepărtarea și curățarea filtrelor de aer pentru a asigura o bună
admisie a aerului în motor.
Verificarea și strângerea conexiunilor: Verificarea conexiunilor electrice și mecanice pentru a
evita slăbirea acestora în timp.
Curățarea suprafețelor exterioare: Curățarea suprafețelor exterioare ale motorului pentru a
elimina murdăria și praful care pot afecta performanța.
Verificarea furtunurilor și a cablurilor: Examinarea furtunurilor și a cablurilor pentru eventuale
deteriorări sau scurgeri.
Inspectarea componentelor critice: O examinare atentă a componentelor critice ale motorului,
precum curelele de transmisie, pentru a detecta uzura sau deteriorarea.
Verificarea sistemelor de evacuare: Asigurarea că sistemul de evacuare este în bună funcțiune și
că nu există scurgeri sau probleme cu evacuarea gazelor de eșapament.
Verificarea nivelului de combustibil: Verificarea nivelului de combustibil și asigurarea că există
suficient pentru funcționarea motorului.
Încălzirea motorului: Pornirea motorului și încălzirea acestuia la temperatura de funcționare
pentru a asigura lubrifierea adecvată.
Verificarea sistemului de aprindere: Examinarea sistemului de aprindere pentru a asigura că
bujiile și cablurile de aprindere sunt în stare bună.
Acestea sunt doar câteva exemple de lucrări de întreținere zilnică care pot fi incluse în
nomenclatura pentru motoare. Specificul lucrărilor poate varia în funcție de tipul și scopul
motorului. Este important să urmați manualul de utilizare specific al motorului și să respectați
recomandările producătorului pentru întreținerea corespunzătoare a motorului.
 Sistemele de transport din Germania și Franța
Sistemele de transport din Germania și Franța sunt bine dezvoltate și
eficiente. Ambele țări au o infrastructură de transport modernă care
include autostrăzi, căi ferate, rețele de transport public și
aeroporturi.Transportul feroviar: Atât Germania, cât și Franța, dispun
de sisteme feroviare extinse. Companiile feroviare, cum ar fi Deutsche
Bahn în Germania și SNCF în Franța, oferă servicii de pasageri și
transport de marfă. Trenurile de mare viteză, cum ar fi TGV-ul francez și
trenurile ICE (Intercity-Express) germane, asigură legături rapide între
orașele importante.Autostrăzile: Ambele țări au o rețea densă de
autostrăzi (autoroute în Franța și Autobahn în Germania) care permit
deplasarea rapidă între orașe și regiuni. Germania este cunoscută
pentru segmentele sale de autostrăzi fără limită de viteză pe anumite
tronsoane.Transportul public: Transportul public în orașe este bine
dezvoltat și este folosit pe scară largă. Franța și Germania oferă servicii
de metrou, tramvai, autobuze și trenuri suburbane în marile orașe.
Acest sistem de transport public face ca deplasarea în orașe să fie
ușoară și comodă.Transportul aerian: Ambele țări au mai multe
aeroporturi internaționale importante. Aeroportul Charles de Gaulle din
Paris și Aeroportul Frankfurt sunt două dintre cele mai mari și
aglomerate aeroporturi din Europa.Transportul maritim: Franța are un
sector maritim important, cu porturi majore, cum ar fi Portul Marsilia și
Portul Le Havre. Germania are, de asemenea, porturi maritime, cum ar
fi Portul Hamburg, care asigură transportul de mărfuri pe apă.Ambele
țări investesc în dezvoltarea infrastructurii de transport durabil și
ecologic, promovândutilizarea transportului public și a vehiculelor
electrice.În concluzie, sistemele de transport din Germania și Franța
sunt bine dezvoltate, oferind o varietate de opțiuni pentru deplasare în
interiorul țărilor și în afara lor.
 Sistemele de transport din Republica Moldova
Sistemele de transport din Republica Moldova sunt mai mici și mai puțin dezvoltate decât cele
din Franța sau Germania, dar au un rol esențial în mobilitatea populației și în transportul de
mărfuri în țară. Iată câteva aspecte cheie ale sistemelor de transport din Republica Moldova:

Transportul rutier: Drumurile și autostrăzile din Republica Moldova fac legătura între orașe și
sate. Deși nu dispune de o rețea extinsă de autostrăzi, țara are câteva șosele principale care
leagă orașele și regiunile. Transportul rutier este principalul mod de deplasare în țară, iar
infrastructura este în curs de dezvoltare.
Transportul feroviar: Moldova are o rețea de căi ferate care acoperă întreaga țară. Acest sistem
de transport feroviar este important pentru transportul de mărfuri, inclusiv pentru exporturile
de materii prime și produse agricole. În plus, căile ferate oferă servicii de transport de pasageri
către destinații interne și internaționale.
Transportul public: Principalele orașe ale Republicii Moldova, precum Chișinău, oferă servicii de
transport public, inclusiv autobuze, troleibuze și microbuze. Acest sistem de transport public
facilitează deplasarea în orașe și zonele din apropiere.
Transportul aerian: Aeroporturile din Republica Moldova, cum ar fi Aeroportul Internațional
Chișinău, asigură servicii de transport aerian, inclusiv curse interne și internaționale.
Aeroporturile servesc ca puncte de conexiune pentru zboruri către alte destinații din Europa și
din întreaga lume.
Transportul maritim: Republica Moldova nu are ieșire la mare, astfel că transportul maritim nu
este o opțiune. Cu toate acestea, țara utilizează râul Nistru și portul Giurgiulești pentru
transportul de mărfuri către alte țări, cum ar fi Ucraina.
În concluzie, sistemele de transport din Republica Moldova sunt esențiale pentru mobilitatea
populației și pentru transportul de mărfuri. Deși infrastructura este mai mică decât cea din țări
mai mari, Republica Moldova investește în dezvoltarea și modernizarea sistemelor sale de
transport pentru a facilita accesul la transporturile eficiente și durabile .
 Determinarea constructiei si principiul de functionare ale elementelor sistemului de frânare.

Sistemul de frânare al unui vehicul este un component esențial pentru siguranță și controlul acestuia în
trafic. Sistemul de frânare este compus din mai multe elemente, iar principiul de funcționare este relativ
asemănător în majoritatea vehiculelor. Iată o descriere generală a construcției și principiului de
funcționare a elementelor sistemului de frânare:Discul de frână:Construcție: Un disc metalic (de obicei
din fontă sau aliaje de oțel) montat pe roțile vehiculului.Principiul de funcționare: Când șoferul apasă
pedala de frână, aceasta acționează un cilindru de frână care apasă niște placuțe de frână împotriva
discului. Fricțiunea dintre placuțele de frână și discgenerează forța necesară pentru a încetini sau opri
vehicululPlacuțele de frână:Construcție: Placuțele de frână sunt confecționate din materiale compozite
care rezistă la uzură și căldură. Ele sunt montate în etrierele de frână.Principiul de funcționare: Placuțele
de frână sunt strânse împotriva discului de frână atunci când pedala de frână este apăsată, generând
fricțiunea necesară pentru a opri sau încetini vehiculul.Etrierele de frână:Construcție: Etrierele sunt
montate de o parte și de alta a discului de frână și conțin pistonul și mecanisme de acționare.Principiul
de funcționare: Când pedala de frână este apăsată, pistonul din etrier este împins spre placuțele de
frână, care apasă împotriva discului, generând fricțiunea necesară pentru oprirea vehiculului.Lichidul de
frână:Construcție: Lichidul de frână este un fluid special cu o compoziție chimică specifică pentru a
asigura funcționarea corectă a sistemului de frânare.Principiul de funcționare: Când pedala de frână este
apăsată, presiunea hidraulică este generată în sistemul de frânare. Lichidul de frână transferă această
presiune către etriere, acționând pistonul și apăsând placuțele de frână împotriva discului.Tamburul de
frână (pentru sistemele cu frâne cu tambur):Construcție: Un tambur metalic rotativ care este
montat pe roțile vehiculului.Principiul de funcționare: În sistemele cu tambur de frână,
presiunea hidraulică generată de pedala de frână este utilizată pentru a împinge sabotul de
frână împotriva interiorului tamburului. Aceasta generează fricțiunea necesară pentru oprirea
vehiculului.Sistemul de frânare este conceput pentru a transforma energia cinetică a vehiculului
în căldură prin fricțiune. Aceasta permite controlul vitezei și oprirea vehiculului în mod sigur.
 Componentele constructive ale sistemului de sigurantã activa
Componentele constructive ale sistemului de siguranță activă într-un vehicul sunt proiectate
pentru a ajuta la prevenirea accidentelor și pentru a oferi șoferului control asupra vehiculului în
diverse situații. Aceste componente includ:Sistemele de frânare antilucru (ABS): ABS este un
sistem care ajută la prevenirea blocării roților în timpul frânării bruste. Acesta controlează
presiunea frânelor pe fiecare roată individual, permițând șoferului să mențină controlul asupra
direcției în timpul frânării.Controlul tracțiunii (TCS): TCS este proiectat pentru a preveni
alunecarea roților în timpul accelerării. Acesta ajustează puterea motorului și presiunea
frânelor pentru a menține tracțiunea roților.Controlul stabilității (ESC): Acest sistem
monitorizează manevrele vehiculului și ajută la prevenirea derapajului sau pierderii controlului
în situații de urgență. Acesta poate ajusta puterea motorului și frânarea individuală pe roți
pentru a menține vehiculul pe traiectorie.Asistența la frânare de urgență (EBA): EBA detectează
atunci când șoferul frânează brusc și aplică presiune suplimentară pe frâne pentru a maximiza
puterea de frânare în caz de urgență.Asistența la plecarea în rampă (HSA): HSA ajută la
menținerea vehiculului oprit pe o rampă atunci când șoferul trece de la frână la accelerație.
Acesta evită rularea înapoi sau îndărăt în timpul plecării pe o pantă.Controlul vitezei în coborâre
(HDC): Acest sistem ajută la menținerea unei viteze constante în timpul coborârii pe pante
abrupte, evitând supravitezarea vehiculului.Sistemele de asistență la parcare: Aceste sisteme
utilizează senzori și camere pentru a ajuta șoferul să parcheze în siguranță, oferind asistență în
detectarea obstacolelor și în efectuarea manevrelor de parcare.Sistemele de avertizare la
schimbarea benzii (LDW): Aceste sisteme detectează dacă vehiculul iese din banda sa de
circulație și avertizează șoferul pentru a preveni părăsirea neintenționată a benzii. Aceste
componente constructive ale sistemului de siguranță activă lucrează împreună pentru a oferi
șoferului asistență în prevenirea accidentelor și pentru a menține controlul vehiculului în
diverse condiții de conducere. Ele contribuie la îmbunătățirea siguranței în trafic și reducerea
riscului de accidente.