Piata Transporturilor Aeriene de Marfuri

1. Oferta companiilor de transport aerian

În acest caz, studiul ofertei trebuie sa cuprinda trei componente: constructorii de

material aeronautic, aeroporturile si companiile aeriene.
Piata constructorilor aeronautici a cunoscut o crestere rapida, concomitent cu moder-
nizarea flotelor acestora. Astfel, în ultimii 20 de ani, numarul total al avioanelor în functiune, pe
plan mondial, s-a dublat, structura parcurilor de avioane cunoscând modificari importante în
sensul cresterii numarului avioanelor cu reactie.
Previziunile privind comenzile de avioane pâna în anul 2010 indica cresteri de 6,2%
pe an, principaii constructori aeronautici fiind Boeing si Airbus.
Aeroporturile joaca un rol hotarâtor în dezvoltarea activitatilor directe sau indirecte
legate de derularea transporturilor: miscari de marfuri si aeronave, transport si depozitare ale
marfurilor, activitati comerciale, prestari de servicii, închirieri de spatii etc.
În functie de traficul toal, intern si international, dirijat pe aeroport, primele locuri sunt
detinute de aeroporturile americane Chicago O’Hare (cu peste 1 mil. tone de marfa
transportata),Dallas Fort Worth (cu peste1 mil. tone de marfa transportata), urmate de
aeroportuirle din Europa – London Heathrow (tot cu 1 mil. tone marfa derulata anual).
Companiile aeriene sunt supuse, pe de o parte, reglementarilor internationale de mediu
economic, în care evolueaza, si, pe de alta parte, de cererea de transport aerian, care este
fluctuanta, ca urmare a influentei unor factori conjuncturali, a fusurilor orare, zilele
saptamânii sau regiunile unde opereaza. Ele trebuie sa se adapteze mediului macroeconomic din
care fac parte, noilor reglementari caracterizate prin extinderea politicilor de liberalizare initiate
la sfârsitul anilor ’70 de SUA, continuata în Europa si ulterior, în transportul aerian mondial.
În aceste conditii, piata transportului aerian este într-o faza de profunde miscari
caracterizate printr-o tendinta de concentrare a companiilor aeriene, cu aparitia
megatransportatorilor în SUA, privatizarea unui numar mare de companii aeriene în Europa si
America Latina, precum si prin strategii de diversificare si cooperare între companii aeriene de
marimi diferite, situate în locuri departate din punct de vedere geografic.
Compania de transport aerian de marfuri prezinta un serviciu de baza si mai multe
servicii periferice.
Serviciul de baza este cel care va satisface nevoia principala a clientului de a i se
transporta marfa.
Serviciile periferice faciliteaza accesul la serviciul de baza si-i mareste valoarea.
Sistemul format din serviciul de baza si serviciile periferice functioneaza în scopul de
realizare a ofertei de servicii, adica a unui sistem global. Fiecare element este legat de toate
celelalte, legatura efectuându-se prin intermediul elementului comun întregului sistem –clientul.
Functionarea ofertei de servicii necesita doua tipuri de decizii:
• deciziile privind fiecare element în parte si ralatiile care concura la realizarea ofertei
finale. Regula de baza este urmatoarea: cu cât creste numarul de servicii oferite, cu atât riscul de
a nu fi cei mai buni pe segmentul de piata dat creste, iar calitatea serviciului global scade.
• deciziile legate de alegerea suportului fizic, echipamentul, personalul de contact si tipul
interactiunii dintre client si celelalte elemente ale sistemului care produc serviciul global.
Pentru realizarea serviciului de transport aerian sunt implicate doua categorii de
personal:
 • personalul care lucreaza în administrarea si asigurarea tehnica a zborurilor;
• personalul care intra în contact direct cu clientul.
Cel mai mare impact asupra clientului serviciului de transport aerian îl are personalul
în contact, care are rol fundamental, asigurând interfata între companie – careia trebuie sa-i
reprezinte interesele, si client – caruia trebuie sa-i ofere cel mai bun serviciu.
Alinierea la standardele calitative internationale trebuie sa ia în calcul calitatea
avionului si serviciile periferice, care vin sa completeze serviciul de baza. Metode de
îmbunatatire si control exista, si trebuie însa aplicate si urmarite efectele pe termen lung, la
nevoie corectate greselile prin masuri radicale.

1.2 Oferta de transport aerian cu palete, igloo-uri si containere

Tendintele actuale în organizarea transporturilor aeriene, consecinta a moder-nizarii

traficului aerian si a largirii expeditiei internationale aeriene consolidate, impun tratarea unitara a
întregului proces „ambalare-depozitare-încarcare-transport-descarcare-depozitare-distributie”.
În acest context, în ultimul deceniu, asistam la generalizarea transportului ae-rian cu
palete, igloo-uri si containere, ca forme moderne de realizare, din punct de vedere fizic, a
consolidarii marfurilor în trafic aerian. Sunt recomandate de IATA (International Air
Transport Association) si incluse din punct de vedere tarifar în categoria Unit Load Devices
(ULD) (tarife mai reduse), în scopul încurajarii investitiilor în acest domeniu, asigurarii unei mai
bune cooperari tehnico-organizatorice între diversele modalitati si mijloace de transport si
rentabilizarea în final a transportului aerian.
• Paletele – în transportul aerian se folosesc, în principal, patru tipuri, având
dimensiunile bazei standardizate.
P.1 88” × 125” = 224 cm × 318 cm
P.2 88” × 108” = 224 cm × 279 cm
P.6 96” × 125” = 224 cm × 318 cm
P.7 96” × 238” = 224 cm × 606 cm
Înaltimea paletelor poate fi diferita în functie de înaltimea coletelor aranjate pe paleta.
Dupa aranjare, coletele sunt acoperite apoi cu o plasa de protectie. În cadrul operatiunilor
comerciale, paletele au fost codificate cu litera „P” (AircraftPallet and Net).
• Igloo-urile au aparut în transporturile aeriene din nevoia de a se proteja si partea
superioara a marfurilor. Ele sunt construite din platforme de forma dreptunghiulara, având
dimensiuni standardizate si sunt prevazute cu 3-4 pereti si acoperis.
Dimensiunile uzuale ale suprafetei bazei igloo-urilor sunt:
UA 88” × 125” = 224 cm × 318 cm
UA 88” × 108” = 224 cm × 279 cm
UQ 96” × 125” = 224 cm × 318 cm
Înaltimea încarcaturii pe igloo-uri poate fi diferita în functie de caracteristi-cile
marfurilor.
• Containerele – potrivit standardelor IATA, containerele utilizate în traficul aerian sunt
clasificate în trei grupe speciale, dupa locul unde pot fi transportate la bordul aeronavei si
materialele din care sunt construite:
a) Maindeck Container (tip A sau B), de constructie metalica. Se încarca si se fixeaza în
vederea transportului în cala principala a aeronavei;
 b) Lower Deck Certified Container (de tip AV sau AW), de constructie meta-lica. Se
încarca si se fixeaza în vederea transportului în cala secundara a aeronavei;
c) Non Certified Aircraft Container, construit din orice material, exceptând metalul,
putând avea oricare din dimensiunile containerelor de mai sus.
Aceste tipuri de containere formeaza grupul prioritar de containere utilizate în traficul
aerian, din punct de vedere dimensional si al formei (adaptata ocuparii cu maxima eficienta a
spatiului interior al aeronavei), existând 19 modele de asemenea containere standardizate de
IATA.
În afara de aceste tipuri, pentru a veni în întâmpinarea companiilor aeriene si a facilita
extinderea transporturilor aeriene containerizate, IATA a mai standardizat un numar de 17 tipuri
de recipienti – cutii care sa poata fi folosite pentru transpor-tul aerian al marfurilor.De
asemenea, la recomandarea IATA, companiile aeriene acorda reduceri însemnate la tarifele
percepute pentru transportul marfurilor în trafic aerian con-tainerizat.
În ultimul timp, în domeniul containerizarii traficului aerian, se manifesta o tendinta
de apropiere a parametrilor containerelor de tip IATA si a celor de tip ISO (International
Organization for Standardization).
Din punct de vedere comercial, aeronavele pot fi exploatate in regim de linie, respectiv
prin curse regulate stabilite potrivit unui orar de zbor adus la cunostinta beneficiarilor de
transport in mod public, si prin curse neregulate (charter), realizate in baza contractelor incheiate
intre compania aeriana si diversi beneficiari care doresc sa exploateze pe o perioada de timp
determinate avioanele luate in chirie.
Marile companii aeriene asigura exploatarea comerciala a aeronavelor din dotare atat in
regim de linie cat si prin zboruri charter.

1.3. Spatiul aerian national si structura organizatorica

Spatiul aerian national reprezinta coloana de aer situata deasupra teritoriului de

suveranitate al Romaniei, pana la limita inferioara a spatiului extraatmosferic. Acesta cuprinde:
• spatiul de circulate aeriana, reprezentand portiunea din spatiul aerian national unde se
permite activitatea aeronautica in aer si pe terenurile destinate decolarilor si aterizarilor,
indiferent de apartenenta si de natura activitatii de zbor;
• zonele rezervate, reprezentand portiunile din spatiul aerian national destinate
activitatilor aeronautice de scoala, de incercare si de omologare a aeronavelor etc.;
• zonele reglementate, constitute din zone periculoase, zone restrictionate sau zone
interzise, precum si caile aeriene conditionale si zonele de activitate comuna la granita.
Din punct de vedere administrativ, spatiul aerian al tarii noastre se imparte in:
• spatiul aerian rezervat unitatilor subordonate Ministerului Transporturilor si anume:
zonele aeroporturilor deschise traficului intern si international (zonele de control de aerodrom);
caile aeriene interne si internationale; regiunea terminala de control Bucuresti; zonele
aeroporturilor aviatiei utilitare si sportive; precum si spatiul aerian de la sol pana la inaltimea de
200 m (in zonele de ses), 400 m (in zonele de deal) si 700 m (in zonele de munte);
• spatiul rezervat unitatilor care produc sau repara aeronave, necesar controlului
tehnic al aeronavelor construite sau reparate de acestea;
• spatiul rezervat aviatiei militare.
Asigurarea cerintelor de dirijare si control al zborurilor impune clasificarea spatiului
aerian national in: controlat si necontrolat.
 Spatiul aerian controlat este destinat zborurilor aviatiei de transport, unde se asigura
dirijarea si controlul traficului aerian pentru zborul dupa instrumente de navigatie aeriana. Restul
spatiului aerian este necontrolat.
Spatiul aerian controlat cuprinde: regiuni de control; regiuni terminale de control si zone
de control de aerodrom.
Regiunea de control, delimitata vertical si orizontal, reprezinta parte din spatiul aerian
controlat si cuprinde caile de navigafie aeriana, respectiv culoarele de zbor. Acestea au forma de
paralelipiped, respectiv sunt delimitate pe verticala si pe orizontala (departajare spatiala); de
asemenea, sunt departajate si longitudinal (departajare in timp). Departajarea spatiala si in timp
are ca scop evitarea pericolului de coliziune a aeronavelor in aer, principala departajare si cea
mai sigura fiind cea pe verticala. Daca aceasta din urma nu este suficienta, se trece la
departajarea pe orizontala. Departajarea longitudinala este folosita in mod obligatoriu la
decolarea si aterizarea aeronavelor si, in caz de necesitate, si pe traseele de zbor.
Regiunea terminala de control este partea din spatiul aerian controlat, cu anumite
dimensiuni pe verticala si orizontala. Este organizata pentru coordonarea zborurilor in doua sau
mai multe zone de control de aerodrom vecine sau cu trafic aerian intens. Romania are o singura
regiune terminals de control, respectiv cea a Capitalei, delimitata pe verticala de la 500 m la
3050 m de la sol, iar pe orizontala la 70 km.
Zona de control de aerodrom este parte a spatiului aerian controlat, cu dimensiuni pe
verticala si pe orizontala, care incepe de la suprafata solului si pana la o anumita inaltime. Forma
zonei de control de aerodrom se organizeazS in mod specific pentru fiecare aerodrom deschis
traficului public.
Administrarea si exploatarea cailor aeriene romane, organizarea si asigurarea tehnica a
acestora, dirijarea si controlul circulatiei aeronavelor romanesti si straine pe caile aerienein
spatiul aerian al Romaniei repartizat aviatiei civile, organizarea si realizarea informarii
aeronautice si meteorologice a transportatorilor aerieni romani si straini, asigurarea legaturilor
permanente ale cailor aeriene nationale cu cele ale statelor vecine si cu aeroporturile din tara,
precum si realizarea serviciului de telecomunicatii aeronautice si meteo, constituie obiectul de
activitate al