Petru Moroz, dr. hab. șt. med.

, profesor
universitar
Argentina Sandrosean, conf.univ.
Iu. Sandrosean, dr. șt. med.

Chișinău 2018
 Deformității de varus a colului femural sunt
consacrate o mulțime de publicații științifice
care pot fi repartizate în 2 grupe mari:
 I – pînă la descoperirea X Ray
 II – după descoperirea acestora.
 Medicul italian Paletta în 1785 a publicat
monografia consacrată scurtimii congenitale
a membrului inferior, în care a descris pentru
prima dată diverse forme de deformități ale
porțiunii proximale de femur, printre care și
poziția transversală a colului femural.
 Primele semne clinice ale deformității colului
femural au fost decsrise în 1881 de Fiorani.
În 1888 Muller a apreciat patologia ca
“patologie nouă a articulației șoldului”.
 Hofmeister (1894) și Kocher (1894) au fost
primii care au introdus noțiunea de coxa
vara.
 Există multe denumiri a patologiei în cauză: coxa
vara congenitală,
 coxa vara progresivă,
 coxa vara în dezvoltare,
 coxa vara infantilă,
 idiopatică,
 coxa vara coli lizis,
 coxa vara asociată cu diverse anomalii ale
locomotorului,
 coxa vara cu modificări numai în articulația
șoldului,
 coxa vara distrofică,
 coxa vara secundară,
 coxa vara congenitală displastică.
 Pappas consideră coxa vara ca anomalie
proximală de femur și o include în grupa VII a
clasificației sale.
 Volkov apreciază coxa vara ca o variantă a
displaziei fizare locale a colului femurului la
copil.
 Patologia dată constituie 5-9% din toată
patologia șoldului la copil.
 Coxa vara constă în micșorarea unghiului col-
diafizar, ceea ce provoacă dereglări
semnificative biomecanice în articulația șoldului.
După debutul mersului se majorează sprijinul
vertical pe partea laterală a capului femurului și
suprasolicitarea la nivelul colului femural.
 Manifestarea clinică, după părerea multor autori,
începe după debutul mersului, stabilirea
diagnosticului fiind efectuată de obicei între 1-6 ani,
dar mai frecvent în perioada de 3-5 ani de viață. Cu
părere de rău, acest termen este foarte tradiv.
 Ca și în orice anomalie ortopedică la copil, d-ul de
coxa vara trebuie presupus de la nașterea copilului în
baza semnelor clinice. Aceste semne în majoritatea
lor sunt analogice celor malformației luxante de șold,
cu excepția semnului Putti, von Rosen, Marx,
Ortolani.
 În coxa vara congenitală semnul de “click” este
negativ. În patologia unilaterală se evidențiază
pozitiv semnul Ciaklin, limitarea abducției în
articulația șoldului, inegalitatea membrelor
inferioare cu scurtimea pe partea afectată.
 La vârsta de 4-6 săptămâni după naștere se
efectuează cercetarea imagistică –
ultrasonografia șoldului, care apreciază tablou
adecvat al capului femurului și în special
dezvoltarea normală a cotilei.
 După vârtsa de 3 luni cercetarea radiologică a
articulației șoldului permite diferențierea cu
certitudine a malformației luxante de șold.
Semnele radiologice în coxa vara congenitală la
sugari sunt specifice.
 Pe parcursul creșterii copilului și a perioadei de
mers a lui, tabloul radiologic permite aprecierea
definitivă a patologiei date prin înclinarea
colului femural, micșorarea unghiului col-
diafizar, Alsberg, Weinstein.
 Tratamentul conservator este paleativ și
poate fi recomandat la copiii cu vârtsa mai
mică de 2 ani.
 Tratamentul chirurgical este unica soluție
pentru corecția deformității de coxa vara
congenitală, având scopul de a corecta
mărimea unghiului col-diafizar, sinostozarea
în zona cartilajului de col femural în caz de
coli lizis.
 Datele literaturii apreciază 3 grade de coxa
vara
 Gr.I – unghiul col-diafizar până la 90 grade
 Gr.II - unghiul col-diafizar până la 70 grade
 Gr.III - unghiul col-diafizar sub 70 grade.
 Activitatea clinică ne permite să apreciem 4
grade în coxa vara
 Gr.I - unghiul col-diafizar până la 110 grade
 Gr.II – unghiul col-diafizar până la 90 grade
 Gr.III – unghiul col-diafizar până la 70 grade
 Gr. IV – unghiul col-diafizar sub 70 grade
 Majoritatea autorilor preferă efectuarea
corecției chirurgicale la vârsta peste 2 ani a
copilului cu indicii radiologici a unghiului col-
diafizar 120-110 grade și mai mic, Alsberg
sub 40, Weinstein 45-60 și mai mare.
 În literatură sunt descrise peste 50 metode de
corecție chirurgicală în coxa vara congenitală.
Toate metodele pot fi grupate:
 I – intervenții la nivel de col femural
 II – intervenții în zona intertrohanteriană
 III – intervenții în zona subtrohanteriană
 IV – intervenții la trohanterul mare.
 Printre intervențiile la colul femural sunt
cunoscute metode propuse de Fiorani,
Hofmeister, Lexer, Codivilla, Ciaklin, Novacenco,
Zațepin, Biezini și a.
 Aceste intervenții sunt intraarticulare și prezintă
pericol de dereglări circulatorii și posibile
complicații.
 Intervențiile în zona intertrohanteriană sunt
extraarticulare și sunt propuse de Whitmann, Hoffa,
Bayer, Drehmann, Șturm, Bogdanov, Groșin, Criuc
Langenskiold, Borderșin.
 Metodele diferă prin caracterul de osteotomie,
particularitățile de corecție și mijloacele de fixare
(transplant, tije, șurub..)
 Cele mai multe publicații sunt consacrate
intervențiilor în zona subtrohanteriană, zona cea mai
simplă din punct de vedere tehnic.
 Printre autorii acestor metode se numără Whitmann,
Hoffa, Lange, Mommsen, Cocev, Schanz, Vreden,
Albee, Novic, Amslutz și Wilson și a. Ele se
diferențiază prin traectul osteotomiei – transversale,
oblice, cuneiforme, semicirculare, unghiulare.
 Există metode combinate de corecții (intra-
extraarticulare) propuse de Osten- Saken, Lange,
Peabody, Wilson, Lippmann, Vischer, Mayer și a.
În ultimul timp se constată o majorare a utilizării
construcțiilor metalice – plăci, tije, șuruburi
(Blount, Revenco, Ianson, Pawels, Wagner și a.)
 Intervențiile chirurgicale la trohanterul mare în
deformitatea de coxa vara se folosesc în cazuri
foarte rare și sunt extrem de complicate prin
metoda de transfer distal sau prin rezecție.
 Ca autori sunt cunoscuți Brandes, Miculicz, Key,
Lange, Mau. Metoda dată este paleativă și nu
obține corecția deformității de coxa vara.
 Pe parcurs a peste 40 ani se utilizează metoda
personală a profesorului Moroz, având ca
prototip metoda Criuc.
 Tehnica chirurgicală include elemente tehnice
cu scopul de a
 obține corecția unghiului col-diafizar,
 alungirea colului femural,
 înlăturarea inegalității membrului inferior,
 corectarea poziției capului femurului în cotilă,
 restituirea biomecanicii șoldului la copil pe
perioada de creștere,
 profilaxia coxartrozei la adolescent.
 Tratamentul chirurgical depinde de
particularutățile morfologice a patologiei în
cauză.
 În coxa vara cu coli lizis se recomandă
tratament chirurgical precoce cu scopul
obținerii sinostozei zonei fizare proximale de
femur. Operația de corecție în coxa vara o
recomandăm după vârsta de 3 ani cu condiția
dobândirii preventive a sinostozei.
 Se cunosc cazuri cu tentativă de corecție a
deformității prin ignorarea sinostozei zonei
fizare.
 Procedeul Moroz include osteotomia
intertrohanteriană figurată, cu 3 zone, conform
gradului deformității, cu transferarea zonei 1 a
fragmentului distal la zona 2 a fragmentului
central și zonei 2 a fragmentului distal la zona 3
a fragmentului central.
 Corecția dobândită este stabilizată prin
osteosinteză cu 3 broșe introduse din partea
laterală a fragmentului distal cu traversarea
fragmentului central prin colul femural în
diverse direcții (anterior, posterior, central).
 Adapatera trohanterului mare cu tensionarea
mușchilor fesieri, fixarea trohanterului cu 2
broșe transosale prin fragmentul distal finisează
operația.
 Țesuturile moi sunt suturate pe straturi, plaga
fiind drenată. Se aplică aparat gipsat pelvio-
pedan la membrul operat cu imobilizarea
articulației de șold pe partea opusă.
 Diagnosticul de coxa vara congenitală trebuie
stabilit pe parcursul primului an de viață în
baza semnelor clinice și r-ce (Rg efectuată la
3,6,12 luni.)
 În caz de suspecție de coxa vara, de la debut
se inițiază tratament kinetoterapeutic
analogic displaziei de șold.
 Constatarea de coli lizis în coxa vara
congenitală impune necesitatea
tratamentului chirurgical indiferent de vârsta
copilului.
 Corecția deformității de coxa vara
congenitală se recomandă după vârsta de 3
ani și metoda cea mai argumentată include
osteotomia figurală intertrohanteriană cu
fixare fină a fragmentelor.
 Rezultatele tratamentului depind de
calitatea tehnicii chirurgicale, respectarea
regimului ortopedic, efectuarea
tratamentului de reabilitare.