Centrul de Studii privind Buna Guvernare

Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării

Universitatea Babeș Bolyai din Cluj Napoca

Partneriatele Public Private și Contractele

de Concesiune în Uniunea Europeană și
România

Dr. Roxana Vornicu

Av. Baroul București
Cercetător Asociat Centrul de Studii privind Buna Guvernare
 Agenda 1
I. Regimul contractelor de concesiune sub imperiul Directivelor din 2004.
Concesiunile de lucrări, concesiunile de servicii și contractele de achiziție
publică
• Regimul contractelor de concesiune de lucrări sub imperiul Directivei 2004/18/EC
• Regimul contractelor de concesiune de servicii și aplicarea principiilor TFUE
• Influența jurisprudenței CJUE asupra regimului contractelor de concesiune. Înainte și după
reformă
2. De la Parteneriatul Public Privat in UE la Concesiuni
• De la Cartea Verde privind Parteneriatul Public Privat la reforma legislativă prin Directiva
2014/23/UE. Delimitări ale conceptelor și instituțiilor
• Explicații privind geneza Directivei 2014/23/EU. De ce un nou instrument legislativ și de ce
acum?
 Agenda 2
3. Directiva 2014/23/UE privind atribuirea contractelor de concesiune.
Principalele inovații față de regimul concesiunii anterior reformei
• Definiția contractului de concesiune si clarificări asupra noțiunii de risc operațional
• Principii aplicabile contractelor de concesiune. De la libertatea administrativa a
autorităților publice la egalitate de tratament, nediscriminare, transparenta si
flexibilitate
• Contracte de concesiune excluse de la regimul instituit prin Directiva 2014/23/UE
• Atribuirea contractelor de concesiune
• Norme privind executarea contractului
4. Implementarea Directivei 2014/23/EU în Romania. Legea nr. 100/2016
 1. Regimul contractelor de concesiune sub imperiul Directivelor din 2004

• Să ne amintim....
- Dreptul unitar european al achizițiilor publice este considerat unul din cele mai
mari succese ale legislatorului european. De ce?
- a avut o contribuție semnificativă pentru crearea pieței unice la începutul anilor
1990;
- a facilitat crearea unui mediu economic competitiv și sănătos prin impunerea
principiilor nediscriminării, al egalității de tratament și al transparenței,
- astăzi reprezintă unul din instrumentele legislative prin care Uniunea
implementează politicile sale privind inovarea, dezvoltarea sustenabilă și
protecția mediului înconjurător dar și cele privind unele măsuri sociale (care pot
viza de pildă diminuarea ratei șomajul sau integrarea în câmpul muncii/într-un
anumit sector a persoanelor cu dizabilități). Aceasta a fost echivalată în doctrină
cu o extindere a domeniului de reglementare a legislației europene a achizițiilor
publice.
- Baze legale pentru extindere:
- art. 4 (2) din TFUE privind domeniile în care competența Uniunii este partajată cu
Statele Membre, ie (a) piața internă; (b) politica socială, pentru aspectele definite în
prezentul tratat; (c) coeziunea economică, socială și teritorială; (d) agricultura și
pescuitul, cu excepția conservării resurselor biologice ale mării; (e) mediul
înconjurător; (f) protecția consumatorului; (g) transporturile; (h) rețelele
transeuropene; (i) energia; (j) spațiul de libertate, securitate și justiție; (k) obiectivele
comune de securitate în materie de sănătate publică, pentru aspectele definite în
prezentul tratat.
- art. 6 privind sprijinirea Statelor Membre de către Uniune în domenii precum
protecția și îmbunătățirea sănătății umane; (b) industria; (c) cultura; (d) turismul; (e)
educația, formarea profesională, tineretul și sportul; (f) protecția civilă; (g)
cooperarea administrativă.
- Baze legale pentru extindere (Contiuare):
- și art. 7 din TFUE, ie principiul coerenței (între diferitele sale politici și acțiuni,
ținând seama de ansamblul obiectivelor Uniunii și respectând principiul de atribuire a
competențelor)
- Consacrare legislativă – art. 18 alin. (2) din Directiva 2014/24/UE
conform căruia:
- Statele membre adoptă măsurile adecvate pentru a se asigura că, în
executarea contractelor de achiziții publice, operatorii economici respectă
obligațiile aplicabile în domeniul mediului, social și al muncii instituite prin
dreptul Uniunii, prin dreptul național, prin acorduri colective sau prin
dispozițiile internaționale de drept în domeniul mediului, social și al muncii
enumerate în anexa X.
Mai mult pe această temă: Europe 2020 strategy for smart, sustainable and inclusive growth; 2011
Green paper on The modernisation of EU public procurement policy – Towards a more efficient European
Procurement Market; Roberto Caranta, 'The changes to the public contract directives and the story they
tell about how EU law works' (2015) 52 Common Market Law Review, Issue 2, pp. 391–459
 • Să ne amintim....
• Primele directive care au creat mai mult sau mai puțin cadrul
legislativ al achizițiilor publice astfel cum îl cunoaștem astăzi:
- Directivele 92/50/CEE, 93/36/CEE, 93/37/CEE, care au fost înlocuite de Directiva 2004/18/CE și
- Directiva 93/38/CEE, care a fost la rândul său înlocuită de Directiva 2004/17/CE Directiva 2004/18/CE

• Perioada 2004 – 2007 a fost una în care a existat o schimbare de

perspectivă și politică a Uniunii în materia Contractelor publice în
Uniunea Europeană:
- 2004 reforma cu cele două acte normative bine cunoscute, ie Directiva
2004/18/CE și Directiva 2004/17/CE
- Cartea verde privind Parteneriatul Public Privat din 2004
- Preocupare ridicată cu privire la contractele de concesiune ca formă a PPP-
urilor
 • Să ne amintim....
- Schimbare de perspectivă cu privire la piața internă prin protecția sporită a
consumatorilor, accentul cu privire la rolul IMM-urilor și diminuarea barierei
tradiționale dintre contracte publice și contractele private. T
- oate acestea s-au clarificat în cuprinsul Comunicării Comisiei publicate în 2007
denumită: “O piață unică pentru Europa secolului XXI-lea” în care s-a făcut o
distincție/clarificare între servicii de interes social și servicii generale de interes
general.
- Noțiunile servicii de interes economic general, servicii neeconomice și servicii
sociale de interes general sunt instrumente cheie pentru a înțelege dreptul
ajutoarelor de stat și al achizițiilor publice.
• Mai mult pe această temă: IMPACT ASSESSMENT OF AN INITIATIVE ON CONCESSIONS Accompanying the
document PROPOSAL FOR A DIRECTIVE OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL on the
award of concession contracts;
 • Să ne amintim.... Paranteză cu privire la servicii de interes general
• Ce sunt serviciile de interes general
NU există nicio definiție la nivel UE. În general, acestea sunt serviciile considerate
de autoritățile publice ale statelor membre ca fiind de interes general. Există trei
categorii:
(i) Serviciile de interes general economic – prestate contra cost. (de ex., serviciile
poștale). Acestea fac obiectul normelor europene în materie de concurență și
piață internă.;
(ii) (ii) Servicii neeconomice – poliție, justiție, sistemele obligatorii de securitate
socială. Acestea NU fac obiectul unor norme europene specifice în materie de
concurență și piață internă;
(iii) (iii) Servicii sociale de interes general - răspund nevoilor cetățenilor vulnerabili
și se bazează pe principiul solidarității și al accesului egal. Ele pot fi de natură
economică sau neeconomică. Ex: sistemele de securitate socială, serviciile de
ocupare a forței de muncă, sistemul de locuințe sociale (Protocolul 26 din
TFUE).
 • Să ne amintim.... Paranteză cu privire la servicii de interes general
• Au Statele Membre autonomie în definirea acestor
servicii?
DA. Există însă si limite impuse de legislația UE, ie
(i) acolo unde legislația a fost armonizată în Uniune (ex. sectoarele
telecomunicațiilor, el energiei și al serviciile poștale și obiective de
interes general au fost luate în considerare cu această ocazie
(Hotărârea Curții în cauza C-206/98 Commission v Belgium [2000]
ECR I-3509, para. 45) și
(ii) Statele Membre pot fi supuse unui control de eroare manifestă cu
privire la acest aspect (Hotărârea Curții în cauza T-289/03 BUPA
and Others v Commission [2008] ECR II-81).
 Să ne amintim.... Paranteză cu privire la servicii de interes general
• Ce se înțelege prin conceptul de interes trans-frontalier?
- Un contract public sau un contract de concesiune prezintă interes trans-frontalier
dacă alți operatori economici, din alte state membre ar putea fi interesați să
încheie acel contract cu respectiva autoritate contractantă. Depinde în
exclusivitate de autoritatea contractantă să stabilească dacă un anumit contract
prezintă sau nu interes trans- frontalier.
- Există însă anumite criterii obiective stabilite în jurisprudența UE, ie.
(i) valoarea foarte mică a contractului (mult sub pragurile din Directive),
(ii) natura serviciului social și a segmentului de piață,
(iii) intențiile unui operator de a intra pe o anumită piață, locul desfășurării lucrării
etc.
(C-231/03 Coname [2005] ECR I-7287; C- C-388/12 Comune di Ancona c. Regione
Marche; Hotărârea din 15 mai 2008, cauzele conexate C-147/06 şi C-148/06, SECAP şi
alții/Comune di Torino, EU:C:2008:277).
 Să ne amintim.... Paranteză cu privire la servicii de interes general
• De ce sunt relevate pentru noi aceste distincții?
- Pentru a putea stabili când se aplică
(i) legislația UE în domeniul achizițiilor publice și ajutoarelor de
stat,
(ii)principiile TFUE privind egalitatea de tratament,
nediscriminarea și transparența
(iii)sau legea națională cu privire la contractele publice în
discuție.
Mai mult pe această temă: Ghidul Comisiei din 2013 cu privire la aplicarea normelor de drept
european cu privire la ajutoare de stat, achiziții publice și piața internă la servii de interes economic general și în
particular servicii economice de interes general, disponibil pe pagina Comisiei Europene; Communication Implementing the
Community Lisbon programme: Social services of general interest in the European Union
Contractul de concesiune. Idei generale esențiale. De la dreptul național la dreptul UE
sau invers?
- Este o instituție cunoscută încă din dreptul roman dar a început să fie folosit în
practică mai des începând cu secolul al XVI lea;
- Una din caracteristicile esențiale = subzistența interesului public pe parcursul
executării contractului, de aici distincția între contractul de concesiune și cel de
închiriere sau licență;
- Există o legătură directă între partenerul contractual privat și utilizatorul final:
partenerul privat furnizează un serviciu publicului în locul și sub controlul
partenerului public;
- În tradiția juridică franceză și dreptul românesc sunt asimilate contractelor
administrative (art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ;
- În sens larg și în optica dreptului UE, contractele de concesiune sunt Parteneriate
Public Private. În realitate, se estimează că peste 60% din parteneriatele public
private din Uniune sunt încheiate sub forma contractelor de concesiune;
Contractul de concesiune. Idei generale esențiale. De la dreptul național la dreptul UE
sau invers?
- Există o mare eterogenitate în UE cu privire la natura/caracteristicile
contractelor de concesiune. Există jurisdicții unde conceptul exista
înainte de recunoașterea acestuia la nivel european/comunitar;
- În dreptul francez, forma națională inițială a contractelor de concesiune a
fost delegarea de serviciu public;
- În țara noastră, contractul de concesiune începe să fie folosit ca
instrument de exploatare a bunurilor domeniale și analizat în doctrină din
perioada interbelică. Autori interbelici precum Negulescu (1934) ,
Vermeulen (1930) și Vântu (1928) au avut teorii diferite cu privire la
calificarea contractului însă opinia generală – contract public. După 1990,
contractul de concesiune a fost supuse unor reglementări naționale
suprapuse și haotice care au determinat o mare incertitudine juridică în
această materie.
 Contractul de concesiune. Idei generale esențiale. De la dreptul național la
dreptul UE sau invers?
- În dreptul european, concepția dualistă contract de achiziții publice vs. contract
de concesiune este de inspirație franceză; Însă dreptul european nu a preluat
noțiunea franceză de delegare de serviciu public și a menținut mai simplă ingineria
juridică în materia contractelor publice
- Directiva 2004/18/CE definea contractele de concesiune de lucrări și de concesiune
de servicii (acestea din urmă fiind excluse din domeniul de reglementare al
Directivei (a se vedea art. 1 (2), 1 (3) și 1 (4) din Directiva 2004/18/CE):
• „Concesionarea lucrărilor publice” este un contract care prezintă aceleași caracteristici ca un contract de achiziții publice
de lucrări, cu excepția compensației pentru lucrările efectuate, care poate consta fie exclusiv în dreptul de
exploatare a lucrării, fie în dreptul de exploatare și o plată.
• „Concesionarea serviciilor” este un contract care prezintă aceleași caracteristici ca un contract de achiziții publice
de servicii, cu excepția compensației pentru serviciile prestate, care poate consta fie exclusiv în dreptul de exploatare a
serviciilor, fie în dreptul de exploatare și o plată
• Contractele de achiziții publice de servicii” sunt contracte de achiziții publice, altele decât contractele de achiziții
publice de lucrări sau de bunuri, care au ca obiect prestarea de servicii prevăzute în anexa II.
 Contractul de concesiune. Idei generale esențiale. De la dreptul național la
dreptul UE sau invers?
- Comisia Europeană propusese includerea concesionărilor de servicii în
Directiva 92/50/CEE, 93/36/CEE însă au existat multiple opoziții din
partea Statelor Membre. Motivul – diferențe conceptuale prea mari
între o jurisdicție și alta ceea ce ar fi dus la dificultăți în armonizare;
- ESENȚIAL: Distingem concesiunile de contractele de achiziții
publice prin raportare la (i) modul de remunerare; (ii) riscul asumat
de partenerul privat.
- IMPORTANT: Analiza contractului de achiziții publice și a celui de
concesiune trebuie făcută exclusiv prin raportare la dreptul european
și prin urmare instrumentele/noțiunile de drept național privind
contractele de achiziție publică și/sau concesiune nu trebuie să aibă
relevanță pentru judecătorul național (Hotărârea din 18 iulie 2007,
Comisia Comunităților Europene v. Italia, C – 382/05) .
 Contractul de concesiune. Idei generale esențiale. De la dreptul național la
dreptul UE sau invers?
- Caracteristicile generale ale contractului de concesiune reținute în studiile
întocmite la solicitarea Comisiei în perioada de consultări pentru Directiva
2014/23/UE sunt:
• Este un contract de drept public bilateral cu titlu oneros;
• Este încheiat în scris între o autoritate/entitate contractantă și un operator economic cu privire la lucrări sau
servicii;
• Pentru concesionar cauza contractului constă în dobândirea dreptului de a exploata lucrarea/serviciul sau
dobândirea acestui drept împreună cu plata unui preț;
• Prin intermediul căruia concesionarul își asumă riscul legat de exploatarea acelei lucrări/acelui serviciu;
- În vreme ce contractul de achiziție publică presupune o contraprestație care
este plătită operatorului economic direct de către autoritatea contractantă , în
cazul unei concesiuni, modalitatea de remunerare constă în dreptul
prestatorului de a-și valorifica propria prestație, ceea ce presupune că acesta își
asumă și riscul legat de exploatarea lucrărilor sau serviciilor. (Cauza C – 300/07 Hans &
Christophorus Oymanns GbR, Orthopädie Schuhtechnik împotriva AOK Rheinland/Hamburg)
 Contractul de concesiune. Idei generale esențiale. De la dreptul național la
dreptul UE sau invers?

- Contractele de concesiune sunt contracte specifice unei perioade în care este

nevoie de schimbare și inovație. Se presupune că după executarea acestuia și
instaurarea stabilității, autoritatea contractantă ar trebui să decidă atribuirea
unui contract de achiziție publică pentru garantarea aceluiași serviciu;
- Există o tendință naturală ca într-un sector în care au fost încheiate multe
contracte de concesiune de lucrări, acestea să se transforme în concesiuni de
servicii (contractele de concesiuni de lucrări conțin în general elemente de
design, construcție, finanțare, construire și operare; dacă centrul de greutate
este construcția atunci suntem în prezența unui contract de concesiune de
lucrări)
- Mai mult pe această temă: (i) Analiza întocmită de The Centre for Strategy & Evaluation Services cu privire la contractele de concesiune
citată în lucrările preparatorii ale Directivei 2014/23/UE, (ii) C.G. Dinu, Contractele de Concesiune, Ed. 2, Editura C.H.Beck, (iii) A. S.
Ciobanu, Regimul Contractelor de Concesiune, Ed. U.J., București, 2015.
 Regimul contractelor de concesiune de lucrări sub imperiul Directivei
2004/18/EC

• Titlul III din Directiva 2004/18/CE- (art. 56 – 65)– reglementa exclusiv concesionarea lucrărilor
publice;
• Se reglementa
- Obligația de publicare a anunțurilor de concesiune pentru contracte cu valori mai mari de 6 242 000 EUR.
- Termenul de prezentare a candidaturilor la concesionare
- Subcontractare și atribuirea de lucrări suplimentare concesionarului (art. 60 și art. 61) – art. 61 a stat la baza prevederilor
privind modificarea Contractului de concesiune din Directiva în vigoare astăzi
• Erau excluse din sfera de reglementare (i) concesiunile de lucrări care sunt acordate pentru
contractele de achiziții publice din domenii speciale (apă, energie, transporturilor, serviciilor
poștale, telecomunicații; (ii) contractele atribuite în temeiul normelor internaționale; (iii)
concesiunile atribuite de autorități contractate care desfășoară unele activități prin art. 3 – 7 din
Directiva 2004/17/CE
• Concesiunile de servicii - Nu exista excludere expresă până în anul 2004 dar în cauza Telaustria
stabilise Curtea că sunt excluse (a se vedea Cauza C-324/98, Telaustria Verlags GmbH and
Telefonadress GmbH v Telekom Austria and Herold Business Data AG);
 Regimul contractelor de concesiune de servicii și aplicarea principiilor
TFUE

• ESENȚIAL: În Telaustria Curtea a reținut că și în cazul atribuirii acelor

contracte (inclusiv concesiunile de servicii și contractele de achiziții
publice cu valori sub pragurile Directivelor), dacă acestea prezintă un
anumit interes transfrontalier, autoritățile contractante au obligația
de a respecta principiile de transparență, egalitate de tratament și
interdicția discriminării pe motive de naționalitate prevăzute în TFUE.
• Curtea a stabilit că principiul nediscriminării implică cel puțin o
obligație de transparență care să permită un grad suficient de
publicitate a contractului încât să poată exista competiție și încât
procedura de atribuire să poată fi revizuită cu imparțialitate
(paragrafele 61 – 62 din Hotărâre)
 Regimul contractelor de concesiune de servicii și aplicarea principiilor
TFUE

• Aceste principii au fost dezvoltate în jurisprudența ulterioară – Cauza C-275/98,

Unitron Scandinavia şi alții, EU:C:1999:567,, cauza C-264/03, Comisia/Franța,
EU:C:2005:620, cauza C-231/03, Consorzio Aziende Metano (Coname)/Comune di
Cngia de Botti, EU:C:2005:487. cauza C-458/03, Parking Brixen, EU:C:2005:605.
• Comisia la rândul său a stabilit prin Comunicările sale cu privire la concesiuni că
obligația de a asigura transparența procedurii mai implică și obligația de a
organiza o competiție (nu neapărat printr-o procedură din cele reglementate în
cuprinsul Directivelor 17 și 18), termene rezonabile, transparentizarea criteriilor
de atribuire. Aceste instrumente de soft law au fost criticate ca fiind excesiv de
detaliate și adoptate în lipsa unei competente. Aceste controverse au fost
soluționate prin adoptarea unui instrument legislativ, ie Directiva 2014/23/UE.

• Mai mult pe această temă: A. Brown, “Seeing Through Transparency: the European Court’s Case Law on the requirement to Advertise Public Contracts and
Concessions under the EC Treaty” (2007) 16 Public Procurement Law Review 1; Hotărârea din 20 mai 2010, cauza T-258/06, Germania/Comisia,
EU:T:2010:214; a se vedea şi un comentariu în Z. Petersen, „Below-threshold Contract Awards under EU Primary Law: Federal Republic of Germany v
Commission (T-258/06)”, în Public Procurement Law Review, 2010, R. Vornicu & Dacian Dragoș
 Influența jurisprudenței CJUE asupra regimului contractelor de concesiune. Înainte
și după reformă

Principalele reguli incidente contractelor de concesiune trasate de CJUE

sunt:
• Spre deosebire de contractele de achiziții publice (remunerația = plata
directă făcută de autoritate operatorului economic), în cazul
concesiunilor această remunerație constă în dreptul de exploatare a
propriilor prestații, concesionarul asumându-și riscul acestei exploatări
(Hotărârea Parking Brixen pct. 39 – 43, Hotărârea Comisia v. Italia, 2007,
pct. 33 – 37);
• Concesionarul dispune în cadrul unui contract de concesiune de o
anumită liberate economică pentru a stabili condițiile de exploatare a
dreptului dobândit prin contractul încheiat cu autoritatea
contractantă, fiind prin urmare expus riscurilor legate de acea
exploatare
 Influența jurisprudenței CJUE asupra regimului contractelor de concesiune. Înainte
și după reformă

• Hotărârea Oymanns cauza Hans & Christophorus Oymanns GbR, Orthopädie

Schuhtechnik v AOK Rheinland/Hamburg pct. 68 -76; în cauză s-a făcut distincția
între un contract de concesiune de servicii și un acord cadru și Curtea a stabilit că
cu privire la contractul de asistenta socială ce a dat naștere litigiului
că:
Operatorul economic nu este astfel expus riscului legat de plata remunerației sale și de insolvabilitatea cocontractantului său
individual, dat fiind că singurul debitor al retribuției sale este casa publică de asigurări de sănătate. În plus, deși trebuie să fie
suficient de echipat în vederea realizării prestațiilor, acesta nu trebuie să se expună în prealabil unor cheltuieli considerabile
înainte de a încheia un contract individual cu o persoană asigurată. În sfârșit, numărul de persoane asigurate care suferă de
așa-numitul sindrom al „piciorului diabetic” și care sunt susceptibile să apeleze la serviciile acestui operator economic este
cunoscut de dinainte, astfel încât se poate realiza o previziune rezonabilă cu privire la numărul de clienți.
În consecință, riscul preponderent legat de desfășurarea activităților în discuție, element care
caracterizează situația unui concesionar în cadrul unei concesiuni de servicii, nu este suportat
în cazul de față de către operatorul economic.
Prin urmare, la a treia întrebare adresată trebuie să se răspundă că, în ipoteza în care, în
contractul vizat, prestarea de servicii s-ar dovedi preponderentă în raport cu furnizarea de
produse, va trebui considerat „acord-cadru.
 Influența jurisprudenței CJUE asupra regimului contractelor de concesiune.
Înainte și după reformă
• Pentru a fi în prezența unei concesiuni trebuie verificat dacă modul de remunerare
constă în dreptul de a exploata un serviciu și implică asumarea riscului legat de
exploatarea acestui serviciu. Calificarea unui contract drept contract de
concesiune impune ca autoritatea contractantă să transfere către concesionar
totalitatea sau cel puțin o parte a riscurilor la care este expusă. În Hotărârea
pronunțată în cauza Eurawasser C-206/08, Curtea a reținut că:
(...) Din compararea acestor două definiții rezultă că diferența dintre un contract de servicii și o
concesionare de servicii constă în contraprestația lucrării. Contractul de servicii presupune un echivalent
financiar care este plătit direct de autoritatea contractantă prestatorului de servicii (a se vedea în acest
sens Hotărârea Parking Brixen, citată anterior, punctul 39), în timp ce, în cazul unei concesionări de
servicii, echivalentul financiar constă în dreptul de a exploata serviciul, fie singur, fie însoțit de un
preț.
(…) În lumina criteriului prevăzut la punctul 51 din prezenta hotărâre, faptul că prestatorul de servicii este
remunerat prin plăți ce provin de la terți, în speță de la utilizatorii serviciului respectiv, reprezintă una dintre
formele pe care le poate lua exercitarea dreptului, recunoscut prestatorului, de a exploata serviciul.
 Influența jurisprudenței CJUE asupra regimului contractelor de concesiune.
Înainte și după reformă
• Instanța națională este singura în măsură să aprecieze, analizând contractul
de concesiune conflictat dacă riscul existent a fost transferat în totalitate sau
într-o proporție semnificativă de către autoritatea contractantă , cu mențiunea
că nu trebuie luate în considerare riscurile de ordin general ce rezultă din
modificările reglementării, survenite în cursul executării contractului (cauza
Eurawasser C-206/08, pct. 77 – 79).
• Riscul de exploatare economică trebuie înțeles ca riscul de expunere la
hazardul pieței care se poate traduce prin riscul de concurență cu alți
operatori, riscul unei inadecvări între oferta și cererea de servicii, riscul de
insolvabilitate a debitorilor prețurilor serviciilor furnizate, riscul neacoperirii
integrale a cheltuielilor de exploatare prin încasări sau riscul de răspundere
pentru un prejudiciu legat de modul de o neîndeplinire a serviciului (Cauza
Eurawasser pct. 66 – 67).
 Influența jurisprudenței CJUE asupra regimului contractelor de concesiune.
Înainte și după reformă
• Nu intră în sfera riscului de exploatare specific concesiunilor riscul
legat de proasta gestionare sau de erorile de apreciere din partea
operatorului economic, acestea fiind inerente oricărui contract,
indiferent dacă acesta corespunde unui contract de achiziții publice
sau unei concesionări de servicii (Cauza Privater Stadler pct. 38)
• Constituie o concesiune și contractul de servicii în derularea căruia
tarifele percepute de operatorul economic de la utilizatorii finali
nu sunt stabilite unilateral de către acesta, ci sunt negociate cu
autoritățile contractante. De asemenea, nu schimbă calificarea
faptul că plata tarifelor pentru serviciile prestate nu se face direct de
către utilizatorii finali, ci prin intermediul unui organism de
reglementare însărcinat cu colectarea și virarea sumelor în discuție
(Cauza Privater Stadler pct. 28)
 2. Parteneriatul Public Privat in UE

• De la Cartea Verde privind Parteneriatul Public Privat la reforma

legislativă prin Directiva 2014/23/UE
- Parteneriatele public private reprezintă forme de cooperare între
autorități publice și entități de drept privat folosite/definite în
mod neuniform. Există State Membre în care au fost adoptate
intensiv (Marea Britanie, Germania, Irlanda și Italia), mediu (Spania
și Portugalia) și state care sunt în curs de adoptare a PPP-urilor.
- Cea mai frecvent formă de parteneriat public privat este contractul
de concesiune - odată cu intrarea în vigoare a Directivei
2104/23/UE, majoritatea parteneriatelor public private prin care
utilizatori unor servici vor plăti direct partenerului privat prețul
utilizării acelui serviciu/lucrări vor fi calificare drept contracte de
concesiune;
 2. Parteneriatul Public Privat in UE

• De la Cartea Verde privind Parteneriatul Public Privat la reforma legislativă prin

Directiva 2014/23/UE
- Parteneriatele public private au fost considerate soluția optimă pentru bine cunoscuta
“infrastructure gap” din UE. PPP - urile au început să fie exportate din țări calificate
drept “adoptatoare de PPP - uri”, odată cu maturizarea acelor piețe.
- Pionierul PPP-urilor este Marea Britanie – grupate sub numele de PFI (Inițiativa
Finanțare Privată).
- Scopul principal al unui astfel de contract este ‘Value for money’, la noi tradus drept
utilizarea efficientă a fondurilor publice;
- În vreme ce contractele de achiziții clasice se bazează pe achiziționarea unui
bun/serviciu de către autoritate de la operatorul economic, iar acesta din urmă nu este
responsabil nici pentru performanța acestuia, nici pentru project management-ul
ulterior achiziției (ulterior perioadei de garanție), primind prețul tranzacției indiferent
de performanța, lucrării sau de calitatea serviciului, în cazul PPP-ului, partenerul
privat răspunde de-a lungul parteneriatului pentru managementul proiectului,
mentenanță, operare și succesul proiectului în general de-a lungul anilor.
 • De la Cartea Verde privind Parteneriatul Public Privat la reforma legislativă prin
Directiva 2014/23/UE
- Nu există o definiție obligatorie în dreptul UE a Parteneriatelor Public
Private. Cartea verde a Comisiei din 2004 cu privire la PPP-uri a descris
conceptul astfel: “formă de cooperare între autoritățile publice şi
comunitatea de afaceri, care asigură finanțarea, construția, renovarea,
gestiunea sau întreținerea unei infrastructuri sau prestarea de servicii”;
- O altă definiție lămuritoare: (European Investment Bank, The EIB s role in
Public – Private Partnership,): Parteneriatul Public Privat este un termen generic
pentru a desemna relația dintre un partener de drept public și unul de drept
privat, adesea cu scopul de a introduce în sectorul public resurse și expertiză și de
a sprijini sectorul public în asigurarea de servicii sau lucrări.
- Termenul PPP este prin urmare folosit pentru a descrie o varietate de
parteneriate, de la cele informale la cele strategice pentru construire finanțare
și operare și asocieri formale în participațiune .
• De la Cartea Verde privind Parteneriatul Public Privat la reforma legislativă prin Directiva
2014/23/UE
- Tot în Cartea Verde au fost rezumate principalele caracteristici ale PPP-urilor :
- Durată relativ lungă a relației, care să implice cooperarea între partenerul public şi partenerul privat, pe
diferite aspecte ale unui proiect de realizat.
- Modul de finanțare a proiectului, asigurat în parte de către sectorul privat, uneori prin intermediul unor
aranjamente complexe între diferitele părți interesate
- Finanțarea publică, uneori foarte importantă, pot fi adăugate la finanțarea privată.
- Rolul important al operatorului economic, care participă la diferite etape ale proiectului (proiectare,
implementare, punerea în aplicare, finanțare).
- Partenerul public se concentrează în principal pe definirea obiectivelor în materie de interes public,
calitatea serviciilor oferite, de stabilire a prețurilor, şi asigură punerea în aplicare a acestor
obiective.
- Repartizarea riscurilor între partenerul public şi partenerul privat, asupra căruia sunt transferate
riscurile altfel suportate de către sectorul public.
- PPP nu implică neapărat faptul că partenerul privat îşi asumă toate riscurile, sau cea mai mare parte a
riscurilor asociate cu tranzacția. Alocarea precisă a riscurilor se face de la caz la caz, în funcție de
capacitatea părților implicate de a le evalua, monitoriza şi gestiona.
• De la Cartea Verde privind Parteneriatul Public Privat la reforma legislativă prin
Directiva 2014/23/UE
- Într-un studiu al European Investment Bank se mai rețin următoarele
caracteristici:
- PPPP-urile implică un proiect definit în mod clar
- PPPP-urile implică împărățirea riscurilor între sectorul public și sectorul privat
- Sunt bazate pe o relație contractuală limitată în timp
- Trebuie să existe o relație distinctă între împrumutător și autoritatea publică (finanțarea investitorului)

- În Franța și România, regulile privind PPP - uri se aplică acolo unde nu aplicăm
dreptul special al concesiunilor și dreptul special al achizițiilor publice;
- Relația dintre dreptul PPP-urilor și dreptul Concesiunilor este drept comun/drept
special;
- Mai mult pe această temă: Studiu PriceWaterhouseCooper: Delivering the PPP promise* A review of PPP issues and activity; Cartea Verde a
Uniunii Europene privind parteneriatul public privat.
 • Parteneriatul public privat în dreptul intern
- În prezent în România în vigoare: Legea nr. 233 din 24 noiembrie 2016 privind
parteneriatul public-privat (Monitorul Oficial cu numărul 954 din data de 25
noiembrie 2016). În cuprinsul acesteia se stabilește:
- Parteneriatul public-privat are ca obiect realizarea sau, după caz, reabilitarea
şi/sau extinderea unui bun sau a unor bunuri destinate prestării unui serviciu
public şi/sau operării unui serviciu public, în condițiile prezentei legi (art. 1 alin.
(2);
- Prevederile prezentei legi se aplică de către partenerul public pentru
implementarea unui proiect, în cazul în care studiul de fundamentare a proiectului
demonstrează, pe lângă elementele principale prevăzute la art. 19 alin. (1), faptul
că veniturile care urmează să fie obținute de societatea de proiect din utilizarea
bunului/bunurilor sau operarea serviciului public ce formează obiectul proiectului
sunt generate, în totalitate sau în majoritate, prin plăti efectuate de către
partenerul public sau de către alte entități publice în beneficiul partenerului
public (art. 2);
 • Parteneriatul public privat în dreptul intern
- Formele de parteneriat public-privat sunt:
a)parteneriatul public-privat contractual - parteneriatul public-privat realizat în temeiul unui
contract încheiat între partenerul public, partenerul privat şi societatea de proiect al cărei capital
social este deținut integral de partenerul privat;
b)parteneriatul public-privat instituțional - parteneriatul public-privat realizat în temeiul
unui contract încheiat între partenerul public şi partenerul privat, prin care se constituie de către
partenerul public şi partenerul privat o societate nouă, care va acționa ca societate de proiect şi
care, ulterior înregistrării în registrul societăților, dobândește calitatea de parte la contractul de
parteneriat public-privat respectiv. (art. 4 din Lege);
- Este partener public, în sensul prezentei legi, oricare dintre entitățile care
sunt autorități contractante sau entități contractante în sensul art. 4 din Legea
nr.98/2016 privind achizițiile publice, cu completările ulterioare, al art. 4 din
Legea nr. 99/2016, precum şi al art. 9 şi 10 din Legea nr. 100/2016 privind
concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii (art. 7 din Lege).
 • Parteneriatul public privat în dreptul intern
• Prin contractul de parteneriat public-privat, partenerul public va putea
transmite sau constitui, în favoarea societății de proiect, dreptul de a colecta şi
utiliza pentru derularea proiectului tarife de la utilizatorii bunului/bunurilor sau
serviciului public ce formează obiectul proiectului de parteneriat public-privat.
• Tipurile de tarife şi nivelul acestora se reglementează în condițiile legii.
• Veniturile proiectului rezultate din colectarea tarifelor de către societatea
de proiect se completează cu obligațiile de plată ale partenerului public
către societatea de proiect sau partenerul privat, după caz, conform
prevederilor contractului de parteneriat public-privat. (Art. 14 din Lege)
• Beneficiarul direct al utilizării bunului/bunurilor sau serviciului public ce
formează obiectul parteneriatului public-privat poate fi, în condițiile stabilite
prin contractul de parteneriat public-privat, fie partenerul public ori o altă
entitate publică, fie publicul în general. (art. 15 din Lege).
 • Parteneriatul public privat în dreptul intern
• Proiectele de parteneriat public-privat sunt atribuite potrivit
prevederilor Legii nr. 98/2016, cu completările ulterioare, ale Legii
nr. 99/2016 sau ale Legii nr.100/2016, după caz, în funcție de obiectul
contractului şi modalitatea în care studiul de fundamentare prevede
transferul unei părți semnificative a riscului de operare de natură
economică, în legătură cu exploatarea lucrărilor şi/sau a serviciilor în cauză
(art. 25 din Lege).
• Remedii: instanța competentă este cea de drept administrativ iar legea
aplicabilă este Legea 101/2016 privind remediile şi căile de atac în
materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor
sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de
servicii, precum şi pentru organizarea şi funcționarea Consiliului Național
de Soluționare a Contestațiilor (art. 29 din Lege).
 • Explicații privind geneza Directivei 2014/23/EU. De ce un nou instrument
legislativ și de ce acum?
• Stare de incertitudine juridică prin eterogenitatea practicilor/definițiilor din
Statele Membre cu privire la contractele de concesiune;
• De pildă, în perioada cuprinsă între 2006 – 2010 în Jurnalul Oficial au fost publicate
anunțuri pentru 817 concesiuni în Italia iar în Franța pentru 10000;
• Concesiunile de servicii erau supuse doar principiilor Tratatului și diferența de
regim juridic față de contractele de achiziții publice și și lucrări de servicii genera
distorsiuni ale pieței unice și multe abuzuri prin contracte care nu erau atribuite în
condiții de transparență ți egalitate de tratament;
• Prin aceasta se ajunge la: cetățenii UE nu beneficiază de cele mai bune produse la
cel mai bun preț, IMM - urile nu au instrumente de protecție prin care să li se
garanteze acces la contractarea în aceste condiții;
• Acesta este un moment istoric în care presiunea pentru utilizarea eficientă a
banului public și nevoia de inovație au crescut;
 • Explicații privind geneza Directivei 2014/23/EU. De ce un nou instrument legislativ și
de ce acum?
• Analizele efectuate de Comisie anterior legiferării au relevat că Principiile Tratatului, deși
obligatorii în toate Statele Membre cu privire la concesiunile de servicii nu sunt
înțelese la fel;
• Curtea Europeană de auditori a dezvăluit că 43% din erorile privind cheltuirea fondurilor
de coeziune europene au fost săvârșite în domeniul achizițiilor;
• Multiplicarea deciziilor CJEU prin care s-a conturat regimul juridic al concesiunilor este o
dovadă în plus a vidului legislativ și a nevoii de intervenție;
• Operatorii economici nu aveau stimulente pentru a investi pe calea concesiunilor în alte
State Membre cită vreme nu aveau garanții clare că vor fi respectate principiile egalității
de tratament și transparentei
• Concesiunile trebuie să facă obiectul unu instrument nou și distinct de cele incidente
contractelor de achiziție publică deoarece sunt contracte complexe care trebuie să fie
atribuite prin respectarea unui set de reguli distincte, mai flexibile.
Mai multe pe această temă: Impact Assessment of an Initiative on Concessions accompanying the document Proposal for a Directive of the
European Parliament and of the Council.
 3. Directiva 2014/23/UE privind atribuirea contractelor de concesiune. Principalele inovații
față de regimul concesiunii anterior reformei

• Definiția contractului de concesiune si clarificări asupra noțiunii de risc operațional.

• Art. 5 pct. 1 din Directiva 23 :

(a) „concesiune de lucrări” înseamnă un contract cu titlu oneros încheiat în scris prin care una sau mai multe
autorități contractante sau entități contractante încredințează executarea de lucrări unuia sau mai multor
operatori economici, în care contraprestația pentru lucrări este reprezentată fie exclusiv de dreptul de a exploata
lucrările care fac obiectul contractului, fie de acest drept însoțit de o plată;
„concesiune de servicii” înseamnă un contract cu titlu oneros încheiat în scris prin care una sau mai multe
autorități contractante sau entități contractante încredințează prestarea și gestionarea de servicii altele decât
executarea de lucrări menționată la litera (a) unuia sau mai multor operatori economici, în care contraprestația
pentru servicii este reprezentată fie exclusiv de dreptul de a exploata serviciile care fac obiectul contractului, fie
de acest drept însoțit de o plată.
Atribuirea unei concesiuni de lucrări sau de servicii implică transferul către concesionar a unui risc de operare
legat de exploatarea acestor lucrări sau servicii care cuprinde riscul de cerere sau riscul de ofertă ori
ambele. Se presupune că concesionarul își asumă riscul de operare atunci când, în condiții de exploatare
normale, nu i se garantează recuperarea investițiilor efectuate sau a costurilor suportate pentru exploatarea
lucrărilor sau a serviciilor care fac obiectul concesiunii. Partea riscului transferată către concesionar implică o
expunere reală la situațiile neprevăzute care pot apărea pe piață, astfel încât orice pierdere potențială estimată
suportată de concesionar nu este doar nominală sau neglijabilă;
 Definiția contractului de concesiune si clarificări asupra noțiunii de risc
operațional.
• Idei esențiale și inovații
• Noțiunea de concesiune nu se mai raportează la contractul de achiziții
publice;
• Dreptul de a exploata lucrările sau serviciile reprezintă principala
caracteristică a contactului de concesiune (conform Considerentelor) și
implică mereu transferul către concesionar a unui risc de operare de
natură economică, chiar dacă o parte a riscului revine în continuare
autorității;
• Riscul transferat concesionarului implică o expunere reală a la situațiile
neprevăzute care pot apărea pe piață;
• Nu reprezintă concesiune contractul încheiat într-un sector în care există
reglementări speciale care acordă operatorului o garanție privind
atingerea pragului de rentabilitate, respectiv acoperirea investițiilor și a
costurilor (conform Considerentelor);
 Definiția contractului de concesiune si clarificări asupra noțiunii de risc
operațional.
• Idei esențiale și inovații
• Riscul trebuie să fie semnificativ (nu este semnificativ dacă există o mare probabilitate
ca pierderile să nu existe);
• Totuși, considerentul 19 clarifică: Faptul că riscul este limitat de la bun început nu ar trebui
să excludă posibilitatea considerării contractului drept concesiune. Acesta poate fi cazul, de
exemplu, în sectoarele cu tarife reglementate sau atunci când riscul de operare este limitat
prin intermediul contractelor care prevăd compensări parțiale, inclusiv compensări în cazul
încetării anticipate a concesiunii, din motive imputabile autorității contractante sau entității
contractante sau din motive de forță majoră.
• În orice caz, riscul trebuie să fie obiectiv;
• În cadrul riscului de exploatare economică specific concesiunii, intră riscul de concurență,
riscul neacoperirii integrale a cheltuielilor de exploatare, riscul de răspundere pentru
neîndeplinirea obligațiilor contractuale sau delicte;
Mai multe pe această temă: A. S. Ciobanu, Regimul contractelor de concesiune, Editura Universul Juridic, București, 2015.
 Principii aplicabile contractelor de concesiune
• Principiul libertății administrative a autorităților publice
• Art. 2 și art. 4 din Directiva 2014/23/UE stabilesc cele două componente ale
principiului:
- Prezenta directivă recunoaște principiul libertății administrative a autorităților naționale,
regionale și locale în conformitate cu dreptul intern și cu dreptul Uniunii. Autoritățile respective au
libertatea de a decide cel mai bun mod de a administra executarea lucrărilor sau prestarea
serviciilor, pentru a asigura un nivel ridicat al calității, siguranței și accesibilității, egalitatea
de tratament și promovarea accesului universal la serviciile publice și a drepturilor
utilizatorilor cu privire la acestea.
- Prezenta directivă nu aduce atingere libertății statelor membre de a defini, în conformitate cu
dreptul Uniunii, serviciile pe care acestea le consideră a fi servicii de interes economic
general, modul în care aceste servicii ar trebui organizate și finanțate, în conformitate cu
normele privind ajutoarele de stat, precum și obligațiile specifice la care aceste servicii ar
trebui să se supună. Totodată, prezenta directivă nu aduce atingere modului în care statele
membre își organizează sistemele de asigurări sociale.
• Inspirat din principiul neutralității privind dreptul de proprietate în Statele Membre reglementat
de art. 345 TFUE;
• Transpus în dreptul intern prin art. 3 din Legea nr. 100/2016.
 Principii aplicabile contractelor de concesiune
• Principiile egalității de tratament, nediscriminării și transparenței
• Art. 3 din Directiva 2014/23/UE stabilește:
• (1) Autoritățile contractante și entitățile contractante îi tratează pe operatorii
economici în mod egal și fără discriminare și acționează într-o manieră
transparentă și proporționată. (aproape identic cu art. 18 alin. (1) din Directiva
2014/14/UE)
• Modul în care este concepută procedura de atribuire a concesiunilor, inclusiv
estimarea valorii, nu poate avea ca intenție excluderea acesteia din domeniul de
aplicare al prezentei directive sau favorizarea sau defavorizarea în mod nejustificat a
anumitor operatori economici sau a anumitor lucrări, bunuri sau servicii.
• (2) Autoritățile contractante și entitățile contractante urmăresc să asigure
transparența procedurii de atribuire și a îndeplinirii contractului, respectând articolul
28. (ie confidențialitatea)
 Principii aplicabile contractelor de concesiune
• Principiul concurenței
- Nu a fost codificat în Directivă, aspect criticat de unii autori;
- Art. 3 (2) din Directiva 2014/23/UE a suprimat în mod expres referirea la principiul
concurenței din articolul echivalent 18 (2) din Directiva 2014/24/UE;
- Totuși, prevederile art. 3 (2) coroborate cu art. 35 (conflicte de interese), art. 37 (3)
(dreptul limitat al autorității contractante de a limita numărul participanților) și art.
41 (criteriile de atribuire) sugerează că principiul concurenței se desprinde din
întreaga economie a actului normativ;
• Principii Legea nr. 100/2016 :
- Art. 2 lit. e din Legea nr. 100/2016: “(2) Principiile care stau la baza atribuirii
contractelor de concesiune de lucrări şi de concesiune de servicii sunt:
a)nediscriminarea; b)tratamentul egal; c)recunoaşterea reciprocă;
d)transparența; e)proporționalitatea; f)asumarea răspunderii.
 Principii aplicabile contractelor de concesiune

• Principiul continuității
- Nu este reglementat în cuprinsul Legii 100/2016
- Art. 95 alin. (2) din Normele Metodologice din 16 noiembrie 2016
de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de
concesiune de lucrări şi concesiune de servicii din Legea
nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de
servicii:
- (2)În temeiul contractului de concesiune, concesionarul are
obligația de a asigura exploatarea eficace, în regim de
continuitate şi permanență, a lucrărilor sau a serviciilor care fac
obiectul concesiunii, în conformitate cu cerințele şi destinația
impuse de concedent.
Mai multe pe această temă: C. G. Dinu, Contractul de concesiune, Ed. C. H. Beck, București, 2016.
 Contracte de concesiune excluse de la regimul instituit prin Directiva
2014/23/UE
• Directiva 2014/23/UE nu se aplică:
Contractelor cu o valoare sub 5.186.000 euro;
Concesiunilor de servicii atribuite unui operator economic pe baza unui drept
care i-a fost acordat în conformitate cu TFUE și cu acte juridice ale Uniunii care
stabilesc norme comune privind accesul pe piață aplicabile activităților
menționate în anexa I;
Concesiunilor de servicii atribuite unei autorități contractante sau unei
entități contractante, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (a), sau unei
asocieri a acestora pe baza unui drept exclusive (entități contractante ie Directiva
2014/25/UE)
 Contracte de concesiune excluse de la regimul instituit prin Directiva
2014/23/UE
• Directiva 2014/23/UE nu se aplică:
Concesiunilor pentru (1) servicii de transport aerian bazate pe acordarea unei
licențe de operare în sensul Regulamentului (CE) nr. 1008/2008 al
Parlamentului European și al Consiliului sau concesiunilor pentru serviciile
publice de transport de nr. 1370/2007; călători în sensul Regulamentului (CE)
Concesiunilor pe care autoritatea contractantă sau entitatea contractantă este
obligată să le atribuie sau să le organizeze conform unor proceduri diferite de
cele prevăzute în prezenta directivă, instituite sub una din urmă toarele forme:
(a) un instrument juridic care creează obligații de drept internațional, cum ar fi
un acord internațional încheiat în conformitate cu TFUE între un stat membru
și una sau mai multe țări terțe sau subdiviziuni ale acestora, pentru lucrări,
bunuri sau servicii destinate implementării sau exploatării în comun a unui
proiect de către semnatari; (b) o organizație internațională;
 Contracte de concesiune excluse de la regimul instituit prin Directiva
• Directiva 2014/23/UE nu se aplică: 2014/23/UE

Concesiunilor pe care autoritatea contractantă sau entitatea contractantă le atribuie în

conformitate cu normele în materie de achiziții prevăzute de o organizație internațională sau de
o instituție financiară internațională, în cazul în care concesiunile în cauză sunt finanțate integral
de organizația sau instituția respective
Concesiunilor în domeniul apărării și securității, astfel cum sunt menționate în Directiva
2009/81/CE care sunt reglementate prin (a) norme procedurale specifice în temeiul unui acord sau
al unei înțelegeri internaționale, încheiate între unul sau mai multe state membre și una sau mai
multe țări terțe; 28.3.2014 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 94/23 RO ( 1) Regulamentul (CE) nr.
1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele
comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (JO L 293, 31.10.2008, p. 3). (b) norme
procedurale specifice în temeiul unui acord internațional încheiat sau al unei înțelegeri
internaționale încheiate referitoare la staționarea trupelor și privind angajamentele unui stat
membru sau ale unei țări terțe; (c) normele procedurale specifice ale unei organizații internaționale,
care efectuează achiziții în propriile scopuri sau concesiunilor care trebuie acordate de un stat
membru în conformitate cu normele respective.
 Contracte de concesiune excluse de la regimul instituit prin Directiva
2014/23/UE
• Directiva 2014/23/UE nu se aplică:
Concesiunilor în domeniul securității și apărării listate la art. 6 a – e;
Concesiunilor de servicii pentru cumpărarea sau închirierea, prin orice mijloace
financiare, de terenuri, clădiri existente sau alte bunuri imobile sau a drepturilor
asupra acestora;
Concesiunilor de servicii pentru achiziția, dezvoltarea, producția sau coproducția
de materiale pentru programe destinate serviciilor mass-media audiovizuale
sau serviciilor mass-media de radiodifuziune, atribuite de furnizorii de servicii
mass-media audiovizuale sau de radiodifuziune, sau concesiunilor pentru spațiu
de emisie sau furnizarea de programe atribuite furnizorilor de servicii mass-media
audiovizuale sau de radiodifuziune;
Concesiunilor de servicii pentru arbitraj și de conciliere;
 Contracte de concesiune excluse de la regimul instituit prin Directiva
2014/23/UE
• Directiva 2014/23/UE nu se aplică:
Concesiunilor de servicii juridice prevăzute la art. 8 lit. d);
Concesiunilor de servicii financiare referitoare la emisiunea, vânzarea,
achiziționarea sau transferul de valori mobiliare sau alte instrumente financiare
în sensul Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1);
Concesiunilor de servicii care vizează împrumuturi, indiferent dacă sunt sau nu
referitoare la emisiunea, vânzarea, achiziționarea sau transferul de valori
mobiliare sau de alte instrumente financiare;
Concesiunilor de servicii de apărare civilă, protecție civilă și de prevenire a
pericolelor care sunt prestate de organizații sau asociații non-profit și care fac
obiectul codurilor CPV: 75250000- 3, 75251000-0, 75251100-1, 75251110-4,
75251120-7, 75252000-7, 75222000-8, 98113100-9 și 85143000-3, cu excepția
serviciilor de transport pacienți cu ambulanța;
 Contracte de concesiune excluse de la regimul instituit prin Directiva
2014/23/UE

• Directiva 2014/23/UE nu se aplică:

Concesiunilor de servicii de campanie politică care fac obiectul codurilor CPV
79341400-0, 92111230-3 și 92111240-6, atunci când sunt atribuite de un partid
politic în contextul unei campanii electorale;
Concesiunilor de servicii pentru serviciile de loterie care fac obiectul codului CPV
92351100-7, atribuite de către un stat membru unui operator economic pe baza
unui drept exclusiv. În sensul prezentului alineat, noțiunea de drept exclusiv nu
include drepturile exclusive menționate la articolul 7 alineatul (2);
• Directiva nu se mai aplică:
Excluderilor specifice în domeniul comunicațiilor electronice (art. 11);
Excluderilor specifice în domeniul apei (art. 12)
 Atribuirea contractelor de concesiune
• Regula: Autoritățile contractante și entitățile contractante care doresc să atribuie
o concesiune își fac cunoscută intenția prin intermediul unui anunț de
concesionare (Art. 31 Directivă)
• Trebuie să cuprindă o descriere a concesiunii și a condițiilor de participar și
eventual, o descriere a criteriilor de atribuire și, după caz, a cerințelor minime
care trebuie îndeplinite (art. 37 alin. (2) din Directivă).
• Excepțiile:
- (a) scopul concesiunii este crearea sau achiziționarea unei opere de artă unice sau a unei
interpretări artistice unice;
- (b) absența concurenței din motive tehnice;
- (c) existența unui drept exclusiv; (d) protecția drepturilor de proprietate intelectuală și a
altor drepturi exclusive decât cele definite la articolul 5 punctul 10;
se aplică numai atunci când nu există o alternativă sau un substitut rezonabil, iar absența concurenței
nu este rezultatul unei restrângeri artificiale a parametrilor concesiunii atribuite.
 Atribuirea contractelor de concesiune
• Excepțiile – atribuire directă fără publicarea
prealabilă a unui anunț de concesiune:
• dacă nu a fost depusă nicio ofertă, nicio candidatură sau
nicio ofertă adecvată ori nicio candidatură adecvată ca
răspuns la o procedură de concesiune prealabilă, atât
timp cât condițiile inițiale ale contractului de concesiune
nu sunt modificate în mod semnificativ și se transmite un
raport Comisiei, în cazul în care transmite o solicitare în
acest sens;
 Atribuirea contractelor de concesiune
• Garanții procedurale
A. Cerințe tehnice și funcționale
- Definesc caracteristicile necesare ale lucrărilor sau serviciilor care fac obiectul concesiunii.
Acestea figurează în documentele concesiunii;
- Se pot referi la procesul specific de producție sau de furnizare a lucrărilor sau a serviciilor
solicitate cu condiția ca acestea să fie legate de obiectul contractului și proporționale cu
valoarea sa și obiectivele sale (ex. nivelurile calității, nivelurile de performanță climatică și de
mediu, proiectarea pentru toate tipurile de utilizări (inclusiv accesul pentru persoanele cu
handicap) și evaluarea conformității, performanțele, siguranța sau dimensiunile, terminologia,
simbolurile, testările și metodele de testare, marcarea și etichetarea sau instrucțiunile de
utilizare);
- Nu pot preciza un anumit producător, o anumită origine sau un anumit procedeu care
caracterizează produsele sau serviciile (dacă nu este justificat de obiectul contractului);
 Atribuirea contractelor de concesiune
• Garanții procedurale
A. Cerințe tehnice și funcționale.
- Concesiunile se atribuie pe baza criteriilor de atribuire stabilite de
autoritatea contractantă sau entitatea contractantă dacă sunt îndeplinite
condițiile:
- a) ofertantul respectă cerințele minime stabilite, după caz, de autoritatea contractantă
sau entitatea contractantă;
- (b) ofertantul respectă condițiile de participare menționate la articolul 38 alineatul (1); și
- (c) ofertantul nu este exclus de la participarea la procedura de atribuire, în conformitate
cu articolul 38 alineatele (4)-(7) și sub rezerva articolului 38 alineatul (9)
 Atribuirea contractelor de concesiune
• Garanții procedurale
B. Selecția și evaluarea calitativă a candidaților
- Autoritățile contractante și entitățile contractante verifică condițiile de participare
referitoare la capacitatea profesională și tehnică și situația financiară și economică
a candidaților sau a ofertanților, pe baza declarațiilor pe propria răspundere,
precum și referința sau referințele care trebuie prezentate ca dovadă, în conformitate
cu cerințele menționate în anunțul de concesionare care sunt nediscriminatorii și
proporționale cu obiectul concesinii;
- Pentru îndeplinirea acestora, un operator se poate baza și pe capacitățile altor entități,
indiferent de natura juridică a legăturilor sale cu acestea;
- Operatorul ce se bazează pe capacitățile unui terț trebuie să prezinte un angajament
din partea acestuia;
- Autoritatea contractantă poate impune ca operatorul economic și entitățile respective
să fie răspunzătoare în solidar pentru executarea contractului
 Atribuirea contractelor de concesiune
• Garanții procedurale
B. Selecția și evaluarea calitativă a candidaților
Motivele pentru excluderea candidaților (obligatorii) :
(a) participarea la o organizație criminală, în sensul articolului 2 din Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului (1);
(b) corupție, astfel cum este definită la articolul 3 din Convenția privind lupta împotriva corupției care implică
funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene (2) și la
articolul 2 alineatul (1) din Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului (3), precum și corupție astfel cum este
definită în legislația internă a autorității sau entității contractante sau a operatorului economic;
(c) fraudă, în sensul articolului 1 din Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților
Europene (4);
(d) infracțiuni teroriste sau infracțiuni legate de activitățile teroriste, așa cum sunt definite la articolul 1, respectiv
la articolul 3 din Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului (5), sau instigare, complicitate sau tentativă de a
săvârși o infracțiune, în sensul articolului 4 din respectiva deciziecadru;
(e) spălare de bani sau finanțarea terorismului, astfel cum sunt definite la articolul 1 din Directiva 2005/60/CE a
Parlamentului European și a Consiliului (6);
(f) munca copiilor și alte forme ale traficului de persoane, astfel cum sunt definite la articolul 2 din Directiva
2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului;
Art. 38 (7) stabilește și motivele facultative de excludere
 Atribuirea contractelor de concesiune
• Garanții procedurale
C. Transmiterea candidaților către ofertanți și candidați (art. 40):
- AC informează cât mai rapid posibil (.....) fiecare candidat și ofertant în legătură cu
deciziile luate în ceea ce privește atribuirea unei concesiuni, inclusiv numele ofertantului
câștigător, motivele pentru care a decis să respingă candidatura sau oferta sa și motivele
pentru care a decis să nu atribuie un contract pentru care s-a publicat un anunț de
concesionare sau să reînceapă procedura.
- La cererea părții interesate, AC/EC comunică, cât mai curând posibil și, în orice caz, în
termen de 15 zile de la primirea unei cereri scrise, fiecărui ofertant care a prezentat o
ofertă admisibilă, caracteristicile și avantajele relative ale ofertei selectate.
Autoritatea contractantă sau entitatea contractantă poate decide să nu comunice
anumite informații menționate la alineatul (1), cu privire la contract, în cazurile în care
divulgarea respectivelor informații ar împiedica aplicarea legii, ar fi contrară interesului
public, ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale operatorilor economici,
publici sau privați, sau ar aduce atingere concurenței loiale dintre acești operatori.
 Atribuirea contractelor de concesiune
• Garanții procedurale
D. Criterii de atribuire. Atribuirea contractelor de concesiune se realizează:
- Pe baza unor criterii obiective care respectă principiile prevăzute la articolul 3 și care
garantează evaluarea ofertelor în condiții de concurență efectivă, astfel încât să se
poată identifica un avantaj economic general pentru autoritatea contractantă sau
entitate;
- Criteriile de atribuire au legătură cu obiectul concesiunii și nu conferă autorității
contractante sau entității contractante o libertate de alegere nelimitată. Acestea pot
include, printre altele, criterii de mediu, sociale sau referitoare la inovare;
- Criteriile de atribuire sunt însoțite de cerințe care să permită verificarea efectivă a
informațiilor furnizate de ofertanți
Inovație: dacă autoritatea contractantă sau entitatea contractantă primește o ofertă
care propune o soluție inovatoare cu un nivel excepțional de performanță funcțională
care nu ar fi putut fi prevăzut de către o autoritate sau entitate contractantă diligentă,
autoritatea contractantă sau entitatea contractantă poate, în mod excepțional, să
modifice ordinea criteriilor de atribuire pentru a ține seama de soluția inovatoare
respectivă (va emite o nouă invitație).
 Norme privind executarea contractului
A. Subcontractarea (art. 42)
- AC/EC poate solicita ofertantului sau candidatului sau poate fi obligată de un
stat membru să îi solicite acestuia să indice în oferta sa, dacă este cazul, partea
din concesiune pe care intenționează să o subcontracteze unor terți, precum și
subcontractanții propuși;
- după atribuirea concesiunii și cel târziu în momentul începerii executării
acesteia, AC/EC solicită concesionarului să îi indice numele, datele de contact și
reprezentanții legali ai subcontractanților săi implicați în lucrările sau serviciile
respective, în măsura în care aceste informații sunt cunoscute la momentul
respectiv;
- în cazul în care dreptul intern al unui stat membru prevede un mecanism de
răspundere solidară între subcontractanți și concesionar, statul membru în
cauză se asigură că normele relevante sunt aplicate în conformitate cu
condițiile stabilite la articolul 30 alineatul (3);
 Norme privind executarea contractului
B. Modificarea contractelor în cursul perioadei lor de valabilitate (art. 43)
Concesiunile pot fi modificate fără o nouă procedură de selecție în următoarele cazuri:
- Modificările (indiferent de valoare) au fost prevăzute în documentele inițiale ale
concesiunii sub forma unor clauze sau opțiuni de revizuire clare, precise și fără echivoc,
printre care se pot număra clauze sau opțiuni de revizuire a valorii;
- pentru lucrările sau serviciile adiționale (care nu pot depăși 50% dinvaloarea
concesiunii) din partea concesionarului inițial care au devenit necesare și nu au fost
incluse în concesiunea inițială, atunci când schimbarea concesionarului:
- nu poate fi realizată din motive economice sau tehnice, precum cerințe privind
interschimbabilitatea sau interoperabilitatea cu echipamentele, serviciile sau instalațiile
existente achiziționate în cadrul concesiunii inițiale; și
- (ii) ar cauza autorității contractante sau entității contractante inconveniente substanțiale sau
creșterea semnificativă a costurilor.
 Norme privind executarea contractului
B. Modificarea contractelor în cursul perioadei lor de valabilitate (art. 43)
Concesiunile pot fi modificate fără o nouă procedură de selecție în următoarele
cazuri:
- în cazul în care sunt întrunite toate condițiile următoare:
 necesitatea modificării a intervenit în urma unor circumstanțe pe care o autoritate
contractantă sau entitate contractantă diligentă nu ar fi putut să le prevadă;
 (ii) modificarea nu schimbă caracterul general al concesiunii;
 (iii) în cazul concesiunilor atribuite de autoritatea contractantă, în scopul desfășurării unei alte
activități decât cele menționate în anexa II, creșterea valorii nu depășește 50 % din valoarea
concesiunii inițiale (se aplică fiecărei modificări în parte)
 Norme privind executarea contractului
B. Modificarea contractelor în cursul perioadei lor de valabilitate (art. 43)
Concesiunile pot fi modificate fără o nouă procedură de selecție în următoarele
cazuri:
- atunci când un nou concesionar îl înlocuiește pe cel căruia autoritatea contractantă
sau entitatea contractantă i-a atribuit inițial concesiunea, drept consecință:
(i) a unei clauze sau opțiuni de revizuire fără echivoc, în conformitate cu litera (a);
(ii) a preluării poziției concesionarului inițial prin succesiune universală sau parțială, ca urmare a unor
operațiuni de restructurare a societății comerciale, inclusiv preluare, fuziune, achiziție sau insolvență,
de către un alt operator economic care îndeplinește criteriile de selecție calitativă stabilite inițial, cu
condiția ca aceasta să nu implice alte modificări substanțiale ale contractului și să nu se facă în scopul
de a eluda aplicarea prezentei directive; sau
(iii) a asumării de către autoritatea contractantă sau entitatea contractantă însăși a obligațiilor
concesionarului principal față de subcontractanții săi, în cazul în care această posibilitate este
prevăzută în legislația națională;
- - atunci când modificările nu sunt substanțiale (art. 4)
 Norme privind executarea contractului
C. Încetarea contractelor de concesiune (art. 44)
Statele Membre au obligația de a reglementa obligația AC/EC de a termina contractele
de concesiune atunci când:
- a avut loc o modificare a concesiunii care ar fi necesitat o nouă procedură de atribuire
a concesiunilor în conformitate cu articolul 43;
- concesionarul se afla, la momentul atribuirii concesiunii, în una dintre situațiile
menționate la articolul 38 alineatul (4) și, prin urmare, ar fi trebuit să fie exclus din
procedura de atribuire a concesiunii;
- Curtea de Justiție a Uniunii Europene constată, în cadrul unei proceduri în temeiul
articolului 258 din TFUE, că un stat membru a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul
tratatelor, deoarece o autoritate sau o entitate contractantă aparținând statului
membru respectiv a atribuit concesiunea în cauză fără a respecta obligațiile care îi
revin în temeiul tratatelor și al prezentei directive
• Mai multe pe această temă: A. S. Graells, What need and Logic for a New Directive on Concessions, Particularly Regarding the Issue of their Economic Balance,
disponibil pe ssrn.com; R.Vornicu, The Rules on Performance of the Concession Contract under the 2014 Concession Directive and the Triangle of Rights: A Brief
Dialectic, European Procurement & Public Private Partnership Law Review Volume 11 (2016), Issue 3
 Implementarea Directivei 2014/23/EU în Romania. Legea nr. 100/2016

• Sediul materiei în dreptul intern

• Legea nr. 100 din 19 mai 2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii
• NORME METODOLOGICE din 16 noiembrie 2016 de aplicare a prevederilor referitoare la
atribuirea contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii din Legea
nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii (aprobate prin hotărârea
867/2016)

• Din expunerea de motive a Legii 100/2016 rezultă că legiuitorul român

a avut în vedere îndeplinirea obligației de transpunere a Directivei
2014/23/UE dar și gestionarea unor probleme specifice, ie:
• lipsa de expertiză cu privire la elaborarea documentațiilor de atribuire, durata
îndelungată a desfășurării unor proceduri de atribuire, legislația dificil de
utilizat într-o manieră unitară din cauza schimbărilor legislative frecvente;
 Implementarea Directivei 2014/23/EU în Romania. Legea nr. 100/2016

• Principalele elemente de noutate/Reglementări specifice

- Pragul valoric este stabilit în lei, ie 23.227.215 lei – art. 11, alin.
(1) din lege;
- Se stabilește modul de calcul al valorii unei concesiuni,
respectiv: cifra totală de afaceri a concesionarului generată
pe durata contractului, fără TVA, în schimbul lucrărilor și
serviciilor care fac obiectul concesiunii, precum și pentru
bunurile accesorii - art. 12 din lege;
 Implementarea Directivei 2014/23/EU în Romania. Legea nr. 100/2016
• Principalele elemente de noutate/Reglementări specifice
- Sunt reglementate două proceduri de licitație: licitația deschisă în cadrul căreia există
posibilitatea de a organiza o etapă de negociere, și respectiv, dialogul competitiv (art. 50 – 61
din lege);
- Este reglementat un criteriu unic de atribuire a contractelor de atribuire a contractelor de
concesiune de lucrări și concesiune de servicii ie oferta cea mai avantajoasă din punct de
vedere economic (art. 86 din lege);
• Tot la art. 86 alin. (2) se stabilește: criteriile obiective trebuie să aibă legătură directă cu obiectul
concesiunii de lucrări sau al concesiunii de servicii şi se pot referi la oricare dintre următoarele:
• a)gradul de preluare a unor riscuri de către concesionar; b) nivelul plăților actualizate efectuate
de către entitatea contractantă; c)nivelul tarifelor de utilizare; d) modalitatea de execuție a
lucrărilor/prestare a serviciilor bazată pe indicatori de performanță de ordin calitativ, tehnic,
funcțional, financiar etc.; e) modul de asigurare a protecției mediului; f) modul de rezolvare a
unor probleme sociale; g)nivelul redevenței; h)durata concesiunii; i) inovarea.
 Implementarea Directivei 2014/23/EU în Romania. Legea nr. 100/2016
• Principalele elemente de noutate/Reglementări specifice
- Se stabilește în mod expres obligația de realizare a unui studiu de fundamentare în cazul
oricărui proiect pe termen lung în care se intenționează ca operatorul economic să realizeze
un proiect prin atribuirea unui contract pe termen lung, care să cuprindă fie executarea de
lucrări şi operarea rezultatului lucrărilor, fie prestarea, gestionarea şi operarea de servicii,
entitatea contractantă are obligația de a elabora un studiu de fundamentare prin care se vor
demonstra necesitatea şi oportunitatea realizării proiectului în acest mod.
- Art. 7 din lege stabilește ca:
(2)Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care proiectul pe termen lung presupune crearea unei societăți având ca
acționari operatorul economic, pe de o parte, şi entitatea contractantă, pe de altă parte.
(3)Studiul de fundamentare prevăzut la alin. (1) se bazează pe un studiu de fezabilitate în cazul proiectelor implicând
executarea de lucrări.
(4)Prin hotărâre, Guvernul poate stabili, după caz, ca studiul de fundamentare prevăzut la alin. (1) să fie analizat şi
aprobat de către o autoritate competentă, în considerarea interesului public al proiectului.
 Implementarea Directivei 2014/23/EU în Romania. Legea nr. 100/2016
• Principalele elemente de noutate/Reglementări specifice
- Este reglementată obligația autorităților contractante sau entităților contractante de a efectua
plăți corespunzătoare părții/părților din contract îndeplinire de către subcontractanții propuși în
ofertă, la solicitarea subcontractanților respectivi (art. 97 din Lege);
- Este reglementată posibilitatea de a înlocui subcontractanții propuși, în cazul în care autoritatea
contractantă sau entitatea contractantă constată existenta vreunui caz de excludere (art. 96 din
Lege);
- Sunt reglementate expres cazurile care conduc la denunțarea unilaterală a unui contract de
concesiune de lucrări sau concesiune de servicii, (aceleași cu cele de la art. 44 din Directiva), ie.
 a)concesionarul se afla, la momentul atribuirii contractului, în una dintre situațiile prevăzute la art. 79-81, care ar
fi determinat excluderea sa din procedura de atribuire;
 b)contractul nu ar fi trebuit să fie atribuit concesionarului respectiv, având în vedere o încălcare gravă a obligațiilor
care rezultă din legislația europeană relevantă şi care a fost constatată printr-o decizie a Curții de Justiție a Uniunii
Europene.
 (2)Entitatea contractantă introduce dreptul de denunțare unilaterală prevăzut la alin. (1) în condițiile contractuale
cuprinse în documentația de atribuire.
 Implementarea Directivei 2014/23/EU în Romania. Legea nr. 100/2016
• Principalele elemente de noutate/Reglementări specifice
Alte prevederi suplimentare în legea națională față de Directivă sunt:
- Se prevede principiul concurenței ca un principiu al atribuirii contractelor de concesiune (art. 2 din
lege)
- Se definește noțiunea de ofertă în scopul de a da consecințe/forță juridică actului și definiția este de
act juridic prin care operatorul economic îşi manifestă voința de a se angaja din punct de vedere juridic într-un contract de concesiune format din
propunere financiară şi propunere tehnică şi care, împreună cu prevederile corespunzătoare ale documentației de atribuire, cuprinde condițiile în care se
încheie contractul de concesiune

- Se definesc noțiunile de lucrări de geniu civil, documentație de atribuire, specificații tehnice,

subcontractant, bunuri accesorii lucrărilor și serviciilor, costurile investițiilor inițiale și costurile cu
executarea contractului, proiect, SEAP, TFUE;
- Stabilește la art. 11 alin. (2):
concesiunile de lucrări sau concesiunile de servicii a căror valoare este mai mică decât pragul
valoric prevăzut la alin. (1) se atribuie, cu respectarea principiilor generale prevăzute la art. 2 alin.
(2), în condițiile şi potrivit procedurilor reglementate prin normele metodologice de aplicare a
prevederilor prezentei legi.
 Implementarea Directivei 2014/23/EU în Romania. Legea nr. 100/2016
• Principalele elemente de noutate/Reglementări specifice
Alte prevederi suplimentare în legea națională față de Directivă sunt:
- Stabilește la art. 39:
Orice operator economic are dreptul de a participa la procedura de atribuire în calitate de ofertant
sau de candidat, individual ori în comun cu alți operatori economici, inclusiv în forme de asociere
temporară constituite în scopul participării la procedura de atribuire, subcontractant propus sau terț
susținător, potrivit prevederilor prezentei legi
 Implementarea Directivei 2014/23/EU în Romania. Legea nr. 100/2016
- Stabilește la art. 44 – 47 normele aplicabile conflictelor de interese. Acesta
este definit ca:
a)participarea în procesul de verificare/evaluare a solicitărilor de participare/ofertelor a
persoanelor care dețin părți sociale, părți de interes, acțiuni din capitalul subscris al unuia
dintre ofertanți/candidați, terți susținători sau subcontractanți propuşi ori a persoanelor
care fac parte din consiliul de administrație/organul de conducere sau de supervizare a
unuia dintre ofertanți/candidați, terți susținători sau subcontractanți propuşi;
b)participarea în procesul de verificare/evaluare a solicitărilor de participare/ofertelor a unei
persoane care este soț/soție, rudă sau afin până la gradul al doilea inclusiv cu persoane care
fac parte din consiliul de administrație/organul de conducere sau de supervizare a unuia
dintre ofertanți/candidați, terți susținători sau subcontractanți propuşi;
c)participarea în procesul de verificare/evaluare a solicitărilor de participare/ofertelor a unei
persoane despre care se constată sau cu privire la care există indicii rezonabile că poate
avea, direct sau indirect, un interes personal, financiar, economic ori de altă natură sau se
află într-o altă situație de natură să îi afecteze independența şi imparțialitatea pe parcursul
procesului de evaluare;
 Implementarea Directivei 2014/23/EU în Romania. Legea nr. 100/2016

• Principalele elemente de noutate/Reglementări specifice

d)situația în care ofertantul individual/ofertantul asociat/candidatul/subcontractantul
propus/terțul susținător are drept membri în cadrul consiliului de administrație/organului de
conducere sau de supervizare şi/sau are acționari ori asociați semnificativi persoane care sunt
soț/soție, rudă sau afin până la gradul al doilea inclusiv ori care se află în relații comerciale cu
persoane cu funcții de decizie în cadrul entității contractante;
e)situația în care ofertantul/candidatul a nominalizat printre principalele persoane desemnate
pentru executarea contractului persoane care sunt soț/soție, rudă sau afin până la gradul al
doilea inclusiv ori care se află în relații comerciale cu persoane cu funcții de decizie în cadrul
entității contractante.
Mai multe pe această temă: Lucrările preparatorii ale Legii 100/2016, respectiv Tabelul de corespondență
între Directiva 2014/23/UE și proiectul legii naționale; C. G. Dinu, Contractul de Concesiune, Ed. C. H. Beck,
București 2016.
 Vă mulțumesc pentru atenție!

Nu ezitați să mă contactați pentru întrebări/solicitări în legătură cu cele discutate

Date de contact: roxana.vornicu@univr.it