Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Snve
Snve
paravertebrali –
localizaţi pe ambele părţi ale
MS, formând trunchiul
simpatic;
prevertebrali –
localizaţi la o distanţă mai
mare de la MS (plexul solar,
ganglionii mezenterici)
De la neuronii preganglionari pornesc fibrele
eferente preganglionare tip B în
componenţa ramurilor comunicante albe
Din ganglionii vegetativi simpatici, unde este
situat al 2-lea neuron simpatic, pornesc fibre
postganglionare tip C în componenţa
ramurilor comunicante cenuşii şi ajung la
organul efector.
SNV parasimpatic
(porţiunea centrală)
Porţiunea centrală a SNV parasimpatic este
localizată în 3 regiuni ale SNC:
Mezencefalul - aici se află nucleul n. oculomotor,
Bulbul rahidian – aici se află nucleele a 3 nervi
cranieni: n.facial, n glosofaringian, n.vag
Porţiunea sacrală a MS (S2- S4) – neuronii din
coarnele laterale formează fibrele parasimpatice
ale n.pelvius.
În componenţa n. oculomotor
n.facial, n. glosofaringian,
n.vag fibrele preganglionare
părăsesc trunchiul cerebral
şi ajung la ganglionii
parasimpatici.
Fibrele preganglionare
parasimpatice ale n.pelvius
părăsesc MS şi ajung la
ganglionii parasimpatici.
Ganglionii vegetativi
parasimpatici sunt localizaţi
în apropierea organelor
inervate sau în peretele
organului inervat –
intramural.
Fibrele parasimpatice preganglionare tip B (lungi)
şi fibrele parasimpatice postganglionare tip C
(scurte), inervează musculatura netedă a
organelor din cavitatea abdominală şi bazin, de
asemenea inervează ţesutul glandular.
Ganglionii vegetativi
Sunt formaţi din numeroşi neuroni uniţi prin
sinapse chimice, de aceea, transmiterea
excitaţiei prin ganglion posedă aceleaşi
particularităţi ca şi propagarea excitaţiei prin
centrii nervoşi (convergenţa, sumarea, ocluzia,
transformarea ritmului ş.a.)
Toate fibrele preganglionare secretă
acetilcolină – fibre colinergice
Fibrele postganglionare parasimpatice secretă
acetilcolină – fibre colinergice
Fibrele postganglionare simpatice secretă
noradrenalină – fibre adrenergice
Eliberarea mediatorului
Transmiterea excitaţiei de la
fibra postganglionară
vegetativă are loc prin
intermediul sinapsei chimice,
asemenea sinapsei
neuromusculare
La nivelul celulelor efectoare
fibra prezintă varicozităţi
(varice) ce conţin vezicule
cu neurotransmiţător
Secreţia mediatorului are loc
prin depolarizarea
membranei varicozităţilor cu
mărirea permeabilităţii
pentru Ca+2 care induce
fuziunea mediatorului
Receptorii din organele efectoare
Pentru stimularea organului efector mediatorul necesită
cuplare specifică cu receptorul
La nivelul receptorului mediatorul produce o modificare
conformaţională a structurii moleculare proteice, care
poate stimula sau inhiba celula prin 2 căi
1. Modificarea permeabilităţii membranei celulare
pentru unul sau mai mulţi ioni prin deschiderea sau
închiderea unor canale ionice ( canale deschise de Na+
şi Ca 2+ determină stimularea, cele de K + - inhibarea)
2. Activarea sau inactivarea enzimei ataşate de
proteina receptoare, care determină formarea
mesagerilor secunzi ce induc schimbări în metabolismul
intracelular .
Clasificarea receptorilor
Receptori colinergici – specifici acetilcolinei
1. Receptorii colinergici nicotinici – N- colinoreceptori se
găsesc la nivelul sinapselor preganglionare
parasimpatice şi simpatice şi sinapsele
neuromusculare
2. Receptorii colinergici muscarinici - M- colinoreceptori
se găsesc în sinapsele postganglionare parasimpatice
şi simpatice (fibre simpatice colinergice)
Receptori adrenergici – specifici noradrenalinei
Se găsesc în celulele organelor efectorii inervate de
fibrele postganglionare simpatice, se împart în alfa (α1,
α2- adrenergici) şi beta (β1, β2 , β 3 - adrenergici)
N – colinoreceptorii
Sunt situaţi la suprafaţa
membranei
Legaţi de molecula
proteică a canalului ionic
Complexul mediator-
receptor produce
modificarea
conformaţională a
moleculei proteice
Are loc deschiderea
canalului ionotrop pentru
Na+
Influxul de Na+ induce
depolarizarea cu apariţia
excitaţiei
M- colinoreceptorii
Cuplaţi cu proteina G
După fixarea mediatorului
creşte activitatea GTP-
azică a subunităţii α
Subunităţile β şi γ
eliberate modifică
permeabilitatea
membranei direct sau prin
intermediul mesagerilor
secunzi (PiP, IP3, DAG)
Efectul poate fi
hiperpolarizant – inhibiţie
sau depolarizant - excitaţie
Influenţa parasimpaticului
asupra cordului:
(M-colinorecepător)
ACh + M.colinoreceptor →
activarea proteinei G
Activarea guanilciclazei a
subunităţii α: GTP → GDP
β, γ subunităţi se rup şi
deschid canalul K+
Efluxul K+ →hiperpolarizare
→ 4 efecte negative
parasimpatice asupra
cordului
Sinteza acetilcolinei
Efectele SN Parasimpatic
Constricţia pupilei (inervează m. constrictor al pupilei),
constricţia -relaxarea m. ciliar (acomodarea sistemului
optic), sicreția lacrimală
Vasodilatare şi secreţie abundentă în glandele TGI
4 efecte negative cardiace
Constricţia bronhiilor
↑ peristaltismului şi tonusului intestinal
Relaxarea sfincterelor
Reduce glicoliza hepatică
↑ Erecţia
Contracţia detruzorului v. urinare şi relaxarea trigonului
α – adrenoreceptori
α1 – sunt cuplaţi cu
proteina G
Proteina Gi → deschide
canalele de K+ →
hiperpolarizare
Proteina Gq → activează
PLC → PIP2 → DAG şi IP3
IP3măreşte permeabilitatea
membranei RSP pentru
Ca+2
α2 prin Gi →hiperpolarizare
inhibă formarea AMPc → ↓
activitatea PKA
Cuplat cu proteina G0
închide canalul Ca+2
β – adrenorereceptori
β1– cuplaţi cu proteina
G→ deschide canalul
Ca+2 ; ↑formarea AMPc
→ ↑activitatea PKA →
↑secreţia reninei, 4
efecte pozitive asupra
cordului
β2 cuplaţi cu proteina
Gs ↑formarea AMPc →
↑activitatea PKA →
dilată bronhiile, vasele,
uterul
Influenţa simpaticului
asupra cordului: