FACULTATEA DE STIINTE BAIA MARE

CATEDRA BIOLOGIE CHIMIE

MASTER BIOCHIMIE APLICATA

Tehnici de fixare si colorare a rizopodelor parazite

Masterand NISTOR ANCUTA

CUPRINS
Introducere
Subîncrengătura Rizopode
Clasa Amibele nude
Clasa Testaceele amebele cu cochilie (Testacea)
Clasa Foraminifere (Foraminifera)
Clasa Radiolaria
Clasa Acantharia
Clasa Amibele parzite
Amibele-intestinale şi rolul lor în viaţa omului.
Rezistenţa la condiţiile nefavorabile
 INTRODUCERE

Rizopodele reprezintă numeroase animale de diferite forme, care se mişcă

cu ajutorul pseudopodelor, iar citoplasma corpului lor nu este diferenţiată în
zone constante. În componenţa subîncrengăturii Rhizopodea intră 3 clase: 1.
Amebele (Amoebozoa). 2. Testaceele (Testacea). 3. Foraminiferele
(Foraminifera).
 Clasa Amibele nude (Amoebozoa)
Reprezintă cele mai inferioare rizopode. Corpul formează pseudopode simple,
lipsite de schelet. Majoritatea amebelor populează bazinile de apă dulce. Unele
specii trăiesc în mări, altele – în solul umed. Printre amebe se întâlnesc şi unele
specii parazite.
Morfologia corpului. Dimensiunile amebelor sunt foarte variate: de la 10-15
mkm până la 2-3 mm. Majoritatea amebelor conţin un singur nucleu, însă se
întâlnesc şi specii polinucleare. Un reprezentant tipic al ordinului este ameba
comună (Amoeba proteus). Dimensiunile ei sunt relativ mari, atingând circa
0.5mm . La exterior corpul amebei este acoperit cu o membrană citoplasmatică
fină (7-5 nm), după care urmează un strat transparent, compact, numit
ectoplasmă. Partea centrală a celulei este ocupată de un strat vâscos, de culoare
mai închisă, granulos, numit endoplasmă, care ocupă masa principală a corpului
amebei.
Locomoţia. Fiind studiată la microscop, ameba reprezintă o celulă de formă
neregulată, de la care pornesc numeroase excrescenţe citoplasmaticce de diferite
forme, numite pseudopode sau picioruşe false. Foarte uşor se poate observa, cum
are loc schimbarea permanentă a formei şi dimensiunilor pseudopodelor.
 Rezistenţa la condiţiile nefavorabile
Numeroase specii de amebe solitare (în
deosebi acele care trăiesc în sol) au
capacitatea de a se închista. Aceasta are
loc atunci, când ele nimeresc în condiţii
nefavorabile ale mediului înconjurător (de
ex.: la uscarea solului). La închistare
ameba îşi absoarbe pseudopodele, se
rotungeşte şi elimină o membrană dublă
tare de natură proteică Fig. 3). În
asemenea stare amebele se pot
păstra timp
îndelungat, uneori chiar şi luni la rând, iar
apoi din nou pot trece la modul activ de Fig. 3. Chistul amebei Acanthamoeba
viaţă. palestinensis
Amebele-intestinale şi rolul lor în viaţa
omului.
În intestinul omului şi al unui şir de
animale vertebrate se conţine un număr
mare de specii de amebe parazite, care se
nutresc cu conţinutul lui, cu diferite
bacterii şi care în majoritatea cazurilor nu
aduc nici o daună gazdei. Ca exemplu
poate servi ameba intestinală a omului –
Entamoeba coli (Fig.5). Însă printre
amebele, ce populează intestinul omului,
se întâlneşte şi o specie deosebită –
ameba-dizenterică Fig. 5. Entamoeba coli
– Entamoeba histolytica, care poate fi A. Trofozoid; B. Prechist; C-F.
agentul unei forme grave de colită Statiile succesive de matirizare
intestinală, numită amebiază. ale chistului (de la un nucleu la
opt)
 Acest protozoar reprezintă o amebă cu celula de 20-30 mkm în diametru
şi care posedă organite de mişcare (Fig. 6). Ameba- dizenterică populează
regiunea intestinului gros la om şi de obicei se nutreşte cu diferite bacterii,
fără a aduce
vre-o daună gazdei. Acest stadiu este numit trofozoid activ. Un asemenea
fenomen, când organismul patogen nu-şi manifestă acţiunea ca dăinătoare,
se numeşte stare de vector al infecţiei. Însă adesea ameba dizenterică se
comportă în alt mod: celulele ei pătrund sub membrana mucoasă a
intestinului, încep să se nutrească cu particulele elementare de sânge,
înmulţindu-se intens. Astfel, pe membrana mucoasă a intestinului apar răni,
ce cauzează o diaree gravă cu eliminări de sânge (colită). Ameba dizenterică
poate provoca şi absces hepatic.
 Fig. 6. Entamoeba histolytica

A. Trofozoid activ; B. Stadiu

de prechist; C-I. Chisturi cu
raza mică; J-K. Chisturi cu
raza mare; C, D, E, F, J.
Chisturi cu un nucleu; G, H, I.
Chisturi cu două nuclee;
K. Chist cu patru nuclee.

La cercetarea secţiunilor ultrafine în structura chisturilor se observă nişte

incluziuni deosebite, care se colorează intens. Aceştia sunt corpusculii
cromatici. În infecţii acute omul bolnav elimină zilnic împreună cu
excrementele circa 300 mln. de chisturi.
 Entamoeba dysenteriae:
-marime intre 20-30 de microni, este o amiba vioaie cu miscari active,
citoplasma prezinta diferenta neta intre ectoplasma si endoplasma.
Ectoplasma refringenta are aspect sticlos, iar endoplasma granulara
contine bacterii, resturi celulare si eritrocite. Nucleul nu este bine vizibil
pe preparatele proaspete se pune in evidenta dupa fixare si colorare cu
hematoxilina ferica. Are o forma rotunda, este situat excentric, prezinta o
membrana nucleara subtire, granulatii cromatice reduse iar cariozomul
este dispus central.
BIBLIOGRAFIE
1.Parazitologie medicala- Simona Radulescu
2. Parazitologie: caiet de lucrari practice- Codruta Nemet
3. Ghid de diagnostic parazitologic- Vasile Cozma
4. Parazitologie vaterinara- Cristina Terinte
5. Microbiologie si parazitologie medicala- Gheorghe Dinache
6. Laboratorul Clinic- Petru Dancescu