Hidrodinamică şi teoria valurilor

HIDRODINAMICĂ
Cap. I. Mișcarea turbulentă a fluidelor reale
Structura mișcării turbulente. Tensiunea tangențială în mișcarea turbulentă.
Distribuția vitezelor în mișcarea turbulentă. Ecuațiile Reynolds pentru mișcarea
turbulentă a fluidelor reale. Calculul pierderilor de sarcină. Conducte netede și
conducte rugoase; grosimea stratului laminar. Determinarea coeficientului
pierderilor de sarcină liniare. Calculul pierderilor locale de sarcină.
Cap. II. Profile hidro-aerodinamice
Generalităţi. Profilele Jukovski. Profile NACA
Cap. III. Mişcări potenţiale plane
Mişcări plane produse de surse şi vârtejuri. Mişcarea plană în jurul unui contur
închis. Mişcări plane obţinute prin transformări conforme.
Cap. IV. Mişcări potenţiale axial-simetrice
Curent uniform. Sursă punctiformă. Dublet. Mişcarea în jurul unei sfere. Surse
liniforme. Mişcarea în jurul unei carene.
Cap. V. Elemente de teoria valurilor
Valuri de mică amplitudine. Valuri plane călătoare. Valuri plane staţionare. Valuri în
fluid de mică adâncime. Valuri trohoidale. Valuri forţate, produse la deplasarea
unui corp în fluid sau pe suprafaţa liberă a fluidului. Valuri neregulate.
 HIDRODINAMICĂ
CAP. I. MIȘCAREA TURBULENTĂ A FLUIDELOR REALE
- Introducere
- Structura mișcării turbulente
- Tensiunea tangențială în mișcarea turbulentă
- Distribuția vitezelor în mișcarea turbulentă
- Ecuațiile Reynolds pentru mișcarea turbulentă a fluidelor
reale
- Calculul pierderilor de sarcină
- Conducte netede și conducte rugoase; grosimea stratului
laminar
- Determinarea coeficientului pierderilor de sarcină liniare
- Calculul pierderilor locale de sarcină
 MIȘCAREA TURBULENTĂ A FLUIDELOR REALE
INTRODUCERE
Mecanica fluidelor reprezintă o diviziune a Mecanicii teoretice, care studiază
mişcările, respectiv repausul fluidelor ideale sau reale, compresibile sau
incompresibile, sau interacţiunea dintre fluidele în mişcare sau repaus şi corpurile
solide cu care acestea vin în contact.
În funcţie de condiţiile impuse la limită se observă două feluri de aplicaţii ale
dinamicii fluidelor şi anume:
a) curgerea fluidului în jurul unui corp solid considerat izolat (avioane,
automobile, paraşute) fenomen la care urmărim în mod preponderent forţa
necesară înaintării;
b) corpul solid delimiteză mişcarea fluidului (mişcarea în conducte, canale) la
care interesează transportul de energie.
Fluidul este un mediu continuu în structura sa. El se deformează continuu și
infinit (curge) sub influența unui efort tangențial și dependent de forța aplicatǎ.
Fluidele se împart în : lichide, gaze și plasme. Lichidele sunt mai dense decât
gazele și ele formează peliculǎ la contactul cu un gaz.
Fluidele au proprietatea de a curge și de a prelua forma recipientului în care se
află, fără a opune rezistență mecanicǎ la viteze relativ mici.
Spre deosebire de solide, în care eforturile tangențiale sunt în funcție de
deformare, la fluide ele sunt funcție de viteza de deformare. Gradul în care opun
rezistență se numește viscozitate. Efortul normal (la suprafața de separație) se
numește presiune.
 MIȘCAREA TURBULENTĂ A FLUIDELOR REALE
PROPRIETĂŢI FIZICE ALE FLUIDELOR
1. Densitatea
Densitatea într-un punct oarecare al fluidului se defineşte ca fiind masa unității de
volum:

unde: Dm este masa unitatii de volum DV. In cazul unui fluid omogen, densitatea
va fi r=m/V. În Sistemul International (SI) densitatea se măsoară în [kg/m 3].
2. Volumul specific
Este definit ca volum de substanță pe unitate de masă:
n=V(volum) /m(masă)
Unitatea de măsură este m3/kg. Intre densitate și volumul specific există relația:
n=1/r sau r=1/n
3. Greutatea specifică
Este proprietatea fluidelor de care depinde mărimea forţelor masice sau volumice
şi se defineşte ca greutate a unităţii de volum:
In cazul unui fluid omogen, greutatea specifică va fi
g=G/V
În SI se măsoară în [N/m3]. Greutatea specifică este legată de densitate prin relaţia
g=rg.
Pentru lichide, densitatea şi greutatea specifică sunt practic constante la variaţii
de presiune şi scad nesemnificativ la creşterea temperaturii.
 MIȘCAREA TURBULENTĂ A FLUIDELOR REALE
PROPRIETĂŢI FIZICE ALE FLUIDELOR
4. Compresibilitatea izotermă
Compresibilitatea izotermă este proprietatea fluidelor de a-şi modifica volumul
sub acţiunea variaţiei de presiune, la temperatură constantă. Compresibilitatea se
manifestă sub acţiunea forţelor de suprafaţă (presiuni). Presiunea care determină
modificarea de volum este normală la suprafaţa care limitează volumul lichidului.
In cazul unei variaţii de presiune aplicată unui fluid de volum V aflat la presiunea p
se va produce o variaţie de volum proporţională cu variaţia de presiune, după
relaţia:

sau dacă variaţiile sunt infinitezimale

unde b este coeficientul sau modulul de compresibilitate [în m 2/N], iar semnul
minus arată că la o creştere de presiune îi corespunde o scădere de volum.
Se mai poate defini şi modulul de elasticitate care este inversul modulului de
compresibilitate:

Relaţiile pot fi exprimate şi funcţie de densitatea cunoscând că masa fluidului este

m= const., deci dm=0 sau rdV+Vdr=0. De unde:
și
 MIȘCAREA TURBULENTĂ A FLUIDELOR REALE
PROPRIETĂŢI FIZICE ALE FLUIDELOR
5. Dilataţia termică
Odată cu creşterea temperaturii unui fluid are loc şi o creştere de volum, care
poate fi exprimată cu relaţia:

unde: b1 este coeficientul de dilataţie termică şi are dimensiunea inversă

temperaturii [θ-1] deci se măsoară în [grd-1].

6. Coeziunea
Este o atracție între moleculele de fluid. Cu cât mai mare este atracția moleculară
(coeziunea) cu atât mai mare este viscozitatea (rezistența la curgere) a fluidului.

7. Adeziunea la suprafeţe solide

Adeziunea la suprafeţele solide cu care fluidul intră în contact este un fenomen
asemănător cu coeziunea (atracţia dintre particulele vecine). Forţa de adeziune
depinde de mai mulţi facori: natura suprafeţei, natura fluidului, temperatură.
Stratul de fluid aderent la corpurile solide este de ordinul unei sutimi de milimetru
şi acesta nu participă la mişcarea fluidului.
 MIȘCAREA TURBULENTĂ A FLUIDELOR REALE
PROPRIETĂŢI FIZICE ALE FLUIDELOR
8. Vâscozitatea
Este proprietatea fluidelor de a se opune deformărilor ce nu constituie reduceri
ale volumului lor, prin dezvoltarea unor eforturi unitare, dintre care cele mai
specifice sunt eforturile tangenţiale ce se dezvoltă între straturile de fluid aflate în
mişcare.
Putem spune că dacă fluidul se află în mişcare, în diferite straturi ale sale (plane
de separare) apar forţe tangenţiale, care se opun variaţiei formei volumului
considerat, frânează mişcarea şi modifică repartiţia vitezelor.
Vâscozitatea a fost pusă în evidenţă, experimental, de către Newton.
Intre două plăci de secţiune S dintre care, placa inferioară este fixă, iar placa
superioară se deplasează cu viteza u, se află lichid, care se presupune că este
alcătuit din mai multe straturi. Distanţa dintre cele două plăci este h. Stratul care
aderă la placă superioară are aceiaşi viteză cu placa. Atracţia dintre acest strat şi
următorul face ca şi acesta să fie antrenat cu o viteză mai mică şi aşa mai departe,
până la stratul aderent la placa fixă, care nu se mişcă.
 MIȘCAREA TURBULENTĂ A FLUIDELOR REALE
 
 MIȘCAREA TURBULENTĂ A FLUIDELOR REALE
PROPRIETĂŢI FIZICE ALE FLUIDELOR
9. Tensiunea superficială
Între moleculele unui lichid se exercită forţe de interacţie numite forţe de
coeziune. Fiecare moleculă a lichidului este supusă forţelor determinate de
moleculele înconjurătoare. Pentru moleculele din interiorul lichidului rezultanta
acestor forţe va fi nulă deoarece distribuţia acestor forţe este uniformă în toate
direcţiile.
Pentru moleculele de la suprafaţa lichidului rezultanta acestor forţe nu va fi nulă
deoarece distribuţia acestor forţe nu mai este aceeaşi în toate direcţiile.
Rezultanta acestor forţe va fi perpendiculară pe suprafaţa lichidului şi îndreptată
spre interiorul acestuia. Stratul de lichid de la suprafaţă numit strat superficial va
exercita deci o anumită presiune asupra lichidului. Grosimea acestui strat precum
si presiunea pe care o exercită sunt foarte mici. Această presiune explică
compresibilitatea redusă a lichidelor.
Suprafaţa liberă este modelată printr-o membrană perfect elastică, solicitată în
mod uniform de un efort unitar cu intensitate constantă,
independent de punctual de aplicaţie şi de direcţie.
 MIȘCAREA TURBULENTĂ A FLUIDELOR REALE
PROPRIETĂŢI FIZICE ALE FLUIDELOR
9. Tensiunea superficială
Datorită interacţiei dintre moleculele stratului superficial cu moleculele lichidului
şi cu moleculele mediului extern, stratul superficial va avea o energie potenţială
superficială proporţională cu suprafaţa liberă a lichidului. La echilibru, această
energie trebuie să fie minimă, deci şi suprafaţa liberă trebuie să fie minimă. De
aici rezultă că suprafaţa de separare lichid-mediu extern se curbează, tinzând să
devină sferică, la echilibru. Dar o suprafaţă se menţine curbă dacă asupra ei
acţionează în fiecare punct forţe tangente la ea şi perpendiculare pe conturul său.
Acestea se numesc forţe superficiale sau forţe de tensiune superficială. Ele sunt
deci:
- tangente la suprafaţa liberă a lichidului
- uniform distribuite pe lungimea conturului
- perpendiculare pe contur.
Coeficientul de tensiunea superficială s, este prin definiţie, forţa de tensiune
superficială exercitată pe unitatea de lungime de pe suprafaţă, deci:

unde l este lungimea unui contur din stratul superficial pe care se exercită forţa F.
Coeficientul de tensiune superficial se măsoară în [N/m].
Coeficientul de tensiune superficială depinde de natura lichidului şi scade cu
creşterea temperaturii.
 MIȘCAREA TURBULENTĂ A FLUIDELOR REALE
PROPRIETĂŢI
  FIZICE ALE FLUIDELOR
10. Capilaritatea
Capilaritatea este o consecinţă a proprietăţilor de aderare la suprafeţele solidelor
cu care fluidele intră în contact precum şi a tensiunii superficiale. Denivelarea Dh
care apare în tuburile capilare este dată, în primă aproximaţie de legea lui Jurin
 MIȘCAREA TURBULENTĂ A FLUIDELOR REALE
PROPRIETĂŢI FIZICE ALE FLUIDELOR
11. Absorbţia gazelor
Fenomenul în care gazele pătrund prin difuzie în masa unui fluid defineşte
absorbţia. Acest lucru se produce în cazurile în care concentraţia componentelor
gazelor care acţionează asupra fluidului este mai mare decât cea corespunzatoare
gazelor aflate deja dizolvate în fluid. Absorbţia creşte odată cu creşterea presiunii
şi este caracterizată, în timp, de perioada de semisaturaţie şi de coeficientul de
solubilitate al gazului respectiv. Perioada de semisaturaţie este timpul în care
jumatate din cantitatea de gaz a fost absorbită de fluid, iar coeficientul de
solubilitate reprezinta raportul dintre volumul de gaz dizolvat şi volumul de lichid
care-l conţine.
12. Degajarea gazelor. Cavitaţia
Trecerea gazelor dizolvate în lichide în fază gazoasă defineşte degajarea gazelor,
fenomenul invers absorbţiei. Aceasta se produce când concentratia gazelor aflate
în soluţia lichidă este mai mare decât concentraţia gazelor din afara acesteia.
Cavitaţia este fenomenul ce se produce la scăderea presiunii până la nivelul
presiunii de vaporizare a lichidului. In aceste condiţii, se formează cavităţi în
interiorul lichidului aflat în curgere, care sunt umplute cu gaze conținute anterior
în lichid, cavităţi ce implodează când lichidul ajunge din nou în zone cu presiuni
mai mari decât presiunea de vaporizare din interiorul bulelor. Imploziile gazoase
sunt însoţite de procese mecanice (presiuni foarte mari), chimice (se degajă
oxigen activ), termice (temperaturi locale de mii de grade), electrice (fulgere) ce au
ca efect distrugerea pereţilor solizi ce mărginesc lichidul în zona respectivă.
 MIȘCAREA TURBULENTĂ A FLUIDELOR REALE
PROPRIETĂŢI FIZICE ALE FLUIDELOR
Tipuri de curgere
În funcție de proprietățile lichidului
- curgere ideală și reală;
- curgere compresibilă și incompresibilă.
În funcție de proprietățile curgerii
- Curgere staționară și nestaționară;
- Curgere uniformă și neuniformă;
- Curgere rotațională și irotațională;
- Curgere uni, bi sau tri dimensională;
- Curgere laminară și turbulentă.
Curgere ideală și reală
Curgerea fluidului real implică efecte de frecare. Curgerea fluidului ideal este
ipotetică; nu presupune nici o frecare.

Distribuția vitezelor la curgerea printr-o conductă

 MIȘCAREA TURBULENTĂ A FLUIDELOR REALE
PROPRIETĂŢI FIZICE ALE FLUIDELOR
Tipuri de curgere
Curgere compresibilă și incompresibilă
Curgerea fluidelor incompresibile presupune că fluidul are o densitate constantă
în timp. La curgerea fluidelor compresibile densitatea este variabilă și devine
funcție de temperatură și presiune.
 MIȘCAREA TURBULENTĂ A FLUIDELOR REALE
PROPRIETĂŢI FIZICE ALE
FLUIDELOR
Tipuri de curgere
Curgere staționară și nestaționară
Curgere staționară: este curgerea în
care condițiile sunt constante în timp
la o anumită secțiune, dar condiția
poate fi diferită la diferite secțiuni.
Condiții de curgere: viteza, presiunea,
densitatea sau suprafața secțiunii
transversale etc.
Curgere nestaționară: este curgerea în
care se schimbă condițiile în timp la o
anumită secțiune.
 MIȘCAREA TURBULENTĂ A FLUIDELOR REALE
PROPRIETĂŢI FIZICE ALE
FLUIDELOR
Tipuri de curgere

Curgere uniformă și neuniformă

Curgere uniformă: în care viteza la un
anumit moment nu se schimbă în
spațiu.

Curgere neuniformă: curgerea în care

viteza la un moment dat se schimbă în
raport cu poziția în spațiu.
 MIȘCAREA TURBULENTĂ A FLUIDELOR REALE
PROPRIETĂŢI FIZICE ALE FLUIDELOR
Tipuri de curgere

Curgere rotațională și
irotațională
Curgere rotațională:
particulele fluidului în timp
ce curg de-a lungul liniilor de
curent, se rotesc în jurul axei
proprii.

Curgere irotațională:
particulele de fluid în timp ce
curg de-a lungul liniilor de
curent nu se rotesc în jurul
axei proprii.
 MIȘCAREA TURBULENTĂ A FLUIDELOR REALE
PROPRIETĂŢI FIZICE ALE
FLUIDELOR
Tipuri de curgere
Curgere uni, bi sau tri dimensională
Curgerea este unidimensională dacă
parametrii cugerii (cum ar fi viteza,
presiunea, adâncimea etc.) la un moment
dat variază numai în direcția curgerii și nu
pe direcție transversală.

Curgerea este bidimensională dacă

parametrii cugerii la un moment dat
variază în direcția curgerii și după o
direcție perpendiculară pe direcția
curgerii.

Curgerea este tridimensională dacă

parametrii cugerii la un moment dat
variază după toate cele trei direcții ale
spațiului.
 MIȘCAREA TURBULENTĂ A FLUIDELOR REALE
PROPRIETĂŢI FIZICE ALE FLUIDELOR
Tipuri de curgere

În funcție de geometria conductei sau a zonei de curgere distingem:

Curgerea internă este o curgere în care fluidul este limitat de o suprafață.
Cunoașterea detaliată a comportamentului regimurilor interne de curgere este
importantă în inginerie, deoarece conductele pot rezista la presiuni mari și, prin
urmare, sunt utilizate pentru a transporta lichide.
Curgerea externă este o curgere în care straturile de graniță se dezvoltă liber, fără
constrângeri impuse de suprafețele adiacente. Cunoașterea detaliată a
comportamentului regimurilor de curgere externă este importantă, în special în
domeniul aeronautic și al aerodinamicii.

Curgere externă în jurul unei mingi

de tenis.
 MIȘCAREA TURBULENTĂ A FLUIDELOR REALE
PROPRIETĂŢI FIZICE ALE FLUIDELOR
Tipuri de curgere
Curgere laminară și turbulentă
În curgerea laminară fluidul curge în straturi paralele (cu amestecare laterală
minimă), fără întreruperi între straturi. Prin urmare, curgerea laminară este de
asemenea denumită curgere vâscoasă. În curgere laminară, straturile de apă
curgând unele peste altele la viteze diferite, practic fără amestecare între straturi,
particulele de fluid se deplasează pe căi definite și observabile.
În dinamica fluidelor, curgerea turbulentă este caracterizată prin mișcarea
neregulată a particulelor fluidului (se poate spune haotică). Spre deosebire de
curgerea laminară, fluidul nu curge în straturi paralele, amestecarea laterală este
foarte mare și există întreruperi între straturi. Turbulența este, de asemenea,
caracterizată prin recirculare, vârtejuri și aparență aleatorie. În curgerea
turbulentă, viteza fluidului dintr-un punct suferă modificări în continuu atât ca
mărime, cât și în direcție.
 MIȘCAREA TURBULENTĂ A FLUIDELOR REALE
PROPRIETĂŢI FIZICE ALE FLUIDELOR
Tipuri de curgere
Curgere laminară și turbulentă
 MECANICA FLUIDELOR

Fluid- Mecanica

Gaz Lichid Statica Dinamica

F 0 i F  0 i
Curgere

Apă, Ulei, Stabilitate

Aer, He, Ar,
Alcool, etc. Plutire
N2, etc. Presiune Compresibil/
Incompresibil

Laminar/
Tensiune
Turbulent
superficială
Staționar/Nestaționar
Compresibilitate Densitate Viscositate
Presiune
Vâscos/Nevâscos
vapori
MECANICA FLUIDELOR
 MIȘCAREA TURBULENTĂ A FLUIDELOR REALE
PROPRIETĂŢI FIZICE ALE FLUIDELOR
EXPERIMENTELE LUI REYNOLDS
Curgerea fluidelor reale se poate produce în două regimuri distincte de mişcare
din punctul de vedere al structurii fizice a acestora. Existenţa acestor două
regimuri a fost pusă în evidenţă de fizicianul O. Reynolds, cu ajutorul instalaţiei
experimentale prezentată în figura.
Aparatul lui Reynolds constă dintr-un
rezervor de nivel constant căruia i se
ataşează o conductă orizontală de
golire, din sticlă, prevăzută cu un
robinet.
În conducta de golire este introdus un
tub subţire prin care curge un lichid colorat, dintr-un recipient aflat în partea
superioară. Experimentele au relevat faptul că:
- la viteze mici de golire, curgerea firului de lichid colorat nu este perturbată de
curgerea lichidului din rezervor– curgere laminară,
- la viteze mari cele două lichide se amestecă turbulent – curgere turbulentă

curgere laminară curgere turbulentă

 MIȘCAREA TURBULENTĂ A FLUIDELOR REALE
PROPRIETĂŢI FIZICE ALE FLUIDELOR
EXPERIMENTELE LUI REYNOLDS
Trecerea de la un regim de curgere la altul se face pentru aceeaşi valoare a
raportului:

denumit numărul Reynolds, unde:

ρ este densitatea lichidului;
η este vâscozitatea dinamică a lichidului;
n este vâscozitatea cinematică a lichidului;
v este viteza de curgere;
d este diametrul conductei (circulare).
Pentru Re < 2320 regimul este unul laminar.
Pentru Re > 5000 regimul este turbulent.
Pentru numere Reynolds în intervalul 2320 şi 5000 regimul de curgere este unul
de tranziţie.
Pentru valori mai mari de 5000, curgerea este turbulentă complet dezvoltată.
Evaluarea regimului de curgere al apei se face pe baza
numarului lui Reynolds scris în funcie de debitul Q care
curge prin conducta de diametru D :

Variația vâscozității dinamice

și cinematice a apei cu
temperatura
 MIȘCAREA TURBULENTĂ A FLUIDELOR REALE
PROPRIETĂŢI FIZICE ALE FLUIDELOR
EXPERIMENTELE LUI REYNOLDS
Numărul Reynolds este raportul dintre forțele inerțiale și forțele vâscoase și este
un parametru convenabil pentru a prezice dacă o curgere va fi laminară sau
turbulentă. Se poate interpreta că atunci când forțele vâscoase sunt dominante
(debit lent, Re redus), ele sunt suficiente pentru a menține toate particulele de
fluid în linie, atunci fluxul este laminar. Atunci când forțele inerțiale domină forțele
vâscoase (când fluidul curge mai repede și Re este mai mare) atunci curgerea
este turbulentă.