Stabilirea şi formularea

obiectivelor operaţionale
În timp ce
SCOPUL lecţiei poate fi descris în termeni generali (atât din perspectiva
profesorului, cât şi din cea a elevului),
OBIECTIVELE învăţării se formulează în termenii unor
COMPORTAMENTE OBSERVABILE şi MĂSURABILE
formate/ dezvoltate/ modificate la ELEV.
Astfel, formulări de tipul
“transmiterea de cunoştinţe despre…”;
“demonstrarea principiului/teoremei…”
ca scopuri ale unor lecţii, se referă la activitatea PROFESORULUI.
În acelaşi timp, formulări de tipul
“… (elevii) să înţeleagă cauzele destrămării imperiului roman”;
“… (elevii) să-şi dezvolte deprinderea de exprimare orală ..”
“ efectuarea în laborator a experienţelor necesare înţelegerii …”
“ aplicarea legii X în …”
pot constitui şi ele definiri ale SCOPULUI unor lecţii, dar NU definesc obiective
OPERAŢIONALE ale învăţării, întrucât nu descriu comportamente observabile şi
măsurabile.
 1. Operaţionalizarea obiectivelor
La nivelul practicii şcolare este necesară cunoaşterea modului în care
se poate ajunge la obiectivele operaţionale, adică la obiective ce
exprimă comportamente observabile şi măsurabile. Considerând că
obiectivele trebuie să descrie ceea ce ne aşteptăm să apară (să
se formeze) la elevi ca rezultat al procesului instructiv‑educativ,
definirea lor operaţională trebuie să cuprindă:
 identificarea (denumirea) comportamentului observabil,
 descrierea condiţiilor în care trebuie să se manifeste comportamentul
respectiv,
 criteriile unei performanţe acceptabile.
Întrucât operaţia practică de definire este destul de dificilă – categoriile
comportamentale reprezentând un plan abstract, au fost elaborate
variate instrumente care îi pot facilita profesorului procesul de
operaţionalizare.
În tabelul de mai jos se dau verbele care denumesc comportamentele
cele mai tipice pentru fiecare categorie taxonomică (după taxonomia
lui Bloom), precum şi clase exemplificative de conţinuturi cu care
operează la unele discipline.
 Obiective operaţionale verbele
categoriilor taxonomice
(B. Bloom)
Nivelul Infinitivul Complementul direct
1. Cunoasterea
1.1.1 a defini, vocabular, termeni, terminologie,
a distinge, semnificaţie(ii), definiţie, referenţi,
terminologiei a identifica, elemente, fapte, informaţii faptice,
surse, nume, date, evenimente,
a aminti, persoane, locuri, perioade de timp,
a recunoaşte proprietăţi, exemple, fenomene
vocabular, termeni, terminologie,
a aminti,
1.1.2 faptelor semnificaţie(ii), definiţie, referenţi,
a recunoaşte, elemente, fapte, informaţii faptice,
particulare a dobândi, surse, nume, date, evenimente,
a identifica persoane, locuri, perioade de timp,
proprietăţi, exemple, fenomene
1.2 Cunoaşterea mijloacelor care
permit utilizarea datelor particulare
convenţiilor a aminti, a identifica, formă(e), convenţii, uzanţe, utilizări,
a recunoaşte, a reguli, modalităţi, mijloace, simboluri,
dobândi reprezentări, stil(uri), format(e),
acţiune(i), proces, mişcare(ări),
tendinţelor şi a aminti, a continuitate, dezvoltare(ări), tendinţă,
secvenţelor recunoaşte, a secvenţă(e), cauze, relaţie(ii), forţe,
dobândi a identifica
influenţe

clasificărilor şi a aminti, a recunoaşte, arie(ii), tip(uri), caracteristică(i),

datelor a dobândi a identifica clasă(e), ansamblu(ri), diviziune(i),
aranjare(ări), clasificare(ări),
categorii, criterii, baze, elemente
criteriilor a aminti, a recunoaşte,
a dobândi a identifica
metodelor a aminti, a metode, tehnici,
recunoaşte, a dobândi abordări, utilizări,
a identifica procedee, tratamente

reprezentărilor a aminti, a principiu(ii), lege(i),

abstracte recunoaşte, a dobândi propoziţie(ii),
principiilor şi legilor a identifica
teoriilor a aminti, a teorii, baze, interrelaţii
recunoaşte, a dobândi structură(i),
a identifica organizare(ări),
formulare(ări)
 2. Comprehensiunea (intelegere, pricepere)
Transpunere a traduce, a transforma, a
exprima prin propriile cuvinte,
a ilustra, a pregăti, a citi, a
reprezenta, a schimba, a scrie
din nou, a redefini
Interpretare a interpreta, a reorganiza, a
rearanja, a diferenţia, a
distinge, a face, a stabili, a
explica, a demonstra
Extrapolare a estima, a induce, a conchide,
a prevedea, a diferenţia, a
determina, a extinde, a
interpola, a extrapola, a
completa, a stabili
semnificaţie(ii), exemplu(e),
definiţii, abstracţii,
reprezentări, cuvinte, fraze
pertinenţă, relaţii, fapte
esenţiale, aspecte, punct(e)
de vedere nou(i),
caracterizări, concluzii,
metode, teorii, abstracţii
consecinţe, implicaţii,
concluzii, factori, ramificaţii,
semnificaţii, efecte,
probabilităţi
 3. Aplicare
a aplica, a generaliza, a stabili
legături, a alege, a dezvolta, a
organiza, a utiliza, a se servi de, a
transfera, a restructura, a clasifica
principii, legi, concluzii, efecte,
metoda teorii, abstracţii situaţii,
generalizări, procese,
fenomene, procedee

4. Analiza
Căutarea a distinge, a detecta, a identifica, elemente, ipoteză(e),
elementelor a clasifica, a discrimina, a concluzii, supoziţii, enunţuri
recunoaşte, a categorisi, a (de fapte), enunţuri (de
deduce intenţii), argumente,
particularităţi
Căutarea a analiza, a contrasta, a relaţii, interrelaţii, pertinenţă,
relaţiilor compara, a distinge, a deduce temă, evidenţă, argumente,
cauză(e), efect(e),
consistenţă(e), părţi, idei, căi
indirecte
Căutarea a analiza, a distinge, a detecta, forma(e), patern(uri),
principiilor de a deduce scop(uri), punct(e) de
organizare vedere, tehnici, mijloc
indirect, structură(i), temă(e),
aranjament(e), organizare
 5. Sinteza
Crearea unei a scrie, a povesti, a relata, structură(i), model(e),
opere a produce, a constitui, produs(e), performanţă(e),
personale a transmite, a crea, a modifica, lucrare(ări), comunicări,
a documenta efort(uri), fapte specifice,
compunere(i)
Elaborarea a propune, a planifica, plan(uri), obiective,
unui plan de a produce, a proiecta, specificare(ări), fapte
a modifica, a specifica schematice, operaţii,
acţiune
modalitate(ăţi), soluţie(i),
mijloace
Derivarea a produce, a deriva, fenomene, taxonomii,
unor relaţii a dezvolta, a combina, concept(e), schemă(e),
abstracte a organiza, a sintetiza, teorii, relaţii, abstracţii,
generalizări, ipoteză(e),
a clasifica, a deduce, percepţii, modalităţi,
a formula, a modifica descoperire
 6. Evaluare
Critică a judeca, a argumenta, exactitate(ăţi),
internă a valida, a evalua, a decide pertinenţă(e), erori,
veracitate, lacune, sofisme,
precizie, grad de exactitate
Critică a judeca, a argumenta, eficienţă, scopuri, mijloace,
externă a considera, a compara, economie(i), utilizate,
alternative, planuri de
a contrasta, a standardiza, a
evalua acţiune, standarde, teorii,
generalizări
2. Diferenţierea obiectivelor operaţionale
Obiectivele operaţionale pot fi diferenţiate
după tipul de comportament solicitat de sarcina de
lucru necesară pentru a-l pune în evidenţă.

Să presupunem că după studierea subcapitolului

„Legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit” (Fizică,
clasa a VIII-a), solicitând unor profesori să ne
redacteze proba (testul) prin care să putem pune în
evidenţă atingerea obiectivului propus am obţine
următoarele formulări de itemi:
Comparând sarcinile de lucru (ce anume i se
cere elevului) constatăm următoarele:
Itemul (a) solicită recunoaşterea unei relaţii
învăţate anterior; este evident că nu avem
de‑a face cu rezolvarea unei probleme, ci cu
regăsirea unei informaţii memorate;
Itemul (b) presupune traducerea informaţiei
dintr‑un limbaj (simbolic) în altul
(propoziţional); realizarea ei ar însemna că
elevul cunoaşte simbolurile folosite şi
înţelege relaţiile dintre ele;
Itemul (c) îi cere elevului să identifice o relaţie
şi să rezolve un exerciţiu; prin urmare, este
vorba de o aplicare;
Itemul (d) nu mai oferă indicaţii directe pentru
rezolvare; afirmaţia „fără a efectua nici o
modificare” trebuie tradusă în „menţinând
rezistenţa constantă”, iar relaţia dintre
tensiune şi rezistenţă trebuie corelată cu
expresia cantităţii de căldură degajată de un
conductor parcurs de un curent electric. Este
vorba deci, de mai mult decât de o aplicare,
şi anume, de o rezolvare de probleme.
Înseamnă că la unul şi acelaşi segment de
conţinut (Legea lui Ohm pentru o porţiune de
circuit - Fizică, clasa a VIII-a) pot fi formulate
ca rezultate aşteptate ale instruirii, deci ca
obiective, COMPORTAMENTE DIFERITE:
recunoaşterea unor informaţii – (însuşire de
cunoştinţe), înţelegerea unor elemente
specifice, aplicarea unor cunoştinţe,
rezolvarea unor probleme.
3. Exemple de obiective operaţionale
Disciplina: Economie
Clasa: a XI-a
Tema: Şomajul
I. Obiective
O1. – să enumere agenţii economici implicaţi pe piaţa muncii pe baza unui text dat prin sublinierea termenilor ce
corespund cererii şi ofertei de muncă;
O2. – să completeze un grafic al cererii şi ofertei de muncă prin plasarea cuvântului şomaj în zona corespunzătoare
acestei situaţii;
O3. – să identifice, prin încercuire, dintr-o listă de termeni (are 18 ani, nu munceşte, este apt de muncă, este student,
are 15 ani, nu este disponibil, caută un loc de muncă, nu caută un loc de muncă, nu desfăşoară o activitate în scopul
obţinerii de venituri etc.) pe cei care cumulativ definesc şomajul, conform reglementărilor B.I.M.;
O4. – să formuleze un enunţ care să pună în evidenţă o relaţie cauzală utilizând doi termeni, la alegere, dintre cei daţi
(criză economică, şomaj, activităţi sezoniere etc.);
O5. – să ierarhizeze măsurile antişomaj în funcţie de eficienţă, numerotându-le de la 1 la n, dintr-o multitudine de
situaţii ce i se prezintă;
O6. – să construiască un exemplu, cu valori numerice, prin care să ilustreze relaţia dintre ocupare şi şomaj.
II. Itemi de control
I1. – Se dă textul „...”. Subliniază cu o linie termenii ce corespund cererii de muncă şi cu două linii pe cei ce corespund
ofertei de muncă.
I2. – Se dă graficul „...”. Plasează cuvântul şomaj în zona corespunzătoare pe grafic.
I3. – Încercuieşte din lista de termeni alăturată pe cei care cumulativ definesc şomerul conform reglementărilor B.I.M.:
are 18 ani, nu munceşte, este apt de muncă, este student, are 15 ani, nu este disponibil, caută un loc de muncă, nu
caută un loc de muncă, nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii de venituri.
I4. – Formulează un enunţ care să pună în evidenţă o relaţie cauzală, utilizând doi dintre cei trei termeni daţi: şomaj,
criză economică, activităţi sezoniere.
I5. – Ierarhizează în funcţie de eficienţă măsurile antişomaj, numerotându-le de la 1 la n, desprinse din următoarele
situaţii: plata akutorului de şomaj, investitori străini în Valea Jiului, deschiderea parcului de soft de la Galaţi,
recalificarea persoanelor de la secţia Oxigen de la Mittal Steel, cursuri de reconversie profesională la Social Trade,
indexarea salariilor profesorilor, plata salariilor în avans la S.C. Dodo, privatizarea BCR.
I6. – Construieşte un exemplu simplu, cu valori numerice, în care să pui în evidenţă relaţia dintre „ocupare” şi „şomaj”.
Disciplina: Matematică
Clasa: a VIII-a
Tema: Poziţiile relative a două drepte în spaţiu
I. Obiective
O1. – să identifice două drepte concurente pe reprezentări grafice ale prismei şi
piramidei, prin marcare;
O2. – să identifice două drepte paralele pe reprezentarea grafică a unei prisme, prin
marcare;
O3. – să identifice două drepte necoplanare pe reprezentarea grafică a unui cub, prin
marcare;
O4. – să aleagă dintr-o mulţime de drepte dată perechi de drepte paralele, prin marcare;
O5. – să aleagă dintr-o mulţime de drepte dată perechi de drepte necoplanare, prin
marcare.
II. Itemi de control
I1. – Marchează prin X muchiile concurente cu muchia dată.
I2. – Marchează pe rând, prin X, toate celelalte vârfuri care împreună cu unul dintre cele
două date, determină o dreaptă concurentă cu dreapta suport a muchiei determinate de
cele două vârfuri date.
I3. – Marchează muchiile paralele cu muchia dată.
I4. – Marchează muchiile necoplanare cu muchia dată.
I5. – Alege perechile de drepte paralele, eliminându-le pe celelalte prin marcare.
I6. – Marchează două trenuri care pot circula simultan fără a produce accidente prin
ciocnire.
Disciplina: Biologie
Clasa: a V-a
Tema: Tulpina
Profesori: Dana Crăciun, Marius Ivanov

I. Obiective
O1. – Fiind date ilustraţiile unor plante, elevul să identifice cel puţin 4
elemente (muguri foliari, nod, întrenod, tulpina volubilă, tulpina agăţătoare,
tulpina dreaptă etc.) ale tulpinii, marcând grafic aceste elemente pe
ilustraţii.
O2. – Elevul să distingă toate tipurile de tulpini (aeriene, subterane,
acvatice), poziţionând elementele pe ilustraţiile prezentate.
O3. – Fiind dată ilustraţia secţiunii longitudinale, transversale a tulpinii,
elevii să marcheze grafic şi să dea denumirea părţilor constitutive
(scoarţă, epidermă, vase lemnoase, vase liberiene) a structurii interne a
tulpinii
II. Itemi de control
I1. – Alegeţi din coloana B cel puţin 4 elemente constitutive caracteristice tulpinii
şi scrieţi-le în locul cifrelor din ilustraţiile de la punctul A.

I2. – În prima coloană sunt fotografii cu diferite plante, iar în coloana a doua
sunt enumerate tipuri de tulpini. Scrieţi în faţa cifrelor din a doua coloană litera
corespunzătoare din prima coloană.
I3. – Înlocuiţi semnele de întrebare din ilustraţia reprezentând o secţiune
longitudinală/ transversală prin tulpina (A) cu părţile constitutive din
următoarea coloană (B).