Patologia Uveei

curs 2012
 Bolile inflamatorii ale uveei sunt
cunoscute sub denumirea de uveite, iar
cînd procesul este localizat cu
predominenţă la unul din segmentele
uveei, poartă denumirea de irite, ciclite
sau coroidite.
 Clasificarea uveitelor dupa
modul de producere (I):
 Exogene - în care agentul patogen pătrunde din exterior direct la
nivelul membranei uveale, prin leziuni ale membranelor exterioare ale
globului ocular (plăgi infectate, inflamaţii de origine toxică cu punct
de plecare la suprafaţa globului ocular)

 Secundare - provocate prin extinderea unui proces inflamator de la o

membrană învecinată (cornee, scleră, retină) sau de vecinătate (orbită)

 Endogene - provocate de:

- agenţi patogeni localizaţi în diverse regiuni ale organismului şi
vehiculaţi pe cale sanguină sau limfatică (metastaze supurative, sifilis,
TBC, virusuri)
- boli infecţioase generale (febre eruptive, malarie, gripă, meningită,
parotidită, leptospiroză)
- procese alergice sau toxice
- tulburări de metabolism (diabet, gută)
 Clasificarea uveitelor după
modul de producere (II):

 Prin germeni: virale, bacteriene,

micotice, parazitare;
 Prin hipersensibilitate: tuberculoză,
histoplasmoză, toxoplasmoză, brucelloză,
toxocaroză
 Autoimune: oftalmia simpatică şi uveitele
facogene
 Uveite în cadrul
sindroamelor idiopatice:
 Ciclită heterocromică Fuchs
 Sarcoidoza
 Spondilita anchilozantă
 Artrita reumatoidă juvenilă Still
 Criza glaucomato-ciclitică Postner
Schlossmann
 Sindromul Reiter
 Sindromul Behcet
 Sindromul Vogt – Koyanagi – Harada
 Alte clasificări ale uveitelor:

1. Acute / Cronice
2. Granulomatoase / Non-granulomatoase
3. Unilaterale / Bilaterale
4. Anterioare / Intermediare / Posterioare /
Panuveite
 Uveite anterioare
întîlnite în:

 Idiopatice
 HLA B 27 - Spondilita anchilozantă
 Artrita reumatoidă juvenilă
 Iridociclita heterocromică Fuchs
Uveite posterioare întîlnite în:

- Sifilis,
- tuberculoză,
- candida,
- herpes,
- toxoplasma,
- toxocara canis,
- citomegalovirus
EXAMEN BIOMICROSCOPIC:

1. Conjunctiva: injecţie pericheratică,

2. Corneea: precipitate cheratice

3. Camera anterioară:
Umor apos “tulbure” Celule inflamatorii

Hipopion
4. Iris
- sinechii posterioare
- sinechii anterioare
- noduli ( Koeppe, Busacca)
 5. Cristalinul - opacităţi subcapsulare
posterioare (cataractă complicată)
6. Vitrosul - vitrită,
- “ snowballs” ( agregări ale celulelor
inflamatorii)

7. Retina şi coroida
- Edem macular
- hemoragii
- exudate
8. Nervul optic
- Atrofie optică

- Edem papilar

- Hiperemie
 Examene de laborator în uveite:

- HLG, VSH
- Fibrinogen, proteina C reactivă,
- Latex, Waaler – Rose, Factor antinuclear,
- Testul transformării limfoblastice la PPD, anticorpi
antimicobacterieni imunofluorescenţi
- Reacţii de fixare a complementului şi de hemaglutinoinhibare
la toxoplasma, ricketsii, pararicketsii, listeria, brucella
- Examen secreţie conjunctivală
- Exudat nazal şi faringian
- Examen coproparazitologic
 În afară acestor teste de inflamaţie şi de stabilire
a etiologiei infecţiei mai sunt necesare:

- Radiografii de sinusuri, sacro-iliace

- Examen ORL
- Examen stomatologic
- Examen ginecologic la femei sau chirurgical la
bărbaţi
 Iridociclita acută

Debut : - durere oculară- intermitentă, apărută la mişcările globului ocular

- fotofobie
- lăcrimare
- ochi roşu

Clinic: - conjunctiva : congestie pericheratică - vasodilataţie pericorneană

profundă şi superficială de culoare violacee
- corneea : precipitate corneene
- CA : celule inflamatorii în CA, umor apos tulbure
- iris : ştergerea desenului irian, sinechii posterioare
- pupila : mioză

Diagnostic diferenţial : - conjunctivita acută

- atacul de glaucom
- eroziunea corneeană
 Iridociclita cronică

Subiectiv: - durere, fotofobie, blefarospasm – discrete

- scăderea AV este variabilă.
Obiectiv: - uşoară tulburare a umorii apoase,
- congestia pericheratică este discretă sau absentă
- sinechii iriene posterioare groase – secluzie pupilară
- precipitate mari pe faţa post. a corneei în formă de
“picătură de ceară”
- neovascularizaţie discretă la nivelul irisului
- flocoane vitreene mobile – degenerescenţă a vitrosului
- modificări de tensiune intraoculară
 Evoluţia şi complicaţiile iridociclitelor:

 Secluzia pupilară – sinechii posterioare totale

determinate de persistenţa şi organizarea exudatelor
irido-pupilare
 Ocluzie pupilară – membrană care acoperă pupila
determinată de organizarea exudatelor în cîmpul pupilar
 Glaucom secundar – creşterea TIO este determinată de
acumularea umorii apoase în camera posterioară
 Iris în “tomată” – rădăcina irisului este împinsă înainte
 Atrofia globului ocular – determinată de atrofia
corpului ciliar, cînd procesul inflamator se extinde la
coroidă şi la nervul optic
 Iridociclita endogenă acută

Debut brusc, simptomatologie zgomotoasă, evoluţie rapidă.

Etiologie: - boli infectocontagioase (scarlatină, rujeolă,
febră tifoidă, dizenterie, gripă, leptospiroze), sifilis,
reumatism cronic
Prognostic – favorabil, dacă tratamentul este corect şi cît
mai precoce instituit, reuşind să menţină o midriază cît
mai accentuată.
 Iridociclita endogenă cronică

Debut insidios, simptomatologie atenuată.

Etiologie: boli inflamatorii cronice – sifilis, tuberculoză,
viroze, reumatism cronic.
Evoluţie îndelungată, cu perioade de acalmie şi grevată de
complicaţii oculare: - glaucom secundar,
- cataractă complicată,
- panuveită.
Prognostic – rezervat din cauza evoluţiei torpide şi a
complicaţiilor.
 Iridociclita endogenă toxică

Este determinată de:

- Toxine sistemice (exotoxinele difterice, tetanice şi altor

clostridii, virale, în cursul diabetului zaharat şi al gutei)

- Toxine endooculare (hemoragia intraoculară, dezlipirea

de retină veche).
 Iridociclite exogene
Cauzate de pătrunderea agentului patogen fie printr-o plagă deschisă a
corneei şi sclerei în urma unui traumatism ocular, fie printr-o leziune
superficială a conjunctivei sau corneei (arsuri corneo-conjunctivale,
ulcere corneene)

 Iridociclita septică – agent infecţios (pneumococ, stafilococ,

streptococ, piocianic) prezent în exudatele purulente din CA.
Prognostic – grav. Tratament: doze mari de AB în funcţie de
antibiogramă.

 Iridociclita exogenă toxică – apar în urma pătrunderii produşilor

toxici microbieni prin leziuni superficiale neperforante ale învelişului
sclerocornean în interiorul globului ocular. Perii de omizi pot cauza o
irită toxică cu evoluţie gravă.
 Oftalmia simpatică
Inflamaţie subacută sau cronică a membranei uveale
de origine exogenă, care se propagă la ochiul sănătos, care
reproduce întocmai tabloul clinic al inflamaţiei ochiului
traumatizat.

Cauze: - plăgi perforante accidentale ale globului ocular

- plăgi perforante cu prezenţă de corpi străini intraoc.
- plăgi chirurgicale după op. cataractă, iridotomii
- rupturile sclerei
- tumori intraoculare (melanosarcom sau
melanocarcinom coroidian, care în stadiul de
necroză pot determina oftalmie simpatică prin
iridociclită toxică sau alergică).
 Oftalmia simpatică (II)

Clinic: - la ochiul simpatizant apar fenomene de iridociclită

subac. sau cr. cu evoluţie progresivă, care
alternează cu perioade de acalmie
- hipo- sau hipertonie oculară
Ex. biomicroscopic: precipitate pe membrana Descemet,
sinechii iriene post., flocoane pulverulente în vitros,
atrofia irisului.
Tratament: - terapia obişnuită a iridociclitelor.
- interv. chir. contraindicate pentru o perioadă de
6 luni de la ultimul puseu inflamator (risc
de atrofie a globului ocular)
 Uveitele posterioare(coroidite)

Simptomatologia : - metamorfopsii: micropsii şi macropsii

- senz. subiective anormale:fotopsii, muşte
zburatoare
- scăderea progresivă a vederii
- tulburări de CV : scotoame
Obiectiv : - plăci exsudative / noduli de dimensiuni variabile,
culoare galben- cenuşie, margini slab conturate,
solitare sau multiple, circumscrise sau diseminate
- opacităţi flotante in vitros
- alterarea retinei prin mobilizarea pigmentului din epiteliul
pigmentar

Evoluţia : cronică. Există o formă acuta ( prin diseminare bacteriiilor

in coroida)- care determină formarea unui abces intraocular.
 Coroidita supurativă

 Aspect de endoftalmită supurată.

 Se dezvoltă după plăgi penetrante şi în cursul unor
septicemii, agenţii patogeni ajungînd la nivelul coriodei şi
retinei prin diseminare hematogenă, apoi se propagă la
nivelul vitrosului, stadiul final fiind cel de flegmon.
 Evoluţie – infecţie cantonată la niv. polului posterior,

- reflexul gălbui al retinei – semn al exudatului

purulent din vitrosul posterior
- atrofia globului ocular.
În cazul leziunilor localizate, circumscrise, ochiul poate fi
salvat, iar AV recuperată parţial. În locul leziunilor
distructive rămîn cicatrici corioretiniene întinse.
 Panoftalmia (flegmonul globului ocular)
 Datorat dezvoltării în coroidă a germenilor piogeni
purulenţi, de origine endogenă, exogenă sau metastatică.
 Simptomatologie: - stare generală alterată,
- febră, cefalee, somnolenţă,
- dureri oculare şi perioculare intense,
- pleoape edemaţiate,
- conjunctive hiperemice, chemozis
- cornee fără luciu, exudate
- umor apos tulbure, hipopion
- iris îngroşat, cu relief şters
- motilitate diminuată, glob hiperton
 Panoftalmia (II)

Evoluţie: – dacă supuraţia continuă mult timp ochiul se

atrofiază lent.
- cînd procesul supurativ s-a extins la toate
membranele oculare – se practică evisceraţia
globului ocular
- enucleerea globului ocular nu este indicată în
cazuri acute, datorită posibilităţii extinderii
procesului supurativ la meninge.
 Principii generale de tratament în uveite (I)

Determinarea etiologiei uveitelor este esenţială în conduita

terapeutică, permiţînd instituirea unui tratament precoce
în scopul prevenirii complicaţiilor.
- Tratament local – obiective:
- midriază,
- sedarea durerii,
- prevenirea sinechiilor iriene.

Constă din tratament - midriatic, antiinflamator

nesteroidian, corticoterapie (doar în inflamaţiile uveale
fără prezenţă microbiană), antibioterapie conform
antibiogramei.
Principii generale de tratament în uveite (II)

Tratament general:

- Antiinflamator nesteroidian,
- Antibioterapie – în funcţie de antibiogramă,
- Antihistaminice
- Corticoterapie - în uveitele pe fond reumatismal sau de
colagenoze; este contraindicată în cursul infecţiilor
microbiene, micotice sau virale, în afecţiuni hepatice.