CHIMIA si

CRIMINALISTICA
ELEVI: Olteanu Bianca Elena
Popescu Daria Stefania
Scoala Gimnaziala “George Emil Palade”Ploiesti
prof. coordonator – Burlan Aurelia
 Introducere

Criminalistica, din punct de vedere aplicativ, este strans

legata de diferite domenii: chimia, biologia, fizica, etc.
Legatura cu chimia consta in aceea ca ea pune la
dispozitia criminalisticii o serie de mijloace si metode
tehnico-stiintifice de analiza experimentala, pentru a
raspunde necesitatii procesului de investigare penalǎ.
Se apeleaza la experti in domeniul chimiei judiciare
pentru examinarea cu mijloace moderne a urmelor si a
celorlalte mijloace materiale din proba. Expertizele
chimice, in majoritatea cazurilor, se refera la examinari
si analize a unor elemente sau caracteristici ale
obiectelor care au legatura cu imprejurarile
infractiunii.
 Metode analitice moderne care stau la
baza expertizelor fizico-chimice

1. Spectrometria in IR (infra rosu)

Principiul de baza al tuturor spectrometrelor (IR, de
masa, etc.) consta in cuantificarea interactiei radiatiilor
electromagnetice cu atomii si moleculele probei de
analizat. Prin actiunea radiatiilor electromagnetice
asupra probelor de analizat are loc un schimb de energie
bine definit intre radiatii si particulele din proba (atomi,
ioni, molecule). Astfel pot fi determinate structurile
unor substanţe, gruparile functionale
Radiatiile electromagnetice sunt o forma de energie
radianta, care prezinta proprietati atat de unda, cat si de
particula. Unda electromagnetica este caracterizata de
lungimea de unda (λ) si de frecventa (Ʋ). Lungimea de
unda reprezinta distanta dintre doua puncte
corespunzatoare de pe curba. Frecventa reprezinta
numarul de unitati de lungimi de unda care trec printr-un
anumit punct, in unitatea de timp. Intensitatea undei
electromagnetice « I » reprezinta energia care trece prin
unitatea de suprafata in unitatea de timp.
 Pregatirea probelor pentru
analiza spectrografica in IR

Probele solide solubile in solventi organici pot fi

analizate sub forma de film (pelicula), depuse pe o
fereastra de bromura de potasiu care este transparenta
pentru radiatii IR.
Probele insolubile in solventi organici se analizeaza
sub forma unor pastile obtinute prin amestecare cu
pulberea unei substante transparente in IR si presarea in
vid a amestecului fin mojarat.
În cazul unor compusi puri, identificarea acestora va
fi facuta prin compararea spectrelor obtinute cu
spectrele unor substante cunoscute. Suprapunerea
exacta a celor doua spectre ne confirma ca substanta
necunoscuta este aceeasi cu compusul pur a carui
structura se cunoaste.
În cazul in care proba de analizat este un amestec de
compusi, spectrometria in IR ne permite
determinarea gruparilor de atomi prezenti in
spectru, dar identificarea componentilor individuali
este destul de greu de facut.
Configuratia spectrelor IR este prezentata in continuare,
pentru spectrele ferestrelor transparente a unei probe de
bancnote plastice contrafacute cu una martor
 Spectrometria de masa
se bazeaza pe ionizarea atomilor sau moleculelor probei
de analizat, accelerarea ionilor formati, separarea lor in
functie de raportul masa/sarcina, inregistrarea si
interpretarea semnalelor obtinute. Spectrometria de masa
prezinta un avantaj de baza in investigarea chimica, prin
aceea ca are o specificitate analitica deosebita. Sunt foarte
putine specii ionice care au acelasi raport masa/sarcina.
Pot oferi informatii privind masa moleculara si structura
moleculei. Spectrometria de masa este utila in analiza
urmelor de substante toxice de natura organica
(medicamente, pesticide etc.), produse petroliere, urme
ridicate de la fata locului in cauze de incendii si explozii
Aspectul spectrului de masa al diazepamului identificat in
proba de bautura, comparativ cu spectrul diazepamului din
libraria de spectre de masa a softului.
 În cazul constructiilor cu zidarie, beton, focarul si
evolutia in timp a incendiului, pot fi determinate prin
examinarea calcinarilor produse (faramitarea
tencuielilor si a stratului superficial de beton) a coloratiei
in gri deschis a acestora (dupa o ardere mai indelungata) in
zonele in care a actionat focul, carbonatul de calciu din
tencuialǎ a suferit reactia de descompunere în urma cǎreia
se obtine var nestins de culoare albǎ: CaCO3 = CaO + CO2
 2. Analizarea amprentelor
a) Folosirea nanoparticulelor de aur
 Ii ajută pe experți să depisteze aminoacizii de pe
suprafețele neporoase, ceea ce permite o mai bună
cercetare a amprentelor latente (vechi, uscate). Au
folosit anticorpi care se atașează aminoacizilor din
sudoare combinându-i cu nanoparticule din aur. Atunci
când anticorpii se leagă de aminoacizi, nanoparticulele
contribuie la descompunerea compușilor moleculari, ceea
ce conduce la formarea unei imagini mult mai clare a
amprentei.
b) Folosind ninhidrina
Proteinele, peptidele si aminoacizii incalziti in prezenta
ninhidrinei dau nastere la o coloratie albastra - violeta,
care se datoreaza gruparilor -NH2 (amino) libere. Reacţia
este folositǎ la analiza amprentelor în criminalisticǎ.
c) Folosirea azotatului de argint in determinarea
amprentelor latente.
Se identifica ionii clorurǎ din sarurile obţinute în urma transpiraţiei.
AgNO3 + Cl- = AgCl + NO3-
În prezenţa luminii, clorura de
argint, substanţǎ alba, se coloreazǎ
în gri, putând fi fotografiate,
datoritǎ reacţiei de descompunere
fotochimicǎ:
AgCl = Ag + ½ Cl2
d) Violetul de genţiana
Este folosit pentru identificarea amprentelor de
pe banda adezivǎ. Reacţioneazǎ cu grǎsimile
prezente în amprente. În urma reacţiei,
amprenta este coloratǎ în purpuriu, putând fi
apoi fotografiatǎ.
e) Sublimarea vaporilor de iod pe
o placa de sticla care apoi se aplica in condensare
pe suprafata obiectului purtator de urma. Metoda
se bazeaza pe faptul ca vaporii de iod adera repede
pe unele substante organice. Substantele organice
existente pe suprafata pielii, se coloreaza deosebit
de intens cu iod, metoda prelucrarii cu iod se
foloseste la identificarea urmelor pe hartie sau pe
perete.
3. Identificarea urmelor de sânge
a) Folosirea apei oxigenate
Prezenţa sangelui într-o probǎ poate fi pusǎ în evidenţǎ
cu o soluţie de apǎ oxigenatǎ 3% care, în prezenţa
ionilor de Fe 2+ din hemoglobina se descompune în O2,
gaz care produce o efervescenţǎ: H2O2 = H2O + 1/2O2
b) Folosirea laminolului
este o substanţǎ organicǎ ce prezintă proprietatea de
chemioluminescenta, devenind strălucitoare în combinație
cu un agent oxidant (se observǎ o luminǎ albastrǎ ce
poate fi fotografiatǎ).
Se detecteaza sangele la
locul crimei, deoarece
substanța reacționează cu
 fierul din hemoglobina.
BIBLIOGRAFIE
1. Spectoscopia in infrarosu a polimerilor si auxiliarilor, Simona Badilescu
s.a., Editura Tehnica Bucuresti, 1982
2.  Analiza chimica instrumentala
3. Toxicologie analitica, Martian Cotrau, Editura medicala Bucuresti, 1988
4. Stabilirea si prevenirea cauzelor de incendii, I. Craciun s.a., Editura
Tehnica Bucuresti, 1993
5. http://www.creeaza.com

MULTUMIM PENTRU ATENTIA ACORDATA!