Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Scurtă biografie
În 1947 a obținut diploma de asistent medical și a început sa lucreze la Spitalul General din Los
Angeles.
În 1966 a obținut diploma de master în sănatate mintală, în următorii ani a dezvoltat primul
program de sănatate mintală pentru absolventi din L.A.
În 1985 și-a luat doctoratul in psihologie clinică,fiind printre primele persoane ce au dezvoltat rolul
asistentului medical în sănatatea mintală.
• Vede clientul/pacientul ca un sistem deschis ce
răspunde la factorii de stres din mediul
înconjurător.
• Variabilele pot fi:
Modelul Neuman fiziologice,psihologice,socioculturale,de
dezvoltare și spiritual.
• Factorii de stres sunt intra,inter si extrapersonale
în natură și provin din mediile interne, externe și
create.
Intervențiile asistentului
medical au loc prin 3
modalități de prevenție:
• Prevenție primară: apare înainte
ca factorii de stres să invadeze
Modelul Neuman sistemul.
• Prevenție secundară: apare după
ce sistemul a reacționat la un
factor de stres.
• Prevenție terțiară: apare după cea
secundară, pe măsură ce se
stabilește reconstituirea.
Ipotezele modelului Neuman
• Fiecare pacient este unic, un compozit de factori și caracteristici într-o gamă dată de răspunsuri.
• Există mulți factori de stres cunoscuți, necunoscuți și universali. Fiecare diferă prin potențialul său de a deranja
nivelul de stabilitate obișnuit al pacientului sau linia normală de apărare. Relațiile particulare ale variabilelor
pacientului în orice moment pot afecta gradul în care pacientul este protejat de linia de apărare flexibilă împotriva
unei posibile reacții la factorii de stres.
• Fiecare pacient a dezvoltat o gamă normală de răspunsuri la mediul înconjurător, denumită o linie normală de
apărare. Linia normală de apărare poate fi utilizată ca standard de la care se măsoară abaterea de la sănătate.
• Când linia de apărare flexibilă nu mai este capabilă să protejeze sistemul pacientului împotriva unui factor de stres al
mediului, acesta strică linia normală de apărare.
• Pacientul indiferent dacă este într-o stare de sănătate sau boală, este un compozit dinamic al interrelațiilor
variabilelor. Bunăstarea este un continuu de energie disponibilă pentru a sprijini sistemul într-o stare optimă de
stabilitate a sistemului.
Ipotezele modelului Neuman
• Implicit în cadrul fiecărui sistem sunt factorii de rezistență interni cunoscuți ca linii de rezistență, care
funcționează pentru a stabiliza și a realinia clientul la starea obișnuită de sănătate.
• Prevenția primară se referă la cunoștințele generale aplicate în evaluarea și intervenția clientului, în
identificarea și reducerea sau atenuarea factorilor de risc posibili sau reali asociați cu factorii de stres ai
mediului pentru a preveni o posibilă reacție.
• Prevenția secundară se referă la simptomatologia în urma unei reacții la factorii de stres, la un
clasament adecvat al priorităților de intervenție și la tratamentul pentru a reduce efectele lor nocive.
• Prevenția terțiară se referă la procesele de ajustare care au loc pe măsură ce începe reconstituirea, iar
factorii de întreținere duc pacientul înapoi în mod circular spre prevenirea primară.
• Pacientul ca sistem se află într-un schimb de energie dinamic și constant cu mediul. (Neuman, 1995)
Concepte majore în modelul Neuman