LATINITATE ȘI DACISM

 ORIGINEA LIMBII ROMÂNE

 POPULAŢIA ROMANIZATĂ DIN BALCANI
 ELEMENTELE DE SUBSTRAT
 INFLUENŢELE VECHI
 INFLUENŢELE TÂRZII
 LATINITATEA ŞI ŞCOALA ARDELEANĂ
 ORIGINEA LIMBII ROMÂNE
 Limba română provine din latina vorbită în părţile de est ale
Imperiului Roman.
 Face parte din familia limbilor romanice dintre care unele au devenit
limbi naţionale (italiana, franceza, spaniola Și româna), altele au
rămas limbi regionale ( catalana în Spania, sarda în insula Sardinia
din Italia, dialectele retroromâne în Elveţia), sau au dispărut
(dalmata).
 Pentru limba română, s-au propus mai multe date: formarea ei ar fi
durat până in secolele VI-VII sau VIII-IX.
 POPULAŢIA ROMANIZATĂ DIN BALCANI

 În Balcani au rămas grupuri de populaţie romanizată, vorbind dialectele romanice

provenind din „româna comună” – limbă de circulaţie la nord Și sud de Dunăre.
 Se consideră că româna are patru dialecte: dacoromâna (cea pe care o desemnăm
sub termenul de „ româna”), aromâna, meglenoromâna Și istroromâna.
 Cele patru dialecte au trăsaturi gramaticale Și lexicale asemănătoare, dar Și destule
diferenţe. Dialectele din sudul Dunarii au fost influenţate de contactul cu limba
greacă, macedoneană, croată, italiană, albaneză.
 Pentru varietăţile regionale ale dacoromânei se foloseȘte termenul subdialect
(muntenesc, bănăţean, moldovenesc, ardelenesc, criȘean)
ELEMENTELE DE SUBSTRAT

 Dezvoltate în condiţii diferite, limbile romanice au suferit influenţa substratului

(limbile vorbite de popoarele cucerite), Și a altor limbi cu care populaţia cucerită
a venit în contact în cursul secolelor.
 În cazul limbii române, substratul îl constituie limba daco-geţilor, din familia
limbilor trace, din care nu s-au consemnat cuvinte în scris.
 INFLUENŢELE VECHI

 Latina dunăreană a primit o serie de influenţe din greacă, chiar anterior formării
limbii române, ulterior au intrat în română unele cuvinte din greaca medie
(bizantină), în genere prin intermediar slav.
 Cea mai veche Și puternică influenţă asupra limbii române, este cea slavă. S-a
exercitat pe cale populară prin popoarele slave aȘezate în estul Europei, dar Și pe
cale cultă, prin slavonă, care era limba bisericească Și a cancelariei în ţările
române.
 INFLUENŢELE TÂRZII

 În secolul al XVIII- lea, în limba română pătrund cele mai multe

influenţe turceȘti Și neogreceȘti (limbile domnitorilor fanarioţi).
 Lexicul turcesc, care marchează epoca, si care nu se va păstra
decât în mică măsură în următoarele secole este cel legat de
administraţie, de ceremoniile Și divertismentele curţii.
 În textele epocii, se realizează o primă modernizare a
vocabularului prin elementele greceȘti culte, ca Și prin cuvintele
latino-romanice.
 Este perioada formării unei conȘtiinţe retorice Și literare.
 LATINITATEA ŞI ŞCOALA ARDELEANĂ

 În perioada de tranziţie reprezentată de Şcoala Ardeleană, începe epoca

modernă din istoria limbii române, caracterizată prin unificare Și modernizare.
 Alfabetul chirilic este înlocuit cu alfabetul latin.
 În secolul al XIX-lea vocabularul limbii române se modernizează prin
împrumuturi masive din limbile romanice Și din latină.
 Acestea au determinat o sporire a componentei latino-romanice a limbii –
fenomen care a fost numit „relatinizare” „reromanizare” sau „occidentalizare
romanică”.
 REŢINE !
 Limba română este o limbă de origine latină
 Substratul limbii române este reprezentat de limba daco-
geţilor
 Influenţele care s-au exercitat asupra substratului de de
doua categorii: influenţe vechi Și influenţe târzii
 În scrierile cronicarilor apare pentru prima dată
preocuparea pentru argumentarea latinităţii limbii române