Receptor I

Receptori
Molecule informationale
 Mesagerii chimici denumiti si molecule semnal transmit

mesajele intercelulare
 Sunt produşi de o anumită celulă ca răspuns la un stimul

specific şi sunt transmişi unei celule-ţintă care recepţionează
semnalul prin intermediul unui receptor specific generând un
răspuns
 În cazul sistemului nervos, aceşti mesageri chimici sunt

denumiţi Neurotransmiţători
 Sistem endocrin- Hormoni
 Sistem imun- Citokine
 Alti mesageri: retinoizi, eicosanoizi, factori de creştere

 În funcţie de distanţa dintre celula secretoare şi celula ţintă
mesagerii sau semnalizarea poate fi clasificată astfel:

Receptorii şi transducerea semnalului
 Receptorii sunt proteine conţinând un situs de legare specific
pentru un singur mesager chimic şi un alt situs de legare
implicat în transmiterea mesajului
 Al doilea situs de legare poate interacţiona cu o altă proteină

sau cu ADN.
 Receptorii pot fi:
 A. Membranari care străbat membrana celulară şi conţin un

domeniu extracelular de legare a mesagerului
 B. Intracelulari- pentru mesagerii capabili să difuzeze în
celulă
 Receptorii hormonali sunt prezenti in diferite zone ale
celulei in functie de natura hormonului:
 1. Pentru hormonii hidrosolubili, care nu patrund in celulele

tinta, mesajul strabate membrana plasmatica datorita
interventiei unei proteine receptor integrata in membrana
 Aceasta asigura eliberarea unui mesager secund care ce

transmite mesajul hormonal unor enzime sau proteine
intracelulare = transducerea semnalului
 Receptorii hormonali sunt prezenti in diferite zone ale
celulei in functie de natura hormonului:
 2. pentru hormonii liposolubili care strabat membrana

plasmatica, receptorii sunt situati intracelular, frecvent in
nucleu
 Intensitatea raspunsului celular la un mesaj extern depinde

de numarul de receptori si de gradul de ocupare al acestora
cu liganzi
Legarea liganzilor la receptori
 Receptorii hormonali sunt intr-o stare dinamica, numarul lor
per celula fiind variabil, in raport cu diferiti factori:
 1. numarul de receptori este reglat de nivelul hormonului în

sânge:
 Un nivel ridicat al prelungit al hormonului în sânge diminuă
nr de receptori, realizându-se o desensibilizare a ţesutului la
hormonul respectiv = down-regulation
 o crestere a numarului de receptori la o expunere prelungita
la hormon = up-regulation
 Un alt mecanism de reglare a nr de receptori consta in
modificarea prin fosforilare, reactie catalizata de kinaze
specifice. Ex: receptorul beta-adrenergic este inactivat prin
fosforilare la resturile de serina ale complexului H-R
 Receptorii insulinei si ai STH prezinta activitate

proteinkinazica, fiind in acelasi timp si substratul acestor
enzime. Fixarea hormonului la receptor determina
autofosforilare cu alterarea functiei sale
 Receptorii formează cu hormonii un complex hormon-

receptor care prezinta urmatoarele particularitati:
 - se realizeaza prin forte necovalente

 - reactia de formare este reversibila, receptorul putand fi
eliberat
 - interactiunea hormon-receptor se caracterizeaza printr-o
inalta specificitate, ceea ce explice interactiunile de mare
finete ale hormonilor
 A. Majoritatea receptorilor membranari sunt:
 Receptori ai canalelor ionice

 Receptori ai tirozin-kinazei
 Receptori ataşaţi tirozin-kinazei (JAK-STAT receptors)
 Receptori ai serin-threonin-kinazei
 Receptori heptahelicali (cu 7 helixuri transmembranare) etc
 Când un mesager chimic se leagă la un receptor semnalul

generat trebuie transformat într-un răspuns intracelular.
Această conversie poartă numele de transducere a
semnalului.
Mesager primar
Mesager secundar
mesagerul primar
 B.Transducerea semnalului pentru receptorii intracelulari
 Cea mai mare parte a receptorilor sunt factori de transcriere,
proteine care se leagă la ADN şi reglează transcrierea anumitor
gene (proces copiere a informaţiei genetice din AND în ARN)
 A.Transducerea semnalului pentru receptorii membranari-

mecanisme:
 Fosforilarea receptorilor la nivelul resturilor de tirozină=
activitate tirozin- kinazică
 Modificari conformaţionale ale proteinelor transductoare de
semnal ( proteinele heterotrimerice G, proteina Ras G
monomerica etc)
 Creşteri ale nivelului de mesageri secundari intracelulari
 Mesagerii secundari sunt molecule non-proteice generate
intracelular ca răspuns la ataşarea hormonului care continuă
transmiterea mesajului
 Exemple:
 cAMP (adenozinmonofosfatul ciclic)
 IP3 (inozitol trifosfat)
 DAG (diacilglicerol)
 Semnalizarea necesită frecvent un răspuns rapid şi o
finalizare rapidă a mesajului prin:
 Degradarea mesagerului sau a mesagerului secundar

 Automatic G protein clock
 Dezactivarea kinazelor transductoare ale mesajului de către
fosfataze etc
Receptorii ionotropici sau ai canalelor ionice
Receptorul acetilcolinei
 Acetilcolina, Ach este un neurotransmiţător care acţionează
pe receptorii nicotinici pentru acetilcolină de pe membrana
plasmatică a anumitor celule musculare
 Ca răspuns la potenţialul de acţiune, Ach este eliberată din

terminaţiile nervoase şi sechestrată în vezicule în vecinătatea
zonei active a membranei presinaptice
 Ach difuzează spre fanta sinaptică pentru a se lega de

receptorii nicotinici membranari de pe celulele musculare
 Cascada de evenimente va antrena contracţia fibrei

musculare
Căi de semnalizare a receptorilor ionotropici
Receptorul pentru acetilcolina
Receptorul pentru acetilcolina
 După ce încetează secreţia de Ach, mesajul este terminat
prin:
 acţiunea acetilcolinesterazei, enzimă localizată pe membrana

postsinaptică, ce scindează Ach sau prin
 difuzia Ach înafara spaţiului sinaptic

A. Receptorii membranari
 2 grupe:
 1. Receptori înrudiţi cu receptorul adrenergic:

 - receptorii pentru catecolamine
 - receptorii pentru Ach de tip muscarinic
 - receptorii pentru serotonină
 - rodopsina (receptorul din retină )
Receptorii pentru catecolamine
Receptorul beta-adrenergic
 Proteină transmembranară
NH3+
 N-terminal cu 2 lanţuri
Spaţiul
extracelular
oligozaharidice legate de 2
resturi de Asn
Membrana  7 segmente helicoidale,
celulară hidrofobe, transmembranare,
paralele între ele
Citosol  Aceste segmente formează trei
bucle extracelulare şi trei bucle
intracelulare
COO-
 Segmentul N-terminal este
extracelular, iar segmentul NH3+ H
C-terminal este intracelular;
fosforilat la resturile de
serina de o kinaza specifica
 Situsul de legare a
hormonului, H este situat COO-
pe faţa externă a R format
dintr-un buzunar localizat
intre elicele
transmembranare
 O buclă intracelulară participă la transducerea semnalului

extern prin intermediul proteinei G
Receptorii pentru Ach de tip muscarinic
 Ach utilizează două tipuri de recpetori: nitonici, sensibili la
nicotina şi muscarinici sensibili la muscarină
 Cei de tip nicotinic mediază actiunile Ach la nivelul

joncţiunilor n-m, fiind implicati în contracţia muschilor
striati
 Cei muscarinici de tip M1, M2 şi M3 aparţin familiei de R

cu 7 segmente helicoidale transmembranare
 Au rol în transmiterea interneuronală a mesajelor, contractia

muschilor netezi, secretia endocrina si exocrina a unor
glande
A. Receptorii membranari
 2. Receptori cu activitate protein-kinazică tirozin-specifică
 În funcţie de secvenţa de aa, structura tridimensională sau

similitudinea liganzilor sunt divizaţi în 4 clase:
 - subclasa 1: receptorul factorului epidermal de creştere
(EFG)
 - subclasa 2: receptorii insulinei (IGF-1)
 - subclasa 3: receptorii factorului de creştere ai fibroblaştilor
(FGF)
 - subclasa 4: mai multe tipuri de R
Receptorul insulinei
 Receptorii pentru insulină sunt

glicoproteine cu greutatea
moleculară de 340.000 de daltoni
 Ei sunt heterotetrameri şi sunt

formaţi din:
- 2 subunităţi α,
- 2 subunităţi β
 Subunităţile se leagă între ele prin
punţi disulfurice (S-S)
 Subunităţile alfa (α) se localizează

extracelular, glicozilate şi prezinta
o singura regiune bogata in Cys
 Subunităţile beta (β) penetrează

membrana celulară; au capătul N-
terminal extracelular, un segment
transmembranar şi capetele C-
terminale în citoplasmă
 Un receptor fixează câte o moleculă

de insulină la capătul N-terminal al
fiecărei subunităţi α, ceea ce
însemnă că un R insulinic fixează
două molecule de insulină.
 Manifesta activitate protein-

kinazica după ocuparea situsului
extracelular cu ligand
 Această activitate este localizată

în două domenii intracelulare ale
lanţurilor beta
 Autofosforilarea se produce la
două resturi de Tyr ale lanturilor
beta cu cresterea eficientei ca
protein-kinază
 Aceasta va determina
fosforilarea unei
proteine intracelulare
care exprima in final
raspunsul biologic la
impactul hormonal
 Activitatea protein-
kinazica tirozin-
specifica este prezenta
la R care au rol in
cresterea si diviziunea
celulara
Receptorii nucleari
 Sunt receptorii hormonilor steroizi şi tiroidieni, în general

ai hormonilor hidrofobi care traverseaza usor membrana
celulară
 Primul receptor nuclear (NR) a fost identificat biochimic

in 1960 si este cel pentru estradiol
 Superfamilia receptorilor nucleari, din punct de vedere

evolutiv, a fost divizata in sase subfamilii diferite
Receptorii nucleari
 Cea mai extinsa cuprinde receptorul hormonului tiroidian

(TR), receptorul acidului retinoic (RAR), receptorul
vitaminei D (VDR) si receptorul activator al proliferarii
peroxizomale (PPAR), precum si alte orfanide
 A II-a subfamilie contine receptorul retinoidului X (RXR),

factorul de transcriere pentru promoterul ovalbuminei de
galinacee (COUP), factorul 4 nuclear hepatocitar (HNF-4),
receptorul testicular (TR2), receptorii implicati in
dezvoltarea ochiului, TLX (tailles related receptors) si PNR
(fotoreceptor – receptor nuclear specific).
Receptorii nucleari
 A III-a subfamilie este formata din receptorii steroidieni si

receptorii de tip estrogenic (ERR)
 Subfamiliile IV-VI contin receptorii orfanidici de tipul clona

B-NGF indusa (NGFI-B), factorul 1 steriodogenic / factorul
1 Fushi – Tarazu (FTZ- 1/SF-1) si factorul nuclear al celulei
germinative (GCNF)
Mecanismul de actiune al receptorilor nucleari
A B
 A. Ligandul poate fi generat in trei moduri diferite:

 1. ligandul activ este sintetizat intr-un organ endocrin clasic si
patrunde in celula.
 2.ligandul poate fi generat pornind de la un precursor sau
prohormon situat in celula tinta.
 3. Ligandul poate fi un metabolit sintetizat in celula tinta.
Mecanismul de actiune al receptorilor nucleari
kinaze
 B) Exista si cai alternative de activare ale receptorilor

nucleari independente de ligand
 Unii receptori sunt activi constitutional in timp ce activitatea

altora este modulata in principal, de exemplu, prin
fosforilarea mediata de hormonii si factorii de crestere care
stimuleaza diferite cai de transducere a semnalului.
Domeniile structurale ale receptorilor nucleari
 A/B = domeniul modulator ce cuprinde un situs de activare a

transcriptiei independent de fixarea ligandului;
 C = domeniul de legare a ADN-ului, compus din 2 module :

pentru Zn si o extensie C-terminala (CTE), implicata in
recunoasterea locului de legare a ADN-ului si dimerizarea
receptorilor nucleari ;
Domeniile structurale ale receptorilor nucleari
 D = regiunea balama ce permite o rotatie intre domeniile C

si E pana la 180o; acest domeniu interactioneaza cu co-
represorii ;
 E = domeniul de atasare a ligandului ce indeplineste

numeroase functii: fixarea liganzilor, dimerizarea
receptorilor, interactiunea cu proteinele de soc termic,
localizarea nucleara si activarea transcriptiei dependenta de
ligand;
LBD – domeniul de atasare
a ligandului
 Este un domeniu multifunctional care, pe langa atasarea
ligandului, mediaza homo-si heterodimerizarea,
interactiunea cu proteinele de soc termic, activitatea
transcriptionala dependenta de ligand si, in unele cazuri,
represia transcrierii hormon – reversibile
 Contine doua regiuni bine conservate: un motiv –emblema

sau Ti si motivul AF-2 al capatului C-terminal responsabil
pentru activarea transcrierii dependenta de ligand
 Analiza cristalografica a LBD a identificat 12 regiuni de

alfa-helix (H1—H12). Intre H5 si H6 exista o structura de
tip beta. Structurile legate sunt mult mai compacte decat cele
nelegate, dupa atasarea ligandului producandu-se modificari
conformationale
DBD – domeniul de legare
a ADN-ului
 Reprezinta domeniul cel mai bine conservat al receptorilor

nucleari ce confera abilitatea de recunoastere a secventelor-
tinta specifice, precum si de activare a transcrierii genelor.
 Contine noua cisteine si alte reziduuri cu afinitate inalta in

legarea ADN-ului, doua portiuni de zinc finger formate din
60-70 aminoacizi alaturi de CTE (COOH-terminal
extension) cu asa-numitele cutii T si A
HRE-elemente de raspuns hormonal
 Receptorii nucleari regleaza

transcrierea prin atasarea in genele-
tinta de secventele ADN-specifice
denumite HRE
 Desi unii receptori monomerici se

ataseaza unui singur motiv
hexameric, majoritatea receptorilor
homo-sau heterodimerizeaza
DBD – domeniul de legare a ADN-ului
 DBD-ul reuneste doua helixuri. Primul, incepand cu al 3-lea

reziduu cisteinic, helixul de recunoastere, leaga ADN-ul
intrand in contact cu baze specifice
 Al II-lea, ce cuprinde capatul –COOH al celui de al II-lea

zinc finger, formeaza un unghi drept cu helixul de
recunoastere. In cazul RXR, s-a identificat si un al III-lea
helix in CTE
Schema de functionare a receptorilor nucleari
 In absenta ligandului, NHR sunt deja fixati la ADN, iar capacitatea lor
de transactivare e inhibata de recrutarea co-represorilor si, indirect, a
histonelor dezacetilate
 Transcriptia e blocata din cauza compactarii cromatinice. Se formeaza

un complex de co-activatori ce decondenseaza cromatina si permite
initierea transcrierii
 C=domeniul de legare a ADN-ului
 E=domeniul de atasare a ligandului
Receptorii hormonilor tiroidieni.
Inhibitia dominant negativa a axului
hipotalamo –hipofizo – tiroidian
 Generalitati despre rezistenta tiroidiana
 Secretia tireotropinica (TSH) si, prin urmare, a hormonilor

tiroidieni, tiroxina (T4) si triiodotironina (T3), este reglata
printr-un mecanism de feed-back negativ, declansat de
legarea lui T3 la propriul sau receptor situat in nucleul
celulelor tireotrope ale glandei pituitare anterioare
Elementele de baza in reglarea functiei tiroidiene
 TRH= tireoliberina. Sinteza de TRH e reglata direct de hormonii

tiroidieni.T4 este produsul de secretie predominant al glandei tiroide, cu
deiodinare periferica (T4 T3) in ficat si rinichi suplinind in proportie
de 80% T3-ul circulant. Atat T3 cat si T4 inhiba sinteza si eliberarea de
TSH. T4 este rapid convertit la T3. SRIH = somatostatina
Rezistenta la hormonii tiroidieni
 Reprezinta o patologie rara, in general familiala, cu

transmitere autosomal - dominanta care, din punct de vedere
biochimic, se caracterizeaza prin:
 cresterea nivelului sangvin de hormoni tiroidieni

acompaniata de
 o secretie de TSH inadecvata (independenta de feed-back-ul
negativ sau inhibitia dominant-pozitiva)
 Se disting 2 forme majore de rezistenta: generalizata

(GRTH) si hipofizara (PRTH).
Receptorii hormonilor tiroidieni (TR)
 Receptorii tiroidieni au fost clonati in 1986 si au fost relevati

ca omologi celulari ai unei oncoproteine retrovirale aviare,
c-erbA
 Codificarea lor deriva din 2 gene, c-erbA alfa si c-erb A

beta, cu multiple izoforme (58). Genele de pe cromozomii
17 si 3 genereaza fiecare molecula de TR-alfa, respectiv TR-
beta cu similaritati structurale si secventiale substantiale
 Fiecare gena produce doua izoforme alfa-1 si alfa-2; beta-1

si beta-2 prin splicing alternativ.
Receptorii hormonilor tiroidieni (TR)
 TR alfa-2 predomina in SNC, miocard, muschi scheletic, TR

beta-1 in ficat si rinichi, TR beta-2 in hipofiza si hipotalamus
(11). C-erbA alfa-2 se ataseaza la nivelul elementelor
responsive specifice (TRE), dar nu leaga T3 si este forma cea
mai abundenta in creier
 Cea mai comuna forma a RTH cu transmitere dominanta, se

caracterizeaza prin defecte minore ale unei alele a genei TR
beta, venind in contradictie cu indivizii la care pierderea
completa a unei alele a TR-beta nu modifica fenotipul TRH-
ului.
Antagonistii hormonilor tiroidieni
 Prezinta utilitate clinica in statusul de hiperhormonemie

tiroidiana, precum si in alte conditii
 S-a sintetizat acidul 3,5-dibromo-4- (3 ‘,5’-diizopropil-4-

hidroxifenoxibenzoic) cu slaba activitate de agonist al TR
beta si fara proprietati de agonist pentru TR alfa si care
blocheaza legarea T3 la TR, atat prin diminuarea efectului
pozitiv al T3 la nivelul elementelor de raspuns (TRE)
specifice ale hormonilor tiroidieni, cat si prin reducerea
raspunsului represor al T3 asupra TSH beta in culturile de
celule
Antagonistii hormonilor tiroidieni
 Terapia curenta pentru hipertiroidism are efect de blocare la

mai multe nivele: al descarcarii hormonilor tiroidieni de
catre tiroida, al conversiei periferice a hormonului T4 la T3
si al receptorilor beta-adrenergici
 Blocarea eliberarii de hormoni tiroidieni necesita mai multe

saptamani pentru ca hormonemia obtinuta sa se exprime
clinic
 Similar, efectul blocarii conversiei T4-T3 si a raspunsului

beta-adrenergic este incomplet. In schimb, antagonizarea
directa a TR amelioreaza atat timpul cat si raspunsul
incomplet al beta-blocantilor. Studiile precedente nu au
relevat un antagonist deplin al TR
Amiodarona-antagonist TR
 Amiodarona, antiaritmic cardiac si metabolitul sau
dezetilamiodarona au fost prezentati ca avand activitate
antagonistica pentru TR. Nu blocheaza atasarea T3 la TR, in
vitro, iar inhibitia raspunsului mediat de hormonii tiroidieni
in vivo este necompetitiva si poate interesa transportul T4
prin membrana celulara
 In plus, este toxica celular la IC50. Dezetilamiodarona

functioneaza ca inhibitor competitiv al legarii T3 la hTR alfa
si non-competitiv in atasarea T3 la hTR beta, in vitro si
blocheaza interactiunile TR cu proteinele coactivatoare,
proteina-1 de interactiune cu receptorii glucocorticoizilor
(GRIP1)
Receptorul pentru TSH
 TSH-ul cuprinde doua subunitati diferite (alfa si beta) legate
necovalent. In timp ce subunitatea alfa glicoproteica este
identica pentru LH, FSH si CG, subunitatea beta este
specifica pentru fiecare din acesti hormoni, influentand
capacitatea de legare si actiunea hormonala
 Gena pentru TSH-beta este localizata pe cromozomul 1p22.

Activitatea biologica necesita heterodimerizare. Reziduurile
C19 si C105 ale subunitatii beta sunt implicate in
interactiunea cu subunitatea alfa, avand rol in mentinerea
integritatii structurale a moleculei de TSH, esentiala pentru
legarea receptorului si activitatea biologica.
Receptorul pentru TSH hipotiroidismul central
 Hipotiroidismul central se datoreaza atat sintezei scazute de
TSH cat si TSH-ului cu activitate biologica improprie
 Uneori, cresterea concentratiei plasmatice a TSH-ului

aberant poate compensa activitatea biologica neadecvata sau
concentratia TSH-ului plasmatic in prezenta altor hormoni
glicoproteici e practic nedetectabila
 Inactivitatea completa a TSH-ului la hipotiroidieni poate fi

consecinta unei mutatii Gly29Arg in regiunea subunitatii
beta a TSH-ului implicata in asocierea cu subunitatea alfa.
Au fost descrise si alte mutatii punctuale si deletii care
introduc semnale de terminare premature in genele de codare
pentru subunitatea beta, rezultand fragmente TSH inactive
Mecanismul de acţiune al hormonilor
 Funcţiile reglatoare ale hormonilor la
nivel celular se exercita prin
modularea activitatii unor proteine
(enzime, proteine de transport etc)
 Mecanismul de actiune este diferit in

functie de natura lor, tipul si
localizarea R; 3 grupe:
 1. Hormonii steroizi; tiroidieni
 2. H polipeptidici si catecolaminele
 3. H ce actioneaza prin R cu activitate
protein-kinazica tirozin-specifica
1. Hormonii steroizi şi tiroidieni
 R acestor hormoni sunt localizaţi în nucleu.
 După formarea complexului H-R, acesta actioneaza asupra
HRE activând sau inhibând transcrierea unor gene
 Efectul inductor al acestor hormoni are consecinţe asupra
organismului întreg
 Hormonii tiroidieni, pe lângă sinteza unor proteine specificate

de genele nucleare, au capacitatea de a acitiva şi sinteza unor
proteine codificatea de genomul mitocondrial, cu rol important
în procesele de oxido-reducere
1. Hormonii steroizi şi tiroidieni
2. Hormonii polipeptidici si catecolaminele
Sistem transductor
 Activat de formarea
complexului H-R; alcătuit
din:
 A. Sistemul de cuplare
(proteinele G) al H-R cu B.
sistemul efector (adenilat
ciclaza)
 C. Mesagerii secunzi
(cAMP)
 D. Proteinele-ţintă ce
determină răspunsul biologic
Receptori cuplaţi cu proteina G- GPCR
A. Sistemele de cuplare
 Au rolul de a cupla complexul H-R cu un sistem efector
 1. Proteinele G
 Proteine membranare care leaga GDP sau GTP
 Heterotrimere: α (contine situsul de legarea al GDP), β, γ
 GDP-αβγ= forma inactiva a proteinei; cH-R actioneaza
asupra pG inactive pe care o activeaza
GTP GDP
GDP-αβγ GTP-α + βγ
 Proteina G Proteina G
 inactiva activa
Proteinele G-tipuri
 Gs-activeaza adenilat-
ciclaza (AC) generatoare
de cAMP
 Gi- inhiba AC cu
scaderea cAMP în celulă
 Gp- cupleaza cH-R cu
sistemul efector al
fosforilazei C ce
determina formarea
DAG si IP3, mesageri
secunzi
 Gt cuplata cu
rodopsina=transducina
Monoxidul de azot
 Sistem de cuplare al c H-R cu sistemul efector al guanilat-
ciclazei citoplasmatice
 NO sau EDRF (endothelium- derived relaxing factor),

hormon paracrin pt celule, factor reglator al presiunii
sangvine, mediaza citotoxicitatea, implicat in
neurotransmisie
Monoxidul de azot
 Sintetizat pe seama
Arg, cu participarea
NO-sintetazei
 Activeaza in
celulele-ţintă GC-
aza citoplasmatica,
iar cGMP format
mediaza relaxarea
muschilor netezi
B. Sisteme efectoare
 Genereaza mesagerii secunzi intracelulari
 3 sisteme:
 Adenilat ciclaza
 Guanilat ciclaza
 Fosfolipaza C (PLC)
Adenilat ciclaza
 Prezenta in toate organismele; in membrana plasmatica (pe

fata citoplasmatica); cuplata cu proteinele Gs sau Gi
Adenilat-
ciclaza
 Gs, prin subunitatea αs activeaza AC-aza cu cresterea cAMP

 Gi, prin subunitatea αi reduce [cAMP]
Adenilat ciclaza
 Hormonii care activeaza adenilat ciclaza sunt: glucagonul,

ACTH, parathormonul, adrenalina prin receptori P
-adrenergici, etc.
 Hormonii care inhiba activitatea adenilat ciclazei sunt:

catecolaminele prin receptori a2-adrenergici, angiotensina II,
somatostatina, opiaceele, etc
Guanilat ciclaza
 Enzima sau sistemul efector care produce sinteza cGMP pe

seama GTP
PPi
 GTP cGMP
 Guanilat-ciclaza
 Prezenta in multe celule; 2 tipuri:

 Membranara
 Citoplasmatica- Guanilat ciclaza citosolica , este solubila si
reprezinta sistemul efector pentru monoxidul de azot (NO).
Sisteme efectoare
Guanilat ciclaza
 Membranara- atât receptor (domeniul extracelular) cât şi

efector care genereaza mesagerul secund
 Domeniul intracelular manifesta activitate guanilat ciclazica

numai dupa ocuparea situsului cu receptor
 Hormonii recunoscuti de acest R determina cresterea [cGMP]

intracelulare, care, prin intermediul unei protein-kinaze si a
unei fosforilari succesive induce raspunsul celular
Guanilat ciclaza
 Factorul atrial natriuretic (un hormon ce contine 28 de

aminoacizi) este secretat de celulele cardiace atriale la
diverse semnale si actioneaza la nivelul rinichiului si a zonei
glomerulare a medulosuprarenalelor
 Raspunsul celular ca urmare a actiunii hormonale este

reprezentat de cresterea volumului urinar, cresterea
eliminarii de Na+, scaderea secretiei de renina si aldosteron
 ANF stimuleaza GC-aza in celulele tinta, creste [cGMP];

relaxarea muschilor netezi
Sisteme efectoare
Fosfolipaza C
 Acest sistem efector este alcatuit din:

 -receptori hormonali,
 -proteine Gp,
 -fosfolipaza C - hidrolaza activata de Gp, prin subunitatea
αp care scindeaza legaturile fosfodiesterice din fosfatide)
 - proteinkinaza C.
 Actioneaza asupra fosfolipidelor membranare formand DAG

si IP3, mesageri secunzi pentru nuemrosi hormoni
Mesagerii secunzi
cAMP
 Produsi de sistemele efectoare, actioneaza asupra
proteinelor-tinta determinând răspunsul celular
 cAMP- mesager secund pentru numerosi hormoni

 ATP cAMP + PPi
Adenilat ciclaza
 In conditii normale [cAMP] intracelulara este mica; un

semnal hormonal determina cresteri importante ale
concentratiei acestuia
Mesagerii secunzi
cAMP
 AMPc are o viata scurta deoarece este descompus rapid prin

hidroliza la AMP. Fosfodiesteraza (PDE) este enzima ce
catalizeaza aceasta reactie de hidroliza:
HOH
cAMP AMP
 PDE
 AMPc-ul a fost descoperit in 1950 de catre Earl

Sutherland si a fost primul compus cu rol de mesager
secundar.
Mesagerii secunzi
cAMP
 Fosfodiesteraza este activata de: Ca +, prostaglandine,
insulina, IGF, etc si este inhibata de hormonii steroizi,
hormonii tiroidieni, metilxantine (cafeina, teofilina, etc)
 Teofilina din ceai si cafeina din cafea ca inhibitori ai

fosfodiesterazei, explica efectul stimulator al acestor
produsi, in sensul ca pentru AMPc ele mimeaza in celula
efectul hormonului prelungind actiunea acestuia
 Durata de viata a AMPc depinde atat de activitatea adenilat

ciclazei cat si de cea a fosfodiesterazelor.
Mesagerii secunzi
cAMP
 Rolul AMPc este de a controla exprimarea unor gene, prin
legarea sa la o proteina reglatoare (la procariote) sau
activeaza protein-kinaze specifice, de exemplu proteinkinaza
A (la eucariote)
 Semnal extern (H ce util cAMP ca mes.II)/ Tesut/ Raspuns
 Glucagon — Ficat ---- Glicogenoliza, gluconeogeneza

Catecolamine (prin Rβ)---Ficat----Glicogenoliza
 Catecolamine (prin Rα2)--- Tesut adipos,Os--- Lipoliza
Hipercalcemie
 Parathormon --- Tiroida---- Secretie de T4 si T3
 TSH----Gonade--- Secretie de hormoni sexuali
 Gonadotropine (LH, FSH), ACTH---- Corticosuprarenala---
Secretie de cortisol
C. Mesagerii secunzi
cAMP
 Activare
 PKA este o holoenzima alcatuita din dimerul subunitatii

reglatoare (R), având fiecare monomer legat la o subunitatea
catalitica. La concentratii mici de cAMP, the holoenzima
rămâne intactă şi inactiva catalitic
 Când [cAMP] creste (activarea AC-azei de R cuplati

proteinei G atasati la Gs, inhibarea PDE care degradeaza
cAMP), cAMP se fixeaza la cele doua situsuri de legare de
pe subunitatile reglatoare, cu eliberarea subunitatilor
catalitice
cAMP
 Pentru o activitate optima, fiecare subunitate catalitica

trebuie sa fie fosforilata la nivelul Thr 197, resturile
catalitice fiind orientate spre situsul activ
 Subunitatile catalitice libere interactioneaza cu proteinele
pentru a fosforila reziduurile de Ser sau Thr
cAMP
 Inactivarea PKA prin mecanism feedback:
 PDE, unul dintre substratele activate de kinaza, converteşte

cAMP la AMP reducând cantitatea de cAMP care ar putea
activa protein kinaza A
 Astfel, PKA este controlata de cAMP. Subunitatea catalitică
este inactivată prin fosforilare.
cGMP
 GMPc, este sintetizat prin reactia catalizata de guanilat ciclaza (GC-
aza) din GTP si este descompus prin reactia catalizata de GMPc-
fosfodiesteraza
 GTP GC-aza cGMP + PPi
 cGMP GMP
HOH
GMPc-
PDE
 Efectele GMPc in multe cazuri antagonizeaza cu cele produse de

AMPc.
cGMP
 GMPc este mediatorul semnalelor luminoase in celulele
retiniene (cu conuri si bastonase)
 Semnalul luminos receptat de rodopsina prin intermediul

unei proteine din familia G (Gp-transducina) determina
activarea GMPc-fosfodiesterazei si are loc scaderea
concentratiei intracelulare de GMPc
 In urma acestui proces are loc inchiderea canalelor pentru

Na+, creste concentratia acestora intracelulara si are loc o
hiperpolarizare a membranei care se va constitui in senzatia
de lumina.
C. DAG şi IP3
 Fosfolipaza C (PLC), este o enzima din membrana
plasmatica care catalizeaza reactia de hidroliza a fosfatidil
inozitol 4,5-bisfosfat (PIP2) care este un fosfolipid
membranar:
 Cei doi produsi de reactie IP3 si DAG actioneaza ca

mesageri secunzi pentru hormonii ai caror receptori sunt
cuplati cu proteinele Gp
C. DAG şi IP3
fosfatidil inozitol DAG

4,5-bisfosfat (PIP2)
IP3
C. DAG şi IP3
 IP3 este la pH-ul fiziologic un polianion, puternic hidrofil,

difuzeaza in citosol unde prin deschiderea unor canale ionice
determina eliberarea de Ca2+ din reticulul endoplasmatic in
citosol;
 IP3 determina cresterea [Ca 2+] în muschii netezi cu

interacţiunea actina-miozina si contractia musculara
 Diacilglicerolul (DAG) este un compus liposolubil, ramane

ancorat de membrana plasmatica de unde activeaza
proteinkinaza C.
IP3-receptori citoplasmatici
C. DAG şi IP3
 Hormonii ce au ca mesageri secunzi IP3, DAG, Ca2+ sunt:

catecolaminele, acetilcolina prin receptori muscarinici,
gastrine, colecistokinina, hormonul eliberator al
gonadotropinelor, etc.
 Proteinkinaza C este o proteina ce se gaseste in membrana

plasmatica. Prezinta mai multe izoforme. Unele sunt activate
numai de DAG, altele necesita pentru activare si ioni de
Ca2+. Are specificitate pentru resturile de serina sau
treonina, dar diferite de cele fosforilate de proteinkinaza A.
C. Ca2+
 Ca2+ mediaza efectele intracelulare ale multor hormoni sau
ale unor semnale nervoase. Concentratia citosolica este
foarte mica, aproximativ 10-7- l0-6M, iar concentratia
calciului extracelular este de 10-3 M.
 Concentratia calciului intracelular este mentinuta mica prin :

 -functionarea unor pompe de Ca2+, care scot calciul din
celula
 - mecanisme ce depoziteaza Ca2+ in mitocondrii si in
reticulul endoplasmic
 - in mod natural membranele biologice au permeabilitate
foarte mica pentru cationi.
C. Ca2+
 Nivelul scăzut al calciului in citoplasma previne formarea fosfatilor de calciu greu solubili
 Rolurile reglatoare ale Ca2+sunt mediate de proteine specifice: calmodulina sau troponina C
 Troponina C este o proteina inrudita cu calmodulina, componenta a aparatului contractil al

muschilor striati
 Troponina C impiedica asocierea actina-miozina; dupa legarea Ca2+, sufera o modificare

conformationala ce permite asocierea actina-miozina si contractia muschiului.
 .
C. Ca2+
 Calmodulina, este o proteina mica ce contine 148

aminoacizi, fiind prezenta in toate celulele eucariote
 Poate fixa 4Ca2+/molecula. Fixarea celor 4Ca2+ de catre

calmodulina determina trecerea acesteia intr-o conformatie
mai compacta, activa, capabila sa interactioneze cu o alta
proteina in care induce o tranzitie conformationala si astfel
se modifica functia proteinei
 Fixarea Ca2+ permite expunerea zonei nepolare a

calmodulinei si interactiunea cu proteinele tinta
C. Ca2+
 Complexul Ca2+-calmodulina:
 regleaza contractia musculaturii netede

 activeaza pompa de Ca2+ din membrana plasmatica
 regleaza activitatea unor proteinkinaze
 interfera in celelalte sisteme mesageriale prin reglarea
activitatii adenilat ciclazei, guanilat ciclazei,
fosfodiesterazelor, etc.
3. Hormoni ce acţionează prin R cu activitate
protein kinazica tirozin-specifica
 Dupa ocuparea situsului

extracelular cu ligand se
produce o autofosforilare la
resturile de tirozina situate
intracelular
 Creste eficienta R ca
protein-kinaza
 In forma activa, R
determina fosforilarea unor
proteine icel. Cu generarea
rasp. biologic
Receptori cuplaţi cu enzime
Intrebari
 Care dintre urmatoarele reprezinta o caracteristica a
mesagerilor chimici?
 A. sunt secretati de o singura celula, intra in sange si
actioneaza asupra unei celule la distanta
 B. pentru a ajunge la un raspuns coordonat, fiecaree mesager
este secretat de diferite tipuri celulare
 C. fiecare mediator se leaga la un R proteic specific in celula
tinta
 D. mediatorii chimici tb sa patrunda in celula pt a transmite
mesajul
 E. mesagerii chimici sunt metabolizati la mesageri secundari
pentru a transmite mesajul

Receptor I

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Receptor I

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Receptori

 Mesagerii chimici denumiti si molecule semnal transmit

 Sunt produşi de o anumită celulă ca răspuns la un stimul

 În cazul sistemului nervos, aceşti mesageri chimici sunt

 Sistem endocrin- Hormoni

 Sistem imun- Citokine

 Alti mesageri: retinoizi, eicosanoizi, factori de creştere

 Al doilea situs de legare poate interacţiona cu o altă proteină

 A. Membranari care străbat membrana celulară şi conţin un

 1. Pentru hormonii hidrosolubili, care nu patrund in celulele

 Aceasta asigura eliberarea unui mesager secund care ce

 2. pentru hormonii liposolubili care strabat membrana

 Intensitatea raspunsului celular la un mesaj extern depinde

 1. numarul de receptori este reglat de nivelul hormonului în

 Receptorii insulinei si ai STH prezinta activitate

 Receptorii formează cu hormonii un complex hormon-

 - se realizeaza prin forte necovalente

 Receptori ai canalelor ionice

 Când un mesager chimic se leagă la un receptor semnalul

 A.Transducerea semnalului pentru receptorii membranari-

 Degradarea mesagerului sau a mesagerului secundar

 Ca răspuns la potenţialul de acţiune, Ach este eliberată din

 Ach difuzează spre fanta sinaptică pentru a se lega de

 Cascada de evenimente va antrena contracţia fibrei

 acţiunea acetilcolinesterazei, enzimă localizată pe membrana

 difuzia Ach înafara spaţiului sinaptic

 1. Receptori înrudiţi cu receptorul adrenergic:

 O buclă intracelulară participă la transducerea semnalului

 Cei de tip nicotinic mediază actiunile Ach la nivelul

 Cei muscarinici de tip M1, M2 şi M3 aparţin familiei de R

 Au rol în transmiterea interneuronală a mesajelor, contractia

 2. Receptori cu activitate protein-kinazică tirozin-specifică

 În funcţie de secvenţa de aa, structura tridimensională sau

 Receptorii pentru insulină sunt

 Ei sunt heterotetrameri şi sunt

 Subunităţile alfa (α) se localizează

 Subunităţile beta (β) penetrează

 Un receptor fixează câte o moleculă

 Manifesta activitate protein-

 Această activitate este localizată

 Sunt receptorii hormonilor steroizi şi tiroidieni, în general

 Primul receptor nuclear (NR) a fost identificat biochimic

 Superfamilia receptorilor nucleari, din punct de vedere

 Cea mai extinsa cuprinde receptorul hormonului tiroidian

 A II-a subfamilie contine receptorul retinoidului X (RXR),

 A III-a subfamilie este formata din receptorii steroidieni si

 Subfamiliile IV-VI contin receptorii orfanidici de tipul clona

 A. Ligandul poate fi generat in trei moduri diferite:

 B) Exista si cai alternative de activare ale receptorilor

 Unii receptori sunt activi constitutional in timp ce activitatea

 A/B = domeniul modulator ce cuprinde un situs de activare a

 C = domeniul de legare a ADN-ului, compus din 2 module :

 D = regiunea balama ce permite o rotatie intre domeniile C

 E = domeniul de atasare a ligandului ce indeplineste

 Contine doua regiuni bine conservate: un motiv –emblema

 Analiza cristalografica a LBD a identificat 12 regiuni de

 Reprezinta domeniul cel mai bine conservat al receptorilor

 Contine noua cisteine si alte reziduuri cu afinitate inalta in

 Receptorii nucleari regleaza

 Desi unii receptori monomerici se

 DBD-ul reuneste doua helixuri. Primul, incepand cu al 3-lea

 Al II-lea, ce cuprinde capatul –COOH al celui de al II-lea

 Transcriptia e blocata din cauza compactarii cromatinice. Se formeaza