Universitatea Liberă Internaţională din

Moldova

Tulburări de memorie
Memoria
 Proces psihic ce constă în memorarea,
păstrarea şi reactualizarea informaţiei
Tulburări ale memoriei

Tulburări ale
memoriei

Dismnezii Dismnezii
cantitative calitative
Dismnezii cantitative:
 Hipermneziile – tulburări ce constau
în evocarea involuntară rapidă şi
multiplă
 Hipomneziile – evocarea lentă şi
dificilă a informaţiei
 Amneziile – constau în prăbuşirea
funcţiei mnezice cu imposibilitatea de
a evoca sau fixa o situaţie
 Hipermneziile
 Se pot întâlni atât în condiţii normale cât şi patologice:
− la normali: evocările fiind legate de evenimente deosebite,
cu caracter plăcut sau neplăcut din viaţa subiectului, dar
trăite intens (succes sau insucces deosebit, cataclism,
evenimente deosebite);
− în afecţiunile psihice: în genere, atunci când se
realizează o îngustare a câmpului preocupărilor prin
focalizarea funcţilor psihice: psihopatia paranoică şi paranoia,
unele oligofrenii („idioţii-savanţi”), debutul demenţei luetice,
nevroze: în unele forme obsesionale, isterice („memoria
hiperestezică”);
− în condiţii speciale (detenţii, prizonierat), sindromul
hipermnezic emoţional paroxistic tardiv (Targowla)
consecutive stărilor febrile, intoxicaţiei uşoare cu eter,
cloroform, barbiturice, în toxicomanii, epilepsie (ca aură sau
ca echivalenţă);
 Hipermneziile
 Forme particulare:

• Metismul – derulare involuntară a unor

amintiri, idei
• Viziune retrospectivă – subiectul
retrăieşte în cîteva momente, principalele
evenimente din întreaga sa viaţă. Se
întâlneşte în: situaţii de pericol existenţial
iminent, în paroxisme anxioase de mare
intensitate, în stări confuzionale
halucinatorii, în crize de epilepsie temporală.
 Hipomneziile
 Se pot întâlni atât în condiţii normale cât şi
patologice:
− la normali: în activitatea curentă legată
fiind de evenimente insuficient fixate sau
neglijate, preluate în stări de oboseală sau
surmenaj;
− în afecţiuni psihice: în nevroze prin
deficit prosexic, în oligofrenie, prin
insuficienta dezvoltare cognitivă, în stări
predemenţiale;
 Hipomneziile
 Forme particulare:
• Lapsus – dificultate de evocare,
pasageră, cu aspect lacunar de
element al frazei.
• Anecforia – constă într-o uşoară
stare de tulburare a funcţiei mnezice,
în care subiectul evocă cu ajutorul
anturajului, anumite evenimente care
păreau uitate.
 Amneziile
 Amnezii anterograde (de fixare) –
imposibilitatea de a fixa imagini şi
evenimente după o anumită agresiune
factorială
 Amnezii retrograde (de evocare) –
imposibilitatea de a evoca imagini şi
evenimente situate anterior unei
agresiuni factoriale, dar cu posibilităţi de
fixare a evenimentelor post agresiuni
Amneziile anterograde:
 Deficienţa se datoreşte fixării, stocajul fiind relativ
nealterat, putându-se considera o perturbare a
memoriei imediate, în timp ce memoria
evenimentelor îndepărtate este conservată, fapt care
ar putea permite considerarea amneziei anterograde
drept o disociere între memoria imediată (a
prezentului) şi memoria evenimentelor îndepărtate (a
trecutului), având ca element de referinţă momentul
agresiunii factoriale. Se pot întâlni în: stări nevrotice
şi reacţii psihogene, sindrom Korsakov (alcoolic,
traumatic, infecţios), stări de confuzie mintală,
psihoză maniaco-depresivă, presbiofrenie.
Amneziile retrograde:
 Amnezii localizate – o fixare superficială a
unui moment, eveniment, ce duce la o
imposibilitate de evocare.
 Amnezii elective – au o încărcătură
afectivă, unele amintiri sunt uitate inconştient
pentru că sunt de obicei dezagreabile.
 Amnezii progresive – alterare a funcţiei
mnezice, care include atît evocarea din trecut
cît şi fixarea unor momente noi.
Dismnezii calitative:

 Paramneziile

 Tulburări ale remomerării

trecutului
Paramneziile
 Iluzii mnezice: cuprind evocări eronate ale trăirilor
subiectului, neîncadrate corect în timp şi spaţiu sau,
deşi trăite, ne recunoscute de subiect ca proprii.

 Criptomnezia: iluzie mnezică în care o idee, un

material, o lucrare, de care evident nu este străin (a
auzit-o, a văzut-o) subiectul şi pe care o consideră
drept a sa (nu este un plagiat – afirmaţia se face
inconştient de beneficiile pe care i le-ar putea aduce).
Se întâlneşte în: schizofrenie, deliruri sistematizate
(paranoice sau parafrenice), demenţe traumatice şi în
stadiile evolutive ale demenţelor senile şi vasculare.
Paramneziile
 Falsa recunoaştere (Wigman): iluzie mnezică în
care o persoană necunoscută anterior de subiect este
considerată drept cunoscută. Falsa recunoaştere
poate fi difuză sau generală creând impresia de „déjà
vu”, de „deja vecu” (deja văzut, deja auzit, deja
istorisit şi în final deja trăit sau deja resimţit).
Sentimentul poate fi limitat la o singură persoană,
obiect sau stare a conştiinţei. Mult mai rar se
întâlneşte iluzia de nerecunoaştere: „bolnavul crede
că cunoaşte persoane pe care nu le-a văzut şi nu este
sigur că cunoaşte persoane deja văzute”.
 Falsa nerecunoaştere (Dromand şi Levassort):
iluzia mnezică în care o persoană cunoscută anterior
de subiect este considerată drept necunoscută. Opusă
precedentei, este mai puţin frecvent întâlnită,
prezentă în psihastenii.
Paramneziile
 „Iluzia sosiilor” (descrisă de Capgras, 1924)
este o falsă nerecunoaştere constând în faptul că
bolnavul consideră ca sosie o persoană pe care o
cunoaşte în mod sigur. Este întâlnită în surmenaj,
obnubilare, faza maniacală a PMD, stări maniacale
în preinvolutiv şi involutiv, schizofrenii, deliruri
cronice, sindromul Korsakov.
 Paramneziile de reduplicare (Pick): iluzia
mnezică în care o persoană sau o situaţie nouă este
identică cu o altă persoană sau situaţie trăită
anterior. Este destul de rară şi întâlnită mai ales în
demenţele presenile.
Tulburări ale remomerării trecutului
 Pseudoreminiscenţele – falsificarea
mnezică sub aspectul situării în cronologie, în
care subiectul trăieşte în prezent,
evenimente reale din trecut
 Ecmnezia – subiectul se întoarce în trecut şi
tetrăieşte activ evenimentele reale, dar
situate în trecut.
 Confabulaţia – reproducerea de către
subiect a unor evenimente imaginare, el fiind
încredinţat că evocă trecutul trăit.
Ecmnezia
 Ecmnezia: falsificarea mnezică sub aspectul situării
în cronologie, inversă precedentei, în care subiectul se
întoarce în trecut şi retrăieşte activ evenimentele
reale, dar situate în trecut. Ecmneziile sunt tulburări
ale memoriei în care episoade întregi ale trecutului
pot fi retrăite ca şi cum ar fi în prezent; au caracter
tranzitoriu.
 Viziunile panoramice ale trecutului sunt asemănătoare
ecmneziilor: memoria unui subiect în criză uncinată
sau într-un pericol vital este invadată de amintiri care
îi dau iluzia că retrăieşte instantaneu întreaga
existenţă. Se întâlneşte în: demenţa senilă, confuzia
mintală, epilepsia temporală, isterie.
Confabulaţia
 Confabulaţiile: falsificare mnezică sub aspectul
situării în real, constând în reproducerea de către
pacient a unor evenimente imaginare, încredinţat fiind
că evocă trecutul trăit; act făcut fără alt scop decât de
a suplini deteriorarea mnezică (lacunele).
 Subiectul în aceste situaţii, cu ultimele resurse ale
criticii sale şi cu conştiinţa parţială a perturbărilor
funcţiei mnezice, face eforturi de a-şi suplini lacunele,
confabulaţiile intercalându-se printre evenimentele
reale cât de cât subordonate cronologic. În funcţie de
gradul de deteriorare sau nedezvoltare a
personalităţii, confabulaţiile pot fi ierarhizate în:
confabulaţii de perplexitate, de jenă, de încurcătură,
mnezice, fantastice, onirice.
Bibliografia:
 Cornuţiu, G., Bazele psihologice ale practicii
medicale, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 1998
 David, D., Tratat de psihoterapii, Editura Polirom,
Iasi, 2006.
 Enăchescu, C., Tratat de psihopatologie, ediţia a 2-a
revăzută şi adăugită, Editura Tehnică, Bucureşti,
2001.
 Tudose, F., Corpul în psihopatologie, Lucrare de
doctorat, UMF Carol Davila, Bucureşti, 1997.
 Tudose, F., Direcţii de intervenţie terapeutică în
psihiatria de legătură, Simpozionul Naţional Terapie şi
Management în Psihiatrie, Craiova, 1998.