Tanatologia – domeniul de cercetare strict specific

medicinei legale, care se ocupă cu studiul

aspectelor legate de moarte.

Thanatos – zeul morţii în Pantheonul Greciei

Logos – cuvânt, idee, raţiune, ordine
 Tanatomorfologia – partea de studiu al stărilor terminale
 Tanatocronologia – partea de studiu al evoluţiei
fenomenelor morţii
 Tanatopatologia – partea de studiu al mecanismelor morţii
 Tanatoetiologia – studiul cauzelor morţii
 Tanatopraxia – conservarea artificială a cadavrelor
 Tanatoantropologia – studiază ritualurile funerare
 înhumate – în sol, în peşteri (Palestina), în construcţii
monumentale (piramide, mausolee)
 incinerate – interzis de religia musulmană şi ortodoxă
 expunere în aer liber
 aruncare în râuri
 endocanibalism ritual
Diagnosticul diferenţial al morţii
 Moartea aparentă
 reducerea la minim a funcţiilor vitale – respiraţie, circulaţie – funcţii ce nu pot
fi percepute la un examen medical obişnuit
 individul este viu dar pare mort la un examen superficial – în come profunde
 
 Moartea parţială
 Moartea corticală – viaţa vegetativă – echivalentă cu o comă depăşită –
prezintă spontan respiraţie şi circulaţie, dar funcţiile cerebrale sunt nule,
moarte.

 Supravieţuirea artificială – comă depăşită – eutanasie pasivă – moartea

cerebrală este o realitate, dar respiraţia şi circulaţia sunt menţinute cu aparate
medicale speciale.
 
 Moartea naturală/ fiziologică/ „de bătrâneţe” – termen impropriu
 Nu se ajunge la epuizarea potenţialului vital genetic
 Întotodeauna există o cauză a morţii
Moartea nu este un eveniment instantaneu
Proces dinamic cu durată variabilă – minute sau zile
 
Se desfăşoară în mai multe etape – stări terminale
(premergătoare morţii)
 Preagonia
 Agonia
 Moartea clinică
 Moartea cerebrală
 Moartea reală biologică
 
 Preagonia – stare caracterizată printr-o excitaţie psihomotorie şi
senzorială a individului concomitent cu debutul diminuării marilor
funcţii vitale clasice: activitatea SNC, circulaţia şi respiraţia.
 Refrigeraţie – tablou tipic – euforie, senzaţie de căldură şi plutire
 
 Agonia – precede moartea – este caracterizată prin stricarea
echilibrului între fenomenele biologice şi cele tanatologice – etapă
ireversibilă între viaţă şi moartea clinică.
 obnubilarea
 alterarea profundă a contactului cu realitatea
 dispariţia simţurilor – văzul dispare primul – auzul dispare ultimul
 scăderea temperaturii – răcirea extremităţilor
 Agonia – durata în timp:
 Lipseşte – distrugerea bruscă a creierului
 Scurtă (minute) – intoxicaţii, asfixii
 Lungă – ore – hipotermie, boli cronice
 Se deosebeşte de comă – poate fi reversibilă – funcţiile vitale sunt
normale sau aproape de normal
Agonia – manifestări clinice:
 Delir
 Lucidă
 Aspect alternant între stările delirante cu stările lucide

Stabilirea discernământului – acte de interes civil – de

adopţie, de moştenire, de vânzare-cumpărare,
testament
 Moartea clinică – aproximativ 5-6 min
 Încetarea funcţiilor vitale – funcţia respiratorie şi funcţia cardiacă
 După 5-6 min de ischemie leziunile corticale sunt ireversibile
 
 Moartea cerebrală – trebuie îndeplinite mai multe criterii pentru
diagnosticul pozitiv
 Poate fi simulată în:
 Intoxicaţii cu anestezice sau barbiturice
 hipotermie
 există persoane care pot rămâne în stare vegetativă – fără activitate
cerebrală - mai mulţi ani şi care îşi pot relua activitatea cerebrală
spontan
 prelevare de organe pentru transplant

Moarte reală – moarte biologică – ireversibilă – moarte cerebrală şi

stop cardiac şi respirator ireversibil

 
 Se face numai după confirmarea morţii cerebrale
 Criterii:
 Examenul clinic şi 2 trasee EEG efectuate la 6 ore care să
ateste lipsa electrogenezei corticale
 Cauza care a determinat moartea cerebrală trebuie să fie clar
stabilită
 Trebuie excluse ale cauze reversibile – hipotermia ,
intoxicaţia cu medicamente depresoare ale SNC
 Diagnosticul este stabilit de 2 anestezişti/ anestezist +
neurolog/neurolog + neurochirurg
 Consimţământul scris din timpul vieţii
 Consimţământul scris al rudelor – soţ – părinte – copil
major – frate/soră
 Nu se prelevează de la sinucigaşi, victimele crimelor
 Modificări cadaverice precoce
 Răcirea cadavrului
 Deshidratarea
 Lividităţile cadaverice
 Rigiditatea cadaverică
 Autoliza
 
 Modificările cadaverice tardive
 Modificări distructive – pot fi cauzate de:
 animale, insecte
 putrefacţie
 Modificările conservatoare
 Cadavrul – corp fizic inert care pierde căldură prin iradiere, convecţie,
conducţie şi evaporare
 Ca urmare a cedării căldurii, temperatura cadavrului devine egală cu a
mediului înconjurător
 În funcţie de temperatura mediului ambiant
 în primele 4 ore – pierde cca. 1 °C/h la o temperatură ambientală de
15 °C
 apoi – cca. 2 °C/h
 constituţia morfologică (grosimea ţesutului adipos)
 eventuale boli febrile înainte de moarte
 curenţii de aer – se răceşte proporţional cu intensitatea ventilaţiei
 umiditatea mediului
 Vestimentaţie
 nu se poate determina timpul scurs de la deces pe baza determinării
temperaturii cadavrului la un moment dat
rezultatul încetării circulaţiei şi acumulării de sânge şi
lichide în părţile cele mai de jos ale cadavrului,
urmate de evaporarea apei din straturile pielii
superficiale
este mai rapid în mediul cald
mai evident pe pielea descoperită
în zonele unde pielea este mai subţire, pe mucoase –
buze - cornee
Apar modificări asemănătoare excoriaţii – plicile
articulaţiilor şi pe scrot – zone de aspect pergamentos
 rezultatul opririi circulaţiei şi acumulării sângelui în vasele
sanguine situate în regiunile cele mai de jos ale cadavrului sub
acţiunea gravitaţiei – zone declive
 pete mari, policiclice, confluente
 iniţial de culoare roşie – apoi violacei – apoi violaceu albăstrui
 Apar precoce la gât, apoi cuprind zonele declive
 Nu apar în zonele pe care cadavrul se sprijină
 Sunt minime sau absente în hemoragii mari şi anemii severe
 Intensitate mare şi precoce în asfixii
 Instalare tardivă în intoxicaţii cu stricnină
 Sunt intense în morţile rapide (sângele nu are timp să coaguleze)
 Carminate în intoxicaţia cu CO, cianuri, hipotermie
 Ciocolatii, maronii în intoxicaţia cu nitriţi
 Stadiul de hipostază – începe la cca. 30 min – durează 15-16 ore
 izolate, dispar la digitopresiune
 schimbarea poziţiei cadavrului – dispar în vechea zonă declivă şi reapar în noua
zonă declivă
  Stadiul de difuziune – 15-24 ore
 Confluente, pălesc la digitopresiune
 Schimbarea poziţiei cadavrului – nu dispar în vechea zonă declivă şi apar în noua
zonă declivă  
 Stadiul de imbibiţie – după 24 ore – ţesuturile vaselor adiacente este îmbibat
cu sânge
 nu pălesc la digitopresiune
 schimbarea poziţiei cadavrului – sediul nu se schimbă şi nu apar alte noi

 Diagnostic diferenţial al lividităţilor cadaverice – cu echimozele

 Echimoze – incizii – ţesuturile prezintă infiltrat hemoragic care nu dispare
la spălare cu apă
 Lividităţile cadaverice – incizii – ţesuturile rămân curate
Stabilesc realitatea morţii
Stabilesc poziţia cadavrului imediat după moarte
Permit aprecierea timpului scurs de la deces
Dau indicii asupra cauzei morţii
consecinţa încetării metabolismului, scăderii rezervei
de acid adenozintrifosforic din muşchi, ce duce la
creşterea vâscozităţii miozinei şi implicit la scăderea
plasticităţii musculare, urmate de întărirea şi
rigidizarea lor.
Se instalează în sens cranio-caudal
Dispare în ordinea apariţiei
Intensă în electrocuţii, împuşcări, intoxicaţii cu
stricnină
Se instalează lent în intoxicaţii cu ciuperci
Rezoluţia se face tardiv în hipotermii
Etapa de instalare – 2-4 ore
 Muşchii mimicii şi cei ai articulaţiilor mici
 Poate fi învinsă cu uşurinţă dar se reinstalează

 
Etapa de stare – 14-24 ore
 Generalizarea rigidităţii la musculatura striată şi netedă

 
Etapa de rezoluţie – 1-2 zile
Stabileşte realitatea morţii
Permit aprecierea timpului scurs de la deces
Dă indicii asupra cauzei morţii
proces de distrugere celulară aseptică
Scade consistenţa organelor interne
Se estompează desenul de organ
Este accelerată de: căldură, umiditate
Este inhibată de: frig, uscăciune
 
 Multiplicarea florei microbiene saprofite, mai ales din intestinul gros, care
invadează progresiv cadavrul
 Prima manifestare – pata verde de putrefacţie – în fosa iliacă dreaptă a
abdomenului
 Se extinde şi se generalizează
 Circulaţia postumă
 Umflarea cadvarului – formare de gaze – distensie marcată a cadavrului
 Flictenele gazoase – decolarea întregului epiderm
 Detaşarea fanerelor – unghii, păr
 Depinde de:
 Temperatura mediului ambiant
 Umiditate
 Tipul de mediu
 Orele de putrefacţie vara – echivalente cu zilele de putrefacţie iarna
 O săptămână de putrefacţie în aer – 2 săptămâni în apă – 8 săptămâni în sol
Mai multe specii de insecte necrofore – ordine de
succesiune a acestora pe cadavru
Se poate estima timpul scurs de la deces
Animale domestice sau sălbatice
Creează probleme de identificare a cadavrului
Creează dificultăţi de evidenţiere a leziunilor
traumatice
 Excoriaţii, plăgi în timpul manipulării cadavrului
 Incinerarea totală sau parţială – în scopul ascunderii
 Folosirea de substanţe corozive – acizi, baze – nu mai permit identificare,
distrug cadavrul
 Depesajul – ciopârţirea, fragmentarea, secţionarea cadavrului, parţială sau
totală
 Accidental
 Criminal
 sadic („omoruri sexuale”)
 disimulativ
 preferenţial – anumite regiuni – împiedică identificarea(faţă, degete, tatuaje)
 de decupaj – dezarticulări pentru a transporta uşor cadavrul
 de dispersie – fragmentarea în porţiuni foarte mici (câţiva cm)
  
 aruncarea unui cadavru de la înălţime pentru provocarea de leziuni
traumatice care să mascheze leziunile provocate cu intenţie, leziuni reale care
au provocat moartea
 „spânzurarea” unui cadavru – după sugrumare, strangulare
în funcţie de condiţiile mediului înconjurător
putrefacţia este oprită sau înlăturată

Mumificarea naturală
Adipoceara
Lignificarea
Pietrificare
Congelarea
Păstrarea religioasă a cadavrelor
se deshidratează, scade în greutate, pielea se
pergamentează - maronie
mediul
 temperatură ridicată
 umiditate scăzută
 curenţi de aer ce pot aerisi bine mediul
1 lună -12 luni
Se poate confunda cu tehnicile de conservare -
mumiile – cadavre îmbălsămate în Egiptul antic
proces de transformare în săpunuri a grăsimilor
unui cadavru
este precedată de putrefacţie
doar la persoane obeze
mediul – soluri argiloase, latrine, ape stătătoare
 Cantitate scăzută de oxigen
 Umiditate crescută
 Temperaturi crescute
Minim 3-4 luni - 1 an
în soluri puternic acide – mlaştini, turbării
Volumul cadavrului scade
Pielea – culoare maronie negricioasă
Oasele se calcifică – maronii, elastice
Viscerele se ratatinează
Conservare practic indefinită – cadavrul din Tollund
de 2000 de ani
Conservă fizionomia
 mineralizarea intensă a ţesuturilor în special cu
săruri de calciu
Mediu lichid cu mare concentraţie de săruri minerale
Cadavrul se transformă în statuie
temperaturi sub 0 °C
Conservare foarte bună a cadavrelor
După decongelare – autoliza şi putrefacţia foarte
rapide
Corpul lui Alexandru cel Mare – a fost ţinut în miere
până la întoarcerea în Macedonia
Corpul Horatio Nelson (a decedat în timp ce
sărbătorea întoarcerea victorioasă din bătălia de la
Trafalgar) – a fost transportat în ţară scufundat în
coniac
Moarte violentă – moarte produsă prin acţiunea
agenţilor traumatici, indiferent de natura lor, din
exteriorul corpului omenesc
 
Moartea neviolentă – de cauze patologice – moarte
datorată exclusiv cauzelor interne ale organismului
uman
Clasificarea juridică a morţilor violente:
 Omucidere
 Sinucidere
 Accident
 Autopsia medico-legala a cadavrului se efectueaza, la
solicitarea organelor judiciare, numai de catre
medicul legist

moarte violenta, chiar si atunci cand exista o anumita

perioada intre evenimentul cauzal si deces
cauza mortii nu este cunoscuta
cauza mortii este suspecta
 moarte subita - formă rapidă a morţii patologice, care se instalează brusc
la persoane aflate în stare de sănătate aparentă
 decesul unei persoane a carei sanatate prin natura serviciului este
verificata periodic din punct de vedere medical;
 decesul care survine in timpul unei misiuni de serviciu, in incinta unei
intreprinderi sau institutii ;
 decesul care survine in custodie, precum moartea persoanelor aflate în
detentie sau privare de libertate, decesele in spitalele psihiatrice, decesele
in spitalele penitenciare, in inchisoare sau in arestul politiei, moartea
asociata cu activitatile politiei sau ale armatei in cazul in care decesul
survine in cursul manifestatiilor publice sau orice deces care ridica
suspiciunea nerespectarii drepturilor omului, cum este suspiciunea de
tortura sau orice alta forma de tratament violent sau inuman ;
 multiple decese repetate, in serie sau concomitent ;
 cadavre neidentificate sau scheletizate ;
 decese survenite in locuri publice sau izolate ;
 moartea este pusa in legatura cu o deficienta in acordarea asistentei
medicale sau in aplicarea masurilor de profilaxie ori de protectia muncii ;
 decesul pacientului a survenit in timpul sau la scurt timp dupa o
interventie diagnostica sau terapeutica medico-chirurgicala.
Ordonanţa prin care se dispune efectuarea autopsiei
 Obiectivele constatării medico-legale
Procesul verbal de cercetare la faţa locului
Copia foii de observaţie clinică completă – în cazul
persoanelor decedate în spital
 Bibliografie
 Dan Dermengiu – Patologie medico-legală, Ed. Viața Medicală Românească, București, 2002
 Vladimir Beliș sub red. – Tratat de medicină legală, Ed. Medicală, București, 1995
 Vladimir Beliș - Curs pentru facultățile de științe juridice, 1995