METODA FLORII DE LOTUS

Tehnica Lotus este o metodă care are

drept scop deducerea de conexiuni între
noţiuni, concepte pornind de la o temă
dată. A fost dezvoltată de către Yasuo
Matsumura(Japonia) acum 30 de ani.
Tema centrală determină cele 8 idei
secundare care se constuiesc în jurul celei
principale, asemeni petalelor florii de nufăr.
Cele 8 idei secundare sunt trecute în jurul
temei principale, urmând ca apoi ele să
devină la rândul lor teme principale pentru
alte 8 flori de nufăr. Pentru fiecare din
aceste noi teme principale se vor construi
câte alte noi 8 idei secundare.
Astfel, pornind de la o temă centrală, sunt
generate noi teme de studiu pentru care
trebuiesc dezvoltate conexiuni noi şi noi
concepte.
Etapele realizării unui Lotus:
- se împarte o foaie de hârtie în pătrăţele;
- în pătratul din centru se notează
problema, care urmează a fi rezolvată
(problema centrală). În jurul acesteia (în
interiorul aceluiaşi pătrat ), se completează
8 idei, soluţii sau opinii referitoare la
aceasta(notate cu litere de la A la H, în
sensul acelor de ceasornic);
-fiecare dintre ideile emise(de la A la H)
sunt transcrise în pătratele din jurul celui
central şi astfel devin , la rândul lor
problemă centrală;
- se repetă operaţia de emitere câte 8
soluţii, pentru fiecare din noile probleme,
devenite centrale(A-H) între timp;
- operaţia continuă în aceeaşi manieră,
până la momentul în care nu mai pot fi
emise idei noi;
- sunt evaluate ideile emise şi se apreciază
rezultatele din punct de vedere calitativ şi
cantitativ.
Toate ideile emise au, într-o măsură mai
mare sau mai mică , legătură cu problema
centrală, de la care s-a pornit. Spre
deosebire de brainstorming, unde emisia
de idei se desfăşoară liber, în metoda florii
de lotus, după o primă emitere a unui set
de 8 idei , se trece la centrarea pe una
dintre noile idei şi aşa mai departe. Astfel,
asociaţiile sunt dirijate pas cu pas, din
aproape în aproape.
O altă variantă a aplicării metodei Lotus presupune următorii
paşi:
 enunţarea temei centrale;
 muncă independentă pentru toţi elevii pentru stabilirea ideilor
secundare; 
completarea diagramei lotus cu ideile secundare în urma
discuţiilor colective; 
formarea grupurilor. De data aceasta nu mai este necesar să
se constituie un număr fix de 8 grupe, se pot forma chiar mai
puţine;
completarea diagramei; fiecare grup îşi aduce contribuţia la
completarea diagramei, notând, într-un anumit interval de timp,
maxim 8 idei pentru oricare din cele 8 idei secundare;  
la un semn al profesorului, diagramele se schimbă între grupuri,
în sensul acelor de ceasornic. Cercurile din diagramă rămase
goale de la grupa anterioară pot fi completate altă grupă. Rotirea
diagramelor se face până ce acestea ajung la grupul iniţial; 
citirea diagramelor şi aprecierea rezultatelor;
În cadrul tehnicii este important ca fiecare
participant să fie încurajat să lucreze, să
aibă posibilitatea de a-şi spune părerea şi
aceasta să-i fie luată în considerare. Toate
ideile create sunt comunicate şi discutate
în finalul activităţii.
Tehnica Lotus poate fi aplicată atât la
şcolarii mici, cât şi la adolescenţi şi adulţi.
Este compatibilă cu multe domenii de
activitate şi poate fi un excelent mijloc de
stimulare a creativităţii.
Este o modalitate de lucru în grup cu mari valenţe
formativ-educative. Stimulează şi dezvoltă
capacităţi ale inteligenţei lingvistice, ale inteligenţei
interpersonale(capacitatea de a înţelege
intervenţiile, motivaţiile, dorinţele celorlalţi), ale
inteligenţei intrapersonale(capacitatea de auto-
înţelegere, autoapreciere corectă a propriilor
sentimente, motivaţii), ale inteligenţei
naturaliste(care face omul capabil să recunoască,
să clasifice, să se inspire din mediul înconjurător),
ale inteligenţei sociale(capacitatea de relaţionare).
Bibliografie:
Munteanu, A(2001). Experienţa Atlantis-
din jurnalul unui grup creativ. Editura
Augusta, Timişoara;
Prodan, G.C(2010). Ghid de practică
pedagogică. Editura Eurobit, Timişoara;
http://www.scribd.com/doc/52521658/9/Teh
nica-LOTUS-Floarea-de-nuf%C4%83r