Cinematica mandibulara

&
OCLUZIA STATICA
Suprafeţele ATM
1. din partea scuamei temporale
• versantul posterior al
tuberculului articular (1)
• segmentul anterior al fosei
mandibulare (2)
2. din partea mandibulei: capul
mandibulei – versantul anterior
 Discul ATM
fibrocartilaj intraarticular
determină formarea unui etaj supradiscal (temporodiscal) şi a unuia
infradiscal (discomandibular)
fiecare etaj are biomecanică proprie:
translaţii ale complexului disc ATM – condil în etajul supradiscal
rotaţii ale capului condilului mandibular în etajul infradiscal
Ocluzia Centrică vs. Relaţia
Centrică
 OCLUZIA CENTRICĂ

 OC este termenul folosit pentru a descrie poziţia mandibulei atunci când

avem contact interdentar maxim (intercuspidare maximă, IM)
 variază de la un individ la altul în funcţie de numărul şi poziţia dinţilor pe
arcade
 depinde de edentaţii, fracturi, tratamente ortodontice, bruxism (“scrâşnetul”
involuntar din dinţi, de regulă nocturn, în somn)
 cu dinţii în OC condilul mandibular este forţat într-o anumită poziţie în fosa
mandibulară (cavitatea glenoidă)

 termenul de OC NU ia în calcul morfologia ATM

 OC poate fi:
fiziologică: cu ATM într-o poziţie confortabilă
patologică: cu ATM forţată într-o poziţie excentrică ce poate provoca o
disfuncţie organică a articulaţiei
 RELAŢIA CENTRICĂ

• este raportul constant al

mandibulei faţă de baza
craniului
• indiferent de existenţa
RC este:
dentiţiei 1. configuraţia componentelor în
• condilii mandibulari: ATM

 simetrici 2. configuraţia ideală pe care

medicul dentar încearcă să o
 ocupă poziţia cea recreeze atunci când e alterată
mai înaltă şi dentiţia
posterioară în fosa
mandibulară
(cavitatea
glenoidă)
RC este punctul de plecare şi
de întoarcere a condililor
mandibulari în oricare dintre
mişcările articulare
 PERFECT = OC cu RC = “point
centric”
FRECVENT = OC e alterată

atunci când pentru a ajunge din OC în RC mandibula alunecă în plan

sagital, rectiliniu, pe o suprafaţă de 0,3 – 0,8 mm., această suprafaţă s.n.
“long centric”

• cursa transversală din OC în RC = “wide centric”

• cursa transversală şi sagitală din OC în RC = “freedom in centric”

 MIŞCAREA DE COBORÂRE A
MANDIBULEI
1. în poziţia de repaus a
mandibulei incisivii inferiori
sunt înapoia incisivilor
superiori
2. mandibula se deplasează în
plan vertical şi uşor anterior
sub acţiunea muşchilor
coborâtori şi a gravitaţiei
3. mişcarea are două
componente:
• rotaţie
• translaţie anterioară
 MIŞCAREA DE COBORÂRE A
Rotaţia: MANDIBULEI
1. în etajul infradiscal
2. capul mandibulei se roteşte inferior
de discul ATM, fără o deplasare a
discului
3. axele rotaţiei transversale sunt
diferite pentru fiecare fază a
mişcării:
• iniţial pe ramul mandibulei,
postero-superior de gaura
mandibulară
• se apropie sau chiar ajung la
nivelul condililor
• aceste axe deplasabile sunt axe
comune de compromis pe când
ultima poziţie este axul
terminal, de balama sau ax
 MIŞCAREA DE COBORÂRE A
MANDIBULEI

Translaţia
anterioară :
1. în etajul supradiscal
2. alunecarea anterioară a
complexului (disc ATM –
condil mandibular) până sub
tuberculul articular al
temporalului
 Agenţii motori ai coborârii
mandibulei:
1. gravitaţia – greutatea mandibulei
2. se relaxează muşchii ridicători ai
mandibulei
3. acţiunea muşchilor coborâtori ai
mandibulei
• mm.PL iniţiază coborârea
mandibulei cu 3,6 kgf.fiecare
• mişcarea este continuată de
muşchii planşeului bucal:
MH, PAD & GH (aceştia se
contractă luând punct fix pe
hioid, imobilizat la rândul său
prin contracţia
mm.infrahioidieni)
Mişcarea de ridicare a mandibulei
 Mişcarea de ridicare a
mandibulei
Componentele mişcării:
Este o deplasare verticală a mandibulei, cu
un traiect INVERS celui de coborâre. 1. translaţia posterioară în
etajul supradiscal a
complexului disc – condil
mandibular – capul
Agenţii motori:
mandibulei şi discul revin în
o m.maseter – 27,6 kgf. fosa mandibulară;
o m.temporal – 26 kgf.
2. rotaţia postero-superioară a
o m.pterigoidian medial – 15,4 kgf. capului mandibulei în etajul
infradiscal
În coborârea şi ridicarea mandibulei suprafeţele ocluzale

nu conduc mişcarea deoarece nu sunt în contact.

Anteducţia / propulsia mandibulei

1. în cursul acestei mişcări sunt

contacte interdentare numai

între feţele palatinale ale

frontalilor superiori şi marginile

incizale ale frontalilor inferiori

2. la nivelul dinţilor cuspidaţi

posteriori nu sunt contacte

Limitarea propulsiei prin frâul meniscal
postero-superior.
Anteducţia / propulsia mandibulei

1. La dentat,
componentele
propulsiei sunt:
 translaţia anterioară
a complexului disc – La edentatul frontal sau
condil, în etajul total propulsia are 1
supradiscal
(una) componentă:
 rotaţia capului translaţia anterioară
mandibular în jurul din etajul supradiscal.
axului transversal, în
etajul infradiscal
Anteducţia / propulsia mandibulei
Agenţii motori - bilateral:
1. PL: 3,2 kg. pe FS şi 10 kg. pe FI
2. MAS: 7,4 kgf. prin fibrele
superficiale
3. T: 2 kgf.
4. PM-2,7 kgf.
Retropulsia (retroducţia)
mandibulei
1. mişcare sagitală în sens distal
2. deci o translaţie simplă inversă propulsiei, în etajul supradiscal
3. deci complexul disc – condil se deplasează către posterior
4. Agenţi motori: fibrele posterioare ale mm.temporali, 10 kgf.
5. mai participă:
• fasciculul profund al maseterului
• GH
• PPD
Mişcarea de lateralitate a
mandibulei abducţie / adducţie
diducţie
Corespunde fazei de măcinare a hranei şi este

realizată prin lateropulsie şi coborâre a

unilateralitatea
mandibulei efectuată prin contracţia contracţiei musculare

unilaterală a muşchiului pterigoidian lateral şi

a muşchilor coborâtori din aceeaşi parte; în

deplasarea inversă, de revenire, se asociază şi

mişcarea de ridicare a mandibulei.

Mişcarea de lateralitate a
mandibulei
Mişcarea de lateralitate a
mandibulei
condilul din dreapta (partea activă) este pivotul

1. condil de masticaţie
2. condil activ
3. rotaţia capului mandibular în etajul
În deplasarea spre infradiscal, în jurul unui ax vertical ce trece
dreapta: prin colul mandibulei

condilul din stânga (partea inactivă) este piesa mobilă

1. condil de balans
2. se deplasează împreună cu discul ATM în cursul unei
translaţii, în etajul supradiscal, cu direcţie antero-
infero-medială, până ajunge sub tuberculul articular
al temporalului
Mişcarea de lateralitate a
mandibulei
Agenţii motori acţionează prin contracţie unilaterală:

1. m.maseter, cu 4,9 kgf., prin contracţie

unilaterală;
2. m.temporal, cu 3 kgf.,
3. m.pterigoidian medial, cu 8,9 kgf.
4. m.pterigoidian lateral, cu 9,6 kgf., 2,1
pe fasciculul superior şi 7,5 kgf. pe
fasciculul inferior
 Cinematica mandibulara
(directia si amplitudinea miscarilor mandibulare)
▼
DETERMINANTI

Determinantul muscular
 Determinantul anterior
muschii mobilizatori ai 
mandibulei arcadele alveolo-dentare

Determinantul articular
(determinant posterior)

structura ATM
 Miscarile mandibulei  au ca punct de plecare:
1.
Relatia centrica (RC)
Condilii mandibulari ocupa, in
fosa mandibulara, pozitia:
• cea mai inalta;
• cea mai posterioara;
• simetrica;
• nefortata.
NB
• constanta toata viata;
• si la edentati;
• ajuta protezarea;
2.
Relatia de postura (RP)
(pozitia de repaus)
spatiu de inocluzie fiziologica
(free way space)
NB
• cea mai frecventa pozitie in 24 ore;
• variabila in functie de individ;
• muschii prezinta tonus;
• contactul dento-dentar se face
doar in masticatie si deglutitie;
Relaţia de postură

 RMM fără contacte dento-dentare,

caracterizată prin:
 Spaţiu interarcadic→ spaţiu de inocuzie
fiziologică SIF
 Echilibru muscular între ridicători şi coborâtori
care se află în contracţie tonică,realizând
postura mandibulei
 Repaus al ligamentelor parodontale
 Poziţie fiziologică în care mandibula se
află cel mai mult timp
Relaţia de postură

 Apare pe diagrama sagitală pe traseul IM-DM

şi este notată cu R
 DVR→ dimensiunea verticală de repaus
valoare ce corespunde relaţiei de postură
 DVR nu depinde de prezenţa dinţilor şi are
valoare practică pentru deducerea DVO
Relaţia de postură

 DVO→dimensiune verticală de ocluzie ,

valoare ce corespunde poziţiei de IM
 În absenţa IM, edentat total/parţial fără
contacte dento-dentare
DVO=DVR-SIF
 Spaţiul minim de vorbire este spaţiul
interarcadic mai mic de 1mm ce apare la
pronunţia fonemelor s şi z. Este folosit ca test
fonetic de verificare a DVO care poate fi
modificată prin edentaţie,abraziune sau
terapeutic.
Relaţia de postură

 Factori care modifică DVR:

 Poziţia corpului
 Starea psihică
 Boli ce afectează contracţia musculară
 Starea de veghe/somnul
 Vârsta
 Algii (dureri dentare care se exacerbează la
atingerea dinţilor)
 Medicaţie
 Efort fizic, concentrare intelectuală/stress
Din RP mandibula realizeaza urmatoarele miscari:
 coborâre – revenire
 ridicare – revenire
 protractie – revenire
 retroductie – revenire
 lateralitate (diductie) dreapta – revenire
 lateralitate (diductie) stanga – revenire

( 6 directii, fiecare cu 2 sensuri )

 In concluzie: 3 tipuri de miscari:

1. coborâre/ridicare sectionarea alimentelor ;
2. propulsie/retropulsieforfecarea alimentelor ;
3. lateralitatemacinarea alimentelor.
IM – intercuspidare maximă
Intercuspidarea maximă - IM

 RMM cu contacte dento-dentare maxime→

poziţie stabilă
 Poziţia funcţională cea mai frecventă:
 Incizie şi masticaţie
 Se determină înregistrează şi transferă relativ
uşor.
 Poziţie de forţă, contracţia musculară este
maximă înregistrată electromiografic.
 Medii de marcare

 Hârtia de articulaţie
 Ceara de ocluzie
 Spray de ocluzie
Permit înregistrarea RMM fără transfer.
 Hârtia de articulaţie

 Mediul de marcare este fixat pe suport

textil,plastic sau hârtie
 Grosimi diferite: 65µ- 0,1-0,2mm
 Flexibilă şi antistatică
 Suprafeţele dentare bine uscate
 Pigmenţi de culoare:roşu albastru
 Bicoloră/ cu transfer progresiv de culoare
 Benzi, role, de hemiarcadă/arcadă
 Pensa Miller de manipulare
 Ceara de ocluzie

 Se utilizează în asociere cu creionul de

ocluzie.
 Grosime redusă( 0,3mm)
 2 feţe: una lucioasă şi una lipicioasă
 Bucoplastică(se deformează dar nu se
topeşte)
 Metoda de înregistrare precisă dar
costisitoare.
 Echilibrare ocluzală finală
 Spray de ocluzie

 Marcaje precise (prin ştergere)

 Frecvent utilizată în laborator,pe model şi
macheta din ceară a protezelor conjuncte.
 Înregistrarea RMM cu
transfer
 Poziţionarea manuală a modelelor
 Înregistrări interocluzale
 Metode grafice
 Înregistrări interocluzale

 Propulsie(incizie)
 Materiale: ceară de grosime 3-4 mm
 Se înregistrează deplasarea din IM spre CCP pe o distanţă mică
foarte aproape de IM.
 Nu se reaplică înregistrarea pentru verificare.
 Permite reglarea pantei condiliene a articulatorului în plan
sagital.
 Lateralitate
 Materiale: ceară de grosime:3-6mm
 Înregistrarea se face pe partea nelucrătoare
 Cu sau fără contacte dento-dentare
 Se reglează unghiul Bennett şi ulterior mişcarea Bennett
 Nu se reaplică pentru verificare.
Ocluzia de necesitate
 Definiţie: IM diferită de cea iniţială produsă de:
 Obstacol ocluzal în RC care obligă mandibula să derapeze spre
o altă poziţie de IM, de necesitate.
 Obstacol ocluzal la închiderea gurii → restaurare directă sau
indirectă înaltă
 Caracteristici:
 Depistarea şi îndepărtarea obstacolului determină revenirea la
IM iniţială.
 Netratată se poate transforma în ocluzie de obişnuinţă
 Profilaxie: adaptarea corectă ocluzală a
restaurărilor directe şi indirecte.
Ocluzia de obişnuinţă

Definiţie: IM diferită de cea iniţială provocată de

un obstacol ocluzal ce a acţionat de mult
timp, modificând engrama masticatorie.
Ocluzia de obişnuinţă

 Caracterisitici:
 Obstacolul ocluzal cauzal este vechi,
 Evoluează din ocluzia de necesitate,
 Îndepărtarea obstacolului nu determină revenirea la IM corectă

 Atitudine terapeutică:
 Neintervenţie, dacă se apreciază că s-a produs o adaptare a
structurilor ADM.
 Tratament complex dacă au apărut modificări patologice: mio-
articulare sau dento-parodontale.
 Amendarea simptomelor, tratamente specifice.
 Profilaxie: echilibrare ocluzală preprotetică
 Ocluzia statică (1)

 Se referă la contactele dintre dinţii inferiori şi

superiori atunci când aceştia se găsesc în
intercuspidare maximă şi mandibula nu se mişcă
(Davies şi Gray*)

*Occlusion:  What is occlusion? - British Dental Journal 191, 235 - 245 (2001)
 EXAMINAREA

Examinarea se face în cele

trei planuri de referinţă:
1

1 –> planul medio-sagital;

2 –> planul vertical;
3 –> planul transversal.
3
Planul mediosagital
La maxilar, punctele de reper pentru trasarea acestui plan sunt:
punctul de pe rafeul palatin situat în dreptul celei de-a doua perechi de
rugi palatine şi
punctul de pe rafeul palatin situat la locul de trecere dintre palatul dur şi
palatul moale (corespunzător spinei nazale posterioare).
La mandibulă, planul medio-sagital se stabileşte cu ajutorul frenului
lingual.
 Planul transversal - este perpendicular pe celelalte
2 planuri şi trece prin vârful cuspizilor vestibulari ai Pm şi
M.
5

Planul vertical
(frontal) - este perpendicular pe primele 2
planuri şi trece prin punctele cele mai distale ale
tuberozităţilor maxilare.
Vom examina :

1. Forma bolţii palatine

2. Dimensiunea şi forma torusului palatin
3. Inserţia frenului şi a bridelor
4. Forma arcadelor
5. Dinţii existenţi pe arcade
6. Analiza simetriei arcadelor dentare
7. Examinarea ocluziei statice ȋn cele trei
planuri de referinţă
 Examenul modelului de studiu
► Forma bolţii palatine: poate fi joasã, medie, înaltã sau ogivalã. De
exemplu, o boltã ogivalã, este ȋntotdeauna expresia unei endognaţii
maxilare, care poate fi datoratã respiraţiei bucale.
► Dimensiunea şi forma torusului palatin: un torus palatin mare se
asociazã, de obicei, cu o dezvoltare transversalã insuficientã. În prezenţa
unui torus palatin mare, expansiunea ortodonticã a maxilarului superior
se obţine mai greu.

► Inserţia frenului şi a bridelor. Se va menţiona dacã inserţia, în special a

frenului buzei superioare, are o poziţie normalã, joasã sau înaltã. Un fren
cu o inserţie joasã, aproape de marginea crestei alveolare, poate duce la
apariţia diastemei.
► Dinţii existenţi pe arcade.
Se vor specifica modificãrile lor de volum, de formã, direcţia de implantare,
precum şi spaţierea dintre ei. Tot pe model se poate stabili şi starea lor de
integritate. Se va aprecia concordanţa dintre vârsta dentarã şi cea
cronologicã, congruenţa dintre mãrimea dinţilor şi a arcadelor alveolare.
→ →
1 2

4 3
← ←
Forma arcadelor

Arcada superioarã are formã de parabolã (regiunea frontalã se înscrie

într-un semicerc, iar regiunile laterale diverg cãtre distal).
Arcada inferioarã, în mod normal, are formã de semielipsã (regiunea
frontalã se înscrie într-un semicerc, zonele laterale diverg cãtre distal, cu
excepţia ultimului segment care se apropie de linia medianã).
Arcada dentarã hiperbolicã – curbura dinţilor frontali este
aplatizatã spre distal, cu douã linii divergente la nivelul premolarilor şi
molarilor.
Arcada dentarã în U – pare a reproduce pe cea a antropoidelor, fiind
considerată de majoritatea autorilor normală pentru specia umanã. Zona
frontalã se înscrie într-un semicerc, iar regiunile laterale sunt paralele.
 Aspecte patologice ale arcadelor dentare:

Arcada dentarã în lirã sau în Ω – se caracterizeazã printr-o

compresiune neuniformã, „în şa”, a arcadei maxilare, la nivelul
premolarilor şi a primilor molari (endoalveolodonţie), dinţii frontali
înscriindu-se într-un semicerc.
Arcada dentarã în pentagon – arcada pentagonalã se caracterizeazã prin
prezenţa a trei unghiuri, dintre care unul este situat în regiunea frontalã, iar
celelalte douã în dreptul caninilor.
Arcada dentarã în V sau „gurã de şarpe” – aspectul patologic al
acestei arcade constã în îngustarea, printr-o puternicã compresiune, a
segmentului dentar frontal (de obicei la maxilar), pânã la formarea unui
unghi ascuţit
 Arcada dentarã în patrulater sau în trapez – apare mai frecvent la
nivelul mandibulei. Baza micã este formatã din dinţii frontali, aranjaţi în linie
dreaptã, pãrţile laterale fiind reprezentate de grupul dentar premolaro-
molar. Uneori, incisivii nu au loc pe arcadã şi vor fi înghesuiţi. Aceastã formã
de arcadã reprezintã un semn local al rahitismului.
Arcada dentarã în M – apare în retrodenţia incisivilor centrali maxilari,
care sunt rotaţi, uneori antrenând şi pe cei laterali, remarcându-se la
cazurile clinice cu ocluzie adâncã acoperitã.
 Arcada dentarã largã sau evazatã – survine prin aplatizarea
zonei dinţilor frontali, dinţii laterali fiind aproape paraleli. Aceastã formã
de arcadã se asociazã cu ocluzia adâncã acoperitã.
 Arcada dentarã îngustã cu incongruenţa dinţilor frontali –
se caracterizeazã prin diminuarea dimensiunilor ei transversale în toate
porţiunile şi prin deformarea arcului frontal. Dinţii anteriori sunt
înghesuiţi sau vestibularizaţi.
 Arcada dentarã asimetricã – se caracterizeazã prin dezvoltarea
inegalã a celor douã hemiarcade. Adeseori, asimetria maxilarului este
însoţitã de cea a feţei.
Arcada dentarã întreruptã prin ectopia caninilor – aceastã
anomalie se observã frecvent în dizarmonii cu incongruenţã dento-
alveolarã.
Ocluzia statică (2)
 Examinare clinică şi pe modele de studiu
 Poziţia de IM – poziţia mandibulei faţă de maxilar în care se
realizează numărul maxim de contacte dento-dentare
 Se utilizează analiza la nivelul a 3 repere:
 Molar
 Canin
 Incisiv

 Se precizează în diagnostic modificarea reperului

mandibular în raport cu cel maxilar
 Clasificarea Angle utilizată în diagnosticul ocluzal în
ortodonţie
Rapoarte interarcadice în plan
sagital (1)
 Examinarea – din normă laterală (dr. şi stg.)
 Repere:
 molar (M1 mand.)→ Cheia lui Angle
 canin (C mand.)
 incisiv

MV CV DV

ML DL
Rapoarte interarcadice în plan
sagital (2)

 Reperul molar:
 Raport neutral (neutru) : şanţul intercuspidian al
molarului 1 mandibular se află în dreptul cuspidului MV
al molarului 1 maxilar → Cheia lui Angle
 Raport distalizat: şanţul intercuspidian al molarului 1
mandibular se află distal faţă de cuspidul MV al
molarului 1 maxilar
 Raport mezializat: şanţul intercuspidian al molarului 1
mandibular se află mezial faţă de cuspidul MV al
molarului 1 maxilar
Rapoarte interarcadice în plan
sagital (3)

 Clasificarea diagnostică (pe baza raportului sagital molar):

 Ocluzie neutrală (normală) → clasa I Angle

 Ocluzie distalizată → clasa a-II-a Angle
 Ocluzie mezializată → clasa a-III-a Angle
Rapoarte interarcadice în plan
sagital (4)
 Reperul canin:
 Raport neutral (neutru) : vârful caninului mandibular
corespunde cu spaţiul (nişa masticatorie) dintre C şi IL
maxilar
 Raport mezializat: vârful caninului mandibular se află
mezial de nişa masticatorie dintre C şi IL maxilar
 Raport distalizat: vârful caninului mandibular se află distal
de nişa masticatorie dintre C şi IL maxilar
Rapoarte interarcadice în plan
sagital (5)
 Reperul incisiv:
 Raport neutral (neutru) :
 contactul dintre marginea liberă a incisivilor mandibulari cu faţa
linguală a incisivilor maxilari infracingular →raport/ocluzie
psalidodontă
 marginea liberă a incisivilor mandibulari se află în contact cu
marginea liberă a incisivilor maxilari →raport/ocluzie labiodontă
 Rapoarte patologice:
 Lipsa contactului dento-dentar în plan sagital →Inocluzie sagitală
 Marginea liberă a incisivilor mandibulari este situată anterior faţă
de cea superioară, dar in contact cu aceasta →raport/ocluzie
inversă
 Ocluzie inversă cu inocluzie sagitală (când există spaţiu sagital)
Rapoarte interarcadice în plan sagital (6)
Rapoarte interarcadice în plan transversal
(1)

 Examinarea - din normă frontală

 Se urmăresc modificările in plan orizontal
(faţă de planul medio-sagital)
 Repere:
 Molar
 Canin
 Incisiv
 Rapoarte interarcadice în plan transversal
(2)

 Reperul molar:
 Raport neutral (neutru) :
 Cuspizii vestibulari ai molarilor mandibulari sunt situaţi în dreptul
şanţului sagital (mezio-distal) al molarilor maxilari

 Rapoarte patologice:
 Cuspizii vestibulari mandibulari depăşesc lingual şanţul sagital al
molarilor maxilari →raport/ocluzie lingualizată
 Cuspizii vestibulari ai molarilor mandibulari depăşesc vestibular
şanţul sagital al molarilor maxilari →raport/ocluzie vestibularizată
 Cuspizii vestibulari mandibulari depăşesc vestibular cuspizii
vestibulari ai molarilor maxilari →angrenaj/ocluzie inversă
 când se adaugă şi lipsa contactului transversal →ocluzie inversă
laterală cu inocluzie transversală
 Contact cap la cap ( cuspizii vestibulari mandibulari cu maxilari)
Rapoarte interarcadice în plan transversal
(3)

 Reperul canin:
 Raport neutral (neutru) :
 Faţa vestibulară a caninului mandibular se află în contact cu
faţa linguală a caninului maxilar şi a incisivului lateral
 Rapoarte patologice:
 Faţa vestibulară a caninului mandibular se află în raport cu faţa
linguală a caninului maxilar, dar nu în contact( ex. un spaţiu
transversal) → raport lingualizat (inocluzie transversală)
 caninului mandibular se află în contact cap-la-cap cu caninul
maxilar → raport vestibularizat
 Faţa linguală a caninului mandibular se află în contact cu faţa
vestibulară a caninului maxilar → raport invers (cu sau fără
inocluzie transversală)
 Rapoarte interarcadice în plan transversal
(4)

 Reperul incisiv:
 Raport neutral (neutru) :
 Linia interincisivă mandibulară se află în prelungirea liniei
interincisive maxilare →Coincidenţa liniilor interincisive
 Linia mediană (osoasă) superioară coincide cu linia mediană
(osoasă) inferioară →Coincidenţa liniilor mediene
 Linia mediană superioară/inferioară coincide cu linia interincisivă
maxilară/mandibulară →Coincidenţa liniilor mediene cu cele
interincisive
Rapoarte interarcadice
în plan transversal (5)

 Reperul incisiv:
 Rapoarte patologice:

 Necoincidenţa liniilor interincisive →ex. Linia interincisivă

mandibulară deviată la dr(stg) cu ... mm

 Necoincidenţa liniilor intermaxilare →ex. Linia mediană

mandibulară deviată la dr(stg) cu ... mm

 Necoincidenţa liniior interincisive cu liniile mediene

corespunzătoare →ex. Linia interincisivă mandibulară deviată la
dr(stg) cu ... mm faţă de linia mediană inferioară
Rapoarte interarcadice în plan vertical (1)

 Examinare din normă frontală

 Repere:
 Molar şi zona laterală
 Canin şi zona frontală

Reperul molar şi zona laterală:

 Raport neutral: contactul molarilor mandibulari cu cei maxilari
 Rapoarte patologice:
 Lipsa contactului →inocluzie verticală laterală
 Rapoarte interarcadice în plan vertical (2)

Reperul canin şi zona frontală

 Raport neutral:
 Contactul în plan vertical de la relaţia cap la cap la relaţia de
supraacoperire 1/3 din înălţimea coronară a incisivilor mandibulari
 Rapoarte patologice:
 Inocluzie verticală
 Caninul maxilar şi/sau incisivii depăşeşc în plan vertical caninul
mandibular şi/sau incisivii cu mai mult de 1/3 → supraocluzie
Observaţii

 Raport dentar →se foloseşte atunci când se

face referire la o pereche de dinţi antagonişti:
ex. Raport invers sagital la 13/43
 Ocluzie dentară→se foloseşte când se face
referire la un sector sau toată arcada:ex.
ocluzie inversă frontală, ocluzie inversă totală
Noţiuni suplimentare

Overjet
Acoperirea în plan sagital/
Inocluzia sagitală

overbite/deep-bite
Acoperirea în plan vertical

open-bite
Inocluzia verticală
Overjet

 Overjet > 0 şi contact dentar = ocluzie

psalidodontă
 Overjet = 0 şi contact dentar = ocluzie
labiodontă / cap la cap
 Overjet > 0 fără contact dentar = inocluzie
sagitală
Overbite

 Overbite ≤ 1/3 şi contact dentar = ocluzie

psalidodontă
 Overbite > 1/3 cu contact dentar = ocluzie
adâncă (deep bite)
 Overbite = 0 cu contact dentar = ocluzie
labiodontă /cap la cap
 Open bite = inocluzie verticală
Va multumesc !