UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ din BUCUREȘTI

Facultatea de Științele Comunicării

Lect. univ. Marcel N. Popescu 

Cultura Occidentală sub asediul marxismului cultural

Definiția mincinoasă a ”marxismului cultural” - un concept utilizat de către
mediile conservatoare și de extremă dreapta, preponderent americane, conform
cărora ”Școala de la Frankfurt” și alți gânditori politici de stânga, se află la originea
unui complot care vizează distrugerea culturii occidentale prin promovarea ”teoriei
critice”. Potrivit aceleiași abordări, conceptul este folosit și dezvoltat de către gânditori
ca William S. Lind, Pat Buchanan, Paul Weyrich iar abordarea sa contemporană a fost
inițiată de Michael Minnicino într-un eseu publicat în anul 1992. Deci, iată cum niște
gânditori de dreapta și conservatori au inventat un concept cu o puternică conotație
emoțională (”marxism”!), pentru a combate niște teorii și politici de stânga!
 Adevărul!
În februarie 1848, Karl Marx și Friedrich Engels
Începuturile.
publicau lucrarea ”Manifestul Partidului Comunist”,
lucrare pe care se bazează doctrina comunistă, care
propovăduia unirea tuturor muncitorilor, dincolo de
granițele statelor naționale (”Proletari din toate
țările, uniți-vă!”), pentru a lupta împreună împotriva
dușmanului comun – capitaliștii și capitalismul –
pentru a instura o noă ordine politică și economică
mondială – comunismul, bazat pe proprietatea
monopolistă de stat asupra economiei.
Profeția nu numai că nu s-a împlinit, dar în timpul primului
război mondial, proletarii s-au dovedit a fi loiali națiunilor lor,
valorilor societății în care trăiau și credinței în Dumnezeu,
luptând unii împotriva altora, fără nici o ”conștiință de clasă”
care, potrivit doctrinei marxiste, ar fi trebuit să-i impiedice, în
numele ”interesului comun” – lupta împotriva burgheziei.
 De ce nu s-a împlinit? Pentru că, doctrina comunistă, destinată proletarilor, care
erau singurii ei beneficiari, nu a putut fi internalizată și materializartă la nivelul acestei
clase, din simplul motiv că proletariatul secolului al XIX-lea și al începutului de
secol XX, nu aveau nici capacitatea intelectuală și nici deschderea necesară
pentru așa ceva. Păstrătorii și purtătorii idealului comunist au fost intelectualii,
seduși de această frumoasă construcție teoretică care se sprijinea pe premise la
care intelectualii erau deosebit de sensibili – egalitatea dintre oameni,
exploatarea omului de către om (care neagă egalitatea), echitate și dreptate
socială. Dar, numai cu suportul intelectualilor idealurile comuniste, marxismul, ar fi
rămas doar la nivelul bibliotecilor.
 Marea finață mondială – Wall Street – interesată de comunism.
Mai era nevoie și de un sprijin concret, material și, culmea, el a venit tocmai de la
cei mai mari profitori ai orânduirii capitaliste – Marele capital financiar (”The Trust
of Money”), concentrat, în acea perioadă (sfârșit de secol XIX și început de secol XX)
în New York, pe Wall Street. ”The Trust of Money” nu se mai mulțumeau cu
câștigurile pe care le asigura mecanismul economiei de piață capitaliste, unde
”jucătorii” erau modești ca putere economică și anvergură. Cu totul altfel ar fi stat
lucrurile dacă, așa cum spunea Marx, mijloacele de producție, prin revoluție
comunistă, ar trece în mâna statului. Un stat proprietar a tot ceea ce înseamnă
mijloace de produsție și resurse naturale poate fi un adevărat partener de afaceri
pentru marele capital financiar, mai ales că guvernele pot fi ”controlate” tot prin
forța banului.
Consecința.
Încă de la începutu secolului XX, ”The Trust of Money” plănuia revoluții în câteva
mari state, cu importante resurse, care să permită instaurarea monopolului de stat
asupra economiei. Cine ar fi trebuit să constituie forța revoluționară? Evident,
proletariatul. Doctrina marxistă se potrivea excelent intereselor marelui caputal
financiar din acea perioadă. Primul plan concret, în acest sens, a fost făcut de marele
bancher Andrew Carnegie și el viza, în primul rând, Rusia, cu imensele ei bogății
naturale fiind, în același timp, și statul cel mai vulnerabil din punct de vedere social.
În 1905, planul este pus în aplicare, și cu implicarea directă a lui Iacob Schiff (un
mare bancher, 1847 – 1920), este finanțată prima revoluție rusă, soldată însă cu un
eșec. În acea perioadă, fără însă nici o legătură cu revoluția rusă, ”Trustul” a mai
finațat revoluția lui Pancho Villa în Mexic și pe cea a lui Sun Yat Sen, din China.
 Primul război mondial s încurcat planurile ”sindicatului bancherilor
internaționali” (Jacob Schiff, J.P. Morgan, Otto Kahn, Paul Warburg, John D.
Rockefeller, Edward Henry Harriman, Frank Vanderlip), dar a creat și oportunități.
Germania, aflată în război cu Rusia, era și ea interesată de o revoluție bolșevică,
care ar fi scos Rusia din război. Lenin, exilat în Elveția de către Țar pentru uneltiri
împotriva statului, ”arma” aflată în mâinle Germaniei. Troțki, exilat și el, se afla în
Statele Unite, la dispoziția ”Trustului” În februarie, 1917 are loc o revoltă populară
și Țarul este arestat. Lenin este expediat de germani cu un treen special, iar Troțki,
însoțit de cei 276 de luptători, vine la Petrograd cu vaporul ”Cristianja”. Până în
noiembrie, cei doi reușesc să deturneze cursul revoluțiiei burgheze aflate în desfășurare
și să o transforme în revoluție bolșevică. Finațarea acestei mișcări a fost asigurată de
bancherul  Iacob Schiff, secondat de un alt mare bancher de pe Wall Street, Paul
Warburg. Fratele acestuia, Max Warburg, și el bancher, era șefului serviciului secret
german, cel care a asigurat transferul lui Lenin din Elveția la Petrograd.
 La 25 octombrie/7 noiembrie, în urma unei lovituri de stat, bolșevicii preiau puterea la
Petrograd. O zi mai târziu, prin ”Decretul asupra păcii”, Lenin a scos Rusia dn război.
Germania și-a atins obiectivul.
Finațarea bolșevicilor, pe tot parcursul războiului civil (7 noiembrie 1917-25 octombrie
1922) a continuat prin banca suedeză “NYA Banken”, condusă de bancherul promarxist Olof
Aschberg.
Colaborarea secretă a Wall Street-ului cu bolșevicii se va concretiza, după puci,
printr-o serie de mari contracte: General Electrics, de pildă, va obține un contract fabulos
pentru electrificarea Rusiei. La rândul său, Standard Oil Company, imperiul lui
Rockefeller, cumpără 50% din campurile de petrol de la ruși, cu toate că oficial se spunea
că au fost naționalizate. In 1927, Standard Oil, obține și dreptul exclusiv de vânzare a
petrolului rusesc în ţările europene și construiește prima rafinărie din Rusia. Alte firme
americane profitoare ale puciului bolsevic: Gillette, Du Pont, Harriman, Hammer,
Singer, Harvester, Westing House, Ford, Caterpillar, General Electrics, dar și firmele
englezesti Royal Dutch, Shell, Metro-Vickers, Birmingham Arms, Stery, Ferguson,
firmele franceze Duverger, Schlumberger, Duralumin si firmele italiene Fiat, Nobile,
Montefiore.
 Imposibilitatea revoluției mondiale a proletariatului, pe care Lenin o
recunoaște, naște ”marxismul cultural”
În Europa, așa cum programase The Trust of Money au mai izbucnit două revoluții
bolșevice: în Germania (noiembrie 1918-august 1919) și în Ungaria (21 martie-6
august 1919), aceasta din urmă înfrântă de trupele române. Deci, teoria lui Leni și
dorința marei finanțe internaționale ne se putea împlini.

Marxismul cultural
În anul 1922, Lenin convoacă, la institutl ”Marx – Engels”, din Moscova, o
reuniune a Kominternului (Internaționala Comunistă), la care Georg Lucács
(intelectual comunist evreu ungur, fost ministru al culturii în scurta perioadă de
existență a Republicii Bolșevice Maghiare și Willi Münzerberg (intelectual comunist
german, primul președinte la Internaționalei Tineretului Comunist) își expun
”Strategia de cucerire a Occidentului” prin înlocuirea ”marxismului economic”,
care presupunea revolta violentă a proletarilor împotriva capitalismului, cu
”marxismul cultural”, la care se ajunge prin subminarea culturii occidentale și
schimbarea sistemului de valori al acesteia.
 Societatea comunistă nu va putea fi implantată în Occident
decât numai după ce aceste ”popoare ale creștinătății” își vor
schimba ”natura”, iar aceasta va fi posibil numai prin
intermediul ”marxismului cultural”, a cărui obiective și
modalități de acțiune le- definit astfel: ”Să organizăm intelectualii
și să ne servim de ei pentru a altera până la putrefacție valorile
societății. Și atunci, după ce toate valorile au fost compromise, iar
viața va deveni imposibilă, vom putea impune dictatura
Willi Münzerberg
(1889-1940)
proletariatului”.

În 1923, la Universitata din Frankfurt este înființată ”Școala de la Frankfurt”,

de către un grup de intelectuali, membri ai Partidului Comunist din Germania -
Georg Lucacs, Charles Reich, Theodore Adorno, Erich From, Wilhelm Reich,
Max Horheimer, asistați de...Sigmund Freud, sub coordonarea lui Max
Horheimer. Obiectivul: studierea cauzelor eșecului marxismului și să ofere
alternative la teoria marxistă de până atunci.
 Raționamentul:
1.Popoarele europene au respins marxismul.
2.Oare este o eroare în doctrină?
3.Exclus! Eroarea se află în imaturitatea popoarelor.
4.Deci trebuie să schimbăm mentalitatea popoarelor înainte de a prelua puterea.
Antonio Gramsci stabilește ”țintele” marxismului cultural –
familia, religia, patriotismul, națiunea.
”Nici o țară occidentală fundamentată pe valorile creștine nu poate
fi destructurată până când nu sunt eliminate aceste valori. Proletarii
se vor uni dar numai după ce ”marșul cel lung” (pătrunderea în
cultură și modificarea reperelor culturale ale populației) se va încheia.
Antonio Gramsci Pentru că, o popuație care gândește în termeni de familie, patriotism,
(1891-1927)
primul președinte al Dumnezeu, națiune și țară este imposibil să adere la ideile politice
Partidului Comunist Italian marxiste. Deci acest sistem de gândire trebuia mai întâi distrus, atacat
Intelectual de elită
în fundamentele sale.”
 Continuatorul ideilor lui Gramsci, Luciano Pellicani afirma
fără nici un echivoc: ”Baricadele din 1848 și lovitura de stat
leninistă trebuie înlocuite cu procesul răbdător și metodic
de cucerire a inimilor și sufletelor pentru valorile
Luciano Pellicani (n. 1939),
comunismului ...”

Ascensiunea lui Hitler la putere oprește activitatea Școlii de la

Frankfurt. În 1933 ”Școala” - după ce mai face câteva ”achiziții”
intelectualle de excepție: filosoful și sociologul Theodor Adorno,
psihoanalistul Erich From și filosoful Herbert Marcuse. se mută la
Geneva (Elveția), pentru ca în 1935 să se mute, din nou, la New York,
unde se afiliază Universității Columbia. De acum înainte, nimic nu va
mai tulbura actvitatea marxiștilor culturali. Dor războiul și consecințele
sale imediate au amânat, cu un sfert de secol, ofensiva marxismului
cultural asupra societății ”burgheze”.
 Marxismul cultural a beneficiat de un val de
simpatie al multor intelectuali occidentali, îndeosebi
fraancezi și italieni, față de comunism. În anii 60 și 70
era o adevărată modă să fii ”de stânga” și un admirator
al Uniunii Sovietice. Acest fenomen social a fost numit
de Thierry Wolton, autorul lucrării ”Comunismul –
Complicii”, drept un fenomen de ”orbire”, tot așa cum
acum, același fenomen acționează astăzi în legătură cu
comunismul din Venezuela și islamizarea Occidentului.
Ce se întâmpla în statele comuniste? Tocmai aici
valorile societății tradiționale erau cel mai bine
protejate (familie tradițională, patriotism, națiune), mai
puțin religia care, chiuar dacă a fost supsă unei opresiuni
care a îmbrăcat și forme violente, nu a obținut rezultatul
scontat decât în unele țări, cum ar fi Cehia, Ungaria,
Bulgaria, în timp ce în altele, cum este cazul României și
al Poloniei, rezultatul a fost aproape nul.
 Fenomenul ateismului (în sensul de necredincios,
pentru că termenul era folosit și de către credincuioșii
unui cult pentru credincioșii unui alt cult) a apărut, ca
doctrină filosofică în opera lui Rene Descartes (1595-
1650) și a fost continuat de filosofi ca Baruch Spinoza
(1632-1677), Gottfried Wilhelm von Leibniz (1646-
1716) și Immanuel Kant (1724-1804). Ca fenomen
social și politică de stat, ateismul este introdus de
Revoluția franceză de la 1789 care, prin celebra
”Declarație a drepturilor omului”, a ... suprimat dreptul
la credința în Dumnezeu. Opresiunea a mers până la
reprimarea fizică. În provincia Vendee a avut loc
primul genocid din istorie, fiind asasinați cca. 117000
de oameni, pe motivul credinței în Dumnezeu. În locul
lui Dumnezeu, revoluționarii au introdus cultul
”Rațiunii”, al Ființei supreme” și al ”Teofillantopiei”.
 ”Politically correct” – forma de exprimare politică a marxismului cultural.
”Marxismul cultural”, pentru a fi eficient, avea nevoie și de o cenzură mascată,
care să anihileze opoziția firească a societății tradiționale. Astfel s-a ajuns, de fapt, la
una dintre formele sale de manifestare – ”politically correct” (PC) sau ”politically
correctness”. Inițiat după 1950 în SUA, în paralel cu masivului atac al marxismului
cultural, acesta avea menirea de a evalua corectitudinea (gramaticală, morală și
juridică) limbajului judiciar, administrativ și politic, privind dreptul constituțional
sau civil. Mobilul era onorabil, considerându-se că anumite minorități trebuiau
menajate, protejate de termeni considerați peiorativi și chiar avantajate
(discriminare pozitivă). În scurt timp însă, sub presiunea ”intelectualilor organici”,
ceea ce a pornit ca o ”cruciadă” în sprijinul politeții, a degenerat într-un motiv de
conflicte și, ceea ce este mai răru, prin abdicarea în fața adevărului, a evidențelor, o
formă draconică de cenzură.
 Câteva rezultate extreme ale ”Politically
correct”:
NU! mamă și tată DA! părinte 1 și părinte2 ,
NU! ”Before/After Christ” și ”Anno Domini”(BBC) DA! ”Before/After Common Era”
NU! Negro DA! Blak, Afroamaerican, African-American
Nu! Invalid DA! Handicapat, persoană cu dizabiități, persoană cu nevoi speciale
Se trec sub tăcere, de către mass media, evenimerntele negative în care sunt implicați
”minoritari”, imigranți musulmani – tot ceea ce poate contrazice multiculturalismul.
NU! Țigan DA! Rom (de fapt prefixul care este legat de România, român, românesc)
România a fost supusă celei mai aberante manevre de ”politically correct”, referitoare la
etnia țigănească. Imediat după decembrie 1989, în martie 1990, s-a înființat ”Partida Romilor”,
avându-l ca lider pe Nicolae Păun. Persoana din ”umbră” și adevăratul lider intelectual al
țiganilor era însă Gheorghe Nicolae (decedat în 2013). Cuvântul rrom (inițial cu doi de ”r”)
este un cuvânt inventat în ”laboratoarele” fundațiilor ”Soros”, cu scopul de a denigra poporul
român și România, Gyorgy Soros fiind etnic evreu ungur, dedicat total cauzei marxismului
cultural și anti-românismului proliferat de politicienii unguri dintotdeauna.
 Dovadă că este un cuvânt inventat, de fapt un afix (deopotrivă prefix și sufix
pentru instituții și firme naționale românești - taROM, asiROM, ROMexterra,
ROMcontrol etc.), este și faptul că nu are gen (Cum se numește nevasta rom-ului?
Roamă sau cumva romancă?), nu are diminutiv (Cu ce înlocuiești ”țigăncușă este
frumoasă, țigăncușa mea ...”? Cu romanuță, sau cumva cu romancuță”), nu are
genitiv (Cu ce înlocuiești – al țiganului? Cu al romului, sau cumva cu al romanului?)
și, finalmente, dacă ”romii” ar avea o țară, oare cum s-ar numi ea? Cumva ...
Romania? Deși exisrtau doar niște recomandări ale Uniunii Europene și Consiliului
Europei, referitoare la denumirea de ”rrom” (Atenție, măcar era cu doi de ”r”!), la 29
februarie, 2000, prin memorandumul emis de către Ministeul de Externe al României
(ministru – Petre Roman), denumirea de ”rom” a fost oficializată în toate actele
oficiale. Nicolae Gheorghe: „M-ați întrebat de perioada de dinainte de
1990, atunci nu era termenul de „rom”. Așa am crescut și eu,
cu numele de „țigan”, nu cu numele de „rom”. Interviu realizat
de către Lucian Ștefănescu și publicat în data de 17 august, 2013 (
www.europaliberă.org) Quod erat demonstrandum!
Familia, religia și națiunea– principalele ”ținte” ale ”marxismului cultural”.
Lupta ”marxiștilor culturali” - bazată exclusiv și temeinic, pe producțiile
intelectuale al ”Școlii de la Frankfurt” - pe care o poartă de mai bine de jumătate de
secol, pentru ”drepturile minorităților sexuale”, pentru recunoașterea căsătoriilor
homosexuale și a adopțiilor de copii de către aceste familii au contribuit la
perimarea imaginii familiei tradiționale – veritabilul nucleu al civilizației
occidentale.
Promovarea excesivă a ”drepturilor omului”, fără condiționarea firească și
absolut necesară de ”obligațiile cetățeanului” a condus nu numai la situații
aberante (presa noastră deplânge condițiile grele de viață din pușcării, uitând că cei
care le calcă pragul sunt acolo pentru fapte anti-sociale, dar ”uită” de cele 2000 de
școli fără avize sanitare de funcționare, sau de spitalele mizere din provincie) a
genereat sentimentul de descurajare socială, de pesimism a majorității
obediente și tăcute.
Promovarea ”multiculturalismului” sub masca luptei împotriva rasismului a
condus la distrugerea identității naționale, a valorilor pe care națiunea le perpetua
 MANIFESTUL HOMOSEXUALILOR
Michael Swift, 15 februarie, 1986
Vă vom sodomiza fiii, embleme ale bărbăţiei voastre neputincioase, ale viselor voastre
derizorii şi ale minciunilor voastre vulgare. Îi vom seduce în şcolile voastre, în dormitoarele
voastre, în sălile voastre de sport, în vestiarele voastre, în terenurile voastre de sport, în
seminarele voastre, în grupurile voastre de tineret, în toaletele cinematografelor voastre, în
cazărmile voastre, în motelurile voastre, în toate cluburile voastre de bărbaţi, în clădirile
Parlamentului vostru, oriunde bărbaţii sunt împreună cu alţi bărbaţi. Fiii voştri vor deveni
fetiţele noastre şi vor asculta de noi. Îi vom remodela după chipul şi asemănarea noastră. Ei se
vor umple de dorinţă pătimaşă pentru noi şi ne vor adora.

Femeilor, voi clamaţi libertatea. Voi spuneţi

că nu mai sunteţi satisfăcute de bărbaţi, că ei
vă fac nefericite. Noi, cunoscătorii feţei
bărbăteşti, ai fizicului masculin, vă vom lua
bărbaţii. Îi vom distra, îi vom instrui, îi vom
îmbrăţişa când vor plânge.
 Femeilor, voi spuneţi că vreţi să trăiţi unele cu altele în loc să
trăiţi cu bărbaţi. Atunci duceţi-vă şi fiţi unele cu altele.
Noi le vom oferi bărbaţilor voştri plăceri pe care nu le-au
cunoscut vreodată, deoarece şi noi suntem bărbaţi mai întâi de
toate, şi doar un bărbat ştie cu adevărat cum să îi facă pe plac altui
bărbat, doar un bărbat poate înţelege profunzimea emoţiilor şi
sentimentelor, mintea şi corpul altui bărbat
Toate legile voastre care interzic activitatea homosexuală vor fi abrogate. În loc, vor fi
promulgate legi ce promovează dragostea între bărbaţi.
Toţi homosexualii trebuie să rămână umăr la umăr ca fraţii, să fim uniţi artistic, filozofic,
social, politic şi financiar. Noi vom triumfa doar atunci când ne vom înfăţişa ca un chip
comun în faţa inamicului nostru heterosexual înrăit.
Dacă veţi îndrăzni să ne numiţi pederaşti sau poponari, vă vom înjunghia inimile şi vom
necinsti trupurile voastre, nişte mortăciuni de nimic. Vom scrie poezii despre dragostea dintre
bărbaţi, vom pune în scenă piese în care un bărbat îl dezmiardă în mod deschis pe un altul,
vom turna filme despre dragostea dintre bărbaţii eroici care vor înlocui ieftinele,
superficialele, sentimentalele, insipidele, juvenilele infatuări heterosexuale ce domină
ecranele voastre de cinema. 
 Vom sculpta statui ale unor tineri frumoşi, ale unor atleţi curajoşi, care vor fi înălţate în
parcurile voastre, în pieţele şi piaţetele voastre. Muzeele lumii vor fi umplute numai cu picturi
ale unor flăcăi graţioşi, dezgoliţi.
Scriitorii şi artiştii vor face ca dragostea dintre bărbaţi să fie la modă şi prestigioasă, şi vom
avea succes, deoarece suntem experţi în promovarea stilurilor. Vom elimina relaţiile
heterosexuale folosind satira şi umorul, procedee la care suntem foarte pricepuţi.
Îi vom demasca pe homosexualii influenţi care se dau drept heterosexuali. Veţi fi şocaţi şi
speriaţi când veţi afla că preşedinţii voştri şi fiii lor, industriaşii voştri, senatorii voştri, primarii
voştri, generalii voştri, atleţii voştri, stelele voastre de cinema, vedetele voastre de televiziune,
liderii voştri civici şi preoţii voştri nu sunt acei burghezi obişnuiţi şi de încredere pe care i-aţi
crezut a fi. Suntem peste tot, ne-am infiltrat în rândurile voastre. Fiţi prudenţi când vorbiţi
despre homosexuali, deoarece suntem mereu printre voi: s-ar putea să fim la celălalt capăt al
mesei sau poate dormim chiar în acelaşi pat cu voi. Nu vor exista compromisuri. Nu suntem
nişte slăbănogi din clasa de mijloc. Fiind foarte inteligenţi, noi suntem aristocraţi înnăscuţi în
sânul rasei umane, iar sângele nostru albastru nu va accepta niciodată nici un fel de concesii.
Cei care ni se vor împotrivi, vor fi exilaţi.
 Familia – cadrul în care se nasc minciuna, trădarea, mediocritatea, ipocrizia şi violenţa –
va fi desfiinţată. Instituţia familiei, care doar otrăveşte imaginaţia şi împovărează libera
voinţă, trebuie eliminată. În laboratoarele genetice vor fi zămisliţi şi crescuţi băieţi perfecţi. Ei
vor fi legaţi unii de alţii în comunităţi, sub controlul şi instrucţiunea savanţilor homosexuali.
Toate bisericile care ne condamnă vor fi închise. Singurii noştri dumnezei vor fi tinerii
chipeşi. Suntem adepţii cultului frumuseţii, al moralei şi al esteticii. Tot ce este urât, vulgar şi
banal va fi nimicit. Întrucât suntem izgoniţi din cercurile heterosexuale ale clasei de mijloc,
suntem liberi să ne trăim vieţile conducându-ne doar de libera imaginaţie. Pentru noi orice
extremă reprezintă o nimica toată.
Societatea noastră rafinată pe cale de a se naşte va fi condusă de elita poeţilor gay. Una
dintre cerinţele de căpătâi pentru candidaţii la funcţii de stat în noua societate a homo-
erotismului va fi cuprinderea de patima grecească. Orice bărbat contaminat cu dorinţa
heterosexuală va fi exclus automat din orice funcţie de răspundere. Toţi bărbaţii care vor
stărui prosteşte să rămână heterosexuali vor fi judecaţi în curţi de judecată homosexuale şi vor
deveni invizibili.
 Vom rescrie istoria, istoria umplută şi pângărită de minciunile şi distorsiunile voastre
heterosexuale. Vom portretiza homosexualitatea marilor lideri şi gânditori care au făurit
civilizaţia. Vom demonstra că homosexualitatea, inteligenţa şi creativitatea sunt inseparabil
legate între ele, că homosexualitatea este o cerinţă pentru adevărata nobleţe şi frumuseţea
autentică a unui bărbat.
Vom fi victorioşi, căci ne hrănim cu amărăciunea suferinţei celor asupriţi şi siliţi de-a
lungul secolelor să joace roluri secundare de nimic în prosteştile voastre spectacole
heterosexuale. Ne va ajunge îndemânare să mânuim armele şi să stăm pe baricadele revoluţiei
finale şi hotărâtoare.
Tremuraţi, voi, porci heterosexuali, căci vom apărea înaintea voastră
fără măşti!
 Atacul asupra religiei creștine și asupra bisericilor și-a atins, în mare parte, scopul.
În Europa Occidentală – practic, credincioșii au devenit o minoritate în state ca:
Cehia (16%), Suedia (18%), Estonia (18%), Norvegia (22%), Franța (27%), Olanda
(28%), Danemarca (28%), Islanda (31%), Slovacia (32%), Finlanda (33%), Bulgaria
(35%), Belgia (37%), Marea Britanie (37%), Letonia (38%), Germania (44%), Elveția
(44%), Austria (44%). Ungaria (45%), Luxemburg (46%) și în Lituania (47%).
Adevărate bastioane ale credinței creștine au rămas: Malta (96%), România (94%),
Cipru (88%), Polonia (79%), Grecia (79%), Italia (74%), Irlanda (70%), Portugalia
(70%), Croația (69%) și Slovenia (63%).
Doctrina distaturii proletariatului a devenit desuetă, dar ea a fost de mult înlocuită
cu cea a unei pături formate din intelectuali, jurnaliști, lideri de opinie și
politicieni care au în comun faptul că ”gândesc corect”, în spiritul lui ”politically
correct”. Această putere de ”gânditori corect” se folosește de pozițiile sale de forță
pentru a-și promova agenda politică pe baza ”adevărului lor” și al ”binelui lor”, prin
mijloace demagogice în care minciunii repetae la infinit îi revine rolul dominant.
 Statele Unite”Marșul
sub celasediul
lung”,”marxismului
imaginat de Antonio Gramsci, prin
cultural” instituții, prin seminarii, literatură, școli, colegii, prin
mass media, prin producțiile de la Holywood, pentru a
crea a cultură anti-creștină a început imediat ce
societatea americană, urmare a unei creșteri economimce
spectaculoase, a creat o generație de tineri care nu mai
aveau grija zilei de mâine – generația ”baby-boomers”,
reprezentând cohorta demografică născută între 1946 și
1955.
La mijlocul anilor 60, această cohortă cuprindea de la copii de 10 ani, la adolescenți și
tineri de până în 20 de ani, care se bucurau de condiții de viață incomparabil mai bune
decât oriunde în lume. Această detașare de grijile materiale ale vieții te face
mult mai dispus să îmbrățișezi modele noi de viață, să le contești pe cele
existente, să fi critic, contestatar și, în același timp, foarte deschis în a recepta tot
ceea ce neagă prezentul ”învechit” și ”retrograd”.
 Anul 1965 a marcat ieșirea bisericii din școlile anericane, prin renunțarea la
rugăciunea cu care debutau orele de curs. Imediat, Hollywood-ul a produs primul film
satanist și primul film pentru adulți din istoria cinematografiei. Asaltul marxismului
cultural avea terenul pregătit.
Primul atac la adresa societății americane tradiționaliste este îndreptat asupra
istoriei Statelor Unite și a Părinților săi fondatori (cei 56 de semnatari ai Declarației
de Independență care, pentru americanu de rând sunt foarte aproape de sfinți). A fost
scos la lumină tot ceea ce se purtea spune rău despre SUA și fondatorii săi, pentru a le
analiza și mediatiza în toate mediile – școli, universități, prin filme, emisiuni TV etc.
Informațiile erau de genul că albii i-au masacrat pe indieni, fondatorii națiunii erau
opresivi, erau proprietari de scalvi etc.
Aceste ”dezvăluiri” s-au împletit cu atacurtile directe la adresa familiei
tradiționale și a religiei, folosindu-se cei mai puternici vectori de influențare ai
vremii – cărțile și filmele artistice cu participarea celor mai în vogă artiști. Astfel,
”Toria critică” a dat naștere la un val de creații artistice cu un pronunțat caracter anti-
sistem:
Cărți:
”Moartea familiei” – David Cooper;
”Dumnezeu este un verb” – David Cooper;
”Fuga de libertate” – Erich Fromm;
”Psihologia de masă a fascismului” – Wilhelm
Reich;
”Revoluția sexuală” – Jeffrey Escoffier;
”Bucuria sexuluii” – Alex Comfort;
”Personalitatea autoritară”, – T.W. Adorno,
Else Frenkel-Brumswik, Daniel J. Levinson
Filme contra-cultură și binevoitoare cu drogurile:

”The Trip” – 1967, cu Peter Fonda;

”Easy Rider” – 1969,
cu Peter Fonda și Jach Nicholson;
”The Wild Angels” - 1966,
cu Peter Fonda și Nancy Sinatra;
”The Wild Bunch” – 1969,
cu Robert Ryan;
”The Born Loosers” – 1967,
cu Tom Laughlin);
Filme care prezintă unitatea familială ca disfuncțională și care transmit un
puternic sentiment de pesimism cultural la adresa familiei tradiționale:
”The Battle of the Sexes” – 1959,
cu Peter Sellers;
”How to Murder your Wife” – 1965,
cu Jack Lemmon și Virna Lisi;
”Harold and Maude” – 1971;
”The Graduate” – 1967, cu Dustin Hofman;
”Bonnie and Clyde” – 1967,
cu Fay Dunaway;”
Carnal Knowledge” – 1971,
cu Jack Nicholson și Ann Margret;
”Bob & Carol & Ted & Alice” – 1969,
cu Natalie Wood;
”The Boys in the Band”, 1970;
”The Goodfather” – 1972,
cu Marlon Brando și Al Pacino;
”Kramer vs. Kramer” – 1979,
 Noua muzică anti-sitem (rock, folk)
Mesajele au fost directe sau subliminale, dar nu mai puțin puternice și cu rezultate
în modul de viață, întrucât rock-ul și folk-ul, genurile muzicale anti-sistem (care au
degenerat în muzica psihedelică și satanistă), erau însoțite și de un mod de viață anti-
sistem, exprimat în atitudinea față de familie, față de relațiile dintre sexe, în
vestimentație, tunsură etc. toate negând explicit și implicit valorile societății
tradiționale. Mesajul poliitic era îndreptat împotriva războiului din Vietnam.
 Obiectivul de bază al marxismului cultural a fost atacarea instituției
familiei tradiționale, prin care au atacat clasa de mijloc a Americii, care
era veritabila ”coloană vertebrală” a întregii națiuni, tocmai pentru că
unitatea familială este considerată a fi ”cărămida de bază” a acestei clase.
Prin familie, clasa de mijloc a devenit prosperă, puternică, unită.
”Distruge clasa de mijloc și vei putea distruge motorul economiei
americane. Distruge motorul econommic și atunci structura sa politică,
construită pe capitalism și pe Constituție, se prăbușește.”(Teoria critică).
Familia nu a fost combătută doar prin ”modele” ci și
prin promovarea ”androginiei” ca urmare a inițierii și
sprijinirii, mișcărilor feministe care au depășit de mult
lupta pentru drepturi egfale, devenind o mișcare
împotriva bărbaților, împotriva familiei tradiționale. La
aceasta se adaugă o susținută campanie (filme, cărți) de
invalidare a rolului familiiei prin nvalidarea rolului de
tată (dominator, restrictiv, depersonalizat și dictator) și al
celui de mamă (anxioasă, psihopată, schizofrenică,
sâcâitoare). Rata divorțialității este, în SUA, de 50%.
 După mai bine de 50 de ani de marxism cultural, iată ce mesaje transmit filmele
Holywood-iene în ziua de astăzi, pentru a asigura menținerea actualei stări de disoluție
socială la care s-a lucrat din 1965 până în prezent (profilul personajului):
1. Protagonistul și/sau antagonistul sunt divorțați.
2. Femeia este dominantă, cu dorința de a controla pe ceilalți, violentă și/sau în
competiție cu bărbații.
3. Bărbatul este indiferent, feminin, hiper-sensibil și/sau adulter.
4. Undeva, în familie, cel puțin o persoană trebuie să fie lesbiană, homosexual,
bisexual sau o feministă. Uneori aceste trăsături sunt amestecate iar bărbatul și femeia
schimbă rolurile între ei. Pesimismul cultural este dus astfel la un nou nivel: toleranța
totală pentru structurile sociale alternative la familia tradițională. Din 1965, sute de
milioane de familii nucleare au fost distruse de marxismul cultural. Aceasta a
condus la declinul puternic al clasei de mijloc. Următorul pas îl constituie
”distrugerea capitalismului american, dacă efectele marxismului cultural nu sunt
recunoscute și reparate.” – este concluzia unui film documentar intitulat:
”Marxismul Cultural – Plaga nevăzută care a corupt America”.
 Marxismul cultural ne afectează fără să știm gândirea, modul în
care percepem lumea, în care vedem viața noastră și a semenilor
noștri, evoluția societății în care trăim. Și face acest lucru foarte
eficient prin cărțile pe care le citim, prin filmele artistice pe care le
vizionam, prin ceea ce am învățat la școală și universitate, prin ceea
ce se propagă prin presă, radio, televiziune și Internet.

Sfârșit?