Conceptul de comunicare :

definiții și funcții
Cuprins:

01 Comunicarea – definiții

02 Ce se realizează prin comunicare?

03 Scopul comunicării

04
Elementele cheie în comunicarea
medic-pacient

05 Concluzie.

06 Bibliografie
 Vorba este icoana sufletului:
cum e omul, aşa-i şi felul său
de a vorbi.
Syrus
 Comunicarea este un proces complex, ce
cuprinde întreaga existenţă a omului.
Ea debutează de la cele mai simple sau
stringente necesităţi și interese umane şi
culminează cu efectele, consecinţele ei, care
dirijează bunul mers al lucrurilor și modul
nostru de viaţă.
Prin comunicare se realizează
- înţelegerea,
- corectitudinea
- armonia în societate,
pe de o parte, iar pe de altă parte, aceasta poate fi o
sursă a :
- conflictelor,
- eşecurilor
- urii.
Cum evoluează acest proces depinde doar de om,
mai exact de educaţie, formare, cunoştinţe, cultură
şi, nu în ultimul rând, de cunoaşterea de sine.
Scopul pe care ni-l propunem în analiza
acestei teme vizează
fenomenul ,,comunicării”, atât ca
manifestare teoretică, cât şi practică.

Studiul este centrat spre comunicarea

medicală, deoarece în relaţia
medicpacient ea (comunicarea) este una
esenţială
 Un medic poate să emită o diagnoză
corectă, să genereze contexte şi
alternative de tratament valoroase, să
prevină anumite schimbări în starea de
sănătate a pacientului, totuşi,
perspectivele durabile a conlucrării cu
pacientul şi nu doar cu el pot eşua, ca
urmare a lipsei unei comunicări
eficiente sau adecvate.
În practica medicală există multe cazuri când medicii
manifestă profesionalism înalt, în ceea ce privește
diagnosticul şi tratamentul, însă când este vorba să
transmită clar şi simplu (la nivelul de percepţie al
pacientului) gândurile, apar dificultăţi ce afectează
atât comunicarea verbală, cât şi pe cea nonverbală.
În consecinţă, are de suferit statutul și imaginea
medicului și apar conflicte de interese ce reduc
nivelul de încredere a populaţiei față de această
profesiune în general.
CREDITS: This presentation template was created by
Slidesgo, including icons by Flaticon, and infographics &
images by Freepik.
Cunoaşterea unor elemente-cheie, precum şi interpretarea
corectă a comunicării are o mare importanţă pentru
viitorii medici, mai ales pentru cei care nu doresc să
transforme medicina în meșteșugărit sau o meserie a
profitului, unde medicul este considerat un inginer,
tehnician ce intervine la nevoie în organismul omului cu
uneltele sale pentru a repara ce e stricat.
 eficientizează practica
medicală și reduce riscul de
malpraxis.

comunicarea duce la așteptări realiste

încredere între
ale pacientului față de
medic și pacient, eficientă în
starea sa,
cadrul actului
medical
contribuie la
îl ajută pe pacient să stabilirea unui determină subiecții
fie mai deschis cu relații bazate pe: să ia decizii
medicul, adecvate,

crește satisfacția
pacientului,
Un viitor medic trebuie să ştie că bolnavul este un om ce se află în
suferinţă, care, întâi de toate, are nevoie de alinare. El trebuie să
conştientizeze că pacientul este tată, mamă, fiu, fiică şi rudă, iar o
eventuală eroare din partea sa provoacă suferinţă şi pentru ei. În acest
sens, felul în care este comunicată starea de sănătate a pacientului este
crucial.
 Impactul unei comunicări nesatisfăcătoare în practica
medicală duce la :
scade dorința
obstrucționează pacientului de a se
pacientul în adresa pentru ajutor
dezvăluirea medical
informației importante

01 02 03 04 05

scăderea nivelului cauzează suferință duce la neînțelegeri

de încredere și pacientului și interpretarea
confidență în actul eronată a sfaturilor
medical medicale
Specialiştii în domeniu, precum şi cei ce pretind că înţeleg pluralitatea sensurilor
comunicării se ciocnesc, din start, cu o dificultate esenţială – existenţa masivă a
definiţiilor ce încearcă să determine procesele multiple implicate în procesul de
comunicare.

Omul este o fiinţă bio-psiho-socială şi fiecare aspect al vieţii sale manifestă diferit
operaţiunile de transmitere a informaţiei, respectiv, este greu de stabilit cine
prevalează, cine se subordonează, în ce măsură ele sunt identice sau ce criterii le
unifică.
Un lucru cert este că la analizarea lor este necesară implicarea mai multor domenii,
iar ca rezultat fiecare va reda propria definiție, în funcție de compartimentul
cercetat.
 Astfel, Dicţionarul enciclopedic definește
„comunicarea” într-un mod deosebit de
complex, acoperind aproape toate domeniile
în care acest termen este folosit:

- un punct de vedere sociologic, potrivit

căruia, comunicarea reprezintă un ,,mod
fundamental de interacţiune psiho-socială a
persoanelor, realizată în limbaj articulat sau
prin alte coduri, în vederea transmiterii unei
informaţii, a obţinerii stabilităţii sau a unor
modificări de comportament individual sau
de grup”;
● în al doilea rând, comunicarea poate fi
înţeleasă ca înştiinţare, ştire sau veste, iar în
acest sens reţine atenţia aspectul juridic, anume
de „aducere la cunoştinţa părţilor dintr-un
proces a unor acte de procedură (acţiune,
întâmpinare, hotărâre), în vederea 60
exercitării drepturilor şi executării obligaţiilor
ce decurg pentru ele din aceste acte, în limita
unor termene care curg obişnuit de la data
informării”
● un alt punct de vedere este acela,
potrivit căruia, comunicarea
presupune o prezentare într-un
cerc de specialişti a unei lucrări
ştiinţifice, precum şi acumulare de
cunoştinţe în vederea pregătirii
specialiştilor.
 Funcțiile comunicării:

Funcţia Funcţia Funcţia

informaţională interactivă Funcţia
normativă gnoseologică
Fiecare acţiune comunicaţională are o structură distinctă reflectată de un
anumit tip de relaţie, iar fundamentul care o dezvoltă (această relaţie) se
bazează pe elementele

mesaj

emiţător
receptor
 Pentru emiţător şi receptor este important să posede două
caracteristici esenţiale: competenţă şi performanţă.
Prima presupune potenţialul de a întrebuinţa ansamblul de reguli ce
contribuie la prelucrarea mesajului. Respectiv, conţinutul acestor
cerinţe cuprinde atât cunoaşterea gramaticii, cât şi a formelor logice
de constituire şi emitere a mesajului. Totodată, aici se cere de
ajustat cultura, tradiţiile şi valorile ce îi caracterizează pe
interlocutori, precum şi vârsta, interesele lor.
A doua condiţie implică capacitatea intelectuală, psihică şi fizică de a
emite şi interpreta mesajul.
În teoria comunicării, aceasta constatare include alte două
elemente ale comunicării: codificarea şi decodificarea.
În plus, depinde şi de flexibilitatea emitentului sau
destinatarului de a controla factorii ce obstrucționează
derularea adecvată a comunicării, pe de altă parte, în
procesul de transmitere a informaţiei survin bariere
comunicaţionale, care sunt componente ale ambianţei
comunicaţionale.
Posibilitatea de a verifica efectele mesajului asupra
receptorului se realizează prin feedback, care determină
dacă actul comunicaţional şi-a atins scopurile propuse.
 Să fim Să provocăm
acceptaţi reacţii

Scopurile
comunicării:
Să fim
Să fim înţeleşi
receptaţi
 Concluzie:

În concluzie Comunicarea este un ansamblu de acțiuni

care au în comun transmiterea de informații sub formă de
mesaje, știri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise
ș.a.m.d. între doi indivizi, numiți interlocutori, sau mai
formal, emițător și receptor. Conceptul de
« comunicare » este strâns legat de existența noastră ca
oameni, iar apoi ca societate, datorită faptului că ființele
CREDITS: This presentation template was created by
umane și comunicarea sunt interdependente. Fără
Slidesgo, including icons by Flaticon, and infographics &
comunicare și limbaj, noi
images by ca ființe sociabile, ce
Freepik.
interacționăm și relaționăm în cea mai mare parte, sau
chiar în totalitate prin intermediul actului comunicării,
viața noastră pe Terra ar fi inutilă, de prisos.
 Bibliografie:

● file:///C:/Users/LENOVO/Downloads/
Tema_4__Banari_Nistreanu-53099.pdf