Politică, etică democrație și

libertate

Cristian Pîrvulescu
 Ce este etica?

• Etica desemnează acea parte a filosofiei care studiază

moralitatea și fundamentele ei.

• În egală măsură prin etică se definesc principiile

morale ale unui individ sau unui grup.

• Am putea spune deci că "etica" privește moralitatea

sau ceea ce este în concordanță cu moralitatea.

• Etica își propune să răspunsuri la întrebarea "Cum să

acționăm în cel mai bun mod?”
 Etica și democrația
•Astăzi etica pare ineficientă din cauza relativismului opiniei egalitare.
Conform acestui principiu, o opinie este la fel de valabilă ca alta, deci cum
să alegeți una sau cealaltă fără a pune la îndoială această egalitate?

•Problema majoră pleacă de la faptul că etica presupune o alegere între mai

multe acțiuni posibile.

•Această alegere angajează subiectul (persoana) care alege și acționează

în consecință.

•Dificultatea presupusă de alegere constă în conflictul dintre

subiectivitatea esențială a eticii și respingerea aparentă a acestei
subiectivități.

•Această respingere exprimă un mod de gândire specific pentru ceea ce

Alexis de Tocqueville numea "statul social" democratic.

•În esență, acesta presupunea că dincolo de regimul politic, democra ția

propune un mod de relaționare cu celălalt (o stare de spirit), care nu mai
este marcat de ierarhia aristocratică, ci se caracterizează prin egalitate.
 Etica și democrația

• Una din consecințele acestei evoluții este aceea că

autoritatea unei opinii nu mai vine din calitatea celui care o
exprimă, ci din numărul de persoane care o apără, ceea ce
duce la căutarea unei etici universale.

• În ciuda tuturor lucrurilor, etica rămâne o problemă

subiectivă: aceea a alegerii de către un subiect a unui set de
valori sau a unei acțiuni particulare.

• Această subiectivitate necesară trebuie presupune analiza

eticii alegerii și, prin urmare, a unei etică a identită ții
„dincolo de bine sau de rău”. (Friedrich Nietzsche)
 Democrație și libertate

• Impunerea regimurilor politice democrat –liberale din lumea

contemporană duce la concluzia, falsă, că democrația și
liberalismul sunt interdependente.

• Relațiile dintre cel două sunt dificile și complexe.

• Liberalismul reprezintă concepția conform căreia puterea

statului este limitată și în centrul guvernării se află
drepturile individuale.

• Democrația este o formă de guvernare în care puterea

politică este exercitată în numele majorității.
 Libertatea la antici și la moderni

La antici libertatea presupunea împărțirea puterii între to ți

cetățenii. Modernii consideră libertatea garantarea posesiunilor
private. (Benjamin Constant, Discursul de la Athenee Royal,
1819)

Participarea directă la deciziile colective sfârșește prin a

supune individul autorității ansamblului și îl lipsește de
libertate în calitatea sa de persoană. Modernii sus țin libertatea
privată.
 Tirania majorității
Tirania majorității se afirmă atunci când se acordă mai multa
importanță forței numărului decât individualității particulare. „Mai
mulți oameni la un loc sunt mai luminați si mai înțelepți decât unul
singur”

Alexis de Tocqueville (Despre democrație în America,1835)

La Tocqueville, liberal mefient față de democrație, puterea este

nefasta. Problema politicii nu privește pe atât pe cei ce dețin
puterea, ci cum este aceasta controlată și limitată. aceasta.

Când o putere oarecare, indiferent cine o exercită - unul singur sau

poporul, - poate face orice apare germenele tiraniei.

Tocqueville avertizează asupra nepotrivirii dintre idealul liberal, care

privilegiază independența persoanei și idealul egalitar, care vrea o
societate compusa din indivizi asemănători în toate privințele.
 Tirania majorității
John Stuart Mill (Principiile guvernării reprezentative, 1861)

Spre deosebire de Tocqueville, Mill era atât liberal cât și democrat

considerând democrația ca o dezvoltare a principiilor liberale.

Precum Tocqueville, Mill considera tirania majorită ții ca unul

dintre pericolele de care pândea societatea. Cea mai buna guvernare
libera este cea în care toți pot participa la beneficiul libertă ții.

El vede două remedii:

Primul remediu este votul universal: ca la alegeri să poată participa și

clasele populare. Și asta pentru că participarea la vot ar avea o mare
putere educativă.

Al doilea remediu împotriva tiraniei majorită ții la Mill presupune

schimbarea sistemului electoral, adică trecerea de la sistemul majoritar
la sistemul proporțional.
• 
•  
 Drepturile omului

Premisa filosofică esențială a statului liberal ca stat în car

puterea este limitată, o constituie doctrina drepturilor omului.

Toți oamenii, de la natură, indiferent de voința lor au anumite

drepturi fundamentale pe care nimeni nu le poate încălca:
dreptul al viață, la libertate, la siguranța persoanei și a
bunurilor, și la fericire.

Statul nu mai este privit din perspectiva suveranită ții ci din ce a

asigurării libertății individuale a supușilor. Fără afirmarea
individualismului nu poate exista liberalismul.
 Națiunea, naționalism și democrație
Identitatea națională este de natură mistică, nu rațională.

Elementele constitutive ale naționalismului:

1. Emotivitatea întreținută ( cultul sacrificiului și al strămoșilor -

flacăra veșnică, ideea predestinări, etica datoriei - datoriile față
de națiune)

2. Cultul pământului natal (apartenența la o matrice - unde

matricea înseamnă, etimologic,… )

3. Valorizarea tradițiilor în raport cu noutatea/modernitatea

(obligația morală de a respecta trecutul este sacrosantă, și face
parte, alături de cultul străbunilor, din arsenalul „trăiri naționale”)

4. Promovarea religiei ca element central al coeziunii

5. Misiunea istorică (apartenența la națiune este un scop exterior

individului)

”
Națiunea, naționalism și democrație

Mersul revoluției în Istoria Românilor

Nicolae Bălcescu

„Revoluția romînă de la 1848 n'a fost un fenomen neregulat,

efemer, fără trecut și viitor, fără alta causa decit voin ța
întîmplătoare a unei minorități sau mișcarea generala
europeană. Revoluția generală fu ocasia, iar nu causa revolu ției
romîne. Causa el se pierde în zilele veacurilor. Uneltitorii el sint
optsprezece veacuri de trude, suferințe și lucrare a poporului
romin asupra lui însuși. Ea fu o fasă, o evoluție istorică,
naturală, neapărată, prevăzuta, a acelei mișcări providen țiale
care tîrește nația romină, împreună cu toată omenirea, pe calea
nemărginită a unei dezvoltări progresive, regulate, către ținta
prea înnaltă ce Dumnezeu ni ascunde și unde el ne așteaptă.”.
Națiunea, naționalism și democrație
Identitatea națională este predestinată

- nu s-ar datora unui accident biologic, nașterea într-o anumită parte

a lumii, ci ar fi un „dar” al „destinului”.

Oamenii sunt predestinați națiunii lor.

•Pentru Mazzini: „Țara este instrumentul unei misiuni pe care
Dumnezeu ne-a dat-o pentru a ne împlini în Umanitate.”

Unicitatea națională, tot la Mazzini:

„Pentru tine, care ai fost născut în Italia, Dumnezeu, ca o favoare
specială, a creat cea mai bine definită țară din Europa”

Deci

•Națiunile au „suflet”
•Națiunile au o „misiune”
Antisemitismul vechi și nou
 Epoca Epoca
Antichitate Ev mediu
modernă contemporană

-3000
476 1492 1815

Tipologia modernă a istoriei

- 8 milioane de ani - 3000 476 1492 1918

Epoca Epoca
Epoca veche Antichitate Ev mediu
modernă contemporană

Preistorie
Istorie

Tipologia contemporană standard a istoriei

Înainte de Christos După Christos

Notă
Anno Domini (anul nașterii lui
Christos) a fost stabilit în 525
de Dionysius Exiguus (născut pe
la 470 în Scythia Minor, adică
Anul 0 (-4) Dobrogea). Studiile recente
demonstrează o eroare de
calcul de 3-4 ani în ce privește
datarea domniei lui Herod)

Tipologia creștină a istoriei

 De la Facerea lumii la
După Christos
Christos

5508

5508 de la 7525 de la
Facerea lumii Facerea lumii, Facerea lumii, și
Adam și Eva nașterea lui 2018 de la
Christos nașterea lui
Christos

Tipologia biblică a istoriei

 Ab Urbe Condita AUC

Urbe Condita
Fondarea Romei
(Stabilită pe 21 aprilie,
astăzi cu 753 de ani
înainte anului zero din
calendarul creștin )

Tipologia romană a istoriei de a fondării Romei

 Sedentarizarea Epoca modernă Epoca
contemporană
Începutul istoriei omului
70.000 î.e.n. 10.000 î.e.n. 1500 era comună 1800 e.c.

Revoluția Revoluția Revoluția Revoluția

cognitivă agricolă științifică industrială

Cronologia lui Yuval Harari din Sapiens

Lucy cea mai veche strămoașă (Lucy
In The Sky With Diamonds

Reconstituirea primei
strămoașe, care a trăit
acum 3,2 milioane de
ani pe teritoriul actual
Etiopiei, realizată la
Muzeul național al
naturii și științei de la
Tokio
Arborele evolutiv al hominizilor
Genomul uman
Despre etnie, rasă și origine. Un exercițiu
privind 6 generații (20x6=120 de ani)

Copil

Părinte Părinte 2
1

Bunic 3 Bunic 4
Bunic 1 Bunic 2

Străbunic7 Străbunic8
Străbunic5 Străbunic6

Străbunic1 Străbunic2 Străbunic3 Străbunic4

Ssb1 Ssb1 Ssb1 Ssb1

3 4 5 8
Ssb1 Ssb1 Ssb1
Ssb9
0 1 2
Ssb3 Ssb4 Ssb5 Ssb6 Ssb7 Ssb8
Ssb1 Ssb2

Sssb Sssb Sssb Sssb Sssb Sssb Sssb Sssb

25 26 27 28 29 30 31 32
Sssb Sssb Sssb Sssb Sssb Sssb Sssb Sssb
17 18 19 20 21 22 23 24
Sssb Sssb Sssb Sssb Sssb Sssb Sssb Sssb Sssb Sssb Sssb Sssb
Sssb Sssb Sssb Sssb 5 6 7 8
1 2 3 4 9 10 11 12 13 14 15 16
Distribuția cromozomului Y în Europa