Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INCIDENȚE, CONTROLUL
CALITĂȚII
Glanda de formă, dimensiuni și compoziție variată
constă din 15- 20 de lobi separați de stroma din țesut
conjunctiv, cu proporție variabilă de țesut adipos.
Fiecare lob se termină cu un duct principal ce se
deschide la mamelon; lobii se formează din unirea
lobulilor drenați de ducte; glanda este separată de
mușchiul pectoral situat posterior prin grăsimea
retromamară.
1. MLO
Conține cel mai mare procent de de țesut
mamar pe un film. Inițial a fost folosită
singură pentru examinarea sânului în procesul
de screening ( 1986 ), iar din anul 1995 se
folosește împreună cu incidența CC ca și
examinări de rutină.
Unghiul de înclinare față de verticală al
casetei este de obicei 45º, variațiile fiind în
funcție de pacient 30-70° ( la pacientele
foarte slabe brațul poate fi poziționat
aproape vertical );
-marginea casetei se orientează paralel cu
pectoralul.
Pacienta este orientată inițial oblic apoi cu fața la
aparat, cu sânul de examinat mai aproape, picioarele
ușor depărtate pentru stabilitate, cu brațul ipsilateral
ridicat, cotul flectat poziționat în spatele casetei;
caseta este ridicată
astfel încât marginea
inferioară a sânului
să fie cu 2- 3 degete
deasupra marginii
inferioare a casetei;
- tehnicianul își plasează mâna pe cutia
toracică și aduce anterior sânul având
policele plasat pe partea mediană și întinde
sânul extern și cranial pentru a facilita
contactul cu caseta, iar pacienta se apleacă
ușor în față pentru a facilita contactul ( ca o
ușoară cifoză ); încă susținând sânul,
comprimând deja țesutul mamar, cu cealaltă
mână se trage umărul în sus și se extinde
axila pentru a include cât mai mult din
prelungirea axilară pe film, apoi cu această
mână se nivelează, întind pliurile
tegumentului.
Tot timpul mușchiul pectoral al pacientei
trebuie menținut relaxat.
Placa de compresie este astfel concepută
încât să se adapteze perfect spațiului
dintre capul humeral și peretele toracic iar
manevrele se fac cu grijă pentru a nu
traumatiza sternul, coastele.
Mâna care susține sânul nu trebuie
retrasă prea repede, altfel sânul va" cădea ";
mamelonul trebuie menținut în profil
perfect, iar pe imagine să se prindă și pliul
inframamar.
Pe o mamografie în incidență MLO
trebuie să se poată identifica axila,
prelungirea axilară țesutul glandular,
mușchiul pectoral ( până la nivelul
mamelonului sau chiar cu 1 cm mai jos de
acesta ), pliul inframamar. Cele două MLO
trebuie să fie simetrice, mușchiul pectoral
să apară ca un V.
Defecte
- lipsa de vizualizare a axilei = caseta a fost poziționată prea
jos
- lipsa vizualizării mușchiului pectoral = pacienta nu s- a
aplecat, nu a extins brațul și umărul
- lipsa unei porțiuni de țesut mamar = asistentul nu a plasat
mâna pe cutia toracică inițial pentru a tracționa întreaga
glandă
- lipsa porțiunilor inferioare = picioarele nu au fost aliniate cu
restul corpului / asistentul a îndepărtat prea repede mâna /
caseta a fost poziționată prea sus
- mamelonul nu apare în profil = corpul
pacientei nu a fost paralel cu caseta
- penetrare slabă = compresie insuficientă
- expunere incorectă = centrare incorectă
pliuri ale tegumentului
2. CC
t
Defecte
- nevizualizarea tuturor regiunilor sânului =
pacienta plasată prea departe de casetă
- mamelonul nu este în profil = pacienta a
fost plasată prea oblic / mâna este ridicată
prea mult
3E. Proiecția pentru prelungirea axilară