INJECTIA INTRAMUSCULARA

DEFINITIE:
 Injecţia intramusculară este manevra terapeutica prin care substantele medicamentoase in stare lichidă
sunt introduse in organism prin intermediul unui ac ce traversează muşchii voluminoşi in zone lipsite
de vase, nervi, trunchiuri nervoase.

SCOP
 TERAPEUTIC- vindecare, simptomatic,
 PREVENTIV - prevenţia primară a unor afecţiuni infecto-contagioase: administrarea I.M. a unor
vaccinuri

MEDICAMENTE ADMINISTRATE
 Se pot injecta i.m. substanţe uleioase şi soluţii izotone sau soluţii coloidale cu densitate mare, cu
acţiune rapida sau cu efect prelungit (preparate retard) - antibiotice, vaccinuri, terapii hormonale,
corticosteroizi, antiinflamatorii, etc.

ABSORBTIA
 Rata de absorbție este determinată de doi factori:
1- solubilitatea în apă a medicamentului
2- fluxului sanguin la nivelul locului de injectare.
 Medicamente care sunt foarte solubile în apă vor fi absorbite rapid în decurs de 5 până la 30 de
minute, în timp ce medicamentele care sunt slab solubile, vor fi absorbite intr-un timp de peste 30 de
minute (Lehne 2013).

AVANTAJE
 Absorbția rapidă și uniformă a medicamentului, în special a soluțiilor apoase. Prin vascularizatia sa
bogatã, muschiul asigurã o absorbtie mai rapidã a substantei injectate comparativ cu cel pe cale orală
și subcutanată. Are o eficacitate comparabila cu administrarea intravenoasă a medicamentelor
 Ocolește pasajul hepatic.
 Evită factorii gastrici care influenteaza absorbția medicamentelor pe cale digestiva
 Se poate administra un volum mare de medicament în comparație cu calea subcutanată
 Permite administrarea de medicamente atunci când pacientul nu poate primi medicaţie orală (cu
patologii digestive sau inconstienti), când este prea iritantă gastric.

1
 Prin inervatia senzitivã mai putin dezvoltatã produce o durere mai mica la distensie, ceea ce permite,
injectarea de substante uleioase iritante, putin solubile, suspensii, preparate depozit, ce sunt absorbite
lent, pe o perioadă lungă de timp.

DEZAVANTAJE
 Pentru administrarea medicamentului pe cale IM este nevoie de o persoană instruită
 Volumul administrat nu este foarte mare comparativ cu injectia intravenoasa (max. 5 ml)

CONTRAINDICAŢII ALE I. IM
 Reacţii inflamatorii / infecţii locale: se alege altă regiune pentru injectare
 Stare de Şoc: este inutilă administrarea i.m. a medicaţiei în şoc, deoarece suferinţa microcirculaţiei
care defineşte reacţia de şoc împiedică absorbţia medicaţiei injectate i.m.
 Tulburările de coagulare (coagulopatii sau terapia anticoagulantă care induce tulburări de
coagulare) → hematom la locul de injectare;
 Suspiciunea de IMA (Infarct Miocardic Acut) deoarece abordul muscular (leziunea provocată de
înţepătură la nivelul muşchiului) modifică în sensul creşterii enzimele musculare CK (creatinkinaza),
enzima crescuta şi în IMA (falsifică astfel rezultatele diagnosticului de laborator al infarctului, care se
pune şi pe baza valorilor acestor enzime); în plus, în cazul în care s-ar dori administrarea de
fibrinolitice pentru tratamentul infarctului, la locul puncţiei musculare s-ar forma un hematom masiv
prin tulburările de coagulare induse de medicaţia fibrinolitică
 Vaccinare antipoliomielitică cu virus atenuat (produsul cu administrare orală) în ultima lună (după
vaccinare antipoliomielitică se contraindică injecţiile intramusculare timp de 30 zile – risc de leziuni
neurologice)
 Atrofia musculară asociată – duce la întârzierea absorbției medicamentelor și crește riscul de
complicații neurovasculare.

LOCURILE DE ELECTIE ALE INJECTIEI INTRAMUSCULARE

Există mai multe locuri de injectare intramusculara, cu avantaje și dezavantaje diferite.

2
 ZONA DELTOIDĂ - in muschiul deltoid.
 ZONA GLUTEALA SAU FESIERA:
- Zona dorsogluteala prin injectarea in mușchiul gluteus maximus.
- Zona ventrogluteala este o opțiune mai sigură, care accesează mușchiul gluteus medius.
 ZONA EXTERNĂ A COAPSEI, in treimea mijlocie –muschiul Vastus Lateralis.

1.ZONA DELTOIDA - FAŢA EXTERNĂ A BRAŢULUI

Descriere
 Mușchiul deltoid (Musculus deltoideus) este un mușchi așezat în regiunea umărului, fiind situat
imediat sub piele. Este cel mai superficial și mai voluminos dintre mușchii umărului. Are formă
triunghiulară, cu baza în sus și vârful în jos, și acoperă articulația scapulohumerală anterior, posterior,
superior și lateral.
Repere loc de injectare
 Ca sa să se poata determina locația exactă a injecție, umărul trebuie să fie complet expus si bratul
relaxat.
 Zona sigură pentru injectare este în general definită ca ,,aproximativ trei degete sub articulația
umărului” - la 2,5 - 5 cm sub nivelul procesului acromial - capatul umarului, in sectiunea din
mijloc. Se formeaza un triunghi imaginar cu varful in jos, in interiorul caruia se face I. I.M.

3
 Medicamente injectate in muschiul deltoid
 Acest muschi este cu prioritate pentru vaccinări.
Cantitatea injectata:
Dimensiunea sa relativ mică limitează volumul care poate fi injectat:
 Adult 0,5 la 2ml,
 Copii: de la 3 ani, max. 1 ml .
Dimensiuni seringi si ace
 in functie de greutatea pacientului si varsta
 seringi 1ml -2 ml ac grosime si lungime
 greutate adulți < 60 kg 25 G 16 mm
 greutatea normală 22-21 G 30-40 mm
 greutate > 90 kg 21 G 40 mm

2. REGIUNEA GLUTEALA SAU FESIERA

Descriere:
 Regiunea fesieră, sau gluteală, se găseşte în
partea posterioară a pelvisului.
 Gluteus maximus sau fesierul mare
impreuna cu gluteus medius și minimus
sunt cunoscuti ca si mușchii gluteali sau
fesieri.

Repere loc de injectare

1.ZONA DORSOGLUTEALA
 Injectarea in gluteul mare (maximus) - care este cel mai mare și mai superficial dintre cei
trei mușchi gluteali.
 Prezența nervilor și a vaselor sanguine majore în acest loc, incluzând nervul sciatic, artera si vena
gluteală superioară necesita atentie mare in stabilirea locului correct de injectare.
 Mușchiul dorsogluteal nu este utilizat pentru copiii mai mici de 2-3 ani, deoarece nu este dezvoltat
complet.
 Locul injectiei trebuie identificat cu atentie si se poate stabili in doua moduri: In ambele situatii
pacientul trebuie culcat in decubit ventral cu degetele de la picioare îndreptate spre interior - permite
relaxarea mușchilor fesieri, reducand durerea.

4
1.Locul injectiei IM rezultă din intretăierea unei linii orizontale, care trece prin marginea
superioară a marelui trohanter, pană deasupra şanţului interfesier, cu alta vertical perpendiculară pe
mijlocul celei orizontale – zona indicata IM este CADRANUL SUPERO-EXTERN FESIER

o
o
o
o
o
o

o
o

Aces loc si-a pierdut din recomandare in ultimul timp,

deoarece prezinta risc mare de lezare a nervului sciatic si
artera gluteală.
o Aceasta zona prezinta un strat mai gros de grăsime astfel
riscul involuntar de injecție subcutanată este destul de
ridicat.
o O adaptare recentă a acestei abordări este 'Double
Cross'- Cruce dubla- face injectarea in acest muschi mai
putin riscanta. In cadranul supero extern de deseneaza o
cruce iar locul indicat va fi CADRANUL SUPERO-EXTERN AL DUBLEI CRUCI.

2).Locul injectiei IM rezultă tragând o linie imaginara între articulatia sacro-iliaca si

trohanterul mare. Se delimiteaza portiunea situata superioar si lateral (extern) fata de aceasta linie –
muschiul gluteus medius si maximus. Nerespectarea acestei regiuni poate duce la lezarea nervului
sciatic.

5
 Cantitate de solutie medicamentoasa injectata :
 Copii: 2 ml maxim; Mușchiul dorsogluteal nu este utilizat pentru copiii mai mici de 2-3 ani,
deoarece nu este dezvoltat complet
 Adulți:5 ml maxim.
Dimensiuni ace si seringi
Seringi de 1ml, 2ml, 5 ml
 La o greutate <60 kg: ace 22-21 G 30-40 mm
 La o greutate normală ace 21-20 G 55 mm
 La o greutatea > 90 kg: ace 20 G 55 mm

2.REGIUNEA VENTROGLUTEALA
Descriere
 Introducerea medicamentelor prin injectarea muschilor gluteus medius si gluteus minimus.
 Zona este considerata mult mai sigura fiind lipsita de nervi și vase de sânge mari și are un strat mai
subtire de grăsime comparativ cu zona dorsogluteala - astfel riscul involuntar de injecție subcutanată
este mai scazut.
 Acest loc este sigur atât la adulți cat si la copii mai mari de 7 luni.

Repere loc de injectare

 Pacientul este asezat in decubit lateral cu genunchii ușor
îndoiți - ajută la relaxarea mușchilor și permite evidentierea
marelui trahanter trohanter.
 Este nevoie de una din maini pentru a stabili locul de
injectare. Dacă pacientul se află pe partea dreaptă, se va
folosi mâna dreaptă pentru a găsi reperele. Dacă pacientul
se află pe partea stanga, se va folosi mâna stanga pentru a
găsi reperele.
 Se identifica trochanterul si creasta anterioară iliacă.
 Se aseaza mâna cu eminenta tenara (masa musculara
voluminoasa formata de muschii policelui) pe trohanterul
mare, cu degetul mare indreptat spre abdomenul
pacientului, indexul pe spina iliaca antero-superioara si
mediusul larg deschis pe creasta iliaca, făcând un "V".
Spatiul delimitat între degetele 2 si 3 corespunde locului
injectiei. Aceasta va intra în muschii gluteus medius și
minimus.

6
 Cantitatea injectată:
 Copii: mai mici de 2 ani: 1 ml, peste 3 ani: 2 ml
 Adolescenti: 2 - 3 ml
 Adulti: in functie de greutate: 2 ml - 5 ml
Dimensiuni seringi si ace
Seringi 1-5ml
 Adult - ace de 22-21 G 30 mm - 40 mm,
 Persoane supraponderale G - 50 mm

3.FAŢA EXTERNĂ A COAPSEI, IN TREIMEA MIJLOCIE EXTERNA

Descriere
 Vastus Lateralis este un mușchi situat pe partea
anterioară a coapsei, latero-extern și se extinde de
la lățimea unei mâini deasupra genunchiului până la
lățimea unei mâini sub trohanterul mare.
 Vastus Lateralis este, de obicei, bine dezvoltat, atât
la adulți cat si la copii.
 Nu există vase de sânge și nervi mari în aceasta
regiune.
 Muschiul este folosit ca loc primar pentru copiii
mai mici de 3 ani

7
 Repere in stabilirea locului de electie

 1.Se împarte coapsa în treimi pe

orizontală si vericala. Se vor forma 9
pătrate. Locul pentru injectare este in
pătratul mijlociu exterior. - TREIMEA
MIJLOCIE ANTERO-EXTERNA A
MUSCHIULUI.

2. Se masoara un lat de palma sub trohanterul mare si un lat de palma deaspura rotulei. Ne
imaginam pe partea latero-externa a coapsei un dreptunghi marginit de linia mediana a coapsei si de o
linie laterala care uneste trohanterul mare si condilul lateral al femurului. Locul preferat al injectiei
este la intersectia diagonalelor dreptunghiului delimitat mai sus.

Indicatii
 Acesta este locul preferat pentru injecții intramusculare la copiii intre 0-3 ani (mușchii fesieri sunt
încă slabi reprezentati la sugari, înainte de a incepe sa mearga.)
 Poate fi folosit si la adulti

8
 Pacienții care practică autoadministrarea de preparate injectabile intramusculare (este usor accesibil).
Exista însa riscul lezarii nervului femural sau al atrofiei muscular datorate excesului

Cantitatea injectată:
 prematuri si < 2500g: 1 ml,
 copii: 2 ml
 adolescenti-adulti: 3 până la 5 ml.
Absorbția
 Absorbtia medicamentelor din regiunea coapsei este mai lentă decât din braț, dar mai rapidă decât din
fese, facilitând astfel o mai bună concentrație serică a medicamentului decât este posibilă cu mușchii
gluteali.
Dimensiuni ace si seringi ace:
seringi- 1-5 ml
ace
 greutate <60 kg: ace 25 G, 16 mm
 greutate normală 22-21 G, 30-40 mm
 greutate > 90 kg: 21 G, 40 mm

TEHNICA INJECTIEI INTRAMUSCULARE

PREGĂTIREA MATERIALELOR
Tavă medicală/cărucior
 Fiolă sau flaconul cu medicamentul prescris
 Prescripţia medicala sau F.O.
 Seringi şi ace sterile: mărimea depinde de cantitatea de medicament prescris şi de caracteristicile
anatomice ale pacientului.
 Comprese sau tampoane cu alcool
 solutie dezinfectanta pentru maini
 Mănuşi de cauciuc
 pile, tavita renala
 Recipiente pentru colectarea deşeurilor

PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
 Se intervieveaza pacientul pentru a identifica un potenţial alergic
 Se intreba femeile despre posibilitatea unei sarcinii actuale
 Se informeaza şi se explica pacientului procedura, scopul injecţiei, efectele dorite şi nedorite, orarul
de administrare dacă este cazul.
 Se obţine consimţământul informat
b) FIZICĂ:
 Se asigura intimitatea pacientului
 Se stabileste locul de elecţie si se pozitioneaza pacientul in functie de acesta
 In zona ventro si dorso gluteala - decubit lateral sau ventral
 In muşchiul deltoid (mai frecvent indicat în cazul administrării vaccinurilor): pacientul se
poziţionează cu mâna în şold sezand sau in ortostatism
 Se asigura că zona nu este contractată şi nu prezintă noduli, edem, leziuni, nu este dureroasa
 Se evalueaza pacientul pentru toți factorii care pot contraindica o injecție IM.
9
 Se educa pacientul sa stea nemiscat in timpul efectuarii injectiei.

EFECTUAREA PROCEDURII:
 Se verifica prescripţia medicala, se identifica pacientul si se pregatesc materialele;
 Se spăla mâinile si se dezinfecteaza;
 Se pregateste seringa:
- Se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor, data de expirare a sterilității, calitatea
medicamentelor care trebuiesc administrate;
- Se incarca cu substanta medicamentoasa, se elimina bulele de aer din seringă si se schimba acul
 Se dezinfecteaza mainile si se pun manusi de unica folosinta;
 Se aseaza pacientul in pozitia corespunzatoare in functie de locul ales;
 Se verifica locul pentru semne de edem, infecție sau leziuni ale pielii.
 Se dezinfecteaza larg zona aleasă prin miscari circulare si se pastreaza tamponul in mana
nondominanta sub degetele mic si inelar.
 Se indepărteaza capacul de la ac prin tracţiune
 Se informeaza pacientul că urmeaza să se efectueze procedura. Se pot utiliza tehnici de distragere și
relaxare pentru a reduce durerea, dacă este necesar.
 Se tine corpul seringii ferm între degetul mare și degetul arătător al mâinii dominante
 Cu mâna non-dominantă, se ține pielea în jurul locului de injectare între police şi index
 Se introduce rapid acul în ţesutul muscular, în unghi de 90° ţinând seringa în mâna dominantă între
police şi celelalte degete ((Toate injecțiile intramusculare sunt inserate la un unghi de 90 de grade în
stratul muscular sub piele.)

 Se fixeaza amboul acului cu mâna nedominantă şi se prinde partea externă a pistonului cu mâna
dominantă
 Se aspira lent, trăgând pistonul înapoi pentru a verifica dacă acul este într-un vas de sânge- Dacă în
seringă apare sânge, nu se administreaza medicamentul; se scoate acul si se relia procedura utilizand
alt medicament si injectand in alt loc.
 Daca nu s-a aspirat sange se injecteaza lent soluţia medicamentoasă: 10 sec. pentru fiecare ml de
soluţie- acest lucru ajută la absorbția medicamentului și reduce durerea. Dupa injectare se poate
aștepta 10 secunde pentru a permite medicamentului să difuzeze în țesut.
 Se pune tamponul chiar deasupra locului de injectare si se indepărteaza acul în acelasi unghi, cu o
mișcare rapidă, spre exterior, fixand amboul acului
 Se maseaza locul injecţiei cu un tampon cu alcool (daca nu exista alte indicatii), exercitând o uşoară
presiune pentru a activa circulaţia, favorizând resorbţia
 Se plaseaza un bandaj adeziv peste locul injectării pentru a proteja hainele de petele de sânge posibile
și pentru a proteja locul de injectare de posibila infecție.

10
 ATENȚIE:
 Nerespectarea aspirării la sânge înainte de injectare poate duce la administrarea de medicamente într-
un vas de sânge, care ar pune în pericol viața pacientului. Acest lucru se datorează faptului că întreaga
cantitate este disponibilă instantaneu organismului de a o utiliza.

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
 Se ajuta pacientul să se îmbrace şi să adopte o poziţie comodă, rămânând în repaos fizic 5-10 minute
 Se monitorizeaza pacientul pentru orice efect al medicamentului prescris și orice problemă la locul
injectării.
 Se incurajeaza pacientul sa se plimbe pentru a facilita absorbtia medicamentului; dacă pacientul este
imobilizat la pat, după injectare va fi ajutat să facă exerciţii pasive şi active în pat, pentru a facilita
absorbţia;

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

 Se arunca materialele folosite în containere speciale confonn PU, acul se aruncă necapişonat
 Se spăla mâinile după îndepărtarea mănuşilor

NOTAREA PROCEDURII
 Se noteaza procedura în planul de îngrijire şi în fişa de proceduri : Nume, prenume, substanţă
administrată, doză, data şi ora administrării

EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII

Rezultate aşteptate/dorite:
 Medicamentul este injectat lent în zona selectată, când nu se aspiră sânge
 Pacientul prezintă un răspuns terapeutic la medicamentul administrat; faciesul este relaxat,
comportamentul liniştit
Rezultate nedorite /Ce se face? (Incidente sau accidente)
1.Acul înţeapă un vas de sânge atunci când este introdus în ţesut, poate aparea hematomul
 se înţeapă în alt loc.Atentie la pacientii cu tulburari de coagulare!
2.Acul lezeaza osul în cazul pacientului denutrit, casectic
 se recomandă în astfel de situaţii folosirea unor ace mai scurte pentru a preveni lezarea osului
si riscul ruperii acului
3. Infiltraţia dureroasă a regiunii (ţine de tehnică, reactivitatea personală a pacientului şi de natura
substanţei de injectat; mai frecventă în cazul tratamentelor injectabile de lungă durată)
 se previne prin alternarea regiunilor unde se practică injectarea şi prin masajul local după
injectare, care împiedică refluarea substanţelor injectate în hipoderm şi derm, nu se
administreaza 5ml in acelasi loc, Se aplică comprese reci sau gheaţă
4.Paralizie prin înţeparea nervului sciatic sau nervului femural;
 se recomandă respectarea locului pentru injectare
5.Durere violentă – prin atingerea nervului sciatic sau a unei terminaţii nervoase
 se retrage acul şi se schimbă locul injecţiei.
6.Durerea în momentul injectării substanţei medicamentoase: cel mai frecvent durerea apare la
injectarea rapidă, care duce la deformarea rapidă a fibrelor musculare din jurul bizoului acului
 se introduce lent solutia medicamentoasa , nu se depaseste volumul maxim de injectare.
8.Embolie grasoasa prin injectarea într-un vas de sânge a soluţiei uleioase
 se anunţă medical, Se intervine de urgenţă conform protocolului
9. Ruperea acului în cursul manevrelor efectuate brutal sau în cazul pacienţilor agitaţi.
 extragerea se va face manual sau chirurgical
 se previne prin folosirea unor ace adaptate la masa musculară si manevre blande

11
 10. Noduli prin injectarea unor soluţii care precipită sau a unui amestec de soluţii incompatibile;
 se administreaza fiecare medicament separate, se evita amestecarea lor, se respecta locul de
electie
11. Iritaţie periostală – injectarea medicamentului în apropierea osului.
 alegerea necorespunzătoare a acului (ac prea lung) cu introducerea acului până în vecinătatea
periostului (os iliac, femur sau humerus) determină periostite (reacţie inflamatorie periostică)
12. Transmiterea de boli infecto-contagioase sau infecţii generale – prin refolosirea seringilor şi
acelor.
 se respecta regulile de asepsie si antisepsie
13.Necroză aseptică locală Alegerea necorespunzătoare a acului (ac prea scurt) cu injectarea în
hipoderm (acul nu depăşeşte stratul adipos) a medicaţiei
 se alege acul corect si se respecta locul de injectare
14.Flegmon prin nerespectarea regulilor de asepsie şi antisepsie.
 se respecta regulili de asepsie si nu se administreaza injectia în zonele inflamate, cu infectii
locale sau cicatrici.
ATENTIE!!
 Dacă trebuie administrat peste 5 ml, medicamentul trebuie împărțit în 2 doze și injectat în locuri
separate;
 Alternarea locurilor injectării este importantă pentru confortul pacientului, pentru prevenirea
traumelor asupra ţesutului şi facilitarea absorbţiei;


hematom postinjectional abces postinjectional

necroza postinjectionala
12
 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ DUPĂ
MEDODA „Z”

Definitie:
Metoda Z-track este un tip de tehnică de injectare IM utilizată pentru a preveni scurgerea
medicamentului în țesutul subcutanat (sub piele), ajuta la mentinerea medicamentului in muschi.
Este o tehnica în care (prin alunecarea planului cutanat si subcutanat pe cel muscular) traiectul acului
ia forma literei Z;

Scop
 Introducerea de medicamente în țesutul muscular fara a permite scurgerea înapoi în stratul de țesut
subcutanat.
 Se foloseste pentru administrarea substantelor iritante sau care produc colorarea tesutului subcutanat (
fier). Substanta ramane in muschi, manevra este mai putin durereoasa si dozarea este completa.
 Poate fi utilizata si la pacientii vârstnici, cu masa musculara redusa deoarece ajuta substanta sa
ramana in tesutul muscular.

Zonele de injectare
Injecțiile IM Z- pot fi efectuate în orice loc de injectare intramusculară, dar coapsele și fesele sunt
cele mai frecvente locuri.

Efectuarea procedurii
Tehnica trebuie facuta cu atentie, deoarece scurgerea accidentala de substanta in tesutul subcutanat
poate produce atat disconfort pacientului, cat si patarea permanenta a tesutului.
 se confirma identitatea pacientului si se verifică prescriptia medicala
 se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor, data de expirare a sterilității
 se spala mainile si se dezinfecteaza
 se pregateste seringa cu medicamentul de administrat
 se dezinfecteaza mainile si se pun manusile
 se pozitioneaza pacientul expunandu-i zona gluteala-(decubit dorsal sau decubit lateral relaxat);
 se dezinfecteaza zona ( cadranul supero-lateral al fesei) cu pad alcoolizat si se lasa sa se usuce
tegumentul
 se trage pielea in lateral , indepartand-o de locul ales pentru injectie
 se introduce acul ( ca la injectia intramusculara simpla , descrisa mai sus) la un unghi de 90 de grade
 se fixeaza seringa cu mana nondominanta fara a da drumul la tegument
 se aspira pentru a verifica daca vine sange.; daca vine sange se va retrage acul si se va relua tehnica
 daca nu vine sange se injecteaza substanta lent
 se asteapta inca 10 secunde dupa terminarea injectarii , inainte de a scoate acul
 se elibereaza pielea care a fost trasa pentru a acoperi traiectul facut de ac
 NU SE MASEAZA LOCUL deoarece poate favoriza patrunderea substantei iritante in tesutul
subcutanat;
 se colectează materialele folosite în containere speciale;
 se verifică după 1-2 ore locul injectării;
 se spală mâinile;
 se notează procedura în Fişa cu proceduri a pacientului.

NOTA
13
 unii specialisti sunt de parere sa se pastreze in seringa o cantitate mica de aer care va fi injectata dupa
terminarea substantei. Acest lucru ajuta la prevenirea scurgerii de substanta din ac in tesutul
subcutanat atunci cand acesta este retras (Tehnica de blocare cu aer)

Incidente / accidente ca la injectia intramusculara clasica. Cele mai frecvente sunt:

 Durere prin atingerea nervului sciatic
 Paralizie prin lezarea nervului sciatic
 Hematom prin lezarea unui vas
 Ruperea acului
 Embolie si deces prin injectarea intr-un vas de sange a solutiilor uleioase
 Infectii locale in cazul nerespectarii regulilor de asepsie si antisepsie.

14
15