Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Învățarea În Contextul Psihologiei Educației
Învățarea În Contextul Psihologiei Educației
ÎNVĂȚAREA
ÎN CONTEXTUL
PSIHOLOGIEI EDUCAȚIEI Buda Anna Maria
Floricel Rareș
Maier Alexandru
Luscan Iasmina
Olariu Ramona - Teodora
CUPRINS:
1. Conceptul de învățare;
2. Învățarea școlară, caracteristici,
modele reprezentative, factori;
3. Învățarea tradițională;
4. Învățarea Waldov;
5. Conceptul de învățare
autonomă. Cum se mai poate face
învățarea. Formele învățării.
3
1. Conceptul de învățare
În sens larg, învăţarea este definită ca un proces de însuşire de
cunoştinţe sau deprinderi prin practică, educaţie sau experienţă, această
accepţiune fiind utilizată în cadrulmai multor discipline, inclusiv în
psihologia educaţiei.
“
Identificăm două forme ale învăţării:
- învăţarea spontană, neorganizată pe
care o întâlnim în familie, în grupurile de
joacă, în timpul exercitării profesiunii, ea
fiind denumită şi învăţare socială;
- învăţarea sistematică care
este realizată în cadrul şcolii, ori în cadrul
diferitelor stagii de instruire, calificare.
6
Factori interni:
1. Factori biologici, condiții biofizice, în categoria acestora intrând: vârsta,
starea de sănătate, dezvoltarea mecanismelor neurodinamice ale învățării, somnul
și bioritmul intelectual.
2. Factori psihologici, condiții psihoindividuale (factori cognitivi și
noncognitivi), cu referire la procesele psihice, cognitive, afective, caracteristicile
dezvoltării atenției si capacității de comunicare, motivația si gradul ei de
intensitate, prezența sau absența unor aptitudini, voința, stilul de învățare,
interesele de cunoaștere și cele profesionale, nivelul de cultură generală.
.
11
Factori externi:
1. Factori pedagogici, socio- organizaționali,
structurarea sistemului de cerințe, aspecte ale
proceselor de comunicare-codificare a
mesajului didactic, caracteristici ale clasei, calitatea
instruirii anterioare si gradul de posesie a cunostințelor
prevăzute de programă, la nivelul clasei cu care se ucrează sau la care
ne raportăm; competența reală a profesorului, factorii săi de personalitate,
angajarea sa în activitatea cu elevii, aspecte legate de logica didactică, care
trebuie să fie cât mai apropiată de logica științei, factori la care putem adaugă pe
aceia ce țin de igiena clasei și a școlii, de atmosfera din scoală, de colaborarea
dintre profesorii clasei, elemente de ergonomie scolară și de timp.
2. Factori culturali, cu referire la factorii familiali, la mediul cultural din care
provin părinții, aspecte definitorii ale comunității locale, cartierul din care provin
elevii, regimul alimentar, viața culturală a familiei.
12
3. Învățarea tradițională
Structura educației tradiționale se bazează pe producția de
masă, axându-se pe învățarea elevilor într-o manieră fixă, rigidă, cu
pretenția ca aceștia să se adapteze sistemului. Principala metodă de
educare a gândirii în învăţământul tradiţional o constituie
expunerea profesorului, completată
cu studiul individual al elevului.
Modelul tradițional de predare presupune ca
elevii să primească informații și să le
redea ulterior cât mai fidel.
13
Metodele tradiţionale au următoarele caracteristici:
- pun accentul pe însuşirea conţinutului, vizând, în principal, latura
informativă a educaţiei;
- sunt centrate pe activitatea de predare a profesorului, elevul fiind
văzut ca un obiect al instruirii, așadar comunicarea este unidirecțională;
- sunt predominant comunicative,;
- sunt orientate, în principal, spre produsul final, evaluarea fiind de
fapt o reproducere a cunoștințelor; au un caracter formal şi stimulează
competiția;
- stimulează motivaţia extrinsecă pentru învăţare; relaţia profesor-elev
este autocratică, disciplina şcolară fiind impusă.
14
4. Învățarea Waldov
Pedagogia Waldorf este o formă de învățământ bazată pe
metode antroposofice de predare și educare. Pedagogia Waldorf
urmărește să dezvolte personalitatea copilului în
ansamblul ei și să își orienteze oferta de predare în
funcție de particularităților diferitelor
trepte de vârstă ale copiilor și de cerințele acestor trepte.
Ea nu este orientată spre oferirea unei anumite pregătiri
profesionale înguste sau a unei specializări.
15
Prima școală Waldorf a fost întemeiată în 1919 în Stuttgart,
Germania, și a fost condusă de un colectiv de dascăli pregătiți de
Rudolf Steiner, finanțată de către adeptul său Emil Molt, proprietarul
fabricii de tutun Waldorf din Stuttgart, pentru copiii angajaților fabricii
sale. Aceasta a avut 8 clase și 12 pedagogi. La patru ani distanță de la
înființarea primei școlii Waldorf, această pedagogie părăsește hotarele
Germaniei și ajunge în Olanda, Marea Britanie, Elveția, Norvegia,
Portugalia, Ungaria. Astfel, în primii șapte ani pedagogia Waldorf se
transformă într-o mișcare internațională care cuprindea 11 școli în 7 țări
de pe continentul european.
Prima grădiniță Waldorf a fost înființată în 1921, apoi s-a
dezvoltat paralel cu școlile. În 1978 erau 240 de grădinițe, iar în
prezent în jur de 1706.
Metodica școlilor Waldorf este bazată
pe o serie de noțiuni despre dezvoltarea
omului în domeniile trupesc, sufletesc și
spiritual, ce sunt menite să îi ofere
dascălului înțelegere pentru ființa lăuntrică
a copilului. Acestea rămân însă numai
metode de lucru și nu devin conținuturi
propriu-zise de predare. De pildă, se
consideră că fiecare copil parcurge o
dezvoltare în septenarii (perioade de câte 7
ani) și în funcție de caracteristicile acestora
se stabilesc unele aspecte ale desfășurării
educației.
17
Principalele fundamente și caracteristici ale pedagogiei Waldorf sunt:
1. Vizează transformarea ființei omenești, dezvoltarea sa și crearea unei relații
între individ și lumea înconjurătoare, vizând integrarea sa în viața socială;
2. În curriculum-ul Waldorf un loc important îl ocupă artele, lucrul manual,
care oferă elevilor un contact cu diverse materiale și nenumărate activități de
bază ale omului (sculptură, modelare, pictură etc.), la acestea se adaugă limbajul,
istoria, geografia, matematica etc.;
3. Elevii reprezintă scopul și rațiunea existenței școlilor Waldorf, aceștia sunt
considerați individualități și acceptați fără nicio prejudecată socială;
4. Unitatea o reprezintă clasa, iar în cazul școlii Waldorf copiii nu sunt lăsați
repetenți, considerându-se ca acest fapt are consecințe dezastroase asupra
dezvoltării armonioase a copilului;
18
5. Relația elev- profesor are un rol esențial;
6. Activitatea pedagogică are o caracteristică mai personală,
deoarece profesorul ia mereu legătura cu părinții copiilor referitor la
activitățile copiilor, în vederea îmbunătățirii actului didactic;
7. Timp de 8 ani profesorul predă mai multe discipline, pentru a
descoperi vocațiile elevilor, practic scopul său nu este o materie, nici
toate materiile, ci clasa, din clasa a IX-a materiile sunt predate de
profesori specialiștii;
8. Profesorul predă materia cu propriile cuvinte, fără a recurge la
cărți, iar elevii își alcătuiesc propriile „cărți”, care conțin esențialul
materiei predate, redate pe baza memoriei;
19
Evaluare în școlile Waldorf nu se bazează pe probe, teste,
extemporale, teze sau examene, ci are în vedere toți factorii ce permit
să fie evaluată personalitatea elevului: scrisul, forma, fantezia, logica,
gândirea. De asemenea, se va lua în considerare efortul real pe care
elevul l-a făcut pentru a atinge un anumit rezultat.
Evaluarea constă într-o caracterizare calitativă, care evidențiază
ceea ce e pozitiv și care critică ceea ce este negativ doar în legătură cu
ceea ce elevul ar fi în stare să realizeze.
În România, învățământul Waldorf funcționează atât ca
învățământ de stat, cât și ca învățământ privat, fiind o alternativă la
sistemul tradițional de învățământ.
În prezent în România există
39 de școli Waldorf, care se
împart în grădinițe, școli primare,
gimnaziale și liceale. Orașele în
care se găsesc școli de tip
Waldorf sunt: Alba Iulia, Baia
Mare, Bistrița, Cluj-Napoca,
Buzău, București și Târgu Mureș
fiind cele mai importante.
21
5. Conceptul de învățare autonomă. Cum se mai
poate face învățarea. Formele învățării.
Învățarea autonomă este un mod de a dobândi cunoștințe, idei sau atitudini
care este produsa independent de către cursant.
Elevul își alege propriile obiective și metode:
În majoritatea tipurilor de învățare, elevii nu pot alege ce cunoștințe doresc
să dobândească sau pentru ce vor să o facă. În unele cazuri, acest lucru se
datorează faptului că obiectivele li se impun din exterior, așa cum se poate
întâmpla, de exemplu, în sistemul educațional formal; iar la alții, învățarea nu
este conștientă.
Cu toate acestea, într-un proces de învățare autonom, individul însuși
trebuie să poată alege ceea ce vrea să învețe și să stabilească obiective specifice
legate de acesta. În acest fel, atunci când este promovată învățarea autonomă,
fiecare persoană va dobândi cunoștințe diferite pe baza intereselor și abilităților
sale.
22
Generează o motivație intrinsecă mai mare:
Unul dintre factorii care influențează toate tipurile de învățare este
motivația. Când o persoană dorește să învețe, rezultatele sale vor fi mai bune și
procesul va fi mai ușor.
Cercetările în acest sens arată că învățarea autonomă este una dintre cele
care măresc cel mai mult motivația elevilor.
Într-un proces de învățare reglementat, în care atât obiectivele, cât și
metoda și ritmul de studiu sunt impuse din exterior, elevii au în general mari
dificultăți în dorința de a dobândi noi cunoștințe. Din această cauză, ele tind să
depindă de întăriri externe, cum ar fi calificativele bune.
Dimpotrivă, atunci când un student decide să învețe ceva în mod autonom,
o face pentru că motivația sa intrinsecă este foarte mare. Din acest motiv, vă va fi
mai ușor să dobândiți noi cunoștințe rapid și vă veți simți mai puțin frustrat și
mai vesel pe tot parcursul procesului.
23
Pune responsabilitatea asupra elevului:
În majoritatea abordărilor educaționale tradiționale, profesorii sau mentorii
sunt responsabili de o bună învățare. Aceștia pot lua rolul de transmițătoare de
informații, experți sau mentori, care oferă studenților toate cunoștințele pe care
trebuie să le internalizeze.
În învățarea autonomă, în schimb, studenții sunt cei care joacă cel mai
important rol. Întregul proces de dobândire a unor idei, date sau abilități noi
depinde de ele. Profesorul, spre deosebire de restul tipurilor, se limitează să ajute
elevii atunci când solicită acest lucru, trecând la un nivel mai secundar.
BIBLIOGRAFIE!
-
https://ro.wikipedia.org/wiki/Pedagogie_Waldorf?fbclid=IwAR3gUx4WqviviTJUk92bKDKx-Dusf6pb
ddjgFGGl-T87tx_2SBed_v4TUrM
;
-
http://waldorf.ro/pedagogia-waldorf/?fbclid=IwAR1OVYiI4xWg6kSDpPT8PbTSlsFMEQeDGVntsF7
LJ1qXR_2hhsRT37rj1fY
;
-
https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-din-oradea/psihologia-educatiei/conceptul-de-inv
atare/3169989
;
- https://www.academia.edu/3790999/invatarea_scolara;
- https://www.10plus.ro/ro/blog/article/23;
- https://ro.warbletoncouncil.org/aprendizaje-autonomo-1520;