Problemele profesioniştilor vocali 

 Suprasolicitare vocală
Program eroic
Management inadecvat al timpului
 Abuz vocal sau utilizare necorespunzătoare a vocii
Sindromul Bogart-Bacall
Cântatul în afara limitelor
Selecţie necorespunzătoare a rolurilor
Utilizarea unor voci particulare
Tipatul/strigatul
 Factori de risc din mediu
Poluarea sonoră
Mediu uscat
Amplificare inadecvată
Deshidratarea
Calatoria cu avionul
Alimentaţie necorespunzătoare
 Anxietatea/Panica
Bulimia/Anorexia
Abuzul de substanţe toxice
 Laringita de reflux
 Abuzul de toxice
Tutun
Alcool
Droguri
Betablocante
Stimulante
 Medicamente
Antihistaminice
Corticosteroizi
Antiinfamatoare
Sprayuri topice
 Ingrijire medicală suboptimală
 Sugestii pentru profesioniştii vocali
 “Cum să-ţi salvezi vocea”

1. Evitarea abuzului vocal

 Trebuie să nu faci nimic cu vocea care să determine răguşeală

şi/sau durere în gât
 Evită să ţipi sau să strigi la nivelul la care apare răguşeala
 Evită să cânţi aşa de tare astfel încât să apară răguşeala şi
evită să cânţi în situaţii în care zgomotul te împiedică să-ţi auzi
propria voce
 Când ai o răceală sau o laringită nu încerca să cânţi, ignorând
problema, deoarece aceasta poate duce la leziuni ale CV.
Consultă un medic.
2. Evitarea utilizării necorespunzătoare a vocii

 Fii atent când foloseşti “voci specifice” să nu tensionezi şi

utilizează un suport respirator bun
 Nu încerca să modifici vocea ta “normală” pentru a obţine
anumite efecte; în particular evită să cobori vocea prea mult.
(dacă utilizezi nota cea mai joasă a întinderii tale vocale pentru
conversaţia zilnică, acesta este prea scăzutǎ).
 Evită să abordezi un rol pe care nu poţi să-l faci, nu încerca
roluri care sunt în afară întinderii vocii tale
 Evită să utilizezi fraze prea lungi şi o rată rapidă a vorbirii care
stresează aparatul vocal; un suport respirator adecvat pentru
vocea conversaţională este la fel de important ca în vocea
cântată. (dacă nu şti ce înseamnă aceasta, trebuie să iei în
considerare posibilitatea de a lua lecţii vocale şi/sau se a
consulta un terapist vocal.
 3. Evitarea suprasolicitării vocii

 În medii foarte zgomotoase, ca în avioane, autocare, redu

conversaţia la minimum.
 Examinează-ţi “programul vocal” cu atenţie. Adu-ţi aminte
că nu toate solicitările vocale sunt de aceaşi importanţă.
Evită să-ţi faci un program în care nu e prevăzută odihna
absolut necesară.
 Utilizează amplificarea când este posibil şi este la
dispoziţie, în special pentru repetiţii
 Utilizează tehnici “marking” când este posibil, în special la
repetiţii.
4. Monitorizează locul de muncă şi locuinţa
pentru eventuale probleme

 Evită, dacă este posibil, să evoluezi în mediu cu fum, praf

şi zgomot de fond.

 Utilizează umidificarea în dormitor, în special iarna.

 5. Monitorizează dieta şi stilul de viaţă

 Mănâncă regulat, şi ai în vedere o dietă sănătoasă

 Evită prăjelile şi alte alimente grase
 Evită deshidratarea, datorită efectelor ei adverse pe CV;
bea apă din belşug.
 Evită să mănânci şi să bei, în special alcool, cu 3 ore
înainte de culcare.
 Redu consumul de alimente care conţin cofeină şi sucuri.
 Evită strict fumatul şi consumul de nicotină; dacă deja
fumezi, renunţă.
 Fă exerciţii fizice regulat; exerciţiile de aerobic sunt
recomandate.
 6. Evită medicaţia inutilă

 Nu te trata singur
 Evită medicamentele care produc uscăciune ca
antihistaminicele.
 Evită sprayurile care conţin anestezice.
7. Ia lecţii de voce chiar dacă nu ai avut niciodată o
problemă vocală; acestea cresc eficienţa vocală şi scad
riscul de a apărea probleme vocale.

8. Dacă ai nevoie de un doctor consultă-te cu alţi cântăreţi

pentru a găsi un ORL-ist cu experienţă în tratarea
vocilor.
 Cele mai frecvente probleme ale cântǎreţilor
 
1. Postura inadecvatǎ: alinierea corespunzǎtoare a corpului are o
importanţǎ majorǎ în producerea vocii.
Problemele legate de posturǎ variazǎ de la “colapsul” pieptului şi
cutiei toracice cu “cǎderea” corespunzǎtoare a capului şi
gâtului, la o posturǎ cu hiperextensie şi rigidizare care are drept
rezultat o tensiune crescutǎ la nivelul întregului corp.
O posturǎ eficientǎ implicǎ senzaţii kinestezice, care pot fi
dezvoltate prin studierea disciplinelor fizice ca Hatha yoga şi
tehnica Alexander.
 Cele mai frecvente probleme ale cântǎreţilor

2. Respiraţie slabǎ şi un suport respirator inadecvat: Unii

studenţi începǎtori par sǎ “gâfâie’ dupǎ aer, şi utilizeazǎ o
respiraţia clavicularǎ sau superficialǎ.
Cântǎreţii antrenaţi, pe de altǎ parte, utilizeazǎ în primul rând
un suport respirator diafragmatic. Muşchii inferiori ai
spatelui şi ai abdomenului sunt constant antrenaţi în
combinaţie cu coborârea diafragmului. Când curentul de
aer este folosit pentru fonaţie, trebuie sǎ fie o tensiune
minimǎ în laringe.
Uneori, cu scopul de a creşte intensitatea (proiecţia), un
cântǎreţ bine antrenat poate sǎ susţinǎ prea mult, sau sǎ
împingǎ curentul de aer. Acest efort suplimentar poate
afecta calitatea vocii prin producerea unor armonice
nedorite.
3. Atacul vocal dur sau atacul “suflat”:

Atacul sau “iniţierea vocii” (un termen de preferat pentru

cântǎreţi) apare la momentul iniţierii fonaţiei.
Unii cântǎreţi (posibil în relaţie cu obiceiuri vocale proaste)
utilizeazǎ un atac glotic, care este prea dur (produs cu
prea multǎ tensiune la închiderea CV, hiperadducţie).
Nodulii vocali se dezvoltǎ la cei care utilizeazǎ în mod
obişnuit un atac glotic dur.
Probleme opusǎ este reprezentatǎ de atacul “suflatt”, în care
se eliminǎ aer excesiv anterior fonaţiei. Cu toate cǎ la
nivelul CV, el produce un ton suflat, aceastǎ tehnicǎ
poate fi utilizatǎ pentru corectarea unui atac glotic dur.
4. Slabǎ calitate a tonului: In general se utilizeazǎ numeroşi termeni pentru
descrierea tonului unui cântǎreţ; dintre aceştia cei mai obişnuiţi sunt urmǎtorii:
clar, bogat, rezonant, strǎlucitor…întunecat, slab, suflat şi nazal.
Deşi noţiunea de “sunet bun” este subiectivǎ, în raport cu genul de muzicǎ şi
preferinţele celui care ascultǎ, în general un ton care este “clar” (fǎrǎ zgomot
supraadǎugat) şi “rezonant” (abundent în armonice parţiale) este recunoscut ca
“sǎnǎtos” şi în mod natural el va avea suficientǎ intensitate pentru proiecţie fǎrǎ
amplificare.
Cântǎreţii de operǎ tind sǎ-şi dezvolte aşa-numiţii “formanţi ai cântǎreţilor” (între
2500-3000 Hz) care permit vocilor sǎ penetreze întreagǎ orchestrǎ, chiar în sǎli
foarte mari.
Pentru alte stiluri de muzicǎ, utilizarea amplificǎrii permite cântǎreţului sǎ utilizeze
un ton vocal mai puţin eficient acustic în scopul expresiei artistice. Un ton
suflat, de exemplu, poate fi perceput de ascultǎtori ca “ intim” sau “sexi”, şi
chiar un sunet aspru, ca cel utilizat de Louis Armstrong (voce de benzi) poate
reprezenta o particularitate a cântǎreţului respectiv.
5. Intindere vocalǎ redusǎ, dificultǎţi în tranziţie: Toate vocile
cântate au o întindere vocalǎ optimǎ.Tipic, vocile neantrenate au o
întindere vocalǎ mai redusǎ decât cele antrenate, determinatǎ de lipsa de
dezvolare a registrului.
Termenul de registru este utilizat pentru a descrie o serie de tonuri care sunt
produse prin aceeaşi modalitate de vibraţie a CV, aceeaşi formǎ a glotei
şi faringelui şi a presiunii de aer.Cele mai comune registre sunt: registru
de cap, de piept , falset, etc.
Cântatul necesitǎ tranziţia de la un registru la altul; fiecare din aceste
tranziţii poartǎ numele de “pasaj”. Lipsa de coordonare dintre
musculatura laringianǎ şi suportul respirator are drept consecinţǎ o
“pauzǎ în registru”, sau o evidentǎ schimbare de la o calitate a tonului
la alta.
Indiferent de stilul de cântat, este de preferat o tranziţie “amestecatǎ” sau
linǎ între registre.
6. Lipsa de flexibilitate, agilitate, uşurinţǎ în emisia vocalǎ,
rezistenţǎ: Educaţia vocalǎ tradiţionalǎ în sec 18-19 (bel
canto) punea accent pe flexibilitatea vocalǎ sau agilitate – de
exemplu abilitatea cântǎreţului de a executa rapid scale şi
arpegii.
Tehnicile de virtuozitate impun o excelentǎ abilitate auditivǎ,
coordonarea unei cantitǎţi abundente de aer cu un suport
diafragmatic energetic (uneori perceput ca “ pulsaţii ale
epigastrului”), obţinerea unui ton clar, rezonant.
Utilizarea pasajelor melodice rapide în antrenamentul vocal ajutǎ
la dezvoltarea unei emisii vocale relaxate, care contribuie la
creşterea rezistenţei vocale.
7. Articulare proastǎ: Pronunţia cu tensiune excesivǎ în
obraji, buze, palat, are efect negativ asupra sunetului.
Problemele de articulare apar atunci când cântǎreţii preiau
unele obiceiuri din vocea vorbitǎ în cea cântatǎ.
Durata lungǎ a vocalelor în cânt necesitǎ modificarea pronunţiei; creşterea
deschiderii unor anumite vocale în vocile înalte de sopranǎ sau
prelungirea primei vocale într-un diftong, sunt exemple.
Consoanele retroflexe sau velare (ca americanul “r” sau “l’) necesitǎ
modificarea atentǎ pentru a permite o deschidere faringianǎ suficientǎ
pentru o bunǎ rezonanţǎ şi anticiparea consoanelor nazale “m”,”n”,”ng”
poate avea drept consecinţǎ o rigidizare a palatului moale şi un ton
neplǎcut.
8. Lipsa disciplinei,angajamentului,compleanţei: ca pentru
orice atlet antrenamentul regulat este esenţial pentru o
dezvoltare optimǎ şi pentru performanţǎ. Din pǎcate,
necesitatea unui antrenament disciplinat nu este întotdeauna
clarǎ pentru cântǎreţi.
In plus temperamentul artistic poate contribui la o scǎdere a
complianţei la sfaturile profesorului de canto. Când sfaturile
profesorului sunt contrare pǎrerilor proprii ale cânteţului şi a
obiceiurilor lui de lucru, cântǎreţul are tendinţa de a lucra în
plus, de a “încerca prea greul” în practicǎ.
Regimul de antrenament şi repetiţie al cântǎreţului trebuie sǎ fie
productiv şi acceptabil , atât pentru student, cât şi pentru
profesor.
9. Sǎnǎtatea slabǎ, igiena vocala necorespunzǎtoare şi abuzul
vocal : Mulţi studenţi ignorǎ importanţa unei igiene vocale corespunzǎtoare.
Cerinţele fizice pentru cântat necesitǎ o stare optima de sǎnǎtate, începând cu
exerciţii aerobice, o dietǎ moderatǎ şi evitarea absolutǎ a fumatului.
Studenţii îşi testeazǎ frecvent limitele vocale la petreceri cu alcool şi droguri sau
ţipând la evenimentele sportive sau spectacole.
Mulţi cântǎreţi sunt grijulii cu vocea cântatǎ, dar abuzeazǎ de ea folosind tehnici de
vorbire necorespunzǎtoare (sindromul Bogart-Bacall).
Cântǎreţii care cǎlǎtoresc sunt frecvent confruntaţi cu modificǎri ale orarului de
somn şi ale dietei. (în particular ei trebuie sǎ evite sǎ vorbeascǎ excesiv în
avion unde este atât zgomot excesiv, cât şi aer foarte uscat).
A cânta în sǎli cu atmosferǎ uscatǎ şi praf sau în cluburi în care se fumeazǎ creşte
riscul oboselii vocale şi a infecţiei. O rǎcealǎ minorǎ sau o alergie poate fi
devastatoare la un cântareţ profesionist, care este obligat sǎ cânte cu CV
edemaţiate. O igienǎ vocalǎ corespunzǎtoare, obiceiuri sǎnǎtoase în cursul
cǎlǎtoriilor şi o vigilentǎ protecţie a laringelui este o responsabilitate
importantǎ pentru fiecare cântǎreţ.
10. Imagine proastǎ despre sine (poor self image), lipsa
de încredere: Deşi mulţi cântǎreţi par sǎ aibǎ un “ego
sǎnǎtos” şi pot etala un comportament agresiv care este
cunoscut sub numele de temperament de “prima donǎ”,
uneori aceasta poate fi o mascǎ pentru anxietate şi/sau
insecuritate.
Deşi mici aberaţii – flegmǎ , de exemplu- pot apare chiar la
marii cântǎreţi, ducând la o pierdere de moment a vocii,
cântǎreţii de regulǎ se simt frecvent vulnerabili.
În ciuda neprevǎzutelor care pot apare în timpul cântatului,
cântǎreţul trebuie sǎ câştige încredere în sine prin
apariţii repetate şi creşterea autocunoaşterii.
 Sfaturi de igienă vocală

 Igiena vocalǎ reprezintǎ modalitatea de utilizare şi îngrijire

a vocii umane astfel încât aceasta sǎ se menţinǎ sǎnǎtoasǎ.
 Aceste sugestii au rolul de a facilita recuperarea după
afecţiuni ale vocii şi asigură menţinerea unei sănătăţi
vocale.
 Ele de asemenea cresc rezistenţa şi flexibilitatea necesară
în vocea de performanţă.
 Terapia vocală indirectă

Terapia vocală indirectă constă în

educarea pacientului asupra pericolelor
utilizării necorespunzătoare a vocii şi
asupra unor reguli de igienă vocală:
 Evitarea strigatului/ţipatului
 Reducerea şoptitului
 Reducerea consumului de cafea,
alcool, ele fiind diuretice
 Reducerea tusei/ raclajului gâtului
 Reducerea mormăitului
(grohăitului) sau vocalizării în
timpul exerciţiilor
 Evitarea vorbitului în medii cu
zgomot
 Eliminarea fumatului
 Terapia vocală indirectă

 Repaus vocal în perioadele de oboseală şi/sau stress excesiv

 Dietă echilibrată
 Hidratare corespunzătoare: să bea cel puţin 8 pahare de apă pe zi şi în
plus câte un pahar de apă pentru fiecare pahar de cafea sau alcool. În
plus se recomandă umidificatoare sau inhalatoare de aburi în spaţiile
uscate.
 Implementarea un stil de viaţă care să reducă la maxim
comportamentele vocale potenţial abuzive. De exemplu un profesor
trebuie să-şi modifice programul şcolar pentru a reduce cerinţele
vocale. Aceasta s-ar putea realiza prin includerea mai multor filme în
predare, selectarea unui elev care să predea la clasă într-o zi sau
modificarea stilului de predare de la lecturi la mici grupuri de discuţii.
 Reducerea refluxului gastroesofagian prin modificări comportamentale
şi de dietă.
 Terapia vocală directǎ

 Terapia directǎ este mai eficientǎ decât igiena

vocalǎ singurǎ:
– Holmberg et al. (2001)
– Roy et al. (2001)
– Verdolini-Marston et al. (1995)
 Terapia vocală directă

 Implică modificarea tehnicii de fonaţie a pacientului cu

scopul de a creşte eficienţa vocală şi de a îmbunătăţii
calitatea vocii.
 Am introdus în practica curentă cele mai noi metode de
terapie vocală
 Ea implică în general şedinţe zilnice de terapie vocală timp
de o săptămână, urmate de terapie la domiciliu cu
monitorizare periodică, timp de aprox 6-8 săptămâni.
 Particularităţi - terapia vocală asociată fonochirurgiei, care
cuprinde câteva şedinţe înainte de operaţie şi se reia la
aprox. 1-2 săptămâni după operaţie.
 Terapia vocalǎ simptomaticǎ

Se axează pe modificarea şi eliminarea simptomelor

vocale dăunătoare, cu scopul obţinerii unei voci cu
caracteristici acustice normale.
 Utilizeazǎ metode favorizante pentru a modifica frecvenţa
fundamentalǎ, intensitatea şi/sau calitatea vocii
 La baza stau metodele lui Boone (1971)
– Tehnica cǎscat-oftat
– Tehnica mestecatului
– Modificarea frecvenţei fundamentale…
 Terapia vocalǎ fiziologicǎ

Vizeazǎ recalibrarea subsistemelor aparatului vocal

(respirator, fonator, rezonator) în scopul redobândirii
echilibrului şi obţinerii unei producţii vocale normale,
lipsită de tensiune
 5 metode de bazǎ pe care le aplicǎm în disfoniile
funcţionale;
– Exerciţii vocale funcţionale (Stemple, 1993)
– Vocea “confidenţialǎ” (Colton and Casper, 1990)
– Metoda accentului - Bassiouny (2001); Fex et al. (1994); Smith &
Thyme (1976); Kotby et al. (1991, 1993)
– Terapia vocalǎ rezonantǎ - Chen et al. (2003); Roy et al. (2003);
Verdolini-Marston et al. (1995)
– Tehnica masajului laringelui Roy (1993); Roy et al. (1997); Roy and
Leeper (1993); Van Lierde et al. (2004)
 Componentele igienei vocale

 Menţinerea vitalitǎţii mucoasei CV

 Evitarea traumelor mucoasei
 Tratarea muşchilor fonatori ca un mecanism
atletic
 Utilizarea mecanismului în mod înţelept
 Menţinerea vitalitǎţii mucoasei CV

 Hidratarea este cel mai important concept.

Existǎ 2 moduri de hidratare:

 Hidratarea topicǎ sau de suprafaţǎ - creşterea lubrifierii CV
 Hidratarea indirectǎ sau sistemicǎ
 Hidratarea topicǎ sau de suprafaţǎ
 CV utilizează lubrifierea ca protecţie. Uscăciunea afectează membranele
mucoase care acoperă CV producând congestie şi edem. Lubrifierea poate
adăuga un strat protector care acoperă CV crescând flexibilitatea ţesuturilor
şi reducând “pragul de presiune fonator”, adică valoarea presiunii aerului
necesară pentru iniţierea fonaţiei.
 Pentru a hidrata CV direct se utilizează un umidificator care creşte
umiditatea aerului din încăperi.
 În umidificatoarele care nu au filtru de demineralizare se utilizează numai
apă distilată. Umidificatorul trebuie dezinfectat o dată sau de două ori pe
săptămână.
 Respiraţia bucală la duş dimineaţa este utilă pentru umezirea CV.
 Alte mǎsuri:

 Menţinerea stimulǎrii glandelor salivare

 Înghiţirea de lichide de-a lungul întregii zile
 Mestecarea de gumǎ şi sugerea de bomboane tari
 A nu exagera cu bomboanele de tuse care au acţiune de
vapori- ele ulterior produc uscǎciune
 Evitǎ medicamentele cu efect anestezic local care
calmeazǎ durerea, care îţi spune de fapt când sǎ te opreşti
din cântat. Ele pot favoriza leziunile CV.
 Înghite secreţiile din gât; evitǎ raclarea gâtului.
 Hidratarea indirectǎ sau sistemicǎ

 Pentru a creşte indirect lubrifierea CV se recomandă creşterea

cantităţii de lichide băute la 8-10 pahare de apă.
 Beneficiul maxim este obţinut prin folosirea de înghiţituri de apă
continuu, de-a lungul zilei, pentru a înmuia gura şi gâtul. Apǎ
înseamnǎ orice care nu este cofeinizat sau alcoolizat.
 Dacǎ consumaţi bǎuturi cofeinizate sau cu alcool trebuie crescutǎ
cantitatea de apǎ pentru a compensa efectul lor de deshidratare.
 Laptele şi bǎuturile îndulcite nu trebuie considerate apǎ, deoarece
ele produc o îngroşare a secreţiilor.
 Bǎuturile carbogazoase pot determina creşterea refluxului, de
aceea chiar cele necofeinizate sau apa mineralǎ trebuie utilizate
cu grijǎ( ex. Se evitǎ seara, înainte de culcare). Puteţi bea şi mai
mult, dacǎ organismul o cere. Dar fiţi rezonabili.
 Existǎ 2 modalitǎţi pentru a fi
sigur cǎ eşti bine hidratat:

 Creşterea cantitǎţii de urină, care va deveni foarte deschisǎ

la culoare
 Dispariţia necesitǎţii de a racla gâtul.

 Dacǎ simţi constant “flegmǎ” în gât, poate fi din cauza

secreţiilor vâscoase date de deshidratare; creşte aportul de
apǎ.
 Evitarea traumatizǎrii mucoasei
Identificarea şi reducerea abuzului vocal şi utilizării
necorespunzătoare a vocii
 Abuzul obişnuit include vorbirea la un nivel de
intensitate excesiv şi la un pitch impropriu. Obişnuinţa de
raclare a gâtului şi tusea sunt în particular traumatice pentru
CV. Dacă este posibil utilizează tusea mai puţin traumatică în
care aerul este expulzat din plămâni în “blasts”(răbufniri)
având grijă să nu emitem sunete sonore.
 Abuzul situaţional cuprinde vorbirea excesivă sau forţată în
cursul infecţiilor respiratorii de tip superior, utilizarea unor
voci particulare sau strigarea la animale sau la evenimente
sportive sau spectacole.
 Se recomandă utilizarea unui alt tip de semnal auditiv pentru a
atrage atenţia şi rezervarea vocii pentru conversaţie.
Evitarea urmǎtoarelor obiceiuri comportamentale este
crucialǎ pentru menţinerea sǎnǎtǎţii CV:
 raclajului gâtului
 tusei
 ţipatului, strigatului
 atacului glotic dur
 grohǎielii
 vorbirii prea tare
 cântatului excesiv la frecvenţe şi intensitǎţi extreme
 vorbirii în registrul “glotal fry”.
 Tratarea muşchilor fonatori ca un mecanism atletic

Termenul de “atlet vocal” este utilizat frecvent când ne referim la un profesionist

vocal. Existǎ 2 feluri de obosealǎ în laringe:
 Obosealǎ muscularǎ; Muşchii laringelui (intrinseci) ca şi muşchii
gâtului(extrinseci) pot obosi ca şi muşchii picioarelor, braţelor. Probleme este
cǎ este mult mai dificil sǎ recunoaştem oboseala muşchilor laringelui decât a
altor muşchi ai corpului. Dacǎ muşchii laringelui obosesc, muşchii gâtului
compenseazǎ. Se poate sǎ se simtǎ oboseala în gât, sau nu, înainte de a avea
obiceiuri vocale dǎunǎtoare.
 Oboseala mucoasei; când mucoasa se edemaţiazǎ dupǎ utilizare excesivǎ
putem vorbi de obosealǎ a mucoasei. CV sunt rigide când sunt edemaţiate şi
nu vibreazǎ corespunzǎtor. Modificǎrile sunetului variazǎ de la uşoarǎ suflare
pânǎ la rǎguşealǎ extremǎ, sau pierderea frecvenţelor extreme şi de volum.
Acestea pot fi simptome ale oboselii vocale.
 Conceptul muscular:
 Muşchii vocali trebuie încǎlziţi înainte de utilizarea excesivǎ, aşa cum
trebuie încǎlziţi muşchii atleţilor. Încǎlzirea trebuie sǎ înceapǎ uşor şi
sǎ devinǎ mai viguroasǎ, dar nu trebuie sǎ producǎ obosealǎ.
Încǎlzirea vocii trebuie sǎ înceapǎ cu mişcǎri ale pǎrţii superioare a
corpului: mişcǎri uşoare de rotaţie a capului şi umerilor, întinderi ale
spatelui, îndoiri; acestea împiedicǎ muşchii umerilor, gâtului şi
mandibulei sǎ devinǎ rigizi în timpul fonaţiei.
 Muşchii trebuie antrenaţi cu grijǎ şi progresiv; niciodatǎ nu se va
începe un exerciţiu cu 500 flotǎri în prima zi. Antrenamentul vocal
trebuie fǎcut progresiv ca la orice activitate fizicǎ
 Muşchii obosiţi necesitǎ repaus şi întoarcere progresivǎ la activitate.
 “Rǎcirea” voci poate fi importantǎ pentru mulţi atleţi vocali, la fel ca şi
continuarea mişcǎrilor picioarelor dupǎ exerciţii de aerobic. Dacǎ
utilizarea extensivǎ a vocii este urmatǎ de o fonaţie uşoarǎ, aceasta
poate fi consideratǎ un exerciţiu de “rǎcire” a vocii. Dar dacǎ utilizarea
extensivǎ a vocii este urmatǎ de o perioadǎ de tǎcere, este important
sǎ facem 5-10 min. de exerciţii de utilizare blândǎ a vocii pentru
rǎcirea acesteia.
Conceptul de mucoasǎ
-         mucoasa trebuie menţinutǎ sǎnǎtoasǎ şi lubrifiatǎ
-         dacǎ apare o tumefiere, impactul asupra mucoasei trebuie redus.
Aceasta nu este întotdeauna posibil în viaţa unui profesionist vocal, fapt
care poate duce la apariţia disfuncţiilor vocale.
-         nu este recomandat sǎ utilizǎm medicamente pentru reducerea
inflamaţiilor mucoasei. Unii cântǎreţi iau aspirinǎ pentru a reduce riscul
inflamaţiei în timpul utilizǎrii excesive a vocii. Ei uitǎ cǎ acest produs
favorizeazǎ sângerarea, crescând susceptibilitatea la hemoragii la nivelul
CV, în cazul în care apare un impact brusc asupra mucoasei, ca un urlet sau
o notǎ foarte tare. Asocierea alcoolului (care dilatǎ vasele sangiune) la
aspirinǎ creşte riscul de leziuni. Pentru o femeie în perioada premenstrualǎ
reprezintǎ o reţetǎ clasicǎ pentru un dezastru.
Utilizarea mecanismului fonator cu înţelepciune

 Cu cât se cunoaşte mai multe despre voce şi mecanismele

ei de funcţionare cu atât este mai sigurǎ utilizarea ei.
 Cu cât cunoşti mai bine caracteristicile individuale ale
propriei voci, cu atât eşti mai sigur.
Fiecare organism are propriile lui slǎbiciuni şi capacitǎţi, iar vocea nu
constituie o excepţie
Unele mecanisme vocale par a fi realizate din “fier”, iar altele din
“porţelan”. Aceasta este, unii utilizatori de voce pot sǎ se opunǎ utilizǎrii
tensionate a vocii mai bine decât alţii.
Dar “fierul” nu este neapǎrat mai bun decât “porţelanul” (în literaturǎ se
utilizeazǎ termenul de “laringe fragil”; autorii preferǎ termenul de
“porţelan” pentru a reaminti cǎ un mecanism vocal delicat poate fi chiar un
lucru bun). Mulţi cântǎreţi talentaţi sunt predispuşi la obosealǎ vocalǎ şi
inflamaţii ale CV. Însa ei pot avea cariere superbe, pe o perioadǎ
îndelungatǎ, atâta timp cât au grijǎ de ei înşişi.
Robusteţea sau delicateţea laringelui nu au nimic de-a face cu talentul.
        
Nu compara rezistenţa ta vocalǎ cu a altora. Mecanismul lor vocal poate fi
total diferit de al tǎu. Dar, dacǎ observi o obosealǎ vocalǎ frecventǎ,
modificarea calitǎţii vocii, sau discomfort care sǎ afecteze activitatea
profesionalǎ, trebuie sǎ consulţi un specialist.
Vocile puternice nu sunt neapǎrat mai talentate. Dar dacǎ vocea ta nu este
destul de puternicǎ poate fi vorba de o problemǎ tehnicǎ. Gǎseşte un profesor
bun de canto.
Nu simţi mare lucru în laringe, în afara cazului în care este ceva în
neregulǎ. Nu existǎ senzori care sǎ-ţi spunǎ dacǎ CV vibreazǎ normal, deci
nu încerca sǎ simţi acest lucru.
Dacǎ existǎ o inflamaţie, în special în porţiunea posterioarǎ a laringelui,
apare o durere intensǎ
 Evitarea iritanţilor

 Tutunul şi alcoolul sunt iritanţii majori ai tractului vocal şi

respirator. Inhalarea de fum încălzit produce o uscăciune
accentuată a ţesutului laringian. Nicotina produce
vasoconstricţie periferică, reducând fluxul sanguin. Vorbitul şi
cântatul în mediu cu fum este de asemenea dăunător pentru
voce. Alcoolul produce deshidratare şi tumefierea vaselor de
sânge ale gâtului.
 Cântăreţii şi actorii care fumează trebuie sfătuiţi că fiecare
ţigară semnalează celor din jur o lipsă de angajament faţă de
sănătatea vocală şi performanţa optimă.
 Atunci când e posibil insistă să stai în secţiunea de nefumători.
 Cunoaşterea efectelor medicaţiei asupra vocii
 Trebuie luate în considerare cu grijă efectele oricărui
medicament asupra vocii. Multe medicamente uzuale, ca
antihistaminice, antivomitive, antidiareice, au un efect de uscăciune la
nivelul laringelui.
 Aspirina are proprietăţi anticoagulante şi poate creşte riscul de
hemoragie la nivelul vaselor din porţiunea vibratorie a CV, producând
hematoame.
 Anestezicele locale, inclusiv fenolul (Chloraseptic) diminuează
senzaţiile kinestezice ale tractului vocal şi nu trebuie utilizate în timpul
recitalului.
 Orice medicament care influenţează coordonarea şi senzaţiile
proprioceptive pot produce dezastre în realizarea performanţei.
Trebuie să vă informaţi foarte atent asupra potenţialelor efecte
secundare ale oricărui medicament pe care îl luaţi.
 Încălzirea adecvată

 Deşi efectele exacte ale încălzirii sunt necunoscute mulţi cântăreţi

şi actori consideră că o încălzire adecvată previne lezarea CV şi creşte
performanţele.
 Încălzirea trebuie să cuprindă exerciţii de aliniere posturală, de respiraţie,
de relaxare laringiană, de iniţiere blândă a fonaţiei şi de “eliberare” a vocii
(obţinerea rezonanţei sau a extensiei întinderii vocale).
 Încălzirea trebuie să fie completă înainte de repetiţii sau recital şi este utilă
în canalizarea anxietăţii de dinainte de concert în energie. Încălzirea
trebuie să cuprindă cerinţe tehnice specifice.
 Aşa cum alergarea nu este o metodă de încălzire adecvată pentru un altet,
cântatul nu este o metodă adecvată de încălzire pentru un cântăreţ.
 După recital este necesară o “răcire” completă a vocii pentru a relaxa
sistemul.
 Utilizarea unui “ritm” vocal

 Cântăreţii şi actorii sunt atleţi într-un sport dificil. Utilizează ritmul

în acelaşi mod ca un alergător de maraton.
 Reglează-ţi singur frecvenţa, intensitatea şi durata repetiţiilor.
 Pentru cântăreţii care îşi pot modifica ordinea cântecelor într-un
spectacol, cântecele care sunt cele mai solicitante din punct de
vedere vocal trebuie plasate la mijlocul recitalului, când vocea este
încălzită, dar nu obosită.
 În cursul repetiţiilor sau spectacolelor se impun şi perioade de
repaus vocal. În timpul învăţării rolului se recomandă utilizarea unui
ton slab, cu un suport adecvat.
 Cântăreţii sunt frecvent persoane comunicative în afara scenei, CV
nereuşind în acest mod să se recupereze după o utilizare excesivă.
 Utilizarea unui suport respirator adecvat pentru
voce, atât pe scenă cât şi în afara ei
 Vocea este ca un sistem aerodinamic în care aerul serveşte
drept combustibil pentru sunete.
 Respiraţia superficială conduce la tensiune excesivă la
nivelul gâtului şi umerilor dacă muşchii trebuie să conducă
vocea în absenţa unui suport adecvat.
 Utilizarea musculaturii abdominale în respiraţia de tip
“central’” sau “diafragmatică” este foarte importantă
pentru performanţă şi trebuie utilizată şi în afara scenei.
 Multe dintre problemele vocale la cântăreţi sunt cauzate de
o respiraţie necorespunzătoare şi de obiceiurile vocale din
afara scenei.
 Iniţierea uşoară, fără efort, a fonaţiei
 O izbitură puternică a CV şi aritenoizilor, numită atac
glotic, este dăunătoare pentru voce.
 Aceasta diferă de vocea cu minim efort care este produsă
prin iniţierea unui flux de aer silenţios înainte de
apropierea CV pentru începerea vorbirii.
 Atacul vocal dur poate apare în vorbire şi în activităţi
nevocalice atunci când CV sunt apropiate ca o valvă pentru
suport în activităţi fizice (ridicarea de greutăţi sau alte
tipuri de exerciţii).
 Pentru a evita atacul glotic dur în fonaţie, vocea trebuie să
aibă un ritm de legato şi nu stacato.
 Evitarea vorbirii/cântatului la extremele de
frecvenţă şi intensitate ale vocii

 Cântăreţii trebuie să cânte cântece care se încadrează în

limitele întinderii lor vocale.
 Trebuie reţinută excelenta sugestie a lui Punt: “dacă nu
poţi cânta corect o notă în piano, este mai bine să nu o
cânţi deloc”.
 Trebuie să-şi aducă aminte mereu să reducă intensitatea
vocii în afara scenei.
 Menţinerea relaxării corpului
 Audiţiile obositoare, repetiţiile şi programul de concerte; o a
doua sau a treia slujbă, competiţia extrem de intensă, toate
combinate fac ca viaţa unui cântăreţ să fie extrem de
stresantă.
 Cântăreţii trebuie să găsească o metodă sănătoasă de
relaxare. Mulţi cântăreţi reduc stresul printr-o relaxare activă,
mai degrabă, decât prin una pasivă.
 Anxietatea înainte de spectacol este o problemă, având un
efect de tensionare a vocii. Există multe exerciţii şi
modalităţi de a depăşi anxietatea. Deşi cercetările arată un
răspuns favorabil la betablocante în cazul instrumentiştilor,
aceasta nu este valabil şi la cântăreţi.
 Nu se recomandă medicamente pentru combaterea anxietăţii
la profesioniştii vocali.
 Menţinerea relaxării maxilarului în şi în afara
scenei

 Mulţi cântăreţi prezintă o articulare proastă în afara scenei,

utilizând o deschidere minimă a gurii când vorbesc.
 Dinţii nu trebuie niciodată încleştaţi aceasta ducând la durere şi
disfuncţie a articulaţiei temporomandibulare şi creşterea tensiunii
în muşchii laringieni intrinseci şi extrinseci.
 Exerciţiile specifice care reduc tensiunea în maxilar: mestecatul
cu gura deschisă, căscatul şi masajul, sunt recomandate în aceste
situaţii.
 De reţinut că deschiderea maxilarului trebuie să semene cu cea a
hipopotamului (deschis din spate în faţă), mai degrabă decât cu
cea a aligatorului (închis în spate şi deschidere excesivă în faţă).
 Menţinerea alinierii posturii corpului
 Vocea sănătoasă depinde de integrarea funcţională a unor
sisteme ale corpului. Alinierea posturală corespunzătoare
permite corpului o funcţionare eficientă.
 Structura scheletală menţine postura corpului şi contracarează
gravitaţia lăsând muşchii liberi pentru mişcări. Dacă coloana
vertebrală nu este aliniată, potenţialul pentru un suport respirator
adecvat este diminuat. Dacă vertebrele cervicale sunt nealiniate
canalul prin care circulă vocea este distorsionat.
 Programul de exerciţii de tip Alexander sau Feldenkrais poate fi
benefic.
 Trebuie amintit că postura corespunzătoare conferă corpului
potenţialul maxim pentru mişcări sănătoase şi nu este o poziţie
fixă sau rigidă.
 Evitarea îmbolnăvirilor

 Menţinerea stării de sănătate impune o dietă corespunzătoare, un

program zilnic de exerciţii, somn suficient, evitarea drogurilor, a
fumatului şi alcoolului excesiv.
 Foarte frecvent când un cântăreţ contactează o răceală, o poate
da şi celor din jur. Fiecare are în aceste situaţii responsabilitatea,
atât faţă de el cât şi faţă de cei din anturaj, de a se prezenta la
medic în momentul în care se îmbolnăveşte.
 Cântăreţii trebuie să-şi spele frecvent mâinile deoarece mulţi
germeni se transmit prin acest mod.
 În teatre telefoanele publice, fântânile de băut şi camerele de
garderobă trebuie curăţate frecvent şi dezinfectate.
 Obiectele de machiaj şi paharele nu trebuie împrumutate.
The pathway of singing
 Focus the route of
vibration, including an
arched “boomerang”
approach
 Change the trajectory
for higher notes in
your range (follow the
arc of your skull)