TEMA: EDUCAȚIA ECOLOGICĂ CA FACTOR AL

SECURITĂȚII NAȚIONALE

Chișinău 2015
 AGENDĂ

 1. Noțiuni generale privind educația ecologică

 2. Aspectul ecologic actual în Republica Moldova
 3. Procese demografice şi starea sănătăţii populaţiei
 4. Acțiuni pentru ameliorarii starii mediului ambiant
 1. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND
EDUCAȚIA ECOLOGICĂ
 Scopul principal al educaţiei ecologice este facilitarea dobândirii unor
cunoştinţe care să permită înţelegerea problemelor de mediu în
profunzimea şi complexitatea lor, conducând în final la luarea
deciziilor pe baza unei conştiinţe ecologice, precum şi la promovarea
oportunităţilor de a avea experienţe directe cu mediul natural.
 Una dintre primele definiţii cunoscute este cea formulată de Stapp :
 educaţia ecologică „are ca scop formarea de cetăţeni:

(I) informaţi cu privire la mediul lor biofizic şi problemele asociate

acestuia;
(II) conştienţi cu privire la posibilităţile lor de a ajuta în rezolvarea
acestor probleme;
(III) motivaţi să lucreze la rezolvarea lor”.
 Rolulesenţial pe care îl poate juca educaţia ecologică în
rezolvarea problemelor globale de mediu a fost recunoscut şi
pe plan politic-legislativ. Unul dintre cele mai importante
documente internaţionale privind aceste probleme este
Convenţia privind Diversitatea Biologică, semnată la Rio de
Janeiro în 1992.
 2. ASPECTUL ECOLOGIC ACTUAL ÎN
REPUBLICA MOLDOVA
 Menţinerea echilibrului ecologic la nivelul Planetei Terra se prezintă
drept una dintre problemele prioritare ale contemporaneităţii. ONU şi
alte organizaţii internaţionale estimează protecţia mediului pe locul doi
în ierarhia problemelor globale ale lumii, plasând-o după
preîntâmpinarea pericolului catastrofei nucleare. Astăzi, prognozele
privind eventualele cataclisme ecologice, care pot surveni în urma
presiunii ascendente a factorului
antropogen asupra mediului natural,
acordă prioritate preocupărilor pentru
protecţia mediului natural în ierarhia
problemelor globale ale omenirii.
 Actualitatea temei investigate pentru Republica Moldova este
determinată de condiţiile economice, geografice, demografice,
etnografice, geopolitice şi a eforturilor comune ale ţărilor din Europa
Centrală şi de Est de a se racorda la standardele mondiale
ale Dezvoltării Durabile. Actualul teritoriu al Moldovei, situat la
confluenţa intereselor continentale şi mondiale, a fost şi mai rămâne
azi arena diferendelor geopolitice, fapt care nu favorizează stabilitatea,
durabilitatea evoluţiei normale a spaţiului ecologic, ecosocial şi
ecodemografic.
 Analiza evoluţiei ecosocioumane a actualului teritoriu a republicii
demonstrează atitudinea iresponsabilă cu care au fost trataţi factorii de
mediu pe parcursul secolelor. Drept rezultat, Republica Moldova s-a
transformat într-o zonă de criză ecologică. 
 Teritoriul, înzestrat de la natură cu valoroase resurse pedologice, a fost
supus exploatării extensive, în vederea obţinerii recoltelor agricole.
Valorificarea intensivă a terenurilor în pantă sub arătură, vii şi livezi,
urmărind profitul economic, astăzi este însoţită de efecte distrugătoare
de lungă durată: alunecări de teren, eroziuni, sărături, porţiuni
supraumede, etc.
 Efectele eroziunii s-au dovedit a fi deosebit de dezastruoase.
Actualmente, suprafaţa solurilor erodate constituie 33% (840 mii ha)
din terenurile agricole, inclusiv: slab erodate 19%, moderat erodate
10%, puternic erodate 4%. Suprafaţa terenurilor complet erodate de
ravene este 8,9 mii ha, numărul ravenelor fiind de 6200. Suprafaţa
solurilor erodate creşte anual în medie cu 0,5-1,0%.
 Dauna cauzată de eroziune este colosală. Pierderile anuale de sol fertil
constituie 26 mln. tone, ceea ce echivalează cu 2000 ha de
cernoziomuri cu profil întreg. O dată cu acest sol se pierd: humus –
700 mii tone, azot – 50 mii tone, fosfor – 34 mii tone, potasiu – 597
mii tone. Costul aproximativ al acestor pierderi se evaluează la 168,5
mln. $. La moment în republică, eroziunea depăşeşte rata de
regenerare a solurilor.
 Deşeurile reprezintă o altă problemă stringentă de protecţie a mediului.
Pe rampele de depozitare autorizate, iar cel mai des neautorizate sunt
deja acumulate 30 mln. tone de deşeuri, dintre care circa 5 mln. tone
deşeuri industriale, circa 11 mii tone reprezentând deşeurile toxice.
Suprafaţa totală a rampelor de depozitare constituie 1304 ha. Numărul
rampelor de depozitare autorizate (670) este mai mic decât numărul
rampelor neautorizate a deşeurilor (1077). În asemenea raioane
precum Teleneşti, Rezina, Donduşeni, Floreşti, Drochia, Sângerei,
Râşcani. Orhei, Călăraşi şi Ialoveni, numărul rampelor depăşeşte cu
mult numărul localităţilor.
 Sursele energetice, împreună cu transporturile, au ponderea cea mai
mare în poluarea bazinului aerian al republicii. Capacitatea de
generare a energiei electrice comportă un grad avansat de uzură fizică,
reprezentând o sursă constantă de emisie a substanţelor nocive.
Creşterea numărului transportului auto în ultimii ani pe seama
exportului din Ţările Europei de Vest, de asemenea, reprezintă o sursă
de poluare prin gazele de eşapament (85,5% din emisiile sumare). În
oraşele mari, această cotă este mai ridicată: Chişinău – 95,4%, Bălţi –
94,2%, Tighina – 84,2%.
 Nivelul degajărilor de substanţe nocive în atmosferă este determinat şi
de starea tehnică a mijloacelor de transport participante la trafic.
Astfel, 50% din parcul auto al republicii îl constituie mijloacele de
transport cu termen de exploatare mai mare de 10 ani, iar cota
automobilelor cu termen de exploatare până la 5 ani (convenţional noi)
este sub 1/3 din parcul auto naţional.
 Atitudinea intolerantă faţă de natură ca valoare vitală, lipsa
responsabilităţii ecologice în corelaţie cu alţi factori socio-politici şi
economici au influenţat negativ asupra sănătăţii şi longevităţii vieţii
populaţiei. Republica Moldova continuă să se afle printre ţările din
regiunea Europei Centrale şi de Est cu cea mai redusă durată medie de
speranţă a vieţii la naştere (68,2 ani pentru ambele sexe în anul 2003).
 Conform estimărilor specialiştilor, totalitatea factorilor de mediu care
determină rata morbidităţii şi a mortalităţii în rândul populaţiei din
Moldova are o pondere mare şi poate fi estimată la 25-28% (estimările
experţilor OMS se cifrează la 20%). Calitatea nesatisfăcătoare a
mediului este cauza infecţiilor respiratorii, insuficienţei de iod,
florozei dentale, hepatitei cronice şi a infecţiilor diareice.
 Un indice elocvent al atitudinii iresponsabile a statului privind
protecţia factorilor de mediu îl constituie cheltuielile bugetului
consolidat. Din PIB, pentru necesităţile protecţiei mediului au fost
rezervate în perioada 1997-2009 în limitele de 0,1%, iar în 200-2009 –
0,0%, acest indice reprezentând nivelul cel mai scăzut din structura
cheltuielilor bugetului consolidat. Fapt care demonstrează încă o dată
inconsecutivitatea unei politici financiare viabile în domeniul
protecţiei mediului.
 3. PROCESE DEMOGRAFICE ŞI STAREA
SĂNĂTĂŢII POPULAŢIEI
 Numărul populaţiei stabile a Republicii Moldova la 1ianuarie 2010 a
fost de 3567,5 mii locuitori (fără Unitatea Administrativ Teritorială din
Stînga Nistrului și municipiul Bender), în descreștere cu 26,2 mii față
de anul 2006. După acest indicator, Republica Moldova deține în
prezent locul 130 în lume (între Albania și Lituania) și locul 31 în
Europa.
 Starea ecologică din Republica Moldova nu poate fi caracterizată în
prezent ca una care ar oferi omului un mediu de viaţă sănătos şi
durabil.
 Se consideră că starea sănătăţii populaţiei este determinată de patru
categorii majore de factori: modul de viaţă (cu o pondere de 50-55%),
starea mediului înconjurător (20-25%), factorii genetici (15- 20%) şi
activitatea instituţiilor medico-sanitare (8-10%)4 . Factorii de mediu
care afectează sănătatea populaţiei pot fi de natură chimică, fizică,
biologică etc.
 Pe parcursul anilor 2000-2008 mortalitatea generală a manifestat o
tendinţă de creştere până în anul 2005 şi descreştere către anul 20085 .
În structura mortalităţii patologia cardiovasculară rămâne cauza
principală a deceselor (55,9%), fiind urmată de tumori (13,2%) şi
maladiile aparatului digestiv (9,6%).
 In ultimii ani, cei mai scăzuţi indici ai mortalităţii s-au înregistrat în
mun. Chişinău şi Bălţi, iar cei mai înalţi sunt în raioanele Donduşeni,
Şoldăneşti şi Briceni.
 4. ACȚIUNI PENTRU AMELIORARII
STARII MEDIULUI AMBIANT
În scopul ameliorarii starii me­diului ambiant, în Republica Moldova sunt
utile ur­matoarele actiuni:
 extinderea participarii cetatenilor la managementul mediului ambiant,
asigurarea educatiei şi conştientizarii ecologice a populatiei;
 zonarea eco-teritoriala, determinarea zonelor eco-antropogene
conform gradului de poluare a ecosistemelor;
 organizarea carcasei naturale unitare din punct de vedere ecologic al
oraşului;
 recultivarea terenurilor epuizate;
 diminuarea deversarii deşeurilor nocive;
 introducerea tehnologiilor moderne de filtrare a apei potabile,
utilizarea aprovizionarii derivate şi repetate cu apa;
 elaborarea unor masuri de stimulare a aplicarii unor noi tehnologii în
domeniul conservarii energiei;
 sustinerea şi stimularea mijloacelor de transport sigure şi inofensive
pentru mediul ambiant;
 perfectionarea organizarii circulatiei rutiere, extinderea capacitatii de
trafic a magistralelor, reglementarea riguroasa a parcarilor auto,
construirea şi reconstruirea intersectiilor rutiere şi încrucişarilor de
trafic;
 monitorizarea mediului ambiant.
INTREBARI???