ORGANIZAREA COMANDAMENTULUI ŞI STATULUI

MAJOR AL BG.MC. ÎN ARMATELE STATELOR NATO

(SUA)
REFERAT

Chişinău, 2022
Cuprins
1
Introducere………………………………………………………………..…………………... 3
Capitolul 1. Forțele armate ale Statelor Unite ale Americii .................................................. 4
1.1. Structura Forțele armate ale SUA ...........…..........................................................………… 4
1.2. Comandamentul Combatant Unificat …...........................….….........................…………… 4
Capitolul 2. Brigada de infanterie mecanizată SUA .........................................................…. 6
2.1. Structura organizatorică a Bg. Mc. SUA...……….............……........................................... 6
2.2. Structura organizatorică a comandamentului Bg. Mc. SUA.................................................. 6
2.3 Responsabilitățile personalului din comandamentul Bg. Mc. SUA ....................................... 7
2.4 Personalul special în cadrul comandamentului Bg. Mc. SUA ............................................... 9
Concluzie ……………....................…………………………………………...…...............…... 10
Bibliografie……………………………………………………………….……..……………… 11

2
 Introducere

Structura organizatorică a forțelor armate, pînă la componența unei grupe diferă de la stat
la stat. Aceasta în mare măsură depinde de nivelul de dotare, misiunele încredințate, situația
actuală. În orce armată, componenta care planifică și conduce cu forțele luptătoare reprezintă
statul major. Acesta există pentru a-l ajuta pe comandant să i-a și să implementeze decizii. Nicio
decizie de comandă nu este mai importantă, sau mai greu de făcut decât ceea ce riscă viețile
soldațlor pentru a impune voința națiunii asupra unui inamic care se împotrivește.
Ofițerii de stat major își asistă comandantul în îndeplinirea misiunii. Ei îl ajută pe
comandant să ia decizii prin achiziționarea, analizarea și coordonarea informațiilor. Ofițerii de
stat major prezintă comandantului informații critice și o recomandare pentru ca acesta să poată
lua decizii bune.
Ofițerii de stat major sprijină unitățile subordonate și stabilesc relații bune de lucru cu
comandanții și statul major din subordine. Personalul ar trebui să facă recomandări și să ofere
sfaturi comandanților din subordine.

Capitolul 1.

3
 Forțele armate ale Statelor Unite ale Americii

1.1. Structura Forțelor armate ale SUA.

Forțele armate ale Statelor Unite ale Americii (în engleză United States Armed Forces)
reprezintă organizația militară de stat a SUA. După efectivul militar, sunt pe locul doi în lume
(după China), iar după bugetul alocat, sunt pe primul loc în lume, unde bugetul pentru apărare al
SUA pentru 2021 constituia 740 miliarde dolari.
Forțele armate ale SUA au trei componente majore:
 Armata Statelor Unite ale Americii (U.S. Army) = forțele terestre,
 Forțele Navale ale Statelor Unite (U.S. Navy)
 Forțele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii (U.S. Air Force).
Celelalte două componente sunt:
 United States Marine Corps (USMC)
 United States Coast Guard (USCG).
Forțele armate ale SUA aparține Departamentului Armatei, unul dintre cele trei
departamente militare ale Departamentului (Ministerului) Apărării. Forțele armate ale SUA sunt
conduse de Secretarul Armatei. Ofițerul militar de vîrf în cadrul Departamentului este șeful
Statului Major al Armatei. Cel mai înalt rang al ofițerilor armatei este în prezent cel de
președinte al denumit Joint Chiefs of Staff. Pe parcursul anului fiscal 2011, armata regulată a
raportat un efectiv de 546.057 de militari, Garda Națională (ARNG) a raportat 358.078 de
persoane, iar Armata de rezervă a Statele Unite ale Americii (USAR) a raportat 201.166 de
persoane, rezultând un total de 1.105.301 de militari.
Misiunea Forțelor armate ale SUA:
 Menținerea păcii și securității și apărarea Statelor Unite.
 Sprijinirea politicilor naționale ale SUA.
 Implementarea obiectivelor naționale ale SUA.
 Pedepsirea tuturor națiunilor responsabile de acte de agresiune care pun în pericol pacea și
securitatea Statelor Unite.[1]

1.2. Comandamentul Combatant Unificat.

Comandamentul Combatant Unificat reprezintă centre de comandă întrunite
multinaționale, care sunt dislocate în afara teritoriului SUA în zonele de operații, pe teritoriul
altor state în comun acord. Fiecare comandament unificat este condus de un general de 4 stele
(sau amiral) (echivalentul a 5 în armata franceză). Fiecare ramură este comandată de un general

4
de 3 stele. Există 9 comandamente unificate, șase au responsabilități geografice și trei au
responsabilități funcționale:
 Comandamentul de Nord al Statelor Unite (NORTHCOM), amplasat pe continentul nord-
american (creat în 2002);
 Comandamentul European al Statelor Unite (EUCOM), amplasat în Europa creat în 1952);
 Comandamentul Sudic al Statelor Unite (SOUTHCOM), care sincronizează operațiunile din
America de Sud (creat în 1963);
 Comandamentul Central al Statelor Unite (CENTCOM), care controlează unitățile din
Orientul Mijlociu (creat în 1983);
 Comandamentul Pacificului Statelor Unite (PACOM), care conduce trupe în Asia de Est și de
Sud-Est, Oceania, India, Madagascar și în restul Oceanelor Indiene și Pacific (creat în 1947);
 Comandamentul Africii Statelor Unite (AFRICOM), care este responsabil pe teritoriul Africa
(cu excepția Egiptului și Madagascarului) (creat în 2008). [2]

Fig. 1. Zonele de responsabilitate a comandamentelor SUA

Celelalte 4 comandamente sunt:

 Comandamentul pentru operațiuni speciale al Statelor Unite (USASOC), care coordonează
toate operațiunile speciale și sub acoperire (creat în 1987);
 Comandamentul strategic al Statelor Unite (STRATCOM), care menține forța nucleară
americană și este responsabil pentru operațiunile spațiale (creat în 1992);
 Comandamentul de transport al Statelor Unite (TRANSCOM), care gestionează toate
transporturile și aprovizionarea trupelor (creat în 1987);
 Comandamentul spațial al Statelor Unite (USSPACECOM), este responsabil pentru
operațiunile militare în spațiul cosmic. Are sediul în Colorado. A fost înființat la 29 august 2019.

5
 Capitolul 2.
Brigada de infanterie mecanizată SUA

2.1. Structura organizatorică a Bg. Mc. SUA.

Brigada de infanterie mecanizată după structura clasică a SUA este compusă din:
 Comandamentul brigăzii.
 Batalioane de Infanterie blindată și mecanizată X

 O trupă de cavalerie blindată

 Un batalion de ingineri.
 O companie de informații militare (MI).
 Un batalion de sprijin
 Un batalion de artilerie
 Subunitate de poliția militară (MP),
 Subunitate de NBC
Fig. 2. Structura organizatorică a brigăzii infanterie mecanizată SUA
 Subunitate de apărare aeriană. [3]

2.2. Structura organizatorică a comandamentului Bg. Mc. SUA.

Comandamentul operativ/tactic este elementul de structură din compunerea corpului de
armată, diviziei, brigăzii, regimentului, batalionului/ divizionului, precum şi al grupărilor de
forţe similare din Forţele Terestre, organizat pentru exercitarea actului de comandă şi investit
prin acte normative specifice, cu atribut de conducere a tuturor activităţilor militare ce se
pregătesc şi desfăşoară în operaţie/luptă de către forţele din compunerea şi/sau subordinea
acestuia. Comandamentul este organizat pe module funcţionale. [4]
Comandamentul Brigăzii de infanterie mecanizată SUA are următoarea componență:
 Comandantul brigăzii;
 locțiitor comandant brigadă;
 sergentul principal;
 șef stat major;
 ofițerul S1;
 ofițerul S2;
 ofițerul S3;
 ofițerul S4;
 ofițerul S5 (poate să nu fie în toate unitățile);
 ofițerul S6;[5]

6
 Fig. 3. Structura organizatorică a comandamentului brigăzii infanterie mecanizată SUA

Factori care afectează structura statului major:

• Dimensiunea și diversitatea responsabilităților.
• Cerințe politice.
• Cerințe locale.
• Modificări ale volumului de muncă pe care trebuie să-l facă secția.
• Cantitatea de diseminare a informațiilor pe care o desfășoară în mod curent secțiunea.
• Disponibilitatea, cunoștințele, calificările și performanta personalului.
• Cerințe impuse de organizarea și amplasarea posturilor de comandă și a sediului.
• Cerințele de mobilitate ale unei secțiuni.
• Cerințe pentru operațiuni de 24 de ore.
• Cerințe pentru securitatea locală 24 de ore din 24.
• Intervalul de control dorit.
• Preferințele comandantului și ale șefului de stat major. [5]

2.3 Responsabilitățile personalului din comandamentul Bg. Mc. SUA.

Comandantul de brigadă analizează și reformulează misiunea, proiectează conceptul
operațiunilor, organizează forțele, determină efortul principal, stabilește rezervele de brigadă,
transmite intenția proprie și a comandantului superior și oferă sprijin unităților din subordine.
Comandantul brigăzii controlează lupta în curs și oferă îndrumări de planificare pentru

7
operațiunile viitoare. El se poziționează pentru a urmări și influența operațiunile și menține
comunicațiile cu unitățile superioare, inferioare și adiacente. Comandantul trebuie să fie complet
mobil și să nu depindă de un loc fix.
Locțiitorul comandatului de brigadă este autorizat să-l asiste pe comandant în
îndeplinirea atribuțiilor sale. El este posedă informații de la personalul cu privire la operațiuni,
planuri, intenții, scopuri și probleme, astfel încât să poată prelua comanda în orice moment.
Locțiitorul operează în mod normal în zone specifice definite de comandant.
Sergentul principal are misiunea de a consilia comandantul de brigadă în problemele
care privesc militarii înrolați ai brigăzii. Sergentul principal nu este administrator, dar el înțelege
cerințele administrative, logistice și operaționale ale brigăzii. El este cel mai experimentat militar
înrolat din brigadă, primește sarcini de la comandantul de brigadă și concentrează atenția asupra
funcțiilor critice pentru succesul operațiunii.
Șef stat major este responsabil de repartizarea sarcinilor și de răspunsul eficient,
coordonat și prompt al personalului în sprijinul comandantului. El este responsabil de
funcționarea punctului de comandă principal. Rămâne la curent cu situația tactică și este pregătit
să preia comanda. Este responsabil pentru desfășurarea operațiunilor din spate datorită sarcinilor
sale de coordonare a statelor majore ale punctelor de comandă principale și din spate.
Ofițerul S1 funcționează în mod normal în secțiunea de sprijinire a operațiunilor de
brigadă situată în celula sprijin cu secțiunea S4. S1 este responsabil în fața comandantului de
brigadă pentru menținerea răspîndirii forței unității, a personalului, a moralului, a disciplinei și a
legii și ordinii. S1 supraveghează și coordonează diferite secțiuni speciale ale personalului,
inclusiv cele ale ofițerului de afaceri publice, capelanului și medicului. El este un punct de
contact pentru alte activități, inclusiv inspectorul general (IG), afaceri civile (CA) și judecătorul
avocat general (JAG).
Ofițerul S2 și comandantul companiei cercetare sunt o echipă a cărei misiune este de a
oferi sprijin în culegerea de informații pentru comandant. Ca echipă, ei sunt responsabili față de
comandant pentru planificarea și conducerea activităților de informații ale brigăzii. S2 este
ofițerul superior de informații și ofițerul de stat major pentru informații. El conduce și
supraveghează comandanții operațiuni de război electronic, inclusiv contrainformații. El se
asigură că comandantul este sprijinit cu informații în timp util, ținte și evaluarea daunelor de
luptă.
Ofițerul S3 este asistentul principal al comandantului în planificarea și coordonarea
operațiunilor brigăzii și elementelor suportul de luptă. S3 este situat în punctul de comandă de
bază și îl asistă pe comandant în lupta actuală.

8
 Ofițerul S4 este responsabil pentru funcționarea punctului de comandă din spate. El oferă
comandantului informații logistice și funcționează ca planificator logistic al brigăzii. S4
coordonează cu Șef stat majpor și S4-urile batalionului cu privire la starea echipamentelor și a
proviziilor. S4 are reprezentanți atât în PC-ul principal, cât și în cel din spate.
Ofițerul S5 este este disponibil în cadrul brigăzii separate. S5 este responsabil pentru
toate aspectele legate de sfera politică, economică și socială ale operațiunilor militare. S5 este
legătura brigăzii între autoritățile civile și populația civilă din zona de operare a brigăzii. S5 este
situat la PC principal.
Ofițerul S6 este expertul în comunicații la comandantului și este situat la PC principal. El
sfătuiește comandantul și personalul cu privire la toate chestiunile de sprijinire cu comunicații.
Lucrează pentru unitate și interacționează îndeaproape cu S3 și cu alți ofițeri de stat major al
unității. Planifică mijloacele și resursele de comunicații pentru a sprijini operațiunile curente și
viitoare. Obiectivul principal este comunicațiile de comandă și control de la brigadă la forța
operativă. [4]

2.4 Personalul special în cadrul comandamentului Bg. Mc. SUA

Personalul special îl ajută pe comandant în domenii profesionale, tehnice sau în alte
domenii funcționale. Numărul specific și sarcinile ofițerilor de stat major variază la fiecare nivel
de comandă în funcție de autorizațiile de organizare și echipament (TOE), de dorințele
comandantului și de dimensiunea și nivelul de comandă. Din personalul special se numără:
 Ofițer de apărare aeriană;
 Ofițer de legătură aeriană;
 Ofițer de legătură cu focurile navale;
 Ofițer de legătură cu aviația a armatei;
 Inginer de brigadă;
 Capelan;
 Ofițer chimist;
 Comandant al companiei de informații militare de sprijin direct;
 Coordonator a sprijinului cu foc;
 Comandantul batalionului de sprijin avansat;
 Comandant pluton poliție militară;
 Medic. [4]

9
 Concluzie

Prin urmare succesul în ducerea acțiunilor militare depinde de pregătirea

comandamentului brigăzii, componența acestuia și corelația dintre comandament și subunitățile
brigăzii.
Statele Unite ale Americii are o structură specifică a comandamentului, aceasta fiind
modelată în urma experiențelor obținute din acțiunile militare duse dea lungul existenții statului.
Tendința specialiștilor în științe militare de a analiza lecțiile învățate, care se bazau pe luptele
duse nu doar de statul SUA, dar și de către alte state ale lumii, au permis să implementeze în
practică și să adopte a structură eficientă.
În concluzie pot afirma că structura organizatorică și misiunile personalului
comandamentului depinde de resursele financiare ale statului, experiențele în ducerea luptelor a
forțelor armate și poziționarea geografică a statului sau a forțelor armate.

10
 Bibliografie

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/For%C8%9Bele_armate_ale_Statelor_Unite_ale_Americii,
accesat pe data de 17.12.2022;
2. https://ro.frwiki.wiki/wiki/Unified_Combatant_Command, accesat pe data de 17.12.2022;
3. FM 71-3 The Armored and Mechanized Infantry Brigade, Washington, 1996;
4. Manualul pentru organizarea de stat major şi operaţii ale forţelor terestre. Editura militară,
Chişinău, 2017;
5. FM 101-5 Staff organization and operations, Washington, 1997.

11