Polifonia

imitativă
Caracteristici
 Adevărata scriitură contrapunctică începe doar odată cu
individualizarea planurilor melodice, realizându-se dezideratul
suprapunerii mai multor melodii
 Aceste melodii relativ independente sunt legate prin „lianți”:
 Verticalitatea: melodiile se vor plia parțial pe necesitățile dictate de obligațiile
lor verticale, acordice
 Lianți orizontali: privesc aspectul metro-ritmic, melodic și imitația (reluarea,
liberă sau strictă, a unei secțiuni melodice aflate la o voce de către altă voce)
Imitația severă
 Procedeul prin care o voce preia strict, nemodificat un fragment
melodic enunțat la o altă voce
 Procedeele de bază ale construcției imitației severe:
 A) procedee care vizează aspectul melodic:
 1) imitația cu păstrarea cantitativă a intervalelor: cu excepția imitației la
unison perfect sau octavă perfectă, orice imitație la alt interval pune problema
păstrării fie doar a cantității intervalelor (secundă, terță, cvartă etc.), fie atât a
cantității, cât și a calității acestora (secundă mare, terță mica etc.)
 Cea mai uzuală imitație face apel doar la cantitatea intervalelor (numărul de
trepte); motivul practic: păstrarea modului
Imitația severă
 2) Imitația cu păstrarea atât a cantității, cât și a calității: nu va fi
posibilă decât în cazul în care se de desfășura pe o scară modală
identică (imitația la 8-vă și unison realizează automat păstrarea
intactă a modelului imitativ)
 Conduce inevitabil către bi sau policentrism (se creează, în funcție
de numărul vocilor care imită, mai multe centre sonore)
 3) Intervale la care se produce imitația: orice raport intervalic
vertical este utilizabil
 Alegerea intervalului se face în funcție de: registrul vocilor,
importanța unui interval în economia generală a lucrării etc.
Imitația severă
 4) Sensul de realizare a imitației - sunt 4 posibilități:
 A) imitația originarului (O): se păstrează sensul melodic și ritmul
inițial
 Se poate realiza la orice interval
 Constituie un procedeu de mare eficiență muzicală, fiind cea mai dinamică
dintre toate tipurile de imitații
 Distanța în timp la care se realizează imitația: cu cât va fi mai mare, cu atât
efectul se estompează
 B) Imitația inversată (I): toate intervalele din desenul melodic sunt
răsturnate (ex: 3-ța ascendentă devine 3-ță descendentă)
 Efectul este mai slab, procedeul fiind relevant mai ales pentru travaliul tematic
Imitația severă
 C) Imitația recurentă (sau retrogradă): redarea de la sfârșit la
început a fragmentului imitat
 un procedeu în care ideea de imitație devine aproape doar teoretică
 Utilizabilă în sferă tehnicilor de evoluție melodică, elaborare,
dezvoltare
 Identitatea ritmică față de original poate fi atinsă doar în cazul
ritmurilor nonretrogradabile (formule ritmice care au forme
identice indiferent de sensul de citire). Pe același model se pot crea
și structuri melodice sau ritmico-melodice nonretrogradabile
 D) Imitația inversării recurenței (IR): procedeu mai nou,
aparținând școlii dodecafonice vieneze
 Procedeu de travaliu tematic
Imitația severă

 5) Imitația cu modificarea
constantă a unui sunet (sau
grup de sunete) sau interval
(sau grup de intervale)
 Procedeu specific polifoniei
modale
 Se va realiza la unison, octavă
sau alt interval, dar cu
păstrarea calității și cantității
intervalelor
Imitația severă
 6. Aspecte ritmice în cadrul
imitației:
 A) Păstrarea ritmului inițial (cu
păstrarea sau nu a metrului)
 Prin schimbarea măsurii apar
modificări substanțiale a
accentelor metrice
 Foarte interesantă este situația în
care varianta metrică modificată
se suprapune cu cea inițială
(polimetrii)
Imitația severă
 B) Diminuarea ritmică a desenului imitat:
 se poate realiza simetric sau asimetric
 Cea mai uzitată diminuare este cea prin împărțire, care creează efect de
dinamizare
 Cea mai complicată (și mai rar inâlnită) este diminuarea prin scădere:
scăderea din toate valorile a unei unități comune; valoarea maximă care poate
fi scăzută este egală cu valoarea minimă aflată în desenul respectiv
 Diminuarea asimetrică se face discriminatoriu, vizând doar anumite valori:
ex. se scade o optime din toate valorile de pătrime
Imitația severă
 C) Augmentarea ritmică:
 Poate fi simetrică sau asimetrică
 Se realizează pe aceleași principii ca și diminuarea, dar în sens
invers
 Cea mai utilizată augmentare este cea simetrică, obținută prin
înmulțire
 D) Păstrarea sau schimbarea metrului: în cazul schimbării se
obțin poliritmii