Sunteți pe pagina 1din 70

STILISTICA MUZICII

BIZANTINE
Stilistică – Stil
definiții, caracteristici, evoluție
◦ Stilistica este disciplina ce se ocupă cu studiul aspectelor legate de stil și este aplicată artei în
general, sau unei ramuri anume a acesteia. Stilistica muzicală reprezintă studiul stilurilor muzicale.
Stilul: definiții
Stilul = modalitatea specifică de utilizare a unui limbaj.
„ Ansamblul caracteristicilor care disting o lucrare, un autor, un interpret, un tip de scriitură, o formă, un
gen, o epocă” sau Totalitatea elementelor prin care se carcaterizează creația unui autor, școală, curent
componistic, epocă” ( Enciclopedia Fasquelle)
La nivelul creației individuale a unui compozitor, scriitor, pictor, etc, stilul este „ o abatere de la normă”
(Paul Valery) adică aspectul unic, irepetabil, ireductibil, original al fiecărui creator de artă.
Etimologie
Cuvântul "stylus" desemna în antichitate ustensila cu care scribul (cunoscătorul scrierii) zgâria semnele sale pe tăblițele din
argilă sau din ceară. Caligrafia păstrează până în zilele noastre spiritul acestei accepțiuni primare, prin stilurile sale.
◦ Evoluția termenului înregistrează o migrație către practica vorbirii. Arta de a scrie= arta de a vorbi
Antica disciplină a retoricii, arta vorbirii convingătoare
stabilea trei nivele ale stilului: inferior (humilis), mediu (mediocrus)
și sublim (grans), aceste nivele corespunzând unei anumite ierarhii
literare
Treptat, noțiunea de stil se impune ca o categorie estetică.
.
Stilemă, Câmp stilistic
Noțiunea de stilemă apare desemnând o caracteristică a stilului unui compozitor sau al unei epoci.
Exemple:
- scriitura polifonică vocală este caracteristică Renașterii
- scriitura polifonică vocal instrumentală caracteristică Barocului
https://www.youtube.com/watch?v=Ot6Cv8T3pAs
Palestrina Kyrie eleison
://www.youtube.com/watch?v=zS2biN257sQ
Bach Kyrie eleison Missa in si minor
Câmp stilistic – operă muzicală plasată în context istoric
https://www.youtube.com/watch?v=qDd6T5ciE5o Kyrie eleison cânt bizantin
https://www.youtube.com/watch?v=KDJtBh3LGJg Kyrie eleison cânt roman ev mediu
Stilul muzical
◦ Este o realitate de structură specifică. Analiza stilului se poate referi la o sumă a aspectele tehnologiei muzicale
specifice: gen, formă, tehnici de compoziție, specificități ale melodiei, armoniei, ritmului, metru, sintaxă, timbru,
orchestrație, acustică, interpretare, construcția de instrumente. Ele pot completa stilul dar nu-l pot defini în
întregime

◦ Un tablou complet ar include: conținut, mentalități colective, gândire individuală, profiluri psihologice, trăiri,
emoție, valori estetice.

◦ „Orice stil trăiește prin operele generate” Acestea au un caracter de model, și o valoare foarte mare d.p.d.v. estetic.
◦ Orice stil este universal deoarece a fost consacrat de capodopere.
◦ Tehnica sau valorile acceptate pot fi definitorii pentru un stil dar capacitatea muzicii de a emoționa, și de a ne
capta în universul de semnificații este f importantă.
Accepțiuni și zone de aplicare
◦ Stilul individual: Forma proprie stilului se regăsește la nivelul creației individuale. Stilul unui compozitor este unic, irepetabil,
original exprimându-se într-un limbaj propriu, specific în cadrul normelor, regulilor general acceptate de către contemporani.
Este vorba despre un anumit tip de interpretare a acestor coduri tipare, forme, comune, proprii viziunii compozitorului
◦ Putem vorbi și despre ipostaze diferite a stilului personal în cadrul creației aceluiași compozitor ( Stravinski, Beethoven)
◦ Stilul unei școli de compoziție reprezintă suma caracteristicilor unei creații la nivel colectiv: ex. prima școală vieneză, a doua
școală vieneză, școala de la Putna, școlile național romantice.
◦ Punctul de echilibru al stilului acestor școli, se regăsește în creația unui compozitor reprezentativ care cristalizează toate
modelele tehnicii și expresivității muzicale (exemple)
◦ Stilul unei școli naționale aparține ca idee romantismului. Are la bază valorificarea folclorului rezultând culoarea locală,
Există stilul originar ( cel al folclorului ropriu-zis) și cel „manufacturat” prezent în creațiile compozitorilor fie prin citat fie prin
creație în stil ( Enescu „caracter popular românesc”. https://www.youtube.com/watch?v=fwxuMDxT9Dw Rapsodia română
◦ https://www.youtube.com/watch?v=1xk2kPWOP8U Sonata op 25 ptr vioară și pian în la minor
◦ Împrumuturi stilistice: https://www.youtube.com/watch?v=OqFB-bhFxBw
Ceaikovski Dans spaniol din Lacul lebedelor
Accepțiuni și zone de aplicare
◦ Moda stilistică este o tendință pasageră, scurtă ca durată., apare fulgurant, câștigă spații mari în timpul cel
mai scurt posibil și apoi dispare inopinat lăsând urme nesemnificative. Prezintă un tip de comunicare facil,
obligatoriu de mare succes.
◦ Influența modei în marile capodopere nu este de neglijat ( stilul „turcesc” Mozart, dansuriel suitei baroce,
Valsul la Berlioz, Chopin, Brahms, Strauss, Ravel)
◦ https://www.youtube.com/watch?v=Cy10pGVmc20 Alla turca Mozart
https://www.youtube.com/watch?v=60uWwoBLFKg Răpirea din Serai
◦ https://www.youtube.com/watch?v=bCrojOcTj3U Amadeus
◦ https://www.youtube.com/watch?v=_CTYymbbEL4 Johann Strauss
◦ https://www.youtube.com/watch?v=TMSgWhIENSk Ravel La valse
Curent stilistic, Tendința
◦ Este un substil particularizat geografic sau printr-un anume grup de creatori – o sumă a particularităților mai
multor compozitori: impresionismul în Franța ( Cl. Debussy, Maurice Ravel, G Faure ) expresionismul în
Germania( A. Schoenberg, Alban Berg, Webern) .
◦ Configurație temporară a unui stil ce se manifestă și în alte arte: romantismul prezent în literatură în secolul
XVIII, în muzică în secolul XIX, Impresionismul concomitent în pictură și muzică.
◦ O subparticularizare a curentului este Tendința stilistică Este reprezentată de tendința parțială sau
incompletă a unor creatori către anumite modele de gândire și expresie care-și datorează reușita unor rețete
prefabricate ce se dovedesc a fi eficiente în timp.
◦ ( Haydn „perioada romantică”, influența muzicii de jazz Stravinski Ebony Concerto etc)
https://www.youtube.com/watch?v=UdJvHYHZnZc Debussy Goliwog s cakewalk
◦ https://www.youtube.com/watch?v=BCTHd0LfCW0 C. Ph. Em. Bach Fantasia in fa# minor ( Empfindsamer )
Stilul istoric
◦ Nivelul cel mai larg al configurării stilului muzical este cel al epocilor istorice: Renaștere, Baroc, Clasicism, Romantism manifestate în secolele XV-XIX.
Înainte de secolul XV nu aeu existat preocupări pentru un stil universal iar după 1890 s-a manifestat o atitudine antistilistică de pulverizare a universalului
în individual.
◦ Ceea ce considerăm a fi purtătorul unui stil universal este realizarea cea mai înaltă a epocii care le conferă reprezentanților și creațiilor lor statutul de
model, de standard al stilului unei epoci. Considerăm de exemplu că pentru stilul Renașterii creația lui G. P da Palestrina Baroc? Clasicism? Romantism?
◦ https://www.youtube.com/watch?v=dsn9LWh230k&t=54s
◦ Dies irae gregorian
◦ https://www.youtube.com/watch?v=RKJur8wpfYM
◦ Mozart Requiem
◦ https://www.youtube.com/watch?v=jGvYaMIXuxU&t=53s
◦ Verdi Requiem
◦ https://www.youtube.com/watch?v=ZsNaDcdimUg
◦ Ziua Judecății Cântare din Nordul Rusiei

◦ Stilul unei epoci include totalitatea ipostazelor parțiale ( școli naționale, tendințe, mode, curente, stiluri individuale)
◦ Excepțiile există: Gesualdo da Venosa, sau Erik Satie Edgar Varese sunt compozitori total ieșii din cadrul de referință stilistic al epocii lor. Școli naționale
au existat și în baroc iar programatismul (preponderent romantic) a existat și în perioada Renașterii sau a Barocului.
CONCLUZII
◦ Analiza stilului unei lucrări presupune identificarea ariei de reprezentare, funcționare de conținut.
◦ - stabilirea particularităților d.p.d.v. „tehnologic”: structură- formă, gen, scriitură.
◦ a elementelor de limbaj: melodie, armonie, ritm, tonalitate sau mod, sintaxă ( monodie- polifonie,
omofonie, heterofonie),
◦ - a contextului istoric „Spiritul vremii”, aspectele sociale,
◦ - expresie, sensuri, stări, elemente de psihologie.
conturînd cele mai importante mijloace de expresie, care sunt comune cele ale operelor epocii, și care
diferențiază stilul individual prin caracteristici unice.
Temă pentru seminar:
Definiți în cuvinte cheie ( sau o propoziție) următorii termeni: stil, stilistică, stilemă, câmp stilistic, modă
stilistică, tendință stilistică, stil istoric.
Curs II Ce determină stilul?
◦ Stilul poate fi determinat de existența funcționalității – gen/stil (dansul – în diverse epoci) – stilizarea
◦ Coral- Cântec - Dans Helmuth Degen
◦ - Stilul poate fi determinatd e factorul istoric, spațiu- timp. ( Mozart îți manifestă geniul într-un anumit
context istoric și într-un anumit context cultural- muzical)
◦ - Louis Buffon Stilul este omul însuși – individualitatea creatorului ( autenticitate unicitate originalitate
care reprezintă aspirația estetică a autorului
◦ Ideologia
◦ Piața
◦ Moda
◦ Stilul reflectă o atitudine spirituală la toate nivelurile de comunicare artistică și muzicală.
Conceptele de Stil clasic, Stil modern
◦ Opoziția clasic- modern există atât în dialectica artelor cât și în cea a vieții și societății.
◦ Clasic
◦ Termenul derivă din classicus ( lat.) sau classis pătură socială privilegiată în Roma în rândul cărora erau
incluși și oratorii, poeții, oamenii instruiți. De asemenea însemna, corectitudinea, exemplaritate elitismul.
Este și un termen care definește Antichitatea greco-romană.
◦ În sens stilistic definește o operă, creația unui autor, a unei epoci sub coordonatele de stabilitate,
exemplaritate, durabilitate, echilibru al formelor și conținuturilor.
◦ În sens istoric definește caracteristicile unei epoci d.p.d.v. Cultural, filosofic, artistic, dând denumirea
acesteia . ( Clasicismul grec sec VI-IV î.H. Sau clasicismul literar francez secolul XVI-XVII,
Clasicismul vienez sec XVIII)
◦ „Un stil se naște din conflictul cu alt stil” (Andre Malraux) un principiu al evoluției istorice a stilului.

Modern
◦ ... ceea ce aparține timpului prezent. Fiecare epocă s-a definit prin conștiința propriei modernități. Modernul reprezintă
opoziția firească față de trecut, contestarea tradițiilor și procedeelor anterioare,a ceea ce este clasic, deci plasat în trecut... ( J
Tinctoris îi definește ca moderni pe Dunstable, Binchois, Ockegem în secolul XV față de creațiile antecesorilor). Giovanni
Artusi scrie o polemică la adresa creației lui Monteverdi pe care o considera ca fiid imperfectă. L artusi overo della
imperfetione della moderna musica). În răspunsul său Monteverdi nuanțează ideea de musica vecchia și musica moderna.
◦ Clasicismul relevă o valoare larg afirmată, recunoscută de toți, invocă caracterul de model de exemplu și are norme și
reguli clare. Reprezintă ceea ce este conservator
◦ Modernul este contestatar, are delimitări radicale față de clasic, exclude norma , regulile clasice, academice aduce noul
din prezentul imediat, progresul, spirit critic, refuzul autorității, nonconformismul. Estetica gustului nou aduce o
independență față de modelele fixe, refuzul categoric al imitației înlocuit o principiul originalității.
◦ Modernii de azi sunt clasicii de mâine lege a istoriei.
◦ O perioadă stilistică este un „segment de timp în care evenimentele curg în linie dreaptă ....până se produce o
deplasare” (Wladislaw Tatarkiewicz) Acestea se datorează unor fermenți, a unor mișcări, subcurente de modernitate care
vor schimba cursul evenimentelor. ( Apariția clasicismului- anticipată de preclasicism – finalul barocului C.Ph. Em. Bach)
Stiluri istorice- alternanța clasic-modern
◦ Stilurile istorice:

Muzica străveche ( folclor)- 600 A.H.)


Stilurile Antichității (600- 1 D H)
Stilurile Evului Mediu ( 1 – XIV)
Stilul Renașterii ( sec. XIV-XVII)
Stilul Barocului (sec. XVII- XVIII 1600-1750)
Stilul Clasicismului ( 1750-1827)
Stilul Romantismului 1830 – 1900)
Curentele secolului XX - XXI
◦ Curentele Modernismului: aprox. 1900- 1950
◦ Stil impresionist ( 1890-1920, 30 );
◦ Stil verist (1890- 1920, 30);
◦ Stil dodecafonic – serial (1922- 1950)
◦ Stil neoclasic (1930- 1975-80)
◦ Curentele Postmodernismului: 1950-2021
◦ Stilul avangardelor- substiluri definite de tehnica componistică, materialul sonor, concept: muzica
electronică, bruitismul, muzica concretă, muzica stochastică ( baze matematice)
◦ Aleatorism, Minimalism, Spectralism, Muzica ambientală, Teatrul muzical, Spectacolul multimedia,
Muzica conceptuală, Colajul muzical, metamuzica, muzica arhetipală. etc
Stilul muzicii primilor creștini
◦ Prin muzică de cult creștină se înțelege ansamblul cântărilor și stilurilor de interpretare existente de-a lungul timpului care au evoluat
în cadrul Bisericii creștine
◦ Origini ale muzicii de cult creștine.
◦ Trunchiul comun al cântărilor creștine între secolele I-IV când Biserica apostolică din Imperiul Roman s-a divizat ( 395) a fost
constituit conform specialiștilor pe rădăcini, origini de asemenea comune ce pot fi identificate în manierele de interpretare dar și a
genurilor comune:
◦ „Apărut în mjlocul lumii ebraice creștinismul preia oodată cu cărțile de ritual și modul de cântare sinagogal. Nu numai psalmii aveau
melodiile lor ci și alte cântări ... Practica de cult ebraică a citirii psalmilor a fost preluată evident de primii creștini.
◦ https://www.youtube.com/watch?v=1cXVCxxwPAo psalm ebraic


Origini ale cântului creștin în Biserica
primară
◦ În epistola către Efeseni și Coloseni Pavel menționează trei categorii de cântări:
◦ - psalmi, imnuri și cântări spirituale. Dacă imnurile și psalmii erau de origine ebraică, cântările spirituale aparțineau creștinilor Bisericii
primare.
◦ A doua rădăcină importantă care intră în discuția originilor este cultura și arta greco-romană din secolul IV datând un imn închinat Sfintei
treimi descoperit în Egipt la Oxyrinchos. Muzica greacă
◦ Hymn Oxyrinchos
◦ https://www.youtube.com/watch?v=iFDfyihG6o0
◦ https://www.youtube.com/results?search_query=seikilos+epitaph+score
◦ Seykilos epitaf
◦ https://www.youtube.com/watch?v=cElTb_29dMo&list=PLT0ujZLVaezXcOPvAd48h_horfRmSphPa Imn de Duminica Floriilor imn sec 2
◦ Muzica populară a popoarelor creștinate. Biserica a preluat aceste intonații în lupta sa cu agnosticismu și arianismul ( sec. II) care își
popularizau deile prin cîntece în metru și ritm popular. Din acestea a preluat cîntarea în cor, responsorial sau antifonic.
◦ C.Brăiloiu și Gh Ciobanu dovedesc prin compararea unor formule de cânt din muzica bizantină greogoriană și colindele precreștine românești,
bulgărești. ( Studii de etnomuzicologie i bizantinologie, p 423)
Stiluri melodice în cântul bizantin și
gregorian
◦ A existat în consecință „un tip melodic unitar de CANTUS... În muzica religioasă a Bisericii primare
distingem 4 tipuri melodice” ( V. Timaru, Stilistica muzicală, vol 1 p 16)
Stiluri de cântare:
◦ Stil irmologic: simplu, silabic, canoane, condace, antifoane tropare (adică imnuri închinate sfinților)
◦ Cantus silabicus https://www.youtube.com/watch?v=OAi6T7tQruE
◦ Cântul irmologic https://www.youtube.com/watch?v=CSmbtQxG8ao Doamne strigat-am Psalm 140
◦ https://www.youtube.com/watch?v=5Ch77PP-KkU Irmos din Vinerea Mare
◦ Stilul stihiraric conține cântări ușor melismatic stihirile
◦ Cantus neumaticus https://www.youtube.com/watch?v=87XOj0xy6mo
◦ Cantus stihirarhus https://www.youtube.com/watch?v=ZVWY3U3H5Zo Astăzi naște Fecioara
◦ Stil papadic: cântare ornamentată, cu melisme , heruvicele, pasapnoariile, polieleele, chinonicile condacele
◦ Cantus melismaticus https://www.youtube.com/watch?v=WJjQioFfmjQ
◦ Cântul papadic https://www.youtube.com/watch?v=4hlk5k2t9Eo
heruvic glas 5
◦ Temă : audiați exemplele următoare și descrieți modalitatea de interpretare și caracteristicile cânturilor
Repere istorice importante pentru dezvoltarea stilurilor
muzicale în Evul Mediu
◦ Periodizat între secolele V-XV, Evul Mediu inaugurează schimbări majore la nivel cultural preluând din
ultima fază a Antichității târzii secolele I-V modelele impuse de cultele religioase creștine.
◦ 313 Edictul de la Milano reprezintă recunoașterea creștinismului ca religie de stat în Imperiul Roman
◦ 330 năvălirile barbare și mutarea capitalei Imperiului Roman la Byzantion (numele coloniei grecești
originare)
◦ 395 divizarea Imperiului Roman: de Apus și de Răsărit.
◦ 476 Căderea Romei
◦ 962-1806 nașterea Imperiului romano-german
◦ 1054 Marea Schismă a Bisericii Apostolice: Biserica de Apus sau de cult romano catolică și Biserica de
Răsărit, Bizantină de cult ortodox
◦ 1453 Căderea Bizanțului – dominația musulmană în sud-estul european
Evenimente în Biserica medievală
Sec. I-IV epoca patristică,
Sec. V-VII fixarea canonicii ritualice
-în Biserica Răsăriteană sub Împăratul Justinian
- în Biserica de Apus prin papii Leon cel Mare și Grigore cel Mare.
Influența gândirii creștine a influențat filosofia, disciplinele cunoașterii trivium
( gramatica- retorica- dialectica) și Quadrivium ( aritmetica, geometria,
astronomia și muzica) în Universitățile nou înființate, arhitectura, ornamentica,
moda.
Se formează două stiluri importante în muzica de cult
Stilul bizantin și Stilul roman
Ornamentică – mozaic bizantin din
Basilica san Vitale
Hagia Irene Istambul
Sfânta Sabina Roma
Interior Sfânta Sabina 422-432
Stilul bizantin repere istorice
◦ Arta bizantină 395-1453
◦ Începe în 330 când împăratul Constantin mută capitala Imperiului Roman la Byzantion.
◦ 1054 Marea schismă, desprinderea de sub tutela Romei, schimbarea denumirii în Biserica ortodoxă și
Biserica catolică, cu doi conducători Patriarhul respectiv Papa.

◦ Perioade stilistice în muzica bizantină:


- Stilul cântării paleobizantine sec. IV-XII
- Stilul cântării medio-bizantine sec XIII-XVIII
- Stilul cîntării neobizantine sec XIX-XX
Cântarea paleobizantină (în stil vechi)sec. IV-XII
◦ Lipsa documentelor scrise face ca stilul acestei perioade să fie dedus din practica orală. Fixarea notației se face între secolele X-XII.
◦ Se moștenește din cultul ebraic cîntarea psalmodiată și se dezvoltă maniera de cântare corală, antifonică și responsorială
Cântarea psalmodiată – recitarea melodizată a psalmilor asemănătoare cu cântarea ekfonetică din greacă ( Ekfonisis) – exclamație,
proclamație, lectură cu voce înaltă, lectură solemnă a Apostolilor
https://www.youtube.com/watch?v=mWfyk_9SyV8

◦ https://www.youtube.com/watch?v=4Q8i0CYs-CM ???

◦ Psalmodia responsorială – expunerea solistică a unor versete și răspunsul comunității cu Alleluia sau Kyrie eleison (dialog între solist
și asistență)
◦ https://www.youtube.com/watch?v=ZVK9FJqJWKw Fecioară curată
◦ Pe tine te fericim
◦ https://www.youtube.com/watch?v=AtiTtRuo7ps Mărturisiți-vă
◦ Cântarea antifonică practicată de pe vremea lui Ioan Hrysostomul ( sec. IV d.H.)era simplă, dramatică, se interpreta de către grupuri
de psalmiști, succesiv. A fost preluată apoi de cântarea gregoriană ( Dialog între două grupuri corale)
◦ https://www.youtube.com/watch?v=SPfUWP_Dw5I
Cîntarea solistică
◦ Începând cu secolul al V-lea documentele vorbesc despre numele unor vestiți poeți-melozi ai perioadei
paleobizantine ca: Anatolios, Germanus sec V Andrei Criteanul sec VI Sergius din Constantinopol ( sec
VII) Ioan din Damasc, Cosma din Ierusalim (sec VIII)Roman Sirianul sau Roman Melodul în sec VI este
considerat un adevărat Princeps melodorum al întregii epoci.
◦ https://www.youtube.com/watch?v=N8399kbNMcU Ioan Damaschinul
◦ Cantus simplex, Sintomon Melos devine din cânt coral, cânt solistic.
◦ Melodia , sub diversele influențe devine din melodie corală solemnă, sobră, o „melodie cantilenă” cu
ornamente ( Cantus ornatus) și caracter liric meditativ, diversificată și ordonată după cele 8 ehuri sau
moduri de către Ioan Damaschinul în OCTOIH
◦ https://www.youtube.com/watch?v=SlLy-a2mxMo Lumină lină glas 2
Cântarea romană- gregoriană
◦ Reforma gregoriană este realizată în sec VI de papa Grigore cel Mare Acesta:
◦ - unifică Liturghia în tot occidentul și impune ordinea Missei
◦ - realizează Antifonarul și calendarul ecleziastic
◦ - înființează școli Schola cantorum pentru invătarea noului rit
◦ - impune limba latină în cultul religios
◦ - elimină instrumentele muzicale din biserică
- simplifică melodia
◦ Cântul gregorian se dezvoltă din psalmodie imnuri cântări spirituale
◦ Se preferă modurille diatonice celor cromatice sau enarmonice, apare orga
◦ După maniera de interpretare cântul gregorian poate fi:
◦ - psalmodie responsorială https://www.youtube.com/watch?v=Fi5CZ3lTXP8
- psalmodie antifonică Kyrie eleison
◦ - solistică sau corală
◦ https://www.youtube.com/watch?v=dgpgeYfVFro&list=OLAK5uy_lEezoRk7oSww91duiG0IHhROJqQJ1DIU4
◦ cu ison
◦ https://www.youtube.com/watch?v=nQLPk2o159s&list=OLAK5uy_lEezoRk7oSww91duiG0IHhROJqQJ1DIU4&index=2
Temă
◦ Temă:

◦ https://www.youtube.com/watch?v=5eS2BqG75_8
◦ Răspundeți la cele 10 întrebări muzicale stabilind:
◦ Dacă ceea ce audiați este cânt în stil bizantin sau gregorian :
◦ Maniera de interpretare: antifonic, responsorial, coral sau solistic
◦ Cântare – silabică ( irmologică stylus syllabicus ) melismatică (stihirarhică
sau papadică, stylus ornans)
Curs 4 Stilul cântărilor paleobizantine- genuri
În secolul X apar neumele paleobizantine din semne prozodice scrise cu culoare roșie deasupra sau
dedesubtul pericopelor ( pasaj dintr-o pildă , povestire biblică).
Cântarea era simplă, austeră silabică, se cânta în grup Într-o fază următoare secolele v-VIII, cântarea
bizantină crește în complexitate, la fel notația, cântarea ornată solistică devine un model, melozii vremii
compunând adevărate poeme cântate cu o formă complexă fiind, atât creatorii textelor cât și ai muzicii.
Tate genurile muzicii bizantine sunt IMNURI. Ele au apărut în acestă perioadă paleobizantină și s-au
dezvoltat în toate celelalte epoci.
IMNUL bizantin era alcătuit din fraze și strofe până la 12 versuri pentasilabiceîntre care era intercalat un
refren iar CÂNTĂRLE SPIRITUALR mai erau denumite Jubilații sau cântări Alleluiatice.
„Prima formă poetică importantă existentă la mijlocul secolului al V – lea și dezvoltată de melozi a fost
TROPARUL, formă imnografică mică nîăscută din dintro invocație religioasă adresată unui sfânt. Troos- gr
melodie , întorsătură melodică, melodia unui poem, trofeu al biruinței unui sfânt. Troparul stî la baza
construcției imnurilor mari Condacul ( odele) și Canonul ( Poemul) Irmosul și Icosul
Troparul
◦ La început un scurt comentariu strofic între două versete, Troparul s-a desprins de Imn și a devenit o
cântare de sine stătătoare.Avea o melodie simplă și era îndrăgit fiind cântat de întreaga adunare de
credincioși
◦ Cu timpul , troparul a devenit mai complex, cu contururi melodice melismatice și desene melodice fixe,
canonizate având un loc fix în slujba religioasă.
◦ După conținut există tropare ale Crucii, Învierii, Născătoarei de Dumnezeu, a Sfintei Trieimi, a Martirilor, a
Morților, Tropare de pocăință,
◦ https://www.youtube.com/watch?v=CyOiXSsbgnQ Troparul învierii
◦ https://www.youtube.com/watch?v=PNAxnZGc868 glas 1
◦ Forma acestor tropare primește forma poeziei imnografice ce stă la baza cântului
◦ După modelul troparului au apărui și alte cântări: stihirile, irmosul, icosul, catavasia sunt în esență tropare
Condacul
◦Apare ca gen în a doua jumătate a secolului V și a doua jumătate a secolului VI, cristalizându-se de-a lungul secolului VII. Este o
formă poetică – muzicală dezvoltată de melozii Atanasie și Kiriac apoi de Roman Melodul. Inițial a purtat denumirea de Imn, Psalm
Cîntec, Poem, Laudă numele de Condac sau Kontakion fiind primit în secolul IX.
◦ Condac sau Kontakion- are un număr de 18 până la 30 de strofe identice în ceea ce privește numărul silabelor și melodia.
◦Fiecare strofă conține între 3 – 13 versuri sau între 20- 30 de versuri. Strofele se numesc TROPARE
◦Prima strofă a Condacului se numește IRMOS și servește drept model pentru celelalte strofe fixând numărul silabelor, metrul și
accentele.
◦Strofa introductivă a Condacului din care făcea parte și Irmosul era numită Prooda, sau Prooimion, a cărui refren se numea ICOS
Partea mediană a Condaculu se numea Kukulion.
◦ De obicei condacele erau scrise în acrostih, prin care se indica ziua în care se cântă, sărbătoarea pentru care a fost compus, numele
autorului și ehul melodiei.
◦ CONDACUL
◦ PROODA KUKULION ICOS
◦ Irmos - Icos Tropar Tropar Tropar Tropar Icos
◦ Condacul Nașterii Roman Melodul
◦ https://www.youtube.com/watch?v=93T8lZWnE_4
◦ Paul Constantinescu Condacul Nașterii
◦https://www.youtube.com/watch?v=HT2Uf3ixwK4


CANONUL
◦ Se impune și se dezvoltă între secolele VII-IX. Este o formă poetică acătuită din 9 ode ( pesne –slavonă , cântări-
română).
◦ Fiecare Odă este alcătutiră din 6 până la 9 tropare
◦ Prima strofă a fiecărei ode se numește Irmos. În canon se întâlnesc atâtea structuri câte Irmoase există.
◦ CANON
◦ Oda 1 Oda 2 Oda 3 Oda4 Oda 5 Oda 6 Oda 8 Oda 9
◦ Irmos+ Tropar 1,2,3,4,5,6; Irmos+ Tropar 1-6 etc.
◦ Deosebiri între CONDAC și CANON
◦ Condacul este o OMILIE – o predică poetică
◦ CANONUL este un Imn amplu de proslăvire
◦ Autori de canoane Andrei Criteanul, sec VII, ce a scris Canonul Mare din Săptămâna Patimilor care conține 250 de
tropare, https://www.youtube.com/watch?v=icxWSf1fxJY
◦ Ioan Damaschinul (Canonul Învierii) https://www.youtube.com/watch?v=otmJIqOelgY
◦ Cosma de Maiuma sec VIII (Canonul Floriilor) https://www.youtube.com/watch?v=gEmbHy18JYQ
Secolele XI - XII
Codificarea cărților de ritual – secolul XI
S-a dezvoltat sistemul de notație din cea ecfonetică în cea neumatică – diastematică ( semnele nu indică trepte ale scării
muzicale ci intervale care se modifică în funcție de eh, de stil de cîntare în funcție de genuri ( diatonice, cromatice
enarmonice).
S-a realizat definitivarea sistemului ehurilor bizantine OCTOIH de către Ioan Damaschinul
-slujba Religioasă pentru toate zilele săptămânii orânduită după cele 8 glasuri sau ehuri.
În secolul IX dispar melozii . Textele noi create preiau melodii vechi. Astfel că nu se mai creează decât texte religioase.
A doua fază este apariția imnografilor care nu mai compun melodii, tendință care se va încheia în secolul XI când odată cu
codificarea cărților de ritual nu se mai crează texte religioase ci doar melodii. Noii creatori de melodii în secolul X vor
purta denumirea de Melurgi , Musurgi sau mai târziu Maistori.
Din secolul IX se vor distinge două tipuri de cântări:
Idiomelele (proză) sau Automelele ( versuri) cântări cu melodii proprii ( modele pentru prosomii)
Prosomiile cântări cu melodii de împrumut
Alte genuri muzicale de tradiție bizantină

Axion imn bisericesc, cântare de laudă ce începe cu vorbele: «Cuvine-se cu adevărat». Este un imn adresat Fecioarei; se găsește
în oda a IX-a a canonului utreniei Învierii și care se cântă la liturghie, imediat după sfințirea darurilor. Denumirea de axion provine
de la primele cuvinte gr. ale textului cântării: (Axion estin os alithos), „Cuvine-se cu adevărat” care formează prima parte a genului. 
Axionul  este format din două părți distincte. Partea a doua, „Ceea ce ești mai cinstit”datează din sec. 8 aparținând lui Cosma
Melodul, iar prima („Cuvine-se...”) este o completare târzie (sec. 10-11), a călugărilor athoniți, ca o parafrazare și introducere
lămuritoare a textului inițial.
 Axionul Cuvine-se sau Vrednică ești se cântă și tot timpul anului la liturghia lui Ioan Hrisostomul; în postul păresimilor la liturghia
lui Sf. Vasile, acesta este înlocuit cu axionul „De tine se bucură toată făptura” ( în Joia Mare: „Din ospățul”, în Sâmbăta Mare: „Nu te
tângui”), iar la cele 12 praznice împărătești, în locul axionului  „Cuvine-se...”, se cântă irmosul Cântării a IX-a a Canonului sărbătorii.
https://www.youtube.com/watch?v=-kAYMS0YTxc
https://www.youtube.com/watch?v=Cn5fJaQIP40 G Musicescu
Heruvic, cântare melismatică în stil papadic. Datează din sec. 6 . Imnul se cântă la liturghie, în timpul ieșirii cu Cinstitele Daruri
Există heruvicele duminicale (un singur text pentru toate duminicile) și heruvicele speciale (la Liturghia Darurilor mai înainte
sfințite, în Joia și Sâmbăta mare). Numele provine de la primele cuvinte ale imnului O dată cu introducerea în bis. ort.
a polif. corale a capella heruvicul. a devenit un imn important, cu legături abia perceptibil în stilul melismatic originar, construit, în
funcție de înțelesul textului, după principiul motetulu. Forma sa este de obicei: AA’B, unde A și A’ sunt în tonalitate majoră iar B la
omonima minor a acesteia (ex. de Bortniaski și de Musicescu).
https://www.youtube.com/watch?v=gXfRuCEh-EI Cari pre heruvimi
https://www.youtube.com/watch?v=1J2vJ8nLXPk Gh Dima
Alte genuri muzicale
◦ ICOSUL – stihira care descrie caracterul sărbătorii din Condac sau Canon ( Acatistul cu 12 icoase)
◦ Stihiră („privitor la versete, stihuri”), strofă precedată de un stih verset din PSALMI , care se cântă – în stil irmologic sau stihiraric – la
vecernie (la „Doamne strigat-am” și la Stihoavnă), la utrenie (la Sedelne și la Laude), la liturghie (la „Fericiri”) și în rânduiala unora dintre
taine și ierurgii. După conținut  sunt: „ale Învierii”, „ale Crucii și Învierii”, ale „Născătoarei”, ale „Crucii și Născătoarei”, „ale martirilor”
sau „martirice”, „dogmatice”, „ale Sf. Treimi”, „de pocăință și umilință” ș.a. Cele mai vechi stihiri (tropare) datează din sec. 5-6, compuse
de Anatolie Imnograful (sec. 5), Roman Melodul („Dulce-Cântărețul”, sec. 6), Vizantie (Byzantios), Ciprian, Andrei Cyrrus (persul) ș.a.
◦ https://www.youtube.com/watch?v=zWqL0PEtu6c
◦ STIHOÁVNĂ Cântare bisericească ortodoxă în versuri, care se cântă la sfârșitul slujbei de vecernie.
◦ Prochimen – stihul din Psalmi care precede Apostolul sau Evanghelia
https://www.youtube.com/results?search_query=Prochimen+glas+2+Vecernie
Formă A-A-B
Sedealnă  cântare dintr-un grup de două sau trei cântări, ce se execută la începutul utreniei, după tropare. În timpul acesta cei prezenți
în biserică  pot sta în stare.
https://www.youtube.com/watch?v=t29kYD6vrlo
Polieleu - Cântare bisericească alcătuită din anumiți psalmi, care se execută în biserica ortodoxă la unele sărbători, în timpul utreniei, înaintea
liturghiei Psalm 134 ( candelabru)
https://www.youtube.com/watch?v=7-g85Ys9xlo
◦Stilul muzicii religioase apusene între secolele VII-XII

◦- Monodia gregoriană
◦- Polifonia rudimentară sec. X-XII
◦Polifonii paralele sau cantilene diafonice.
◦În cadrul Missei- slujba religioasă din cultul roman

◦ Faza organum simplex- https://www.youtube.com/watch?v=SgHzH5iDcGQ

◦ Faza Discantus Leonin,s Perotinus, Scoala de la Notre Dame


◦https://www.youtube.com/watch?v=pnX4bNpVomI
◦https://www.youtube.com/watch?v=_p9WQlyVPrA Leoninus

◦Motetus Conductus
◦https://www.youtube.com/watch?v=1t59qIY3i5c Conductus

◦Motet triplum G de Machaut


◦https://www.youtube.com/watch?v=cu7-RV7XB9k

Arta laică a Trubadurilor și truverilor
◦ Arta cavalerilor îmbină arta laică populară cu poezia și arta cultă
◦ Trubaduri în sudul Franței Truveri în Nord Trovatores in Italia , Trobadores în Spania, Minnesangeri Mesiter singeri în
Germania.
◦ - Cântece de dragoste moralizatoare, satire politice, cântece de crudiadă, de petrecere, rondele pastorale, cântece epice sau
balade, cântece de dans
◦ Cântecul cavaleresc, păstrează aspectul cântecelor liturgice
◦ Forme de baladă, lied, rondo, în funcție de text.
◦ - Cânt solistic, responsorial , în grup, cu acompaniament instrumental
◦ https://www.youtube.com/watch?v=XMxaLJz2co4&t=115s O Fortuna
◦ https://www.youtube.com/watch?v=Cjj9vG3rQK0 Tempus trasit gelitum

◦ https://www.youtube.com/watch?v=UCIx07t14jw Adam de la Halle Le Jeu du Robin et du Marion


Stilul perioadei mediobizantine
Cuprinsă în perioada XIII-XVIII perioada medio bizantină se caracterizează prin înflorirea creației melurgilor și
maistorilor care doar înfrumusețau vechile melodii fără a mai crea altele.
Structurile melodico-ritmice pe bazează pe dezvoltarea viruozității solistice, pe accentuarea stilului melismatic,
în stilul papadic, după 1453, influențele slave și orientale fiind preponderente.
Se produce o hiperornamentare și apariția unor formule melodice cromatice, ( cu secunde mărite în linia melodică)
Apare Isonul.
Se impun stilurile naționale și regionale în cântarea bizantină prin contactul cu folclorul diverselor popoare care
intră sub sfera de influență a cultului creștin de rit ortodox-bizantin, astfel apar diversificări stilistice: stil grecesc,
sârbesc, rus, românesc.
Cristalizarea unei culori naționale romînești se produce tîrziu, secolele XIV-XV- XVIII, recognoscibile atât în
arhitectura brâncovenească, precum și în pictura bisericilor moldovenești ( și nu numai) a țesăturilor și dantelăriei,
fine, cu fire de aur, argint și mătase ( arta brocartului)a podoabelor în filigran, ( cloissone) , arta policromă a
mozaicurilor. Toate reflectând predisoziția către ornamentare prezentă și în melisatica muzicală.
Biserica
◦ Adormirea Maicii Domnului din Sinaia
◦ Manastirea Hurezi- Frescă
Sarcofagul Domniței Bălașa cu influențe baroce, Broderie Putna ( înger) manucscris cu ferecături,
argintărie
Semiografia, glasurile, genurile, formulele de acordaj
Semiografia cunoaște două etape.
Scrierea hagiopolită, care readuce semne diastematice somata( trup) pnevmata ( suflet)
Apar neume ritmice , dinamice ( ornamente, accente) și agogice Ritardando-accelerando)
Apar ftoralele,(mărturiile) prin care se indică modulația
Apar semnele hironomice ( menite să indice sensul gestului dirijoral)
Scrierea cucuzeliană ( sec XII-XIII) pefecționează notarea prin semne de intensitate, durată, expresie,
ornamente.
Modurile, glasurile sau ehurile stabilite în Octoih apar semnalizate prin semne specifice, fiecărui glas și fiecărui
stil de cânt, irmologic, stihiraric, papadic respectiv încadrate în genurile: diatonic- cromatic - enarmonic
Apar formulele de intonare ( acordaj) în modul în care este melodia. – numite apehema, epehema, enehema.
Menționate și de către Hucbald în cântarea apuseană.
Formule de acordaj ( cuvinte)
https://www.youtube.com/watch?v=2A8GX9Uacd4

https://www.youtube.com/watch?v=llNdiLoiYK0

https://www.youtube.com/watch?v=J5pGNDjk9YQ

https://www.youtube.com/watch?v=zA2JmGEnH_I
Concluzii
- Melodia stilului mediobizantin est caracterizată printr-o
ornare, împodobire exacerbată care a
condus la degradarea formulelor melodice vechi, autentice.
- Se consolidează stilurile bizantine naționale prin
asimilarea unor elemente folclorice ale popoarelor din
spațiul cultural al ritului ortodox răsăritean.
- Iau ființă șsoli muzicale de faimă Cum este cea dela
Putna întemeiată de Eustatie în secolul XVI.
- La curțile domnești se practică o muzică
- bizantină elevată, chiar și în viața culturală laică
Stilul cântărilor neobizantine
◦ Ultima fază a stilului de cântare bizantină este cea neobizantină care datează de la începutul secolului al XIX-lea. Se
caracterizează printr-o preocupare către simplificare și sinteză a cântărilor existente în cultul religios bizantin printr-o
REFORMĂ realizată la începutul secolului XIX de către protopsalții: Hrysant de Madytos, Hurmuz Hartilofax și Grigore
Levitul
◦ Reforma chrysantică ( după numele inițiatorului) a constat într-o clarificare a principiilor teoretice asupra teoriei muzicii
bizantine ( etapa precedentă creând destul de multe confuzii prin abundența de informații și semne ale semiografiei)
◦ O reformă a cântărilor, printr-o sistematizare a scărilor modale, formulelor melodice, cadențelor modale specifice.
◦ O reformă a semiografiei printr-o simplificare a neumelor cucuzeliene mai ales în ceea ce privește ornamentica.
◦ Chrysant a stabilit un număr fix de sunete ale scărilor, și după modelul guidonian a dat denumiri silabice modului, scării
generale fixate pe re.
PA=RE VU=MI GA=FA DI=SOL KE=LA ZO=SI NI=DO PA=RE
S-a renunțat la grafemele care stabileau microtoniile uniformizând astfel modul de cântare străvechi ( cu microtonii)
Se generalizează ISONUL apărut în practica cântării în secolul XVIII.
Sistima cea nouă
Hrysant a stabilit doar 10 neume care reprezentau mișcările intervalice (5 ascendente și 5 descendente cîteva
semne de pauze, alterații, ornamente mărturii ( modulații)
Melodia frumos ornată, orientală se păstrează în cele trei genuri muzicale bizantine: diatonic, cromatic și
enarmonic), sistematizată după cele 8 glasuri sau ehuri, cu structuri complementare, și în toate cele patru stări
de cântare: recitativică, irmologică, stihirarică, papadică.
Noul concept a fost formulat de Hrysant în două lucrări teoretice importante:
-Introducere în teoria și practica muzicii ecleziastice Paris, 1821
-Marele teoritikon al muzicii, Trieste 1832
La noi în țară noua sistimă, a pătruns în prima jumătate a secolului XIX și a fost promovată în arta și scrierile
pslților compozitori ai vremii:
-Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Dimitrie Suceveanu, Ștefanache Popescu, Teodor Georgescu, Teodor
Stupcanu, I. Popescu-Pasărea.
-Principiile componistice ale noului stil au fost promovate prin două lucrări teoretice importante:
-Teoritikonul lui Macarie Ieromonahul Viena 1823
-- Bazul teoretic și practic al lui Anton Pann tipărit în 1845
Elemente de morfologie și limbaj
◦ Elementele de morfologie și limbaj conturează stilul general al muzicii bizantine.
◦ SCĂRILE CELOR 8 MODURI BIZANTINE
Genurile melodice ale cântării bizantine
◦ Genului diatonic îi aparțin cântările modurilor 1 – 4 și 5-8
◦ Genului cromatic îi aparțin cîntările în modurile 2 și 6
◦ Cărora li se adaugă scara modului muștar

◦ Genul enarmonic este reprezentat de cântările modurilor 3 și 7


Funcția sunetelor în modurile cântării bizantine
◦ Tonul- BAZUL – centru tonal polarizator. Înspre el gravitează toate sunetele melodiei – formule și cadențe melodice , inclusiv I SONUL
◦ Sunetul dominantic Dominanta elementul de mișcare
◦ SUBTONUL acționează sub tonul de bază, în modurile 1,4,5,2,6, în formulele de cadență interioară sau finală
◦ FINALA – care de obicei este sunetul de bază al modului.
◦ Cadențele pot fi interioare și finale, imperfecte și perfecte în funcție de formulele melodice.
◦ https://www.youtube.com/watch?v=CXwfikr5N-w

◦ RITMUL
◦ Are trei componente organice
- RIMUL, METRUL,TEMPOUL
SISTEMUL RITMIC AL MUZICII BIZANTINE ESTE MONOHRON – are la bază o singură valoare ritmică, o singură bătaie sau tact.
Prezintă o ritmică proporționată raportată la durata etalon
Durata etalon este pătrimea. Valorile de note sau durate acționează prin augmentare sau diminuție
Nu există pauze, doar cezuri . Formulele ritmico- melodice sunt de asemenea raportate la poetică prin silabele accentuate și neaccentuate în
relație de intensitate și nu de durată. Se aplică doar cântărilor irmologie și stihirarice. În cîntarea papadică ritmul se raportează melodiei și
nu textului.
Metrica. Tempoul
◦ Este extrem de simplă reducându-se la o bătaie, un timp. Măsură de un tact sau de un timp nu se delimitează prin
bări de măsură
◦ În interpretare durata concretă depinde de gradul de mișcare, deci este relativă
◦ 1 tact ½ de secundă în mișcarea irmologică ( tact viu)
◦ 1 secundă în mișcarea stihirarică ( tact mijlociu)
◦ 1 secundă ½ mișcare papadică ( tact larg)
◦ Tactul îndoit - execuția a două unități ritmice pe o bătaie.
◦ Tempoul sau viteza de mișcare depinde de stilul de interpretare
◦ Tempo recitativic- declamatorie , apropiată de stilul vorbirii se aseamănă cu ritmul parlando-rubato
◦ Tempo în stilul irmologic viu, animat aproximativ cu tempoul Allegretto MM I = 80-100- ritm siusto- silabic
◦ Tempo în stiul stihiraric - expresie calmă, liniștită Andante, Andantino, Moderato, MM I=60-80 prozodic silabo-
melismatic
◦ Tempo în stilul papadic - ritmia melică, liberă, tempo Lento , MM I= 42-60
Ornamentele
◦ Apărute încă din cântarea ecfonetică primară, ornamentele notate în text reprezentau doar semne de evidențiere ale unor
silabe prin intermediul vocii.
◦ În cântarea în grup, responsorială, antifonică sau simplă s-a evitat folosirea ornamentelor.
◦ În cântarea solistică ornamentația începe să fie prezentă încă din secolele VII- VIII Apar notate câteva ornamente ca: syrma
(grupet) sistma ( tremolo scurt) kufisma mordent superior)
◦ În perioada Mediobizantină, secolele XIII-XVIII prezentă în special în cântarea papadică
◦ Li se adaugă celor din perioada anterioară :elafronul – glissando pe sunetul unei terțe antikemona – pe cvartă tromikon –
tremurătură pe grupet, tremolo ( cu expresivitate, cu accent etc) mordente.
◦ Între secolele XVI-XVIII stilul ornamentat ajunge la excese și exagerări, de bravură și virtuozitate vocală solistică.
◦ Astfel în secolele XIX-XX se restrâng și se sistematizează cîteva semne pentru ornamente – apogiaturi, broderii, mordente,
grupete.
Isonul
◦ ISON- ISOS din greacă- neted, egal, uniform – sunet prelung pe silaba a, ce însoțește melodia. Reprezintă o pedală
armonică . Reguli de utilizare:
◦ - Isonul se cântă pe unul dintre sunetele principale – Bazul sau Dominant. Ambele =ison dublu
◦ - Isonul se poate muta pe alt ton atunci când are loc o modulație la alt mod.
https://www.youtube.com/watch?v=sMMbYFuQcgE&list=OLAK5uy_lR0ThKqyCf_i1SYEuvIytFa3khkK02fq4
Sfârșitul melodiei se realizează fără ison iar începutul doar atunci când sunetele de început sunt în registrul mai grav decât
isonul. Să nu acopere melodia ca intensitate.Se utilizează cu succes în cântările stihirarice și papadice, mai puțin în cele
irmologice.
https://www.youtube.com/watch?v=XX-DvsWsR-Q Ison ostinat
◦ Azi isonul se ține și cu ajutorul instrumentelor ( electronice) https://www.youtube.com/watch?v=5mqLsN0Lgzk
ACATISTUL SFANTULUI ACOPERAMANT AL MAICII DOMNULUI. MARIAN MOISE - YouTube
Modurile genurilor diatonice Ehul 1, Dorios „Protos”
Ehul poate fi definit prin: formulă melodică, scară muzicală, gen, sistem cadențial. Eh 1
◦ Scara melodică

Finala este pe nota re (în perioada medievală pe re sau la)


Dominanta se află pe fa în stilul stihiraric și sol în stilul irmologic.
Cadențe pe treptele III- IV – V, Caracter pur diatonic,
Melodica simplă, este alcătuită din tonuri semitonuri și terțe
Formule melodice de incipit, mediane și finale specifice
◦ Diapazon sau ambitus
Ehul 1 Cântare stihirarică
◦ Forma Stihirarică are cadențele finale pe fa sau re
◦ https://www.youtube.com/watch?v=CSmbtQxG8ao
Eh 1 Stil irmologic
Eh 1 Stil papadic
Cadențe ale Ehului 1 stil papadic
https://www.youtube.com/watch?v=ZI52g5V7zJ4
https://www.youtube.com/watch?v=-m4_MxA1Oto

S-ar putea să vă placă și