RIGA CRYPTO ȘI

LAPONA ENIGEL
ION BARBU
Poezia „Riga Crypto şi lapona Enigel”
face parte din etapa baladică şi orientală,
etapă caracterizată prin atracţia
caracterizată prin atracţia spre spaţiul
policrom, eterogen al orientului şi prin
aspectul baladesc al expunerii lirice.

Poezia a apărut întâi în “Revista română”,

nr.1/ 1924, iar apoi în volumul „Joc
secund”,din 1930.
 TEMA

Tema IUBIRII
INCOMPATIBILĂ se asociază
cu tema cunoaşterii şi cu cea a
opţiunii existenţiale a omului
superior
„

Riga Crypto și lapona Enigel” pare o delicată și

stranie poveste de dragoste.

Poetuldă impresia că se joacă mergând pe firul

unei povești eterne în tiparele căreia își plasează
neobișnuiții eroi.

Treptat, balada se transfigurează, povestea

începe să fie simțită ca altceva, ca exprimare
simbolică a unei aspirații umane, ilustrând tema
iubirii care la Ion Barbu este o cale de acces spre
înțelegerea sensului mai adânc al lumii.
 TITLUL
 Titlul este construit printr-un raport de coordonare între
numele celor doi protagonişti, ceea ce constituie un semnal al
narativităţii textului poetic, întărit prin subtitlul baladă.

 Sintagma de intitulare pare a fi alcătuită după modelul

marilor poveşti de iubire din literatura lumii („Tristan şi
Isolda”, „Romeo şi Julieta”), numai că, îi situează încă de la
început pe cei doi protagonişti în lumi diferite.

 Substantivul rigă(rege, împărat) sugerează un spaţiu oriental-

exotic, în vreme ce precizarea lapona trimite la un spaţiu
nordic, boreal.
 STRUCTURA OPEREI
Discursul poetic este structurat după
modelul naraţiunii în ramă, constituit
dintr-un prolog și balada propriu-zisă.
Prologul evocă, prin dialog, momentul
zicerii baladei de către„menestrel”.

Balada „zisă” respectă structura acestei

specii:prezentarea eroilor, aventura,
deznodământul.
Compozițional, fiecare dintre cele două
părți prezintă câte o nuntă:
-una consumată, împlinită, cadru al
celeilalte nunți,
-una povestită,modificată în final prin
căsătoria lui Crypto cu măselarița.

Balada are un plan narativ(al faptelor)și

altul simbolic(al alegoriei)
Primele patru strofe au rolul unui prolog şi dezvoltă tema
creaţiei şi creatorului (elementele de „ars poetica”). Prin
discursul dialogic, care aminteşte de invocaţia adresată
muzei cu care se deschid poemele antice, se fixează un
cadru real.

La o nuntă adevărată („La spartul nunţii, în cămară”),un

nuntaş îi cere menestrelului să-i „zică” balada cu Enigel
şi rigaCrypto, balada nuntirii imposibile, a iubirii
neîmplinite.

Artistul, creatorul căruia i se adresează nuntaşul

fruntaș,este imaginat ca menestrel,cântăreţ al unui timp
medieval,timp al poveştilor de iubire curtenească, mereu
visate, niciodată împlinite.
Epitetul dublu şi comparaţia („menestrel trist,
mai aburit/Ca vinul vechi ciocnit la nuntă”)
sugerează nostalgia întoarcerii spre originile
poeziei („cântare iniţiatică”)şi tristeţea iscată
de rolul de cântăreţ-bufon rezervat de
contemporanii artistului(„De cuscru mare
dăruit/cu pungi, panglici, beteli cu fundă”).

Antiteza reliefează diversitatea modurilor în

care poate fi interpretată opera: Erosul ca
pasiune (zisă cu foc) sau iubirea ca aventură
spirituală, interioară, pură (zisă stins).
 Partea a doua, nunta povestitĂ
Portretul şi împărăţia rigăi Crypto (strofele 5-7)

portretul , locurile natale şi oprirea din drum a laponei Enigel(strofele 8, 9)

Întâlnireadintre cei doi (strofa 10), cele trei chemări ale rigăi şi primele
două refuzuri ale laponei(strofele 11-15)

răspunsul laponei şi refuzul categoric cu relevarea relaţiei dintre simbolul

solar şi propria condiţie (strofele16-20)

încheierea întâlnirii (strofele 21, 22)

Pedepsirea rigăi în finalul baladei(strofele 23-27).

 RIGA CRYPTO
Personajul masculin, riga Crypto, aparţine
unei lumi inferioare, iremediabil mediocre,
lume a văii (simbol al golului spiritual, al
absenţei eului conştiinţă) şi a umbrei.
Numele protagonistului intră în relaţie
directă cu sintagma metaforică „inimă
ascunsă”,sugerând circumscrierea într-un
univers închis, solitar, enigmatic[cryptos,
(greaca veche) = ascuns, tainic,
încifrat,secret].
În lumea căreia îi aparţine prin naştere şi
destin eroul se singularizează(precum
Cătălina) prin rang (crai, rigă).

El refuză însă a-şi îndeplini destinul într-un

spaţiu al vieţii
vegetative,inferioare,desemnat prin
metafora„pat de râu”(care echivalează
existenţa cu somnul raţiunii),prin
sintagma„humă unsă” (existenţa telurică,
fără rădăcini a fiinţei) şi prin simbolurile
văii, al umbrei şi răcorii.
Refuzul înfloririi, al nuntirii cu perechea
destinată lui în lumea de jos, (vrăjitoarea
mănătarcă), semnifică refuzul împlinirii
destinului într-o lume ontologic
inferioară.

 El năzuieşte să depăşească
limitele condiţiei sale prin iubire,
prin vis.
 LAPONA ENIGEL
Enigel,mica laponă care întruchipează o
umanitate superioară, o lume cu o
structură cristalină incoruptibilă, capabilă
să reflecte prin roata albă a spiritului
adevărurile revelate prin cunoaştere.
Numele eroinei sugerează această structură
prin simetria cu care alternează vocalele şi
consoanele, prin armonia sonoră.

El poate avea ca etimon substantivul angel(=

înger), reliefând aspiraţia spre celest sau
poate fi combinat din rădăcina enig a
cuvântului enigma şi substantivul
gel(substanţă organică amorfă), sugerând
principiul feminin
Epitetele „liniştită”,„prea
cuminte”,asociate numelui protagonistei
evidenţiază natura ei echilibrată,raţională,
apolinică și realizează prin epitetul „mică”
antiteza cu riga.

Surprinsă într-o călătorie iniţiatică dinspre

spaţiile boreale spre sud, spre tărâmurile
Soarelui, Enigel străbate drumul
transhumanţei ca pe un drum al iniţierii,
ca pe o aventură a cunoaşterii.
 ÎNTÂLNIREA
 Întâlnirea eroilor care aparţin unor lumi
diferite e posibilă – ca şi în Luceafărul – doar
în spaţiul visului şi în durată nocturnă,când
„vocile” subconştientului şi ale inconştientului
nu mai sunt cenzurate de raţiune.

Discursul poetic se modifică, „vocea”

naratorului fiind substituită de „vocile”
personajelor, iar nararea prin relatare, înlocuită
de modalitatea narării prin reprezentare.
Cele trei încercări ale regelui ciupercă de a o determina pe
lapona dreaptă, Enigel să renunţe la călătoria spre
miazăzi,la aspiraţia spre o existenţă solară se cristalizează
ca tentaţii ale trăirii imediate, materiale, instinctuale.

El îi oferea valorile supreme ale lumii lui –dulceaţă, fragi

–, valori materiale însă, îndemnând-o aşadar, să guste
bucuriile lumii senzoriale,bucuriile unei existenţe telurice
în somn fraged şi răcoare.

 Înspatele acestui dialog, se ascunde o opţiune

fundamentală. Riga Crypto reprezintă teluricul şi-i cere
laponei Enigel să renunţe la lumină, la conştiinţa pe
care o reprezintă soarele: „Lasă-l, uită-l, Enigel, / În
somn fraged şirăcoare“.
Enigel depăşeşte proba ispitirii, refuzând să se
abată din drumul spre ultima treaptă a cunoaşterii.

Monologul ei exprimă crezul omului superior care

triumfă asupra limitelor sale sufleteşti şi biologice,
alegând calea regală a Soarelui, optând ferm pentru
cunoaşterea apolinică, totală care dăruieşte
nemargini („orizont nemărginit”) lumii ei.

Ultimele două versuri surprind metaforic depăşirea

existenţei telurice prin cultul valorilor spirituale,
prin conştientizarea esenţei solare a fiinţei umane
Precum Demiurgul eminescian,Enigel
defineşte în antiteză două modele
ontologice. Prin spaţiul umbrei, ea vorbeşte
despre existenţa omului care trăieşte ca
fiinţă biologică (sugestie textualizată prin
metonimia carne: La umbră numai carnea
creşte /Şi somn e carnea, se dezumflă…).

Prin spaţiul luminii, al oglindirii şi al

profunzimii(fântâna din piept), se sugerează
spiritul uman care se împlineşte prin
cugetare, prin cunoaştere.
Pentru regele ciupercilor întâlnirea cu aprinsul inel al
soarelui este distructivă (punctul culminant al
naraţiunii alegorice).

Prin apelul la limbajul incantatoriu al descântecului şi

la simbolistica blestemului folcloric, poetul imaginează
metamorfoza lui Crypto, care se transformă în ciupercă
otrăvitoare (elemente de legendă etiologică, în care se
explică prin cauzalitate magică apariţia unei specii de
plante, a unei vietăţi, a unei forme de relief etc.).

Deznodământul poveştii imposibilei iubiri valorifică în

chip neaşteptat motivul nunţii împărăteşti cu care se
încheie basmele.
Nuntirea nebunului rigă Crypto(amintind de nebunia
regelui Lear) cu măsălariţa mireasă (plantă
otrăvitoare,ca şi laurul )nu reprezintă încununarea
izbânzii eroului, ci prăbuşirea lui definitivă.

Cel care aspirase nebuneşte spre o mireasă ideală

(Enigel, fiinţa superioară lui), refuzând nuntirea cu
perechea predestinată lui –vrăjitoarea mănătarcă, fiinţa
de acelaşi regn,aparţinând aceleiaşi lumi , este pedepsit
cu dezrădăcinarea, cu alienarea, cu rătăcirea unui „fiu
risipitor” căruia nui mai este îngăduită întoarcerea.

Se împlineşte astfel hybrisul: eroul plăteşte nemăsurat

îndrăzneala de a fi năzuit la o iubire peste fire.
CADRUL SPAȚIO-TEMPORAL
Timpul se definește prin succesiunea
anotimpurilor, determinat de ciclul
solar,iar momentul întâmplării este unul al
pragului, al trecerii în noul an.

Spațiul aventurii îi e caracteristic lui

Crypto, definit prin atribute ale
ferilității /germinației, totodată o
împărăție nedesprinsă din increat.
 EROII
Eroii au valoare arhetipală, ilustrând două modele existenţiale
distincte,opuse:

Prin Riga Crypto se exprimă conceptul de „carpe diem” al omului

care vegetează, consumându-şi existenţa mai ales la nivel
biologic, instinctual,fără a putea accede la valorile spirituale.

Prin lapona Enigel se propune o reprezentare a conştiinţei umane

în aspiraţia ei spre cosmic şi universal, spre lumină şi spre
cunoaştere apolinică.

Cel de-al treilea arhetip – Soarele–reprezintă conştiinţă

universală, spiritul pur, „Unul divin" al cunoaşterii absolute.
 SEMNIFICAȚII
Numită de autorul însuşi „Luceafăr întors”, datorită
„inversării sistemului de valori”, balada poate fi „citită”,
întocmai ca poemul eminescian, şi ca lirică a măştilor.

 „Crypto e poetul, creatorul şi el plăteşte, cu nebunia,

încercarea de a-şi modifica condiţia, de a trăi. Fiind
blestemat să nu se exprime în felul oamenilor, să nu
trăiască, el păcătuieşte prin iubire. Dacă Hyperion al lui
Eminescu este pedepsit numai cu priveliştea însoţirii
pământeşti dintre Cătălin şi Cătălina,Crypto e pedepsit
cu pierderea minţii. [...] Ca şiLuceafărul, Riga Crypto şi
lapona Enigel este povestea poetului” (N. Manolescu).
 Nicolae Manolescu-
Poezie şi geometrie
„Recitind , nu de mult, Riga Crypto şi Lapona Enigel, pe care am analizat-o
acum câţiva ani ca pe un Luceafăr cu rolurile inversate, mi-a trecut prin
minte că sensul ei simbolic se poate lămuri şi în alt chip. Crypto este un crai
şi o inimă ascunsă , simbolizând imobilitatea şi taina, condiţia unui neînţeles
pe care lumea îl batjocoreşte pentru că nu vrea să înflorească. Elementul nu
este atât teluricul, cât nocturnul. Enigel se închină soarelui, [...]regimul ei de
viaţă este acela normal, solar;de altfel, Enigel sugerează fenomenalul,
mişcarea, schimbarea.[...] Aşadar, Enigel e un om, e Cătălina: ea se naşte,
trăieşte, moare, are putina opţiunii.Crypto este nenăscut, vecinic, nu poate
alege, căci are o condiţie dată şi de neschimbat .[...]Crypto e poetul,
creatorul şi el plăteşte, cu nebunia, încercarea de a-şi modifica condiţia, de a
trăi. Fiind blestemat să nu se exprime în felul oamenilor, să nu trăiască , el
păcătuieşte prin iubire. Dacă Hyperion al lui Eminescu este pedepsit numai
cu priveliştea însoţirii pământene dintre Cătălin şi Cătălina, Crypto e
pedepsit cu pierderea minţii. Crypto are soarta lui Hölderlin, a lui
Baudelaire, a lui Eminescu. În totul, poema are valoarea unui memento.”