Kinesiologie

Lp 7
MERSUL
• Este un reflex care se dobândește pe parcursul vieții extrauterine –automatism
• mișcările necesare realizării mersului, contracția mușchilor agoniști, a
sinergiștilor și a fixatorilor, precum și postura necesară ce trebuie ajustată
permanent
• mecanism de feed-back până în momentul în care parametrii în care se
realizează mersul ating nivelul optim.
• deplasarea corpului în poziție verticală pe o direcție orizontală, fiind o mișcare
rectilinie
FAZELE MERSULUI
• Ciclul de mers conţine două perioade distincte: sprijinul şi balansul.
• Secvenţele perioadelor unui ciclu de mers sunt:
1. Atacul cu talonul;
2. Poziţia medie de sprijin (sprijin unipodal);
3. Desprinderea;
4. Pendulare
• În cadrul unui mers normal, 60% din durata unui ciclu de mers este
asigurată de sprijin şi 40% de balans.
FAZELE MERSULUI
• 1. Atacul cu talonul se realizează cu membrul inferior respectiv
anterior
• piciorul la unghi drept cu gamba;
• genunchiul extins;
• coapsa la 30 faţă de verticală;
• capul, trunchiul vertical, braţul opus proiectat înainte;
• bazinul se află în rotaţie anterioară 4.
FAZELE MERSULUI
• Poziţia medie de sprijin (sprijin unipodal):

1. membrul de sprijin este blocat cu şoldul şi genunchiul în hiperextensie

asigurat de acţiunea muşchilor fesieri, ischiogambieri şi cvadriceps;
2. tricepsul sural, gambierul anterior asigură mişcarea de rulare a tălpii pe sol;
3. capul şi trunchiul sunt verticale;
4. braţele sunt apropiate de axa corpului;
5. bazinul este uşor rotat anterior.
FAZELE MERSULUI
Desprinderea de sol a piciorul urmează dupa momentul verticalei, constituind
atât o fază de sprijin, cât şi de propulsie a corpului înainte şi în sus.

• Propulsia se realizează prin:

• extensia şoldului, a genunchiului piciorului – intrarea în acţiune a
lanţului triplei extensii, urmată de o uşoară flexie a şoldului şi a
genunchiului;
• metatarse extinse din articulaţiile metatarsofalangiene;
• trunchiul, capul verticale;
• braţul homolateral uşor inapoia axului, celălalt braţ înaintea axului
corpului.
FAZELE MERSULUI
4. Balansarea:
 piciorul în unghi drept şi uşor eversat;
 flexia genunchiului cu şoldul initial în extensie;
 înclinarea pelvisului lateral şi în jos aprox.50;
 flexia şoldului;
 extensia genunchiului, muşchii ischiogambieri blocând această extensie atunci
când gamba a ajuns în poziţie optimă pentru a ataca solul;
 dorsiflexia gleznei imediat înainte de contactul calcăiului cu solul.
Parametrii mersului

 Un ciclu durează 1,05 – 1,10 secunde:

 Pasul este distanţa între punctul de contact al unui picior şi punctul de contact al celuilalt;
 Lungimea pasului este de cca 70- 80 cm (distanţa între atacul calcăiul unui picior şi
următorul contact al aceluiaşi călcâi cu solul);
 Distanţa între picioare la nivelul solului este cca 8 cm;
 Ritmul de mers este de 90 – 120 paşi /minut;
 Viteza de traversare a unei străzi: 1,4 m/sec;
 Consumul energetic în mers este de 0,8 cal/m/kg corp la o viteză de 60-70 metri/min sau
4,3 kcal/min considerând 80 metri/min mersul cel mai econom.
  
FAZA ACȚIUNE FUNCȚIONALĂ UNGHIURI FUNCȚIONALE FORȚĂ MUSCULARĂ
PRIMARĂ
Contact inițial Contact cu suprafața solului Glezna: 90º Tibial Anterior
(weight acceptance) Genunchi: Flexie 3-5º Cvadriceps
Șold: Flexie 25-30º Gluteu mare,mijlociu
  Weight acceptance Gleznă: Flexie plantară 15 Tibial Anterior
Încărcarea Absorbția șocului Genunchi:până la 15 ºFlexie Cvadriceps
Șold: ºFlexie 25-30 Gluteu mare
Gastrocnemian și solear
Echilibru mediu Sprijin pe un singur MI Gleznă: de la flexie plantară de 15º la 15º Gluteu mare
flexie dorsală Gluteu mic și TFL
Genunchi:Flexie 5º Gastrocnemieni
Șold:Extensie completă

Echilibru terminal Sprijin pe un singur MI Gleznă: Dorsiflexie de la 15º la 20º

Propulsia Genunchi: se mișcă spre extensia completă
Șold: Extensie 10º
Pre -Balans Propulsia Gleznă: Flexie Plantară 20º Gastrocnemieni
Genunchi: Flexie 40 º Abductori CF
Șold: Extensie 10 º Drept femoral
Tibial anterior
Balans Inițial Scurtarea aparentă a MI prin tripla Gleznă: Dorsiflexie neutră Ischiogambieri
flexie Genunchi: Flexie 40-60º Iliopsoas
Șold: Din hiperextensie în flexie 25-30 º
Balans Mediu Scurtarea aparentă a MI prin tripla Gleznă: neutră Tibial anterior
flexie Genunchi: Flexie 60º Iliopsoas
Generarea momentului de balans Șold: Flexie 25-30 º
Avansarea MI

Balans Final Pregătirea pentru contactul initial Gleznă: neutră Tibial Anterior
Decelerarea Genunchi: extensie completă Gluteu Mare
Șold: Flexie 25-30 º Ischiogambieri
 Funcțiile necesare mersului după
faze
Funcție Mușchi Fază mers
Cvadriceps
Absorbția șocului Dorsiflexori
(activitate excentrică) Gluteu Mare Contact initial
Gluteu Mediu Încărcarea
Stabilizatori Gluteu Mic Postura
(Activitate Izometrică) Tensor fascia lata
Erectror spinae
Eversori gleznă
Tibial anterior
Propulsia Gastrocnemieni Poziție finală
(Activitate concentrică) Flexori degete picior Balans inițial
Solear
Adductor lung și Prebalans
mediu Balans inițial
Acceleratori Sartoriu
(Activitate concentrică) Iliosoas Balans
Drept Femural
Tibial anterior
Controlul piciorului (Activitate Ischiogambieri  Balans final
izometrică) Dorsiflexori Contact inițial
Deceleratori (Activitate excentrică)
 Consumul energetic în timpul mersului

Survin două momente pe parcursul ciclului de mers în care este solicitat mai intens organismul, crescând consumul
de energie:

• În faza de balans, către finalul mișcării,atunci are loc o deceleraţie a întregului corp care a inițiat mișcarea în
planul frontal, spre înainte.

• În faza de atac cu talonul al solului, rezultă o absorbție de energie, astfel încât centrul de greutate situat la nivel
pelvin, are tendința de a îțși continua deplasarea spre înainte.

• Mersul cu baston sau cârje prin încărcare parțială a unui membru inferior, determină o creștere a consumului
energetic cu 18 – 36% pe unitatea de distanţă.

• Mersul cu cârje ce prespune lipsa de încărcare cu greutate a membrului inferior determină creșterea necesarului
energetic cu 41 – 61 %.

• Mersul corect utilizând un baston sau cârjă cu sprijin pe antebraț, se realizează prin deplasarea concomitentă a
membrului inferior bolnav și a bastonului, urmată de deplasarea membrului sănătos.

• În ceea ce privește urcatul și coborâtul scărilor, pentru a urca se pășește cu membrul înferior sănătos pe prima
treaptă, urmat de membrul bolnav; iar la coborârea scărilor, se așează mai întâi bastonul pe trepta inferioară,
ulterior, se pășește cu membrul afectat și ultimul pas este realizat de membrul inferior sănătos.
• Parametrii optimi ai amplitudinilor de mișcare pentru realizarea
mersului
• Pelvis: înclinare laterală 5  spre 8  în plan frontal, înclinare de 3  anterior
și posterior în plan sagital și un total de 8  de protracție și retracție în
plan transversal.
• Șold: de la 10  de extensie până la 25-30  flexie în plan sagital; de la o
adducție de 15  până la o abducție de 5  în plan frontal și de la 8  la 14  în
plan transversal.
• Genunchi: de la extensie completă(0 ) la 60  de flexie în plan sagital;de la
3 la 8  plan frontal și de la 10  la 20  în plan transversal.
• Gleznă și picior: de la 10  flexie dorsală la 20  flexie plantară în plan
sagital și de la 5  -8  inversie și eversie.
Centrul de greutate în timpul mersului

• Oscilațiile laterale ale centrului de greutate al corpului

survin pentru a menține echilibrul în timpul sprijinului
unilateral, când poligonul de susținere este redus la
dimensiunea plantei pe care se sprijină corpul uman.
• Verticala centrului de greutate trebuie să cadâ în
interiorul poligonului de sustinere, acest lucru
realizându-se prin înclinarea laterală a bazinului pe
partea corespunzătoare membrului inferior de sprijin.
• Bazinul se inclină concomitent cu trunchiul, oscilând
totodată cu centrul de greutate în plan sagital,
alternativ către dreapta și către stânga, pe mebrul de
support.
TEHNICILE FNP DE BAZA-Principii
neurofiziologice
• Postdescărcarea- Efectul unui stimul continuă și după ce stimulul nu mai este aplicat.

• Sumația temporală: O succesiune de stimuli slabi declanșați concomitent într-o perioadă de timp
produc excitația.

• Sumația spațială: Stimuli slabi aplicați în diverse regiuni ale corpului își atribuie forță de la unii la
alții pentru a produce excitația.

• Iradierea: Răspândirea și creșterea forței de răspuns.

• Inducția succesivă: O excitație crescută a mușchilor agoniști determină stimularea(contracția)

antagoniștilor lor.

• Inervarea reciprocă(inhibarea reciprocă): Contracția musculară este însoțită simultan de inhibarea

antagoniștilor.
Procedeele de bază ale tehnicilor de facilitare

• Rezistența:
• Parametrii optimi
• Contracții stabilizare-controlata
• Izometrie- crescută și scăzută gradual
• Iradierea
• Răspândire stimul
• Contact manual
• Presiunea
• Directia miscării
• Priza specifica
Procedeele de bază ale tehnicilor de facilitare

• Poziția și biomecanica corpului

• Ghidarea și controlul mișcării și a stabilității.
• Comenzile verbale
• ghidare
• Control Vizual
• Feed-back pozitiv
• Tracțiunea sau compresia:
• Elongarea sau compresia membrelor și a trunchiului pentru a facilita mișcarea și
stabilitatea.
• Întinderea
 Procedeele de bază ale tehnicilor de facilitare
• Reflexul de întindere(Reflexul miotatic, Stretch reflexul)
Este provocat mușchilor sub tensiune, fie pentru a obține alungirea(relaxarea), fie pentru a
obține contracția. Determină contracție musculară în momentul în care mușchiul este
întins repede și determină relaxare musculară când tendonul mușchiului este întins cu forță
mare, dar lentă. În cazul aplicării pentru a obține contracția musculară, este bine ca stretch
reflexul să fie urmat de o mișcare activă a pacientului, cu rezistență opusă de terapeut.
• Secvențialitatea normală/Temporizarea :
• Promovarea unei temporizări adecvate și creșterea forței musculare prin sincronizare
corectă
• Secvențialitatea de forță
• Tiparul de mișcare
Inversarea lentă si inversarea lentă cu opunere (IL si ILO)

• IL=contractii concentrice ritmice ale tuturor agonistilor si antagoniștilor dintr-o

schemă de miscare, pe toată amplitudinea, fără pauză între inversări;
• Rezistenta aplicată miscărilor este maximală (cel mai mare nivel al rezistentei ce lasă
ca miscarea să se poată executa).
• Prima miscare (primul timp) se face în sensul acțiunii musculaturii puternice
(contractie concentrică a antagonistilor muschilor hipotoni), determinându-se în acest
fel un efect facilitator pe agonistii slabi
• ILO = este o variantă a tehnicii IL, în care se introduce contractia izometrică la sfârșitul
amplitudinii fiecărei miscări (atât pe agonist cât si pe antagonist).
 Rotaţia ritmică – RR
Indicații: hipertonii musculare, cu dificultăți de mișcare activă, cu scopul de a obține relaxarea

→ rotații ritmice stânga – dreapta (lateral-medial), în axul segmentului, lent, 10 sec

pasiv     pasivo-activ