De la oralitate, in general,la

părţile constitutive ale

conversaţiei (C)
Analiza conversaţiei (AC)

C1 introductiv
• prioritatea limbii vorbite faţă de limba
scrisă
argumente de tip: filogenetic; ontogenetic;
empiric; sociocultural
NB: multe aspecte ale limbii (gramaticii) s-au dezvoltat din
interactiunea face-to-face (J. Lyons) şi din practici discursive orale
ale limbii (acte de semnificaţie)
(ex: pronumele personale; demonstrativele, imperativul; impersonalul,
diatezele, conectorii argumentativi, marcatorii de discurs, conectorii
sintactici s.a.)
limba română medie vorbită / româna cultă
medie / româna supradialectală / româna
standard vorbită / româna curentă
 Observaţii teoretice generale
despre oralitate şi scripturistic

• continuum → grade de oralitate

• Walter Ong:
Perspectiva cognitiva asupra oralitatii si literaritatii
 Tipuri de schimburi conversaţionale
(apud Kerbrat-Orecchioni, Catherine, 1996,
La Conversation, Seuil)
• clasificarea C în funcţie de modul
de distribuţie a dreptului la replică

C in caredistribuţia replicilor se face în mod

oficial
Cin care alternanţa la replici e administrată
de participanţi; distribuţia replicilor pare a fi
automată
• clasificarea C în funcţie de atitudinea
participanţilor faţă de mecanismul
distribuţiei replicilor
• C pot fi: → armonioase
• → conflictuale
• → agresive
• → lovituri de forţă
• → violări deliberate ale dreptului la replică
• → rateuri involuntare

• (indicarea verbală a diferitelor tipuri de nereuşite conversaţionale

(enunţuri metalingvistice)):
Mi-a stat pe limbă să-i spun, dar...; Mă mânca limba să-i spun...; Am
vrut să-i spun, dar n-am putut/ m-am oprit (la timp); Aveam de gând
să-i spun, dar...; Nu mai ştiu ce-am vrut să spun; Ce spuneam?; N-
am auzit ce-ai spus; Mai zii o dată!; Cum ai zis?; Atunci n-am mai
avut timp să-ţi zic... ş.a.)
criteriul de clasificare: în funcţie de
ponderea limbajului şi a kineticii
Interacţiunile pot fi:
• → verbale
• → nonverbale
• → mixte
• Ex.: C {doctor ^ pacient}

[ interogatoriu ^ examen medical ^ diagnostic ^ prescripţie medicală ]

• Genuri / stiluri de C:
• → C familiare
• → interviuri
• → dezbateri
• → tranzacţii comerciale
→ întâlniri ştiinţifice (colocvii; sesiuni; dialog didactic
etc.)
• → şedinţe de lucru
• → şedinţe la tribunal
• → conferinţe diplomatice; de presă
→ conversatia doctor – pacient; profesor – elev; conversatia cu micii
comercianti; conversatia la telefon
etc.
• Stiluri de conversatie
(D. Tannen; A. Şerbănescu / Vasilescu)
Stil: varianta a limbii determinata de situatia
de comunicare (stil contextual)(W. Labov,
p. 196, in LIR/Chitoran Sociolingvistica)
se pot identifica stiluri contextuale în funcţie de trăsături culturale şi
contextuale specifice
→ unei culturi istoric determinate;
→ unei zone geografice (Europa Centrală; Balcani; Moldova,
Ardeal, Muntenia)
→ unei zone urbane sau rurale (cartiere, periferia, cei din vatra
satului, cei din margini)
→ unor grupuri sociale relativ omogene
în conjuncţie cu mobilitatea socială,
astfel încât se vorbeşte de:
• • stil participativ
• • stil neparticipativ
• • stil relaxat
• • stl controlat (prezenţa hipercorectitudinilor) etc.
Caracteristici ale C spontane (C. familiară; C
relaxată):
Conversatia familiara
- număr relativ mic de participanţi
- nu au un rol conversaţional predeterminat
- caracterul simetric, egalitar, „democratic”
- scopul: nu are mereu un scop mărturisit; plăcerea de a conversa
- caracterul familiar; improvizat; impredictibiliatatea temelor abordate, a
timpului, a ordinii la luările de cuvânt (turn taking) → spaţiu mare de
manevră
- Caracterul interactional (dovezi: (i) procedee de validare a interactiunii (ex.:
salutul); (ii) captatori ai atentiei; (iii) semnale de ascultare; (iv) sincronizarea
interactionala (ex. de nesincronizare: blocaje conversationale; intreruperi
masive; suprapuneri masive; luarea abuziva a replicii s.a.)
- Comportamente si strategii sociale determinate conversational (unele sunt
eununturi autoreferentiale):
Când se-njură, când se pupă; Parca nu-si mai vorbeau!; Se face ca nu ma
vede; Pupat Piaţa Indepenenţii (Caragiale); (fig.)Tu fa-te a ma trage ca eu oi
merge plangand (Neculce)); in fata ii zambeste si pe la spate il sapa; una
spune, alta face etc.
 C are REGULI care:
- nu sunt de tip gramatical, dar implică şi o
analiză gramaticală a secvenţei
- sunt „solidare cu contextul” (cf. Kerbrat-
Orrechioni)
- sunt determinate cultural
- sunt mai „suple” decât regulile gramaticale
- nu fac obiectul unei predări sistematice; ţin
de achiziţia limbii şi de participarea la
practici sociale.
 [circumscrierea domeniului de investigaţie]
- Ce fenomene sunt studiate de AC?-
- unităţile de bază ale C (legate de context si de
segmentarea fluxului verbal)
- relaţiile interpersonale
- aspecte lingvistice ale enuntului (gramatica enuntului)
- aspecte pragmatice ale enuntului (pragmatica
enuntului: actele de vorbire; miscarile actionale, negatia,
coeziunea, marcatorii discursivi)
- aspecte paralingvistice
- aspecte nonlingvistice (gesteme)
- aspecte argumentative
aspecte ale contextului
• Unităţile de bază ale C: replica; mecanismul schimbului de replici; perechile
de adiacenţă; pre-secvenţele; post-secvenţele; inserţiile;
• Alte elemente constitutive ale C: corectările; autocorectările; întreruperile;
suprapunerile, reluari, rectificari, ezitari, taceri, gesteme, rasul, chinetica etc.

• Mişcările conversaţionale: acordul, dezacordul, relatarea (povestirea);

relatrăi de probleme personale; bârfa; negocierea; (i.e. actele de vorbire
constatative); mulţumirea; salutul; scuza; complimentul; impoliteţea (i. e.
actele de vorbire expresive); indicaţiile, ordinele, sfaturile s.a. (i.e. actele de
vorbire verdictive/ directive); etc.

• Studii de gen: bârfa la bărbaţi, la femei, limbajul tinerilor, limbajul

adolescenţilor, limbajul fetelor etc.

• Stiluri al variantelor sociale si socioprofesionale de comunicare: conversaţia

în familie, conversaţia la locul de muncă, limbajul doctor-pacient, profesor-
elev, limbajul folosit în micul comerţ; idiolect
• relaţiile interpersonale: rolurile
conversaţionale; gradul de subiectivizare;
gradul de politeţe lingvistică; gradul de
solidaritate între interlocutori; gradul de
cooperare conversaţională; cunoştinţele
împărtăşite (tacite); ethosul locutorilor;
atitudinea locutorilor (stancetaking);
strategii de comunicare; preferenţialitatea;
stilurile conversationale etc.