Factorii de producţie

şi neofactorii
BANCU IRINA
FA C U LTAT E A D E D R E P T
A N U L 3 , F R E C V E N TA R E D U S A
Scopul lucrării
Actualizarea problemei utilizarii factorilor de productue si
neofactorilor in conditiile economiei contemporane .
Obiectivele stabilite ale studiului desemnează rezultatele
scontate în urma analizelor și soluționării problemelor
teoretice și metodologice ale factoriloe de productie și
rolului lor economic.
Abordări teoretice despre Factorii de
productie si neofactorii
Factori primari:
◦ munca
◦ natura
◦ capitalul
Neofactori:
◦ progresul tehnic
◦ resursele informaţionale
◦ abilitatea întreprinzătorului (se referă la capacitatea de a combina în cea mai
eficientă proporţie factorii de producţie, la creativitatea şi iniţiativa de a
produce bunuri şi a descoperi noi căi de comercializare a acestora, la
asumarea riscului de a întreprinde acţiuni economice).
Munca
 Munca ocupă primul şi cel mai important loc, prin intermediul ei realizându-se
combinarea şi utilizarea eficientă a celorlalţi factori de producţie.
A fost apreciată de Adam Smith ca: “sursă unica a avuţiei naţiunilor” iar de J. M.
Keynes ca “cea care produce totul”.
Factor de producţie primar originar, comun tuturor genurilor de activităţi sociale
– reprezintă activitatea conştientă, specific umană prin care oamenii utilizând
uneltele şi instrumentele adecvate îşi valorifică aptitudinile, cunoştinţele şi
experienţa pe care le posedă, în vederea producerii bunurilor în vederea
satisfacerii trebuinţelor lor imediate şi de perspectivă.
Raportată la scara timpului, munca apare ca un factor de producţie
neregenerabil.
Natura
 Natura are un rol central în activitatea economică întrucât îi oferă mediul de
desfăşurare, substanţa materială şi condiţiile primare de producţie, precum şi forţa
motrică potenţială (resursele primare de energie).
Prin natură, ca factor de producţie primar, înţelegem totalitatea resurselor brute
preexistente care pot fi utilizate la crearea bunurilor şi serviciilor.
Factorul natural al producţiei cuprinde pământul (solul), apa, aerul, clima, energia,
pădurile, mineralele etc.
În agricultură pământul reprezintă principalul factor al procesului de producţie.
În condiţiile caracterului limitat al pământului şi ale sporirii nevoii de bunuri agro-
alimentare, una din problemele controversate ale teoriei economice este aşa numita
lege a randamentelor descrescânde, conform căreia rezultatul marginal (producţia
obţinută la fiecare cantitate suplimentară de factori adăugaţi) se diminuează.
Natura
In condiţiile existenţei rentei funciare, preţul pământului este renta
capitalizată adică o sumă de bani care depusă la bancă aduce o
dobândă anuală egală cu renta anuală însuşită de către proprietarul
funciar de la arendaşi pe baza contractului de arendare.
După această metodă formula de calcul este: Pp =R/d
Unde Pp = preţul pământului, R = renta în unităţi monetare d = rata
dobânzii
Capitalul
In sens economic capitalul – factor de producţie reprezintă totalitatea bunurilor economice
acumulate şi reproductibile, care, prin asociere cu ceilalţi factori de producţie participă la
producerea de noi bunuri economice în scopul obţinerii unui profit.
După modul specific în care se consumă şi se înlocuiesc, elementele capitalului tehnic se
grupează în: capital fix şi capital circulant.
Capitalul fix reprezintă acea parte a capitalului tehnic care participă la mai multe cicluri de
producţie, păstrându-şi forma materială, transferându-si valoarea în mod treptat prin utilizare.
Capitalul circulant reprezintă acea parte a capitalului tehnic care este transformată în procesul
de producţie schimbându-şi forma naturală, nu poate servi decât un singur ciclu de producţie, îşi
transmite în întregime, dintr-o dată valoarea asupra noului produs.
Capitalul
Fluxul circular al capitalului cuprinde trei stadii:
Stadiul 1 reprezintă procesul prin care capitalul bănesc e utilizat pentru
procurare de factori de producţie: capital fix, capital circulant, muncă (plata
salariilor), transformându-se în capital productiv;
Stadiul 2 constă în utilizarea şi transformarea capitalului productiv, in
combinaţie cu ceilalţi factori de producţie, în bunuri sau servicii destinate
vânzării ca mărfuri pe piaţă;
Stadiul 3 îl constituie trecerea capitalului din forma marfă în forma bănească
de la care s-a pornit iniţial însă cu un spor cantitativ reprezentând valoarea
adăugată.
Neofactorii de producţie
Progresul tehnic şi ştiinţific s-a impus, ca factor de producţie
distinct, în economiile moderne.
Cercetarea ştiinţifică oferă producţiei informaţia, respectiv
cunoştinţele fără de care nu se pot crea elementele constitutive ale
factorului de producţie capital şi nici bunurile şi serviciile care să
corespundă trebuinţelor lumii contemporane.
 Aplicarea rezultatelor ştiinţifice în producţie se realizează sub
forma noilor tehnologii, ceea ce capătă denumirea generică de
progres tehnic.
Neofactorii de producţie
Informaţia
Devine un element al avuţiei naţionale, dar cu unele proprietăţi speciale: nu se
consumă şi nu se uzează prin folosire; se acumulează şi se îmbogăţeşte în timp,
devenind din ce în ce mai eficientă;
După ce se amortizează sub aspect economic devine o resursă inepuizabilă;
Nu se pierde decât dacă i se distruge suportul material;
Deşi se uzează (moral) aceasta nu este totală, informaţia operativă devenind
informaţie statistico-istorică vitală, în continuare ea intrând în stocul
informaţional social şi altele.
Abilitatea întreprinzătorului
Reprezintă un neo-factor de producţie propriu sistemelor
economice bazate pe concurenţă şi libera iniţiativă.
În general, prin întreprinzător este înţeles acel tip de subiect al
activităţii economice, care fie că iniţiază o nouă afacere, fie că, în
cadrul unei afaceri în desfăşurare, iniţiază un proces de schimbare
radicală.
Progresul tehnologic
Potrivit estimărilor experţilor occidentali, mai mult de ¾ din
creşterea economică globală se datorează realizărilor progresului
tehnico-ştiinţific
Ponderea activelor nemateriale în valoarea totală a activelor pe
termen lung ale întreprinderilor din Europa de Vest se apropie de
50% (în SUA – de 70%)
 Ritmul de creştere al acestora fiind superior ritmului de creştere a
celorlalte active.
Combinarea factorilor de producţie
Combinarea factorilor de producţie este o operaţie tehnico-economică de unire
a factorilor de producţie, atât sub aspect cantitativ, cât şi structural calitativ.
Este o operaţie tehnică întrucât ea este specifică fiecărui proces de producţie şi
este o operaţie economică întrucât combinarea factorilor de producţie trebuie
să se realizeze în condiţiile minimizării costurilor şi respectiv al maximizării
profitului.
Criteriul esenţial de apreciere a raţionalităţii şi eficienţei combinării este însăşi
natura activităţii economice: trebuie adoptată acea combinare care asigură
eficienţa economică maxim posibilă în condiţiile date.
Analiza factorilor de profuctie si neofactorilor
in Republica Moldova
Creşterea economică este determinată de factorii de producţie tradiţionali
(munca, capitalul fizic, resursele naturale) şi de neofactori (educaţia forţei de
muncă, performanţele managerilor, progresul tehnologic, infrastructura fizică,
mediul instituţional etc.).
În categoria neofactorilor, Moldova se confruntă cu probleme arhicunoscute -
perpetuarea unor modele depăşite de management corporativ, investiţii
rudimentare în cercetări şi dezvoltare tehnologică, capacităţi reduse de
absorbţie tehnologică şi o infrastructură fizică subdezvoltată (mai ales
transportul şi serviciile comunale).
Educaţia forţei de muncă s-a ameliorat vizibil dacă luăm în considerare
ponderea celor cu studii superioare complete sau incomplete în totalul
populaţiei ocupate (ignorăm dimensiunea calitativă, greu de măsurat, a
capitalului uman în Moldova).
 Analiza factorilor de profuctie si neofactorilor
in Republica Moldova
Competitivitatea internaţională a Moldovei în perspectiva de scurtă durată va fi determinată de
combinaţia câtorva sectoare: agricol, vinificaţia, industria uşoară şi tehnologiile informaţionale.
Pentru dezvoltarea sectoarelor cu factori de productie existente şi apariţia unor noi sectoare in care
sunt implicate neofactorii, este necesară modernizarea infrastructurii, sistemului de educaţie,
climatului de afaceri şi modului de funcţionare a instituţiilor publice.
Crearea unor condiţii optime pentru apariţia unor tehnologii noi autohtone şi, mai important, pentru
implementarea şi proliferarea lor.
odată cu utilizarea în economia naţională a tot mai multor tehnologii performante, aceasta va genera
o concentrare a inovaţiilor în sectoarele respective.
Păstrarea „minţilor” inteligente în ţară, găsirea soluţiilor de a face pentru persoanele inteligente
atractivă activitatea în Moldova, iar într-o perspectivă mai îndepărtată, atragerea de persoane
inteligente de peste hotare, în special prin o şcoală calitativă şi deschisă de studii superioare şi prin o
politică de imigrare bine gândită.
Probleme și soluții pentru utilizarea
factorilor de productie si neofactorilor
Activitatea economică este într-o permanentă nevoie de premise care se diversifică odată cu
avansarea societăţii în diferite domenii.
Premisele care stau la bază, poartă numele de factori de producţie. Aceștia sunt clasificați pe 3
nivele: munca, resursele naturale şi capitalul.
Progresul ştiinţific şi tehnic este forţa motrice principală a progresului social. Noţiunea de “noua
economie” face referințe la modificările activităţilor economice datorate tehnologiilor digitale.
Costurile relativ reduse precum și ușurința cu care se poate accesa, prelucra şi stoca informaţia,
fac posibilă caracterizarea noii economii ca eră a intensificarii cunoaşterii, învăţării şi inovării, a
globalizării şi a dezvoltării durabile.
Se observă că influența progresului tehnic generează pe termen scurt şomajul, iar pe termen
lung determină creșterea numărului locurilor de muncă fapt demonstrat în țările dezvoltate.
Probleme și soluții pentru utilizarea
factorilor de productie si neofactorilor
Informaţia și progresul tehnic reprezintă principalele forțe ale economii bazate
pe cunoaștere.
Inteligenţa şi creativitatea umană, bunurile intangibile precum cunoştinţele şi
managementul informaţiei şi cunoaşterii devin factori de producție importanți în
noua economie.
Față de economia clasică, noii factori de producție în economia cunoașterii sunt
abordați în funcție de o serie de diferențe. Astfel, informațiile și cunoașterea
cresc pe măsură ce sunt multiplicate (in timp ce resursele clasice se consuma
prin folosire), iar competențele lucrătorilor devin o componentă-cheie a valorii.
Totodată comunicarea este considerată, din ce în ce mai mult, o necesitate
fundamentală a fluxurilor de cunoaștere, iar produsele și serviciile care conțin
mai multă cunoaștere conferă avantaj competitiv.
Probleme și soluții pentru utilizarea
factorilor de productie si neofactorilor
În categoria neofactorilor Moldova se confruntă cu probleme arhicunoscute - perpetuarea unor
modele depăşite de management corporativ, investiţii rudimentare în cercetări şi dezvoltare
tehnologică, capacităţi reduse de absorbţie tehnologică şi o infrastructură fizică subdezvoltată
(mai ales transportul şi serviciile comunale).
Educaţia forţei de muncă s-a ameliorat vizibil dacă luăm în considerare ponderea celor cu studii
superioare complete sau incomplete în totalul populaţiei ocupate (ignorăm dimensiunea
calitativă, greu de măsurat, a capitalului uman în Moldova)
Pentru analiza factorială a creşterii economice se utilizează o funcţie de producţie
macroeconomică (cel mai frecvent, o funcţie de tip Cobb-Douglas) pe baza căreia creşterea este
descompusă pe contribuţiile aduse de factorii de producţie măsurabili şi de conglomeratul
factorilor reziduali, numit şi Productivitatea Totală a Factorilor.
Datele statistice disponibile în Moldova nu permit cuantificarea şi estimarea adecvată a variaţiei
infrastructurii, mediului instituţional şi altor factori importanţi pentru creştere.
Concluzii si recomandari
Importanţa vădită pe care o au neofactorii de producţie în condiţiile noii economii
este condiţionată de caracterul inepuizabil al acestora.
In viitorul apropiat, diferenţele între ţările bogate şi cele mai puţin bogate nu vor
consta în gradul de dotare şi utilizare al factorilor de producţie clasici, ci în
producerea, accesarea şi utilizarea neofactorilor.
Informatia şi progresul tehnic reprezentă principalele forţe ale economii bazate pe
cunoaştere. Inteligenţa şi creativitatea umană, bunurile intangibile precum
cunoştinţele şi managementul informaţiei şi cunoaşterii devin factori de producţie
importanţi în noua economie.
As vrea sa evidenţiez necesitatea acţiunilor de susţinere, la nivel de stat, a
pătrunderii tehnologiilor, informaţiilor în toate ramurile economiei. Efectele care se
vor obţine nu mai au nevoie de argumentări speciale, ele fiind uşor de dedus.
Inovarea. Activitatea de inovare în anii 2019-
2020
Ponderea întreprinderilor inovatoare în total 12,6
întreprinderi incluse în cercetare, %

Ponderea întreprinderilor inovatoare pe clase de 14

mărime, %

Întreprinderi mici și mijlocii 87

Întreprinderi mari cu 250 și peste salariați 13

Economie politica, Dumitru Ciucur, Ilie Gavrila, Constantin Popescu, Editura Economică 2000

ROLUL NEOFACTORILOR DE PRODUCŢIE ÎN SPORIREA EFICIENŢEI ACTIVITĂŢII ECONOMICE, Gritco Diana

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/94-94_28.pdf

Republica Moldova: Raport Naţional de Dezvoltare Umană 2006,

http://www.e-democracy.md/files/rndu2006-draft.pdf

https://statistica.gov.md/category.php?l=ro&idc=368

https://www.business-academy.ro/ce-face-un-antreprenor