PROIECTARE ŞI PLANIFICARE

ÎN KINETOTERAPIE
• Planificarea este un
proces prin care se
încearcă anticiparea
schimbărilor şi adaptarea
lecţiilor în aşa fel încât să
asigure atingerea
obiectivelor stabilite.
• “Planificarea managerială a lecţiei
completează funcţia de organizare
managerială a acesteia la un nivel
superior și pregăteşte terenul pentru
elaborarea scenariului orientativ al
activităţii didactice respective, în
perspectiva finalizării pedagogice
depline în termeni de predare-
învăţare-evaluare (iniţială, continuă,
finală)”[1].
• [1] G. Cristea, 2008, pag. 141
• Planificarea în kinetoterapie constituie:
• baza procesului de organizare şi
conducere a lecţiei,
• activitatea de luare de decizii care ajută
profesorii să organizeze, să conducă şi să
controleze clasa de elevi, în acest fel
oferind lecţiei o ţintă şi o direcţie
corespunzătoare scopului propus.
 Gradul ridicat de complexitate al
procesului de planificare în kinetoterapie
este determinat de o multitudine de
variabile, dintre care menţionăm:
• Perioada de timp pentru care se
elaborează (planificare anuală,
semestrială, de lecţie);
• Concepţia de tip cibernetic care trebuie să
stea la baza elaborării acesteia;
• Diagnosticul elevilor cărora ne adresăm;
• Obiectivele terapeutice vizate;
• Componenţa grupului de subiecţi.
• Rezultatele procesului de planificare sunt
ilustrate în documentele de planificare. În
general, sunt acceptate două categorii de
astfel de documente:
• a) documente de planificare la nivelul
colectivului de specialişti (catedră, comisie
metodică etc.);
• b) documente individuale de planificare
(obligatorii şi opţio­nale).
• La nivelul colectivului de specialişti se
elaborează un plan anual de activitate,
care nu are o formă standardizată la nivel
naţional şi include următoarele capitole:
• activitatea didactică (de instruire),
• activitatea metodico - ştiinţifică,
• activitatea competiţional - sportivă,
• activitatea administrativă,
• activitatea socială ş.a
• La nivel individual se elaborează
următoarele trei documente de planificare
obligatorii:
• planul anual (eşalonarea anuală a
unităţilor de instruire),
• planul calendaristic semestrial
• proiectul unităţilor de învăţare
• fișa individuală.
• În funcţie de perioada de timp pentru care se
realizează proiectarea, întâlnim proiectare
globală şi proiectare eşalonată:
• - „proiectarea globală - are ca referinţă un
ciclu de instruire sau un an şcolar, operează cu
obiective, conţinuturi şi criterii de evaluare mai
largi şi se concretizează în elaborarea planurilor
de învăţământ şi programelor analitice (pentru
fiecare disciplină); creează cadrul, limitele şi
posibilităţile proiectării eşalonate.
• - proiectarea eşalonată - constă în
elaborarea programelor de instruire specifice unei
discipline pe trei planuri temporale: anul şcolar,
semestrul şcolar şi ora şcolară
• În activităţile cu elevii, în special cei care
prezintă dizabilităţi mentale/intelectuale,
proiectarea globală şi eşalonată trebuie să
aibă un caracter mult mai flexibil, având
în vedere că se realizează şi în funcţie de
diagnosticul şi prognosticul evoluţiei
acestora pe termen scurt şi lung
• Întrucât pentru fiecare copil se lucrează tot
anul pentru corectarea aceleiaşi deficienţe
şi prevenirea apariţiei altora, nu se justifică
întocmirea planului anual. Din punct de
vedere al planificării, profesorii
kinetoterapeuţi realizează doar:
• planul semestrial,
• planul de lecţie
• planul de intervenţie personalizată.
• Etapele de elaborare:
• citirea atentă a programei;
• alegerea conţinuturilor;
• corelarea fiecărui conţinut cu obiectivele de
referinţă vizate;
• adaptarea conţinuturilor la condiţiile
materiale şi particula­rităţile elevilor;
• alocarea timpului necesar pentru fiecare
conţinut, în concor­danţă cu obiectivele de
referinţă vizate;
•
• Pentru cunoaşterea necesităţilor claselor
trebuie să analizăm:
• componenţa clasei (fete, băieţi, vârste
diferite, diagnostic, grad de deficienţă);
• nivelul de pregătire şi evoluţie;
• rezultatele din fişa personală de evaluare
trebuie să fie în permanenţă coroborate cu
cele ale întregii echipe intedisciplinare.
 Proiectul didactic

• Proiectul didactic se realizează de fiecare

cadru didactic în parte, pentru fiecare lecţie sau
clasă, în funcţie de planul semestrial, iar în
realizarea lui trebuie vizate următoarele direcţii:
• completarea indicatorilor de recunoaştere
(şcoala, data, diagnostic, efective (fete, băieţi),
vârsta, resurse materiale);
• formularea temelor şi obiectivelor operaționale
(psiho­motrice şi terapeutice, cognitive şi
afective);
• eşalonarea conţinuturilor corespunzător
fiecărei verigi - se face referire la dozare,
formaţiile de lucru şi indicaţiile metodice,
metodele de evaluare a realizării
conţinuturilor şi îndeplinirii obiecti­velor
lecţiei iar ultima se va completa rubrica de
observaţii (dacă este cazul).
 CE VOI FACE?
(Teme, obiective)

CU CE VOI FACE? CUM VOI FACE?

(resurse educaţionale) (strategii)

CUM VOI STI DACA CEEA CE TREBUIA FACUT A FOST FĂCUT?

(evaluare)
 Etapele proiectării didactice
• Prima etapă cuprinde operaţiile de identificare şi
dimensionare a obiectivelor educaţionale ale
lecţiei. În definirea unui obiectiv se va ţine cont
de următoarele (Vlăsceanu, 1988):
• • un obiectiv nu descrie activitatea profesorului ci
schimbarea care se aşteaptă să se producă în
urma instruirii elevului;
• • obiectivul trebuie formulat în termeni
comportamentali expliciţi, prin utilizarea unor
verbe de acţiune;
• • fiecare obiectiv concret trebuie să vizeze o
singură operaţie pentru a facilita măsurarea şi
evaluarea;
• • un obiectiv va fi elaborat şi exprimat în
cât mai puţine cuvinte pentru a putea
uşura referirea la conţinutul său specific.
Şi în lecţia de kinetoterapie profesorul
vizează cele trei categorii de obiective:
psihomotrice şi terapeutice, cognitive şi
social-afective.
•
• A doua etapă în proiectare vizează conturarea
strategiilor didactice optime, adică a unor
sisteme coerente de forme, metode, materiale şi
mijloace educaţionale pe baza cărora trebuie
atinse obiecti­vele activităţii didactice. Strategia
celor “3M”- metode, mate­riale, mijloace - trebuie
centrată pe îmbinare şi dozaj, adecvare şi
eficienţă.
• Etapa finală a proiectării didactice vizează
stabilirea tehnicilor de evaluare a rezultatelor
învăţării. În funcţie de specificul etapelor
anterioare, de vârsta subiecţilor educaţionali şi
de particularităţile lor individuale se stabilesc
formele de evaluare.
 Etapele proiectării didactice
• a - consultarea programei analitice, a
manualelor, a bibliografiei;
• b - stabilirea obiectivului terapeutic şi a
obiectivelor operaţionale (cognitive, social-
afective, psihomotorii, volitiv-caracteriale) – vezi
piramida obiectivelor instructiv-terapeutice;
• c - determinarea conţinutului lecţiei;
• d - alegerea metodelor, tehnicilor şi procedeelor
necesare pentru transmiterea conţinutului;
• e - evaluarea lecţiei.
• Pregătirea profesorului pentru lecţie se
concretizează în proiectul de tehnologie
didactică, proiectul didactic sau planul de
lecţie.