Implementarea

transdisciplinarității în
procesul de formare a
competențelor
profesionale ale
elevilor

Irina ARBUZ, profesor de

pedagogie și psihologie
Reforma curriculară națională din ultimii ani a fost dictată de modificarea
standardelor în educație, ce stabileşte performanțe la nivel european, exprimate
prin opt competențe transdisciplinare, ca fiind „un ansamblu de cunoştințe,
abilități, atitudini adecvate contextului de care fiecare individ are nevoie pentru
dezvoltarea sa personală, pentru cetățenie activă, pentru incluziune socială şi
angajare în câmpul muncii”.
În formarea şi dezvoltarea acestora, putem indica patru nivele de
integrare disciplinară: monodisciplinaritatea, multidisciplinaritatea,
interdisciplinaritatea, transdisciplinaritatea, respectiv „în funcție de ce
integrăm (cunoştințe, deprinderi, competențe, valori, atitudini) şi
cât de mult integrăm (inserție, armonizare, corelare)”.
Astfel, sistemul educațional modern „construiește” învățarea pe următorii piloni:

a învăţa să
ştii  a învăţa să ştii/ să cunoşti – a învăţa să înveţi;
ii

a î n fa c i
f
să

 a învăţa să faci – a te integra în societate;

văţ
a
văţ

as
Pilonii
a în

 a învăţa să munceşti împreună cu ceilalţi;

ă
învăță  a învăţa să fii – a manifesta simţ etic;
ța i pe

rii
m vă ţ
ă te

a în
tra tine

u
a în sform

 a învăța să te transformi pe tine și să schimbi societatea

nc a să
s

e ş
ă

ti
n
v

societatea. – a dezvolta solidaritatea și coeziunea socială.

să schimbi
 În aceste condiții, pedagogia postmodernă,
are nevoie să construiască pe acești „piloni”
o viziune nouă asupra instruirii, care să promoveze
- unitatea cunoașterii în contextul
- unității perspectivelor psihocentrică (centrarea pe
subiectul formării) și
- sociocentrică (centrarea pe valorile societății).
 Patru săgeți ale unuia şi aceluiaşi arc:

Monodisciplin CUNOAŞTERE Transdisciplin

aritatea aritatea

Pluridisciplin Interdisciplin
aritatea aritatea
Faza cea mai complexă şi radicală a integrării curriculare este transdisciplinaritatea

Transdisciplinaritatea reprezintă gradul

cel mai elevat de integrare a curriculumului,
o formă superioară a interdisciplinarităţii şi
1 2 presupune concepte, metodologie şi limbaj
care tind să devină universale.
3
4 Abordarea de tip transdisciplinar tinde către
o fuziune a cunoştinţelor specifice diferitelor
discipline, la descoperirea unor noi câmpuri
de investigaţie, la conceperea unor noi
programe de cercetare.
 TRANSDISCIPLINARITATEA

B. Nicolescu (1999) consideră Abordarea integrată, specifică

transdisciplinaritatea – ceea ce se află
în acelaşi timp între discipline,
înăuntrul diverselor discipline şi
dincolo de orice disciplină.
transdisciplinarităţii, este centrată pe
lumea reală, pe aspectele relevante ale
vieţii cotidiene, prezentate aşa cum
afectează şi influenţează ele viaţa
noastră.

Abordarea transdisciplinară oferă situaţii

Abordarea transdisciplinară are ca
de învăţare noi, care fertilizează
finalitate înţelegerea realităţii actuale
dezvoltarea competenţelor generale şi a
într-un mod unitar și permite
celor cheie prin conexarea finalităților
dezvoltarea competențelor sociale și
de studiu pe discipline, proiectând
integrarea tinerei generații într-o
rezultatele învăţării în viaţa reală în care
societate în continuă evoluție.
elevii îşi vor desfăşura activitatea
profesională.
Competenţele transdisciplinare nu pot fi clasificate în funcţie de
conţinutul unei discipline, ele pot fi clasificate astfel:

 Competenţe generale – metodologice: observarea, experimentarea,

reprezentarea grafică, interpretarea datelor sau a unui text

 Competenţe metacognitive: estimare a gradului de dificultate a

sarcinii de lucru; planificarea strategică, evaluarea rezultatelor,
monitorizarea comportamentală, tehnici personale de învăţare;

 Atitudine pozitivă, motivantă – realism, interes pentru îvăţare,

toleranţă pentru informaţii contradictorii, atitudine pozitivă faţă de
performanţele personale;

 Abilităţi pragmatice – iniţiativă personală, capacitate de concentrare,

orientarea acţiunilor spre realizarea sarcinilor, deprinderi de muncă.
 COMPETENȚE

Dacă prin abordarea

Diferenţa dintre
competenţele curriculare şi
cele transcurriculare se
găseşte mai ales în zona
pragmaticului decât în
domeniul teoreticului.
monodisciplinară a învăţării se
formează în mod deosebit
competenţe specifice nivelului
cognitiv, prin abordarea
transdisciplinară se formează
competente integratoare şi durabile
prin însăşi transferabilitatea lor.
 Monodisciplinar vis-à-vis Transdisciplinar
De ce va fi capabil elevul în urma învăţării De ce va fi capabil elevul în urma învăţării
monodisciplinare? transdisciplinare?

- să memoreze - să interpreteze
- să reproducă mecanic cunoştinţe - să analizeze
- să scrie după dictare - să formuleze
- să facă rezumate - să exprime opinii personale
- să evidenţieze idei principale - să utilizeze informaţia în scpul
- să facă studii de specialitate pe o rezolvării unei probleme date
temă dintr-un anumit domeniu. - să identifice şi soluţioneze
probleme
Instruirea interdisciplinară și cea transdisciplinară presupun o serie
de interacţiuni care se manifestă prin:

preluarea de metode, de cunoştinţe sau

a unui limbaj specific unei anumite
discipline
descrierea în paralel a aceluiaşi
fenomen sau a unor aspecte diferite ale
aceluiaşi fenomen
oferirea de cunoştinţe necesare în alte
discipline.
înarmarea elevului cu metode şi tehnici
de muncă intelectuală transferabile la
situaţiile cu care acesta se confruntă
(transdisciplinaritatea instrumentală),
menţinerea unei strânse legături cu
problemele de viaţă semnificative
pentru cei care învaţă
(transdisciplinaritatea
comportamentală).
Elementele de transdisciplinaritate se pot aplica la mai multe niveluri și
domenii educaționale, cum ar fi:

curriculum învățarea domeniile, grupele

formal nonformală și de discipline,
disciplinar; informală; câmpuri și discipline
individualizate;

programe pregătirea curriculum

de studii individuală intenționat;
 Exemple privind implementarea
transdisciplinarității în vederea formării
competențelor profesionale ale elevilor.
Transdisciplinaritatea își găsește semnificațiile și dimensiunile valoroase la toate nivelurile școlare, iar noi,
folosim integrat activitățile cu scop de evaluare, creare de situații de învățare în care elevii se pot atrage.
De exemplu, aspecte ale educației morale, cum ar fi respectul (respectul față de
ceilalți, respectul de sine, pentru natura, pentru viitor etc.) poate fi ancorat în
diferite arii curriculare:
 Limba și literatura română oferă texte care susțin această valoare – respect
pentru limbă, pentru o comunicare adecvată, respect pentru sine și pentru
ceilalți, pentru cărți și lectură etc;
 Istoria susține respectul pentru strămoși, tradiții și țară, relația pozitivă cu
ceilalți;
 Matematică implică respect pentru gândire și muncă bună, pentru ordine și
rigoare, consecvență în gândire și acțiune;
 Muzică – respect pentru frumusețe și armonie,
 Ştiințe – respect pentru viață și natură, respect pentru diversitate etc.
 Probleme provocatoare
Deci pentru a forma competențe profesionale la elevii mei prin prisma unitatilor
de curs predate, încerc să captez interesul faţă de problemele lumii contemporane
prin situaţii de învăţare precum:

- Probleme provocatoare (ex. Unitatea de curs “Psihopedagogia specială”,

Subiectul lecției “ Tulburări de comportament” Interviu cu membrii comunităţii:
Elaboraţi un articol pentru o revistă şcolară cu gnericul: ”Roluri în familie şi în
societate în combaterea delicvenței juvenile”.)

valorifică achiziţiile dobândite la:

- Limba română (elaborarea unui articolol);
- Informatică ( elaborarea produsului digital);
- Teoria educației ( laturile educației);
- Psihopedagogia familiei ( status și roluri în familie);
- dar şi propriile experienţe de învăţare şi de viaţă.

În final, elevii vor fi capabili să valorifice competenţele în situaţii autentice, noi şi

complexe, pentru a favoriza transferul şi a genera astfel noi achiziţii.
 Situație de învățare
Un alt exemplu ar fi, aspectele metodice ale proiectării didactice, care se
înrădăcinează în baza mai multor unități de curs:
- Pedagogia generală (obiective educaţionale, metodele şi mijloacele pentru
realizarea acesteia);
- Didacticile particulare (domeniu specific);
- Psihologie (particularităţile de vârstă și individuale ale elevilor);
- Limba română (stabilirea sarcinilor);
- Matematică ( lucrul cu planul de învățământ, numărul de ore, dozarea
timpului);
- Educație tehnologică ( pregătirea mijloacelor didactice);
- Practica pedagogică (organizarea demersului didactic).
 Abordarea transdisciplinară impune ca programele de formare să ia în
considerare trecerea de la informativ la formativ, profesorul fiind cel care
va dezvolta competenţele de gândire ale elevului.

Profesorului îi revine misiunea: să creeze situaţii de învăţare voloroase din

CONCLUZII punct de vedere formativ şi educativ, pe un fond cognitiv esenţializat; să
pună în valoare întreaga încărcătură etică, socială, estetică; să acorde
atenţia cuvenită selecţiei, esenţializării, actualităţii, concretizării
cunoştinţelor predate; să aleagă strategiile adecvate; să asigure o
participare intensivă a clasei şi o mai bună personalizare a invăţării şi
predării, o mai bună adaptare la particularităţile elevilor, la experienţa lor
de viaţă, la posibilităţile lor reale, la motivaţia lor. Astfel, învăţământul
începe să pună accent pe problemele umane, pe valorile estetice, etice şi
civile.

În acest context, abordarea transdisciplinară implică elevii în rezolvarea

dilemelor și situațiilor noi care le incită curiozitatea naturală, motivează,
inspiră și susține focarul de învățare autentică.

Implicarea activă a elevilor are ca rezultat o responsabilizare crescută

pentru ceea ce fac sau inițiază și susține învățarea durabilă pe tot parcursul
viaţă.
THANK YOU