Tema: Retragerea compania de infanterie în apărare în afara contactului

nemijlocit cu inamicul.
 Agenda:
1 Retragerea;
2 Scopul retragerii;
3 Situaţiile în care compania execută retragerea;
4 Tipurile de operaţii de retragere;
5 Retragerea înafara contactului cu inamicul;
6 Itinerarele de retragere
 Retragerea
Retragerea este procedeul specific apărării care se adoptă temporar, pentru scoaterea forţelor
de sub loviturile inamicului şi punerea lor într-o situaţie mai avantajoasă în adîncime,
ocuparea unor aliniamente (poziţii) favorabile ducerii luptei sau regrupării acestora pe
anumite direcţii în vederea îndeplinirii altor misiuni; uneori, retragerea se poate executa şi
pentru atragerea inamicului pe direcţii nefavorabile desfăşurării forţelor sale principale, mai
ales a celor blindate şi nimicirea lor ulterioară.
Retragerea se execută la ordinul comandantului eşalonului superior, în mod organizat, în
ascuns şi cu rapiditate, de regulă, fără desfăşurarea forţelor principale pe aliniamente
intermediare, pînă la aliniamentul final pe care urmează să se organizeze o apărare puternică
sau înapoia căruia să se concentreze noi forţe şi mijloace în scopul îndeplinirii altor misiuni.
 Scopul retragerii
Operaţiile de retragere se adoptă în scopul:
Evitării luptelor decisive duse în condiţii nefavorabile;

Păstrării libertăţii de manevră;

Eliberării forţelor ce vor fi folosite în acţiuni decisive în alte locuri ;

Scoaterii forţelor de sub loviturile inamicului şi punerea lor într-o situaţie mai avantajoasă în
spate;

Ocupării unor aliniamente favorabile ducerii luptei.

Motivul principal al executării operaţiilor de retragere îl constituie îmbunătăţirea unei situaţii sau
prevenirea uneia dezastruoase care ar urma să aibă loc
 Situaţiile în care compania execută retragerea

1. când a fost lovită puternic cu sisteme de cercetare-lovire de înaltă precizie şi nu mai sunt
posibilităţi de închidere a breşei create;
2. când inamicul a rupt apărarea pe un front larg şi pe o mare adâncime, reuşind să pătrundă
cu forţe superioare în flanc, ameninţând spatele;
3. când inamicul acţionează cu forţe superioare, îndeosebi blindate, iar raportul de forţe este
mult superior în favoarea acestuia
4. pe timpul ofensivei când inamicul execută riposte ofensive puternice;
5. în cazul desfăşurării nefavorabile a luptei de întâlnire.
• În situaţia în care compania ce se retrage, trece liniile către spate, printr-o companie a forţelor proprii,
comandantul companiei trimite o grupă de recunoaştere pentru a stabili măsurile de coordonare cu
cealaltă companie.
• Măsurile de coordonare şi control includ: semnalele de recunoaştere; semnalele de comunicare;
semnalele de încetare a luptei; punctele de contact; punctele de trecere; liniile de trecere; căile de acces;
locul de dispunere a călăuze; controlul traficului; sprijinul prin foc.
În situaţia în care compania este stabilită de batalion ca detaşament de contact, comandantul companiei
regrupează şi redispune plutoanele şi armamentul greu al companiei pentru a acoperi retragerea
batalionului.
 Aceasta presupune dispunerea unui pluton în fiecare din poziţiile companiilor batalionului care s-au
retras, pentru a acoperi cele mai probabile direcţii de înaintare a inamicului; acţiunea plutoanelor este
sprijinită prin foc de armamentul greu pentru acoperirea zonelor de retragere cele mai critice ale
batalionului; de regulă, compania în contact este întărită cu aruncătoare, maşini de luptă, radare de
cercetare.
 Dacă companiei i se ordonă să aibă un detaşament de contact în acţiune, acesta este constituit din o
treime din potenţialul companiei şi jumătate din armamentul greu al companiei; comandantul de
companie poate decide ca fiecare pluton să lase un detaşament de contact constituit ca forţă de securitate;
cele trei detaşamente sunt detaşamentele de contact ale companiei
 Tipurile de operaţii de retragere

întârzierea, care implică cedarea deliberată a spaţiului de luptă în scopul câştigării de timp, provocării de
distrugeri importante inamicului şi evitării unei angajări decisive a acestuia;
retragerea din contact cu inamicul, prin care batalionul se retrage în vederea ruperii contactului cu acesta, în
scopul disponibilizării subunităţii pentru o nouă misiune sau pentru refacerea capacităţii de luptă a acesteia;
retragerea din faţa inamicului/replierea, în care batalionul nu se află în contact cu acesta dar se retrage în
vederea evitării contactului.

Tipurile de operaţii de retragere pot fi combinate, prin

acţiuni simultane sau consecutive; de exemplu, uneori
replierea poate precede retragerea unei părţi a forţei, iar
întârzierea poate acoperi retragerea şi replierea.
 Retragerea înafara contactului cu inamicul
• Viteza de execuţie şi măsurile de inducere în eroare sunt esenţiale pentru succesul retragerii în
afara presiunii inamicului; inamicul nu trebuie să ştie că urmează să aibă loc o retragere; forţele
care rămân în contact cu inamicul nu sunt suficient de numeroase şi puternice pentru a
împiedica înaintarea unei forţe importante a adversarului; dacă retragerea este descoperită,
inamicul poate distruge aceste forţe şi astfel ameninţă forțele principale care se retrag. Forţele
care rămân în contact pot induce în eroare inamicul, făcându-l să creadă că, forţele proprii au
rămas în poziţii.
Alte măsuri de inducere în eroare, includ:
1. continuarea comunicaţiilor, fără a creşte sau micşora traficul radio;
2. continuarea activităţii patrulelor, dacă ea a fost începută;
3. folosirea condiţiilor de vizibilitate redusă pentru retragere.
 Itinerarele de retragere
Drumurile de retragere sunt identificate prin nume sau numere, ele încep dintr-un punct uşor de recunoscut, de
preferinţă în spatele zonei de adunare sau a poziţiilor şi continuă direct spre următoarea poziţie.
Subunităţile sunt degajate doar după ce au trecut de ultimul obstacol din faţa acestei poziţii.
Sunt stabilite drumurile alternative pentru a fi folosite, dacă drumurile de bază nu sunt întrebuinţate din diferite
motive.
Un drum poate fi folosit de două sau mai multe subunităţi dacă se stabileşte prioritatea folosirii acestuia.
Când o subunitate se retrage din faţa unui inamic îmbarcat, toate drumurile sale trebuie să fie alese în teren greu
accesibil, pentru a îngreuia urmărirea de către inamic; ultima subunitate care foloseşte drumul întăreşte
obstacolele existente.
• Punctele/aliniamentele de coordonare ale traficului sunt stabilite acolo unde drumurile se intersectează sau
unde pot apărea probleme sau confuzii pe timpul deplasării.
•Liniile fazelor, reperele şi punctele/aliniamentele de coordonare ajută la controlul deplasării, la schimbarea
responsabilităţilor focului direct şi la evitarea fratricidului.
Retragerea compania de infanterie în apărare în afara contactului
nemijlocit cu inamicul, când acționează în componența forțelor
principale. O variantă
 Comandantul batalionului indică comandanţilor companiei:

1. când va începe retragerea;

2. până unde este responsabilitatea batalionul pentru căile de acces şi care sunt
responsabilităţile fiecărei companii la sosirea în noua zonă de operaţii a
3. batalionului;
fiecare cale de acces a companiei;
4. ce itinerare se folosesc de la companie la batalion
sau la poziţia următoare;
5. mărimea, compunerea, misiunea şi comandanţii
detaşamentului de contact;
6. zona de regrupare a batalionului;
7. misiunile companiei pentru retragere;
8. momentul deplasării în spate a vehiculelor companiei;
9. măsuri de control al focului aruncătoarelor şi folosirea reţelei
radio pentru inducerea în eroare.
Mulțumesc pentru atenție
Întrebări?