Comenius : Teoria instruirii și educației

ca sistem al cunoștințelor științifice

” Zadarnic vei vrea să-l înveți pe cel

ce nu vrea să fie învățat, dacă nu-l vei
fi făcut mai întâi dornic de a învăța”
( Comenius)
Studente:
Petrișor (Medveș) Alina Cristina
Deghid (Baltoș) Andrada Maria
Cutoiu (Filip) Raluca Alina
Andreica (Țânțaș) Maria Cristina

Profesor îndumător:
Lect. Univ. Dr. : Triff Zorica
 Introducere

• În istoria gândirii pedagogice un loc de frunte îi

revine marelui pedagog ceh Jan Amos Comenius
care a argumentat teoria instruirii și educației ca
sistem a cunoștințelor științifice.
 S-a ocupat întreaga viață de perfecționarea metodelor pedagogice.

 Opera sa îl face să fie considerat, în momentul de față, părintele

educației moderne.

 A realizat o delimitare a pedagogiei ca un sistem de sine stătător care

studiază educația.

 A abordat toate problemele importante ale pedagogiei legate de metodă,

conținuturi, ideal, elaborând 27 de principii didactice.

 Didactica Magna, opera marelui filozof, deschide calea pedagogiei ca

domeniu specific al cunoașterii.
• O însemnătate deosebită pentru dezvoltarea școlii, a
gândirii pedagogice a avut si are celebra sa operă
”Didactica magna” - ultimul capitol al cărții se
numește ”În ce mod părinții trebue să-i pregătească
pe copii pentru școală.”
 Specificitatea pedagogiei este evidențiată prin:

1. obiectul de studiu - formarea omului, care poate începe cel mai

bine de la prima vârstă, cu continuitate, astfel încât tânărul trebuie să
pregătească ceea ce trebuie să aplice.
2. metodologie de cercetare - dezvoltată prin modelul naturii, ordinea
precisă a școlii trebuie împrumutată de la natură.
3. normativitate - exprimată pe baza unui sistem de principii
pedagogice, angajate valoric la nivel de educație permanentă.
 Obiectul de studiu specific pedagogiei, identificat de către Comenius,
are în vedre formarea omului, care începe de la “prima vârstă și continuă
toată viața” .

De fundamentarea justă a formării este interesată întreaga societate:

părinți, învățători, elevi, statul, biserica.
 Finalitățile educației :
1) cunoașterea de sine;
2) stăpânirea de sine;
3) îndreptarea spre Dumnezeu;
 Structura sistemului de învățământ este proiectată de Comenius în 4
stadii:
1) școala maternă ( 0-6 ani)
2) școala generală ( 6-12 ani)
3) școala latină ( 12-18 ani)
4) academia ( 18-24 ani).
 Structura sistemului
Noile idei pedagogice ale lui Comenius
• educaţia conformă cu natura şi cu vârsta copilului,
• metodele inductive (analiza, comparaţia, observaţia şi experimentul),
• cele 4 cicluri de învăţământ (şcoala maternă, şcoala elementară, gimnaziul,
învăţământul academic),
• democratizarea învăţământului,
– au fost puse în practică prin:
• introducerea învăţământului pe clase şi lecţii,
• folosirea metodelor didactice, cum ar fi exemplificarea, concretizarea,
• conceperea orarului şcolar,
• elaborarea conţinuturilor ştiinţifice ale învăţământului şi a finalităţilor
educaţiei.
 Teoria instruirii
• Preocuparea de a le asigura copiilor o instruiretemeinică l-a condus pe
Comenius la stabilirea unui sistem de principii didactice, a căror respectare
constituie o garanţie a eficienţei în predare şi învăţare :

a) învăţătura trebuie să înceapă de la cea mai fragedă vârsta, înainte ca relele

existente în societate să corupă sufletele copiilor;

b) toate cunoştinţele se predau cu ajutorul intuiţiei, adică totul trebuie prezentat

de
profesor în aşa fel încât să fie receptat de elevi prin intermediul simţurilor (legătu
ra dintrelucruri şi cuvinte);

c) elevii nu trebuie încărcaţi cu prea multă materie, urmărindu-se cu deosebire

dezvoltarea lor psihică şi intelectuală (scopul formal);
d) ordinea dezvoltării funcţiilor intelectuale ale elevului va fi conformă cu
evoluţia lor naturală (dezvoltarea mai întâi a simţurilor, apoi a memoriei şi apoi a
judecăţii);

e) predarea va fi organizată pe măsura minţii, a memoriei şi limbajului

elevilor;

f) principiul concentrării şi al cercurilor concentrice în învăţământ:

însuşireacunoştinţelor trebuie să se realizeze în mod treptat, prin lărgirea
continuă a volumului deinformaţie

g) instruirea trebuie să fie constientă și activă, altfel spus, în locul învăţării

mecanice, pe de rost, este preferată cea logica, prin participarea activă a copiilor
la aflarea adevărului;

h) predarea trebuie să fie sistematica, adică bazată pe o planificare, eşalonare şi

redaremetodică a conţinutului informativ -formativ
 Normativitatea specifică pedagogiei este identificată la nivel
principiilor ( legi) care guvernează pedagogia:

a) principiile prelungirii vieții ( educația permanentă)

b) principiile generale ale predării și învățării ( de instruire

școlară)
 Fundamentele Didacticii

 “Didactica înseamnă știința de a învăța pe alții”.

Fundamentele sunt construite pe trei niveluri reprezentative:
a) scopul ( a învăța pe altul repede, plăcut, temeinic)
b) resursele pedagogice
c) metodologia ( câteva moduri sumare de a învăța pe alții
totul, repede, plăcut, temeinic)
Predarea, realizată de educator, include știința în calitate de sursă a cunoașterii.
 Cerințele predării vizează:
a) obiectul predării, important în măsura în care poate să desăvârșească natura
umană;
b) modul de predare, exprimat prin iscusința metodică, angajând transmiterea
cunoștințelor prin exemple, precepte, imitație;
c) disciplina predării, implicând conducerea și supravegherea predării, dar și
examinarea permanentă ( realizată la date hotărâtoare, dar și neanunțate, controlând
mai ales pe acei în a căror pregătire n-ai încredere;)

 Relația educator-educat este gândită în sens managerial, cine învață pe altul

conduce, cine învață de la altul este condus.
 Obiectivul principal al didacticii
• – valabil şi astăzi – este sintetizat de Comenius astfel:
„Didactica noastră are drept prora şi pupa: să cerceteze şi să
găsească un mod prin care învăţătorii, cu mai puţină osteneală,
să înveţe mai mult pe elevi; în şcoli să existe mai puţină
dezordine, dezgust şi muncă irosită, dar mai multă libertate,
plăcere şi progres temeinic, în comunitatea creştină să fie mai
puţină beznă, confuzie şi dezbinare, dar mai multă lumină,
ordine, pace şi linişte”. (J.A. Comenius, 1970)
 Mulțumim
pentru atenție!