CONTROLUL MANAGERIAL

1. DEFINIREA ȘI IMPORTANȚA CONTROLULUI

2. TIPURI DE CONNTROL
3. STRUCTURA PROCESULUI DE CONTROL
1. DEFINIREA Ș I IMPORTANȚA CONTROLULUI
• Controlul managerial constă în monitorizarea, evaluarea și corectarea
activităților organizaționale, astfel încât acestea să contribuie în mod efectiv
la îndeplinirea obiectivelor propuse.
Rolul controlului constă în posibilitatea cunoaşterii
situației din orice domeniu de activitate şi intervenţiei
în vederea preîntîmpinării fenomenelor negative.
Rolul practic al controlului constă în contribuţia sa la
constatarea şi soluţionarea problemelor. Forţa pozitivă
a controlului constă în faptul că el generează
comportamnete favorabile a individului şi contribuie
la integrarea acţiunilor individuale în efortul general.
Ideea de bază a tuturor controalelor organizaționale
este asigurarea managerilor cu informații
consistente și oportune privind desfășurarea faptelor
din sfera lor de interes. Odată asigurate, aceste
informații pot fi utilizate în mai multe scopuri:
- pentru actualizarea planurilor
-pentru prevenirea crizelor
-pentru evaluarea performanței angajaților și
recompensarea acestora de o manieră motivantă
-pentru protejarea patrimoniului firmei: se are în
vedere evitarea utilizării ineficiente a resurselor, a
risipei și a furturilor.
 Funcţiile principale ale controlului
funcţia de evaluare a rezultatelor prin intermediul careia alături de constatare
se obţine o apreciere a performanţei prin măsurarea rezultatelor şi compararea
lor cu standardele (obiectivele) iniţiale.

funcţia recuperativă determinată de orientarea controlului nu numai spre

constatre şi apreciere a fenomenelor, dar şi spre efectuarea corectărilor necesare
pentru înlăturarea deficienţilor.

funcţia preventivă se manifestă prin înlăturarea factorilor ce pot duce la

apariţia abaterilor de la standart.

funcţia informativă oferă date asupra modului de realizare a deciziilor

adoptate.

funcţia educativ-stimulativă reese din faptul că controlul poate reacţiona ca o

formă de stimulare pentru încurajarea eforturilor angajaţilor şi pedeapsă a
abterilor de la standard.
2. TIPURI DE CONTROL
În raport cu conţinutul şi obiectivele avem:
- control tehnic, vizează verificarea utilizării resurselor, a
mijloacelor tehnice, a tehnologiilor şi calităţii lucrărilor efectuate.
- control economic se referă la folosirea eficientă a mijloacelor
fixe şi circulante în procesul de producţie.
- control financiar este legat de cel economic şi vizează
gospodărirea raţională a fondurilor materiale şi băneşti,
prevenirea şi depistarea abaterilor de la disciplina financiară,
păstrarea integrităţii patrimoniului.
În raport cu momentul efectuării avem:
-control preventiv, se realizează înainte de a începe activitatea
preconizată. sarcina lui constă în analiza pregătirii organizatorice a
activităţii planificate, adica se verifică existenţa disponibilităţii de resurse
umane, materiale, financiare şi informaţionale. controlul resurselor
materiale presupune verificarea materialelor achiziţionate după parametrii
de calitate, cantitate, preţ, termen de aprovizionare; nivelul de îndestulare
cu utilaje, echipament etc. controlul resurselor umane presupune
selectarea, pregătirea, perfecţionarea, aprecierea şi recompensarea
angajaţilor.
-control concomitent( operativ) – vizează evenimentele ce se desfăşoară
în timpul acţiunii. se axează pe operaţiile în curs, pentru a verifica dacă
procesul de lucru se desfăşoară corect conform planului.
-controlul posterior sau final, se efectuiază după încheereaacţiunii şi se
concentrează pe rezultatele finale. este legat de aprecierea îndeplinirii de
către organizaţie a planurilor şi presupune analiza atît a rezultatelor cît şi
puctelor tari şi slabe.
În raport cu poziţia managerului avem:
- control extern este controlul efectuat de către
manager asupra rezultatelor muncii subalternilor.
Controlul extern se bazează pe presupunerea că oamenii
îşi îndeplinesc mai bine obligaţiile cînd sînt controlaţi
de către conducător. În urma controlului extern trebuie
sa fie efectuată stimularea sau pedeapsa angajaţilor.

- controlul intern sau autocontrolul. Se practică de

către angajaţi asupra activităţilor proprii. Astfel ei
singuri identifică problema şi caută soluţiile necesare.
3. STRUCTURA PROCESULUI DE CONTROL

1. 2.
Stabilirea standardelor Măsurarea performanțelor
de performanță efective

3.
Compararea performanțelor
măsurate cu standardele și
identificarea abaterilor

4.
Stabilirea acțiunilor corective
necesare și implimentarea lor
 1. STABILIREA STANDARDELOR DE
PERFORMANȚĂ
Prima etapă în proiectarea sistemului de control este
de a specifica obiectivele de performanță şi
standardele. Un standard este o valoare sau un
criteriu cu ajutorul căruia performanța reală poate fi
comparată. Dacă obiectivul este responsabilitatea
managerului de la nivelurile tehnic, administrativ
sau instituțional, standardele vor fi derivate din
scopurile şi obiectivele care au fost stabilite.
2. MĂSURAREA PERFORMANȚELOR EFECTIVE

Odată stabilite standarde de performanță clare, pe baza

unor obiective și planuri bine fundamentate, măsurarea
performanțelor efective nu ar trebui să constituie o problemă
deosebită pentru majoritatea ctivităților de control.
Operațiunile de măsurare presupun culegerea și prelucrarea
unor date cu privire la intrările, transformările și ieșirile în și
din diferite activități, și care pot fi realizate de mai multe
ori, de diverse componente ale sistemului informațional. .
3. COMPARAREA PERFORMANȚELOR
MĂSURATE CU STANDARDELE ȘI
IDENTIFICAREA ABATERILOR
Din cauza incertitudinii crescînde a mediului de afaceri,
rareori se întîmplă ca performanțele efective să se suprapună cu
exactitate, peste standardele prevăzute. Ca urmare încă din
etapa de stabilire a standardelor, sunt proiectate, în anumite
cazuri și limitele de variație sau toleranțele în interiorul cărora
performanțele măsurate sunt considerate normale.
În cazul apariției unor abateri care nu se încadrează în
toleranțele de control prevăzute, sunt sesizați managerii abilitați
să stabilească și să inițieze acțiuni corective corespunzătoare.
4.STABILIREA ACȚIUNILOR CORECTIVE
NECESARE ȘI IMPLIMENTAREA LOR
Aceasta este cea mai importantă etapă a procesului de
control. Pentru a găsi căile adecvate de armonizare a
performanțelor efective cu standardele, managerii trebuie să
analizeze abaterile constate, reliefîndu-le cauzele și consecințele
posibile.
Consecințele abaterilor semnalate pot fi favorabile și
defavorabile pentru organizație. De regulă, sunt analizate cu mai
mare atenție abaterile defavorabile, urmărindu-se declanșarea
unor acțiuni care să ducă la diminuarea sau eliminarea cauzelor
generatoare de abateri. Dar la fel de importante sunt și cele
favorabile, întrucît ilustrează fie deficiențe de planificare, fie
modificări neașteptate ale acțiunii factorilor din mediul extern,
ceea ce constituie, de fapt, oportunități ce ar putea fi valorificate
de firmă.
 Pentru a evita efectele negative ale controlului, se recomandă ca:
1. să stabilim standarde percepute de angajaţi.
2. să stabilim legătura inversă pentru ca angajaţii să poată obţine
toată informaţia referitoare la efectuarea controlului.
3. să evităm excesul de control pentru a evita iritarea şi stresul
subalternilor.
4. să stabilim standarde rigide, dar reale.
5. să recompensăm îndeplinirea standardelor pentru a motiva în
continuare salariaţii.