Obiectiv didactic

1. Înţelegerea şi explicarea rolului controlului de gestiune.

Definirea controlului de gestiune

Mediul economic actual este caracterizat printr-o mare flexibilitate, funcţionând după o
tipologie care rareori poate fi încadrată într-un model de analiză. Mediul economic (şi nu
numai) este instabil, evoluează rapid şi imprevizibil. În acest mediu, companiile se confruntă
cu o mare provocare: de a-şi gestiona propria afacere în condiţiile în care totalitatea resurselor
necesare activităţii (materii prime şi resursa umană) provin din acest mediul iar produsele sau
serviciile oferite se întorc în acelaşi mediul. Atunci când totul se mişcă în jurul tău cu o viteză
mare trebuie să fii atent să nu te loveşti. Pentru a face acest lucru, vigilenţa e obligatorie.
Contabilii stiu că vigilenţa este un instrument bun în lucru cu un mediu care este constant în
schimbare.

Vigilenţa este definită ca fiind acea atitudine de observare atentă şi susţinută, de supraveghere
continuă a ceea ce se întâmplă în jur cu scopul de a preveni, a descoperi sau a combate acţiuni
reprobabile, ostile, duşmănoase (DEX). Controlul de gestiune (controlling în limba engleză) se
defineşte ca fiind acea funcţie a companiei prin care: 1). se constată dacă performanţele estimate ale
companiei au fost atinse, şi 2). se exercita influenţa managementului. Activitatea de constatare a
performanţelor actuale versus performanţele înregistrate de companie nu se poate realiza
decât printr-o observare atentă şi permanentă, folosind tehnici de măsurare specifice fiecărei
performanţe. Scopul acestei activităţi este de a preveni o acţiune nedorită care poate
compromite o performanţă sau de a corecta o acţiune care s-a întâmplat şi are şanse să apară
din nou.

Corectarea acţiunilor nu se poate face decât prin intervenţia managementului, care, prin
puterea decizională pe care o are la diverse nivele ale companiei, poate schimba o acţiune.
Observăm că vigilenţa şi intervenţia managementului sunt atributele controlului de
gestiune.

Tipuri şi caracteristici ale controlului de gestiune

Controlul de gestiune este un proces de măsurare a performanţelor şi de luare de măsuri în

scopul atingerii rezultatelor dorite. Este văzut ca fiind acea funcţie a companiei care asigură
că lucrurile dorite se întâmplă, aşa cum se doreşte să se întâmple şi la momentul potrivit. Dacă
este exercitat aşa cum trebuie, el asigură că obiectivele care se doresc a fi atinse sunt
consistente cu planurile pe termen scurt şi lung ale companiei. Existenţa lui presupune
respectarea regulilor şi a politicilor companiei.

Controlul de gestiune începe cu planificarea si stabilirea obiectivelor de performanţă ale

companiei. Odată ce obiectivele sunt stabilite se trece la elaborarea standardelor necesare
pentru măsurarea lor.
Există două tipuri de standarde:
- Standard bazate pe ieşire, ce au la bază produsul finit sau serviciul oferit de companie.
Ele măsoară performanţele în termeni de cantitate, calitate şi timp.
- Standarde bazate pe intrări, ce au la baza intrările de resurse ale companiei. Ele
măsoara efortul depus pentru a realiza un obiectiv.
În ceea ce priveşte măsurarea performanţelor actuale, standardele trebuie să fie cât mai exacte
cu putinţă pentru a detecta abaterile între ceea ce se dorea iniţial prin estimări şi situaţia reală.
Fără măsuratori, un control efectiv nu este posibil.
Prin compararea rezultatelor actuale cu obiectivele estimate vor rezulta diferenţe (abateri)
asupra cărora trebuie acţionat, adică luate măsurile corective care se impun. Rolul controlului
de gestiune în acest punct este de a raporta abaterile acelor manageri care le şi pot rezolva. O
abatere peste standard este considerată de regulă o problemă, deoarece compania nu a putut
să se menţină în limita standardului impus, iar o abatere sub standard este considerată o
oportunitate, în virtutea faptului că valoarea efectivă s-a încadrat în cea standard. Nu se vor
investiga toate abaterile ce apar la nivelul companiei, ci doar acele abateri considerate
semnificative pentru companiei, pragul de semnificaţie fiind prevăzut în politicile interne ale
companiei.
Investigarea abaterilor semnificative salvează timpul managerilor, ei concentrandu-se doar pe
acele zone care au cea mai mare nevoie de ajutor. Acest tip de management se numeste
management prin excepţie.

În funcţie de momentul în care se realizează controlul de gestiune, acesta poate fi:

- preliminar, control ce are loc înainte ca activitatea propriu-zisă să înceapă. Rolul acestuia este
de a asigura managementul că resursele dorite sunt disponibile pentru a fi alocate activităţilor;
- concurent, focalizat pe ceea ce se întâmplă în timpul derulării activităţii. Acest tip de control
monitorizează activităţile pe măsură ce ele apar pentru a fi siguri că sunt făcute corect;
- post acţiune, ce are loc după ce activitatea s-a încheiat. Scopul lui este de a evalua rezultatele
finale şi nu activităţile sau resursele.
Caracteristicile unui sistem de control de gestiune sunt:
a). este un proces ce are loc permament şi sistematic, fiind format din activitatea de elaborare
a obiectivelor, urmărirea realizării lor şi evaluarea îndeplinirii obiectivelor;
b). are în vedere toate departamentele companiei, asigurându-se că există o cooperare
fructuoasă între acestea în scopul atingerii obiectivelor companiei;
c). se bazează atât pe resursele interne ale companiei cât şi pe o bună cunoaştere a pieţei în
care îşi desfăşoară compania activitatea;
d). foloseşte tehnici de lucru adaptate companiei;
e). se focalizează pe un orizont de timp de maxim un an;
f) oferă informaţii pertinente în timp real, raportul cost/beneficiu fiind crucial;
g). scopul final este oferirea de soluţii de îmbunătăţire a proceselor ce au loc în companie,
aplicabile cu sprijinul managementului.

Aplicarea controlului de gestiune presupune lucrul cu o serie de concepte din contabilitatea

financiară şi cea managerială, finanţe şi analiză financiară dar şi cu elemente din management.
Conceptele de bază şi tehnicile utilizate de controlul în gestiune sunt discutate în continuare.