 Pentru a identifica, măsura și păstra erorile sistematice

și aleatoare sub control în planificare, prelevare de

probe, analiză și raportare a datelor.
 Asigurarea calității - activități care demonstrează că un
standard de calitate a fost atins..
 Controlul de calitate - proceduri care conduc la controlul
statistic al procesului de măsurare
 Controlul calității privește acele practici de calitate, care
se concentrează în mod special pe calitatea produselor
și obiectivul de control al calității de laborator este de a
produce date de testare, a căror exactitate și
reproductibilitate sunt în concordanță cu tehnologia.
 Acesta se obțin folosind materiale de referință și tehnici
statistice și necesită:

► Metode adecvate de încercare / de validare adecvată a

metodei de testare;
► Etalonări care pot fi urmarite;
► Utilizarea de probe QC și tehnici statistice pentru
monitorizarea performanței;
► Abilitatea de a identifica neconformități și de a desfășura
acțiuni corective.
 Se ia o probă – alicota.
 Concentrație și /
sau extracție.
 Analiza – echipament
modern ce poate fi
programat să dea
rezultatul final.

 Cum știm dacă rezultatul este corect???

 Nici o modalitate de a ști dacă calibrarea este corectă,
dacă rezultatul este corect
 Eficiența extracției este necunoscută
 Precizia este necunoscută, de exemplu 24 + 2 sau 24 +
10
 Contaminarea nu este detectată
 Limita de detecție este necunoscută, de exemplu <0,01
sau <1,0
 Standardele de calibrare
 Formulare
 Dubluri (câmp și de laborator)
 Controale
• Panta / răspunsul analitului
• Linearitatea
• Domeniu
• Sursa standardului
• Alte tipuri de calibrare
- Standard simplu (dar liniaritatea
trebuie să fie dovedită)
- Adăugarea standard
• Standard pentru câmp: Dacă proba este colectată pe
suport (filtru, extracție, etc,), apoi suportul "neexpus" să
fie folosit ca martor. (de exemplu: prelevarea de probe
de aer).
 Standard de transport : containerul probă, curățat, este

umplut cu DDI apă (solvent sau soluție), tratat ca probă,

și depozitat, transportat și analizat cu probe.
 Se verifică contaminarea, de la erorile de eșantionare,

containere, tratarea eșantionului (conservanți, etc), și în

timpul transportului sau depozitării.
 Eșantion martor: trece prin întreaga procedură analitică,
pe care o suporta probele - de ex digestie, extracție,
concentrare, etc
 Se verifică contaminarea de la laborator, de exemplu de
la aparat, contaminarea încrucișată, efect de memorie
de la probele anterioare.
 Reactiv martor: în laborator – este de obicei martor
analitic al solventilor, soluții adecvate, etc, analizate
pentru a verifica metoda/ instrumentul.
 De reținut că, în unele cazuri, martorul probă și martorul
reactiv pot fi identici ca de ex. o prelucrare fară probă.
• Standardul de control al calibrarii: o soluție de concentrație constantă a
analitului , este analizată pentru a verifica dacă etalonarea este corectă
- trebuie să fie o sursă separată și pregătită separat de standardele de
calibrare. Acest lucru verifică standardele de calibrare și stabilitatea
instrumentului.
• Standardul de control de laborator: o probă cu matrice similară cu o
concentrație cunoscută de analit poate fi o mostră de referință certificată,
achiziționată din exterior sau preparată în casă/ laborator/instituție
folosind o sursă separată. Acest lucru va certifica faptul că intreaga
metodă este de lucru și va fi deseori reprezentată ca o diagramă/un
grafic de control.
 Vârfurile matricei: o probă de teren, sau proba aproape identică
cunoscută ca fiind lipsită de analiți , este îmbogățită cu analit pentru a
verifica fiabilitatea întregii proceduri de tratament al probei. Este
valoroasă în matricile probelor dificile.
• Validarea metodei pentru a stabili exactitatea, precizia și limita
de detecție.
• Stabilirea limitelor de avertizare și control pentru probele de
control.
• Grafice de control/diagrame de control.
• Incertitudinea metodei.
• Limite pentru copii – eterogenitatea probelor.
• Limitele de modele/ formulare.
Dacă metoda nu este de control, datele nu pot fi raportate sau
trebuie să fie marcate pe raport ca neconforme!
 Acuratețe/Precizie- comparație cu o valoare cunoscută
exprimată ca procent:

((valoare medie de referință) / valoare de ref.) X100%

 Precizie – reproductibilitate:
+ ts
 Limita de detecție

 Liniaritate
 Arată gradul de apropiere dintre rezultatul măsurat și
valoarea “adevărată” și se exprimă prin IDS (indicele
deviației standard) și Bias analitic al
laboratorului( reprezintă diferența dintre media valorilor
măsurate și valoarea “adevărată”)

 O bună acuratețe avem când bias-ul analitic este mai

mic de 1/16 din intervalul de referință al analitului
respectiv
 Este dată de dispersia rezultatelor independente ale
măsurării obținute în condițiile specificate.
 Precizia măsurătorilor este apreciată prin calculul
conceptului invers, imprecizia, dată de deviația standard
DS și de coeficientul de variație CV.
 Precizia nu are o valoare numerică ci este exprimată ca
scăzută, medie, înaltă.
• Limita de detecție – concentrația unui analit dat unde
există certitudinea unei măsurători diferite de 0.
Termenul limită de detecție a metodei/limita metodei de
detecție mai este utilizat pentru a descrie LOD.
 Limita de determinare cantitativă - o concentrație

superioară lui LOD unde măsuratoarea cantitativă este

semnificativă pentru o anumită substanță analizată/analit
și o anumită metodă . Termenul limită de raportare a
metodei este uneori utilizat pentru a descrie LOQ.
 Limita de liniaritate este concentrația cea mai mare sau

limita superioară din domeniul de calibrare liniară atât

pentru analit cât și pentru metodă.
• Limitele de raportare sunt, de obicei, la LOQ. Când analiza
returnează un număr sub R.D.L.
• Raportul ND (nedetectat / nu a fost detectat) sau adesea

<RDL
• Zerourile nu sunt prezentate la rapoarte analitice!

• Pentru interpretarea datelor este utilizat de obicei RDL

• În unele cazuri, atunci când analiza dă un număr între LOD

și LOQ:
 Valoarea de raport, cu mențiunea că este non-cantitativă și

<LOQ.
 Limitele de raportare sunt de multe ori LOQ, dar de obicei

rotunjite în sus.
• Se utilizează abaterea standard de la 8 determinări (în
termen) de o concentrație mică, dar semnificativă
statistic de analit (de obicei 5 X MDL estimat).

MDL = ts = răspunsul măsurat la care există o probabilitate

afirmată că analitul este prezent (utilizat 95% sau 99%)

RDL = 2ts = concentrația cea mai mică de analit trebuie să

fie prezentă pentru a asigura o reacție ce va depăși
MDL-ul nou cu probabilitate declarată
• Acum solicitate de CAEAL vor fi solicitate și de către
MOE pentru toți parametrii de apă potabilă.
Calcul statistic de nesiguranță a rezultatului analizei
De obicei, utilizează datele eșantion de control și datele
duplicat
I.Incertitudinea specificată în cadrul metodei.
În acele cazuri în care o metodă binerecunoscută de
testare (cum ar fi o metoda AOAC sau una publicată de
agenții, cum ar fi Ontario MOE, US EPA sau ASTM)
specifică limite ale valorilor surselor majore de nesiguranță
a măsurătorii și specifică forma de prezentare a rezultatelor
calculate, laboratorul trebuie să urmeze instrucțiunile de
raportare (a se vedea nota 2 la punctul 5.4.6.2 de CAN-P-
4D (BO / DSC 17025).
NOTĂ: se așteaptă ca laboratorul să demonstreze că
rezultatele obținute atunci când se utilizează această
metodă au fiabilitatea specificata/ conform metodei, pentru
ca această clauză să se aplice.
II. Probele de control de laborator (LCS) și Vârfurile matricei.
•În cazurile în care datele LCS specifice matricei și / sau
datele despre vârfurile matricei sunt disponibile, include
incertitudinea/nesiguranța estimată de abaterea standard a
LCS sau vârfurilor de matrice a mai mult de 50 de puncte
adunate de la introducerea lor în calculele analitice de rutină.
III. Datele cumulate despre probele reproduse
•În cazul în care reproduceri ale probelor sunt analizate și
există suficiente date peste limita de determinare cantitativă,
includeti datele cumulate despre probele reproduse pentru
estimarea incertitudinii care înglobeaza nesiguranța
subeșantionului/probei ca sursă.
IV.Teste de competență prin datele eșantion.
 În cazul în care opțiunile anterioare nu sunt disponibile și
în cazul în care probele de teste de competență sunt
analizate cu date suficiente, mai mari decât limita de
determinare cantitativă, datele cumulate de competență
prin datele eșantion pot fi folosite pentru a estima
incertitudinea.
• Incertitudinea extinsă este derivată prin înmulțirea
incertitudinii standard combinate cu un factor de
acoperire "k".
• Valoarea de lui k pentru o acoperire de 95% se

selectează pe baza numărului de valori "n", care sunt

utilizate pentru calculul pentru .
Dacă n> 30, k = 2.
Dacă n <30, k este factorul t adecvat studenților pentru n-1
grade de libertate și un nivel de credibilitate de 95%
pentru domenii de concentrație scăzută, medie și înaltă
pentru a reflecta dependența concentrației de SD.
Alternativ, RSD poate fi calculat (precum și la intervale de
concentrație mici, medii și mari) ca:

unde: este diferenta relativă dintre duplicate, pentru proba "i“

N este numărul de probe pentru care dublurile au fost rulate.

 Această valoare face ca dozele/cotele pentru dependența

concentrației de SD pentru concentrații aflate între acelea
la care s-a făcut calculul.
VĂ MULȚUMESC!