CURS

 Pubertatea şi adolescenţa oferă spaţiul unei luxuriante

dezvoltări, este caracterizată ca vârsta celei de-a doua
naşteri, naşterea întru maturitate (J.J. Rousseau 1973).

 Este o etapă de “furtună şi stres” care, după pinia lui G.

Stanlez Hall, semnifică o perpetuă oscilaţie între
extreme, între exuberanşă şi apatie, cruzime şi
sensibilitate, hărnicie şi lene.

 Etapa a căpătat diferite denumiri: “criza juvenilă”, “criza

de originalitate”, vârsta dificilă”, “vârsta ingrată”,
“vârsta dramei”, “vârsta marilor idealuri”, “vârsta de
aur” – perioada cea mai grea este cuprinsă între 14-16
ani.
 Această vârstă constitue o etapă incendiară, la
capătul căreia apare o nouă calitate –
personalitatea umană.
 Datorită ritmului alert de dezvoltare a societăţii
contemporane asistăm la o dilatare a acestei
vârste, între cele două extreme, ea coboară până la
10 ani şi urcă până la 24-25 ani.
 Dominantele ce conferă specificitate acestei etape:
◦ Aspiraţia individului către independenţă;
◦ Interiorizarea activităţii mentale;
◦ Individualizarea, ce se strucutrează odată cu desăvârşirea
particularităţilor de sex şi a impactului provocat de
influenţele mediului.
 Această vârstă se subetapizează astfel (U.
Şchiopu şi E. Verza):

◦ Pubertatea (10-14/15 ani), corespunzătoare cu

gimnaziul;
◦ Adolescenţa propriu-zisă (14/15-18/20 ani), ce
cuprinde liceul;
◦ Adolescenţa prelungită (18/20-24/25 ani),
caracterizată printr-o diversitate de situaţii (studii
superioare, stagiu militar, şcoli postliceale, serviciu
etc.)
 La această vârstă se produce, ca rod al cooperării
dintre ereditate şi mediu, atât o creştere
spectaculoasă, cât şi maturizare evidentă.

 Datorită creşterii nivelului de viaţă şi al calităţii

alimentaţiei, se poate observa, la ultimele
generaţii de adolescenţi, o creştere a
dimensiunilor antropometrice.

 Există două revoluţii:

◦ Fiziologică (de creştere);
◦ Hormonală (care se instalează îndată ce se temperează
creşterea).
 Timusul (glanda copilăriei) îşi diminuează treptat
activitatea, încetând la 15 ani, iar tiroida şi hipofiza
activează la cote ridicate.
 Intră în scenă glandele sexuale. Biochimismul este

într-o autentică “fierbere”, ceea ce conduce la un

aflux suplimentar de impulsuri subcorticale, de
unde şi irascibilitatea şi nervozitatea acestei etape.
 În pubertate, ritmul de creştere este spectaculos,

se instalează mai repede la fete (apox. 10 ani şi

jum.) decât la băieţi (12-13 ani).
 Individul creşte mai întâi în înălţime, apoi în
greutate.
 Pofta de mâncare este în general bună, chiar dacă

apar şi unele capricii.

 Somnul se instalează uşor şi e reconfortant.
 Atitudinea faţă de baie fluctueză la băieţi, în sensul

unui evident dezinteres până la 12 ani. La fete

apare o deschidere constantă.
 Starea de sănătate este bună, umbrită uneori de

episoade virale.
 Maturizarea sexuală demarează vertiginos, atât la

fete, cât şi ulterior la băieţi.

 În adolescenţă, ritmul de creştere se estompează
treptat, dar continuă lent până la 25 ani.
 Datorită fragilului echilibru hormonal, apetitul este

inconstant.
 Ritmul somnului este adeseori perturbat, datorită

obiceiului de a învăţa noaptea.

 Starea de sănătate oscilează: dermatoze, acnee,

astenii, nevroze etc.

 Adolescentul manifestă interes pentru amenajarea

camerei proprii. Gustul vestimentar se rafinează.

Maturizarea sexuală se desavârşeşte şi, de regulă,
se organizează conduita sexuală.
 În pubertate asistăm la o scădere a tuturor
pragurilor senzoriale, ceea ce evocă creşterea
sensibilităţii sale.
 Individul are o capacitate suplimentară în a pecepe

culorile. Se dezvoltă spiritul de observaţie, odată

cu diversificarea consumurilor culturale.
 Se constată o mai bună capacitate de verbalizare a

trăirilor sale.
 În adolescenţă, erotizarea senzorială continuă şi

apare în plus o intelectualizare a acestei

dimensiuni.
 Interesul pentru activitatea şcolară este fluctuant.
 În pubertate este prezentă, îndeosebi,
operativitatea nespecifică (abstractizare, sinteză,
generalizare, analiză, comparaţie etc.), dar se
schiţează şi operativitatea specifică (capacitatea
de a utiliza algoritmi).

 Se formează judecăţi şi raţionamente tot mai

complexe, inclusiv de probabilitate.

 La această vârstă apare o curizitate intelectuală

deosebită, iar pe fondul aspectului contestatar se
structurează şi caracterul critic al gândirii.
 În adolescenţă, specific este stadiul operaţiilor
formale, care în opinia lui Piaget, semnifică
punctul terminus în evoluţia gândirii şi
inteligenţei.
 Apare un nou tip de gândire: logic, dialectic,
cauzal. Gândirea evadează din perimetrul lui “aici
şi acum”, dominând cu pertinenţă şi dezinvoltură
problemele complexe.
 Se dobândesc câteva abilităţi noi:
◦ Distincţţia dintre real şi posibil;
◦ Utilizarea de simboluri secundare (adică acelea care pot
desemna alte simboluri);
◦ Coordonarea unor variabile multiple.
 În pubertate este specifică memoria voluntară,
logică şi mai ales, cea de scurtă durată, deşi
funcţionează şi cea de lungă durată.

 Preadolescentul evocă, mai ales, evenimentele

şcolare, învăluind în mister (după 14/15 ani)
întâmplările din familie.

 Cât priveşte uitarea, apare o perioadă critică la

11/12 ani.
 În adolescenţă caracteristică este mai ales
memoria de lungă durată, iar în adolescenţa
prelungită, atât memoria de lungă durată, cât şi
cea de scurtă durată.
 Adolescenţa se caracterizează atât prin memoria

logică (aşa cum arată Vîgotski, 1971), altfel spus

“copilul mic pentru a gândi trebuie să-şi
amintească, adolescentul pentru a-şi aminti
trebuie să gândească”.
 În adolescenţă individul evocă, mai ales,
evenimente socio-culturale, iar după 17 ani, acele
fapte care îl proiectează într-o lumină favorabilă.
 În pubertate şi adolescenţă limbajul devine un
sistem hipercomplex de autoreglere şi
autoperfecţionare a întregii vieţi psihice.
 În pubertate, limbajul se caracterizează prin

următoarele particularităţi:
◦ Creşte debitul verbal oral şi cel scris;
◦ Vocabularul se îmbunătăţeşte prin termeni din ştiinţă,
tehnică, literatură;
◦ Dispar expresiile fonematice parazite;
◦ Exprimarea devine mai fluentă, mai logică, mai
elocventă;
◦ Vorbirea are un caracter situaţional;
◦ Este specifică vorbirea în jargou, populată cu expresii
pitoreşti, teribilisme, vulgarisme.
 În adolescenţă, apar noi trăsături pe plan
lingvistic:
◦ Debitul verbal continuă să crească;
◦ Apare limbajul literar, dar în acelaşi timp se
cristalizează şi un anumit stil personal de exprimare;
◦ Vocabularul continuă să se nuanţeze, fiind prezente şi
numeroase expresii tehnice;
◦ Se consolidează corectitudinea gramaticală a limbii
materne;
◦ Se stabilizează caracteristicile scrisului şi ale
semnăturii;
◦ Apare plăcerea discuţiilor în contradictoriu;
◦ Apare o deschidere pentru limbile străine.
 MOTIVAŢIA
 În puberate, specifice sunt trebuinţele de
securitate, precum şi cele de dragoste şi afiliere
la grup.
 În adolescenţă, întregul set de trebuinţe este

prezent, critice fiind trebuinţele sinelui (de

cunoaştere şi estetice).
 Referitor la raportul dintre motivaţie şi pârghia

recompensă – pedeapsă, s-a constatat că

succesul şi recompensa sunt mai stimulative
decât insuccesul şi pedeapsa.
 În pubertate, afectivitatea are un caracter vulcanic,
debordand. Emotivitatea oscilează între extreme.
S-a constatat că faţă de stress, puberul manifestă
intoleranţă, reacţionând recalcitrant.
 Spiritul contestatar îmbracă accente corozive,

ceea ce provoacă o serie de distorsiuni în

ambianţă – relaţiile sunt tensionate, mai ales,
între 12-14 ani. Rousselet spunea: “nimic nu
evocă mai bine un lac înainte de furtună ca un
cămin în care există un puber de 13 ani”.
 În interiorul grupului format din persoane de
acelaşi sex, relaţiile sunt calde, tandre, grupul îl
securizează şi îi dă forţă.
 În adolescenţă, viaţa afectivă se nuanţează.
Emotivitatea devine mai echilibrată. Pe fondul
deschiderii faţa de bine şi frumos apar
sentimentele superioare (intelectuale, estetice,
morale).

 Raporturilecu familia – asperităţile se estompează

şi armonia se restabileşte.

 Faţăde sexul opus apare o deschidere particulară,

adolescenţa fiind cotată drept vârsta celor mai
frenetice iubiri.
 Pubertatea şi adolescenţa se caracterizează prin
definitivarea şi stabilizarea structurilor de
personalitate, fenomen care se produce la 14-15
ani.
 Dominantele acestei vârste:
 Cristalizarea conştiinţei de sine;
 Identitatea vocaţională;
 Debutul independenţei.
 În pubertate şi adolescenţă, conştiinţa de sine
înregistrează un salt calitativ remarcabil, datorită
frecventelor replieri ale individului în propriul său
for interior.
 Identitatea vocaţională desemnează abilitatea
persoanei de a-şi cunoaşe calităţile şi defectele,
ca pe baza lor să poată decide asupra opţiunii
sale profesionale.
 Dobândirea independenţei, consituie un corolar

firesc al inventarului minuţios şi sever pe care

individul şi l-a făcut pe plan interior.
 Descoperind fondul său bogat de resurse,
adolescentul se crede îndreptăţit, nu doar să le
fructificee, cât mai ales, să aspire la
independenţă. Acesta comporta trei planuri
distincte: valoric, afectiv, material.
 Adaptarea, respectiv procesul de valorificare a
potenţelor bio-psiho-sociale, face progrese
notabile la vârsta pubertăţii şi adolescenţei.
 Ea cuprinde mai multe niveluri ierarhice:

◦ De satisfacere a nevoilor biologice;

◦ De extinder a coerenţei temporale;
◦ Al interrelaţiilor sociale;
◦ Al adaptării sociale (inclusiv conduitele de viaţă
civilizată);
◦ Al regulilor şi conduitelor acceptate moral.