• N. 490 a. C. – filiera paterna: genos aristocratic Bouzyges; filiera materna: Alcmeonizi. Este fiul lui Xanthippos, ostracizat in 485/4, apoi invingator la Cap Mycale, nepotul lui Clistene => traditie politica care l-a pregatit pentru viata politica. • 472 a. C. – asigura choregia: Persii, Eschil – intrarea pe scena vietii publice. • Admirator al lui Temistocle, a carui politica continua. • Adversar al lui Cimon (Aristotel si Plutarh). • 461 a. C. – sef al partidei democratice dupa moartea lui Efialte. • 443 – 431 – este reales strateg. • Cerc de prieteni: Anaxagora, Damon, Hippodamos din Milet, Phidias, Aspasia (meteci). • Cerc de intelectuali; Pericles domina prin inteligenta sa si convinge prin discurs. • Strategia conferea o autoritate foarte importanta; decaderea arhontatului a dat acest impuls strategiei. • Al doilea razboi medic si Liga de la Delos au adus strategii sa se confrunte cu situatii dificile: probleme militare, politice, diplomatice, financiare din ce in ce mai complexe. • Expeditiile indepartate – obligau strategii sa traiasca in strans contact cu soldatii mult mai mult decat oricare dintre magistrati. • Desemnarea prin alegere, indispensabila pentru functii care cereau competente si talet le dadeau o greutate a cuvantului neegalata de nici o alta magistratura trasa la sorti. • Pericles – increderea obtinuta din partea demos-ului (443 – 430) -> nimic din arsenalul institutional n-ar fi putut da o baza legala mai larga pentru autoritatea sa personala. • Marile lucrari de pe acropole: de ordin cultural -> exista desigur o anumita pietate care i-a determinat sa refaca constructiile de pe Acropole, dar era o pietate de tip nou. • Era o pietate religioasa prin care triumfa puterea dmos-ului. • 438/7 – inaugurarea statuii Atenei -> proces de pietate: Phidias si Anaxagoras din Clazomene (recunostea lucrurile divine si dadea cursuri despre fenome celeste). • Pericles si anturajul sau: inteligenta logica care justifica autoritatea pe care o exercita el insusi //Atena si aliatii sai (Tucidide, Razboiul peloponesiac, II, 65, 9) => ceea ce ramane era numele democratiei, dar mai ales al primului cetatean: prôtos anèr. • Thucidide, II, 65, 9. • Aceasta creionare a personajului politic Pericles de catre Thucidide este surprinzatoare si demna sa suscite reflexia. • Thucidide nu disimuleaza admiratia sa pt. Pericles in cadrul discursurilor nu se cunoaste exact ce e de la el sau de la Pericles. • Tucid. califica de “monarhic” autoritatea celui pe care il vede simbolul democratiei ateniene. • Familie aristocratica -> primele sale acte politice se inscriu in traditia luptelor intre familiile aristocratice. • 464 a. C. – ataca pe Cimon, a carui tata, Miltiade, a cerut ostracizarea lui Xanthippos. • Plutarh – Viata lui Pericles, 9, 2-3; • Aristotel – misthos heliastikos: mijlocul prin care Pericles rivalizeaza cu Cimon. • Misthophorie – o masura prin care era facuta participarea reala a demosului la viata politica. • 462/1 -> are loc o criza politica dupa moartea lui Efialte; profitand de absenta lui Cimon trimis in Messenia, Efialte, sef al partidului democratic, face sa fie votata o lege prin care Areopagul era privat de o parte din prerogativele sale judiciare, atribuite Consiliului (Boule) si tribunalului poporului (Heliaia). • Reforma a necesitat un vot majoritar impotriva acestei traditii. • Misthophoria – retributia functiilor publice destinata sa compenseze pierderea unei zile de lucru. • Aceste incurajari acordate cetatenilor pentru a putea participa realmente la viata publica sunt acompaniate de o noua severitate privind accesul la cetatenie. • Fixarea periodicitatii reuniunilor adunarii si rigoarea controlului pe care aceasta il exercita asupra magistratilor prin dokimasie. Dokimasia • Boule mai intai, apoi un dikasterion verifica daca candidatul la o magistratura sau o functie publica indeplineste conditiile cerute: cetatenie, varsta, respectarea cultelor familiale, grija pentru stramosi, de parinti, plata impozitelor, indeplinirea serviciului militar (Aristotel, Const. Aten., LV, 3 sqq.). Graphe para nomon • Actiune intentata autorului unei propuneri considerata ilegala sau epistatului care a acceptat supunerea sa la vot. Validitatea decretlui era suspendata pana la judecata. Sanctiunea putea merge de la amenda pana la moarte; trei condamnari antrena atimia. • Actiunea in ilegalitate, corespunde spiritului epocii, pentru ca aceasta procedura complexa trebuie sa impiedice Ecclesia sa ia decizii in graba. • In acest context particular se insereaza cariera lui Pericles, care incarneaza ambiguitatile acestei democratii: pana la razboiul peloponesiac, toate functiile importante in cetate erau ocupate de aristocrati. • Atena capata in timpul lui Pericles o noua fizionomie pe care o va pastra pana in epoca elenistica. • Incinta de 9 km intreprinsa de Temistocle este completata de constructia Zidurilor Lungi. • Ecclesia – reuniuni pe Pnyx. • Oratorii sec. IV a. C. -> misthophoria: specifica regimului democratic. • Pericles: urmase cursurile lui Zenon (Elis) – cunoasterea rationamentului si subtilitatea discursului; Anaxagora – orice fenomen este explicabil si intre fapte exista legaturi logice; politica unei cetati, conducerea unui razboi nu sint efectele intimplarii ci fructul unei reflexii. Rolul demosului • Toate aceste dispozitii de legi ateniene ne sunt cunoscute prin intermediul textelor posterioare epocii lui Pericles; • La sfirsitul secolului si mai ales in sec. IV a. C., Atena va deveni “republica avocatilor” – Bledycleon (Broastele, Aristofan): pentru a deveni heliast si a sta in Tribunal asteptind un tribol. • Epoca lui Pericles – echilibru social. • Integrarea strainilor in corpul civic stopata de legea din 451; pune capat acestei situatii avantajoase pt. straini. • Marile lucrari: Acropole si Pireu – ocupau o mina de lucru considerabila; • 400 de olari – ceramica cu figuri rosii; • Esentialul activitatii comerciale era in miinile strainilor (meteci si straini de pasaj) • 10 000 – numarul atenienilor pe care Pericles ii stabilise in exterior: cleruhii, garnizoane temporare de hopliti (Brea, Chersones, Amphipolis, Thourioi) • Imperiul pe care Atena il constituie pe marea Egee pare sa fie elementul decisiv al acestui echilibru social. • Aristotel - > imperiul facea sa traiasca mai mult de 20 000 de oameni; • 8 luni pe an, vaslasii si soldatii imbarcati pe vase in Marea Egee pentru a supraveghea traficul maritim si perecerea tributului care intirzia din partea unor aliati. • Transferul tezaurului de la Delos la Atena => atenienii confunda tezaurul federal cu cel al Atenei; sub pretext ca Acropola a fost distrusa de persi in timpul razboiului comun -> aliatii eliberati de catre atenieni trebuiau sa participe cu o parte de 10% din phoros petru reconstruirea Acropolei; • Nemultumiri in rindurile aliatilor: Plutarh, 12, 3. • Dominati asupra Egeei => aprovizionarea cu grine (Eubeea, Thracia, Egipt, Bosfor si M. Neagra) • Expeditii punitive impotriva Chalcidienilor si a Samosului. • Episcopoi – inspectori atenieni in cetatile aliate; toate diferendele aliatilor aduse in fata judecatorilor atenieni; • Marca cea mai vizibila a acestei dominatii ateniene – obligativitatea aliatilor de a adopta greutatile si masurile ateniene si de a utiliza moneda ateniana. • Infringerea Eginei si innabusirea revoltei in Eubeea au avut drept consecinta instituirea dominatiei ateniene in cele doua cetati ale caror monede ar fi putut rivaliza cu “bufnita” ateniana (Thucidide, II, 38) • Atena – “scoala a Greciei”: in domeniul speculativ si in cel religios; • Protagoras -> “omul este masura tuturor lucrurilor”; • Lucrarile de pe Acropole: Phidias, Ictinos, Calicrates, Mnesicles, Coroibos, Paionos, Alcamene, Agoracritos, Polygnotos si Cololes • (Plutarh, 12, 6-13, 1-5) • Parthenon: doric 8/15 coloane; marmura de Penthelic; • 92 de metope: mari legende epice – ciclul troian la nord, lupta amazoanelor la vest, lupta cu centaurii la sud si gigantonomahia la est. • Friza ionica – reprezentarea Marilor Panathenee • Fronton: Est – nasterea Atenei, Vest – disputa dintre Atena si Poseidon pentru posesiunea Aticii;