Tuba uterina

• Tuba uterină este un conduct

musculomembranos cu funcții de oviduct,
spermatozoidoduct și zigotoduct.
 Anatomie generală
Generalități
• Tubele uterine, numite și trompele uterine ale lui
Fallope, sunt două conducte, simetrice, dreaptă și
stângă, care se dispun transversal între ovar și uter.
• Fiecare trompă uterină prezintă:
-orificiul abdominal al tubei uterine;
-infundibulul/pavilionul tubei uterine;
-ampula tubei uterine;
-istmul trompei uterine;
-porțiunea uterină sau interstițială;
-orificul uterin al tubei uterine.
 Anatomie descriptivă
Situație:
• Trompa uterină se află plasată în aripioara superioară a ligamentului larg,
numită și mezosalpinx.

Direcție:
• Tubele uterine au o direcție- în general – transversală, de la uter la extremitatea
uterină a ovarului, după care urcă aproape vertical de-a lungul marginii
anterioare a ovarului, se încurbează și ajung pe marginea liberă a gonadei.

Forma:
• Forma lor este asemănătoare unei trompete, cu extremitatea uterină îngustată,
iar cea ovariană lărgită: este netedă la exterior, fiind acoperită de peritoneul
ligamentului larg.

Dimensiuni:
• Trompele au o lungime de 12-14 cm, cu un diametru care variază între 8-9 mm
în porțiunea ampulară și 2 mm în porțiunea uterină.
 Mijloacele de fixare:
• Trompele uterine sunt menținute în poziție de
continuarea lor cu uterul, prin întecuirea între
cele două foițe ale ligamentului larg, cât și prin
ligamentele tuboovariene; din această cauză,
extremitatea uterină este relativ fixă, pe când
extremitatea ovariană se deplasează odată cu
gonada.
 Conformație exterioară și raporturi:
• Trompa uterină, de-a lungul traiectului ei, prezintă următoarele segmente:
1.Infundibulul prezintă aspectul unei pâlnii și are o mobilitate crescută; datorită
formei sale, pavilionul tubei prezintă două suprafețe și o bază:
-suprafața exterioară se continuă cu cea a porțiunii ampulare; este netedă,
lucioasă, de colorație albicioasă fiind tapetată de perineu.
-suprafața interioară este neregulată, plisată, de culoare roz, acoperită de
mucoasă și realizează comunicarea tubei uterine cu cavitatea peritoneală prin orificiul
abdominal al trompei uterine, de formă rotundă, cu diametrul de 2-3 mm, fapt care
explică frecvența infecțiilor căilor genitale interne feminine și a peritoneului pelvin.
-baza are aspectul unei corole florale cu numeroase festonări, numite franjuri,
în număr de 10-15, cu o lungime medie de 10-15 mm; dintre ele unul este mai lung
(20-30 mm), numit franjul lui Richard, care se îndreaptă spre extremitatea tubară a
ovarului.

În perioada imediat premergătoare ovulației, acesta se deplasează către zona în care

foliculul ovarian matur va expulza ovocitul de ordinul II, în vederea captării acestuia și
dirijării lui spre porțiunea ampulară.
infundibul
-Abdominal ostium-
2. Ampula face continuarea infundibulului tubar; fiind
porțiunea cea mai lungă a trompei și cea mai
voluminoasă, cu un diametru de 8-9 mm; are o
consistență moale și o extensibilitate crescută, conferită
de prezența mezosalpinxului.
Ea se găsește în raport cu polul superior, marginea
anterioară și polul inferior al ovarului, iar la nivelul
extremității tubare a ovarului, ampula se incurbează
pentru a coborî de-a lungul feței sale mediale, aproape
de marginea liberă a ovarului. În partea dreaptă, ampula
tubei are raport cu cecoapendicele, mai ales când acesta
se află în poziție joasă, pelvină, iar în partea stângă ea
corespunde colonului sigmoid al mezoului său.
3. Istmul are o direcție transversală – medială, cu
lungimea de 3-4 cm și un diametru de 2-4 mm, de
formă cilindrică, posedă un perete gros, dur la palpare,
aproape inextensibil.
Raporturile istmului sunt:
-anterior, cu vezica urinară, când aceasta este
plină - și cu ligamentul rotund al uterului, împreună cu
care delimitează foseta preovariană
-posterior cu ligamentul uteroovarian și cu rectul,
în stare de plenitudine;
-superior, cu ansele intestinului subțire și cu
colonul pelvin, care acoperă - adesea - trompa uterină.
• 4. Partea uterină sau interstițială este porțiunea
intraparietală, situată în grosimea mușchiului
uterin, nivel la care musculatura trompei și cea
uterină se confundă; are un traiect oblic, infero-
medial, liniar, cu lungimea de 1,5 cm și diametrul
de 0,2-0,5 mm.
• Porțiunea interstițială se deschide în unghiul
superior al uterului, printr-un orificiu, numit
orificiul tubar uterin, cu diametrul de 1 mm. Cu
toate dimensiunile reduse ale acestei porțiuni,
trecerea zigotului aflat în faza de segmentare- către
cavitatea uterină este posibilă, deoarece el posedă
dimensiuni mai mici decât porțiunea interstițială.
 Anatomie morfo-funcțională
• Tuba uterină este un organ cavitar, cu pereți
alcătuiți din patru tunici:
a. Tunica seroasă este reprezentată de seroasa
peritoneală, care formează la acest nivel aripioara
superioară a ligamentului larg. Tunica seroasă se
întinde până la baza pavilionului trompei uterine,
unde acoperă suprafața periferică a franjurilor, loc
unde se continuă cu epiteliul mucoasei trompei. Sub
tunica seroasă se află lama subseroasp mai groasă
decât peritoneul, cu structură conjunctivo-elastică,
care conține vase de sânge, limfatice și nervi.
b. Tunica musculară are un aspect alb-roziu
alcătuită din fibre musculare netede, a căror
densitate crește progresiv pe măsură ce tunica
musculară se apropie de uter; se disting două
structuri: longitudinal extern și circular la
inferior, cu rol în mișcările tubei uterine.

c. Submucoasa este slab reprezentată, fiind

alcătuită dintr-un țesut conjunctiv lax, vase și
nervi.
d. Tunica mucoasă tapetează la interior trompa
uterină; este plisată și prezintă numeroase
formațiuni alungite în direcția trompei, numite
plicile tubare, cu rol în dirijarea elementelor care
traversează trompa uterină. Structural, mucoasa
este alcătuită dintr-un epiteliu ciliat, cu multe
celule secretante și un corion. La interior, se
delimitează canalul tubar care conține o
serozitate în cantitate variabilă.
 Vascularizație și inervație

1. Arterele provin din două surse:

a.Artera ovarică ajunsă în unghiul supero-extern al

ligamentului larg se termină prin artera ovariană
externă și tubara externă care este ram terminal al
arterei ovariene; vascularizează pavilionul trompei
și se anastomozează cu ramura terminală externă a
arterei tubare mijlocii.
b. Artera uterină se termină la nivelul uterin în trei
ramuri:
-ramura internă, retrogradă, este destinată
pentru fundul uterului; acest ram participă și la
vascularizația porțiunii uterine a trompei;
-ramura posterioară, numită și artera ovariană
internă ajunge la ovar străbătând mezoul său;
-ramura anterioară este numită artera tubară
internă; ea se îndreaptă prin mezosalpinx, către
trompa uterină.
• Cele două artere tubare, internă și externă, se
anastomozează în plin canal, la nivelul mezosalpinxului,
realizând arcada subtubară, ce merge paralel cu trompa,
la 2-3 mm de aceasta. În acest traiect, arcada dă naștere
la aprox. 30 de arteriole repartizate:
- 7 - pavilion
- 15 - porțiunea ampulară
- 8 - porțiunea istmică
• Arteriolele pleacă perpendicular de pe arcada subtubară,
fie izolat sau prin intermediul unui trunchi comun; au un
traiect sinuos și spiralat și ajung sub seroasa trompei, de
unde se distribuie la pereții acesteia.
• Arcara arterială subtubară este întărită de artera tubară
mijlocie, care provine din arcada ovariană, rezultată din
anastomoza celor două artere ovariene externă și internă.
2. Venele, pornite din submucoasă și musculară,
se unesc și dau naștere la arcada venoasă
subtubară, unică sau dublă, fiind drenate în
două direcții: către venele ovariene și venele
uterine.
3. Limfaticele trompei uterine sunt abundente;
trunchiurile eferente merg, ca și venele, în
mezosalpinx, unde se unesc cu cele provenite de
la ovar și corpul uterului, după care se îndreaptă
către nodulii lombari; adesea, unele colaterale
limfatice se pot îndrepta către un ganglion din
lanțul mijlociu iliac extern sau din lanțul iliac
intern.
Nervii tubei uterine prezintă aceeași dualitate de
origine ca și nervii ovarului: - plexul ovarian
furnizează filete nervoase, în special pentru
pavilion și porțiunea ampulară; - plexul uterin
inervează istmul și porțiunea uterină a trompei.
Cele două plexuri realizează o anastomoză
subtubară, de unde pleacă filete nervoase pentru
pereții trompei uterine.