MASS-MEDIA

PUBLICITATE SI MANIPULARE

Meregiu George Adrian

Clasa a 11 a E
Formele generale de manipulare
În scopul devierii comportamentelor şi dominării gândirii
opiniei publice, manipularea uzează de mijloace precum
persuasiunea şi dezinformarea.
Persuasiunea se defineşte ca acţiunea prin care autorul unui
mesaj susţine o idee, încercând să convingă auditoriul.
Persuasiunea nu conţine intenţionalitate negativă, în sensul că
nu ascunde fapte, ci le evidenţiază doar pe cele favorabile. Ea
ţine de forţa argumentării, de puterea de convingere a
vorbitorului, de modul în care acesta este capabil să-şi pună
într-o lumină cât mai bună ideea susţinută. Cu alte cuvinte,
actul persuasiv nu presupune obligativitatea de a acţiona într-
un anume fel, ci oferă argumente logice, emoţionale şi
culturale în sprijinul eventualei asumări a acţiunii respective.
Dezinformarea reprezintă orice intervenţie asupra
elementelor de bază ale unui proces de comunicare,
intervenţie ce modifică deliberat mesajele vehiculate cu
scopul de a determina în receptori anumite atitudini, reacţii,
acţiuni dorite de un anumit agent social.
Exemple de manipulare prin mass-media
Manipularea constituie o formă a influenţei sociale, care
mizează pe producerea unei schimbări în opiniile,
atitudinile şi comportamentele ţintei.
Dacă vom lua în seamă faptul că una dintre funcţiile
importante ale comunicării este aceea de influenţă, atunci
ne va apărea ca firească specializarea acţiunii de influenţă
în cadrul mass-media.
Datorită structurii sale complexe şi a limbajului specific,
care îmbină forţa cuvântului cu atuurile actoriceşti (tonul,
mimica, expresivitatea mişcării), televiziunea are cel mai
persuasiv tip de mesaj dintre toate mijloacele de
comunicare în masă.
Expertul în teoria comunicării Neil Postman atrăgea
atenţia, în 1981, asupra unei singure forme de persuasiune
şi asupra eficacităţii acesteia în reconfigurarea valorilor:
reclamele de la televizor. Conform aprecierilor lui, până la
vârsta de 20 de ani, vizionăm aproximativ un milion de
spoturi publicitare. Tot Postman atrăgea atenţia că
majoritatea americanilor permit televiziunii să le ocupe tot
mai mult timpul şi să le influenţeze din ce în ce mai
puternic opiniile despre lumea în care trăiesc.
În ultima perioadă, în structura comunicării şi a modului de difuzare a
informaţiilor au survenit foarte multe mutaţii, impunându-se ca acestea
să fie căutate în medii extrem de diverse precum: ziare, reviste, radio,
televiziune, suporturi electronice, informaţii oficiale, dezbateri
legislative, conferinţe de presă, Internet etc.
Odată cu extinderea mass-media, acţiunile de manipulare s-au
amplificat atât numeric, cât şi ca extensie a ţintelor.
Din punct de vedere politic, manipularea reprezintă o formă de
impunere a intereselor unei clase, grup, colectivităţi nu prin mijloace
coercitive, ci prin inducere în eroare sau dezinformare.
Din acest motiv, recurgerea la această cale în situaţii de divergenţă de
interese devine tot mai frecventă în societatea actuală, manipularea
fiind un instrument mai eficient şi mai puternic decât utilizarea forţei.
Exemple actuale de manipulare organizată a opiniei publice prin
folosirea dezinformării sunt:
– conflictul din fosta Iugoslavie, în cadrul căruia mass-media
internaţionale au anunţat că Ljubljana (capitala Sloveniei) a fost
complet distrusă, pentru ca, la scurt timp, să urmeze recunoaşterea
diplomatică a Sloveniei ca stat independent. Ulterior, s-a dovedit că
Ljubljana nu fusese distrusă. Un procedeu similar a fost folosit pentru
recunoaşterea Croaţiei ca stat independent.
– cel mai elocvent exemplu al puterii mass-media
şi al modului în care manipularea opiniei publice a
fost ridicată la nivel de „artă” îl constituie cel al
companiei „ Ruder&Finn Global Political
Affairs”, companie specializată în intoxicarea şi
manipularea opiniei publice mondiale la cererea
unui guvern, stat sau partid politic anume care
plăteşte pentru campanie. Scopul acestei instituţii
este construirea sau redefinirea, în special prin
intermediul televiziunilor, a imaginii unor
conflicte internaţionale, a unor popoare sau etnii
în funcţie de dorinţele şi interesele clientului.
În 1993, compania a lucrat pentru Croaţia, Bosnia
– Herţegovina şi opoziţia din provincia Kosovo şi,
într-o perioadă de 18 luni, le-a creat o imagine
internaţională puternică şi extrem de favorabilă.
Campania dusă a fost de mare amploare şi, contra
unor sume uriaşe, a inclus obţinerea şi
mediatizarea opiniilor favorabile ale celor mai
importanţi demnitari, oameni de afaceri şi lideri
de opinie din lume.
Clasificare
Situatiile sociale exercita un control semnificativ asupra comportamentului uman. Cuvinte, etichete, lozinci, semne,
regulamente, legi si intr-o mare masura, prezenta celorlalti sunt factori care influenteaza individul, dirijandu-i reactiile si
comportamentul chiar fara ca respectivul sa-si dea seama. Astfel manipularile se clasifica dupa cum urmeaza:
„manipulari mici, medii si mari”.
Manipularile mici - rezulta din modificari ale unor situatii sociale
minore putand avea efecte ample. Urmatoarele exemple se incadreza in aceasta categorie: atunci cand cerea este insotita de
un mic servici, aparent nesemnificativ, de
un apel de binecuvantare cereasca sau chiar numai la infatisarea celui care formuleaza cererea. Cersetorii sunt un
alt exemplu de manipulare ei utilizand nenumarate trucuri pentru a stimula spiritul caritabil al trecatorilor.
La cersit sunt trimisi mai ales copiii, dezbracati iarna, plangand vara, uneori mutilati intentionat pentru a spori mila trecatoril
or.
Manipularile medii - conduc la o serie
de modificari importante ale situatiilor sociale, efectele lor depasind dramatic asteptarile datorita faptului ca puterea de influ
entare a conjuncturilor sociale asupra comportamentului uman este subevaluata.
Manipularile mari - sunt reprezentate prin influentarea culturii in care traieste individul (sistemul de valori, comportamentul
si gandirea individului sunt determinate in primul rand de normele scrise si rescrise ale societatii,in care traieste
acesta). J.Piaget, este de parere ca scoala este unul dintre cei mai mari manipulatori datorita faptului ca
il obisnuieste pe elev cu spiritul de subordonare fata de autoritati, cu simtul responsabilitatii, cu punctualitatea,
cu obligatia de a-si face temele regular si de a respecta un anumit program.
Mass-media reprezinta astazi o forta care indeplineste, pe langa functia de informare, pe cea de modelator de atitudini si
comportamente, influentandu-i pe oameni in felul de a intelege viata, lumea si propria existenta. Mijloacele de comunicare in
masa sunt: presa scrisa, radioul, televiziune, cinema, publicitatea prin afise, Internetul,etc.
Mass media este reprezenta prin tipologia nevoilor satisfacute prin folosirea sa:
nevoi cognitive (nevoia de a intelege).
nevoi afective (experiente estetice sau emotionale).
nevoi de integrare (intarirea increderii in sine, credibilitate).
consolidarea relatiilor cu familia, prietenii, cu mediul in general.
evaziune (eliberare de tensiunile emotionale).
Presa s-a manifestat in decursul timpului in functie de posibilitatile de comunicare pe care le aveau oamenii la un moment dat.
Notiunile de spatiu si timp sunt notiuni cheie in analiza istoriei modului de transmitere al informatiilor.
La inceput, inainte de aparitia tiparului, informatia circula pe cale orala. Reprezentantii puterii politice si administrative
transmiteau hotararile, instiintarile pe cale orala, prin viu grai; oamenii erau chemati in mijlocul cetatii, in pietele publice pentru
a li se comunica diverse lucruri: hotarari legislative (taxe, biruri pe care le aveau de platit etc.), proclamarea unor titluri
nobiliare, instiintari privind victoria sau dimpotriva infrangerea in razboi etc. Informatia circula in comunitati restranse.
Odata cu aparitia tiparului, la mijlocul secolului al XV-lea, comunicarea intre oameni incepe sa se extinda. Exista incepand cu
acest moment posibilitatea de a stoca informatia, de a o multiplica si de a o raspandi.
In tarile romane, tiparul apare prima data abia in secolul al XVIII-lea, datorita eforturilor depuse de Mitropolitul Antim
Ivireanul in Muntenia. La inceput noua inventie, tiparul, este folosita doar pentru a tipari si raspandi carti din diverse domenii.
Problema periodicitatii aparitiei unui material informativ (revista, ziar) apare mult mai tarziu dupa 1600.
Opinia publica sursa si scop in manipulare(definitie, premise)
Termenul de opinie publica fost preluat din limba engleza. Etimologic, provine din limba latina, opinio, derivat de la opinari (a
experima o parere), echivalent al cuvantului doxa din limba greca. Dictionarul latin-roman specifica :opinio, onis, s.f.-parere,
credinta, gand, propunere.
Asociat, cuvantul publicus, derivat de la populis, semnifica popor. Pornind de la etimologie, intelegem deci prin opinie publica
parerea poporului, gandirea lui.
In primul manual de relatii publice apartinand lui Edward L. Bernays-Crystallizing Public Opinion, opinia publica apare ca:
-judecata prost definita, instabila si schimbatoare a indivizilor si grupurilor;
-agregat al opiniilor individuale, cand uniforme, cand contradictorii, ale barbatilor si femeilor care formeaza societatea sau
anumite grupuri ale societatii;
-opinie uzuala a persoanelor despre unele aspecte ale vietii publice si individuale.
Mai multe definitii ale opiniei publice:
Opinia publica poate fi definita ca opinia unui public adica a unui grup la care apartenenta ca membru este definita printr-o
preocupare si o atitudine comuna in problema a carui raspuns formeaza obiectul opiniei. „Aproape intotdeauna, sau oricum foarte
adesea, opinia publica este un dat dinainte stabilit. Ea este si atata tot
Opinia publica reprezinta procesul interactiv de coagulare a opiniilor, atitudinilor si credintelor referitoare la o problema sociala
majora care apartin unui numar semnificativ de persoane dintr-o comunicate exprimate deschis intr-o forma sau alta.
Kimball Young considera ca opinia publica poate reprezenta o apreciere a unui grup mai mult sau mai putin rationala..
Virginia Sedman crede ca opinia publica este o forta activa sau lenta, care deriva din ganduri, sentimente si impresii individuale.
Publicul poate fi definit dupa, Stoetzel, ca ansamblul membrilor unui grup in masura in care atitudinile si opiniile lor apartinand
aceluiasi grup.