Învățarea și memoria la șobolani

Proiect realizat de către Macare Gianina-Andreea, grupa 855B

 Cuprins
1.Ce este învățarea?
2.Ce este memoria?
3.Învățarea latentă. Experimentele lui Edward
Tolman
4.Memoria șobolanilor. Labirintul de apă Morris.
Testarea unor medicamente
1.Ce reprezintă învățarea?

Învățarea este achiziționarea și stocarea de informație, ca o

consecință a experienței, realizându-se prin mijloace motivaționale
(recompensa) sau aversive (pedeapsa).

2.Ce reprezintă memoria?

Memoria este stocajul relativ permanent al informației învățate,

presupunând formarea de engrame(un traseu cerebral al memoriei,
o cale bătătorită).
 3.Învățarea latentă. Experimentele lui Edward Tolman

Edward Tolman studia învățarea tradițională prin

încercare și eroare când și-a dat seama că unii dintre
subiecții săi de cercetare (șobolani) știau de fapt mai
multe decât a indicat inițial comportamentul lor. Într-
unul dintre experimentele clasice ale lui Tolman, el a
observat comportamentul a trei grupuri de șobolani
flămânzi care învățau să navigheze în labirinturi.
 Primul grup a primit întotdeauna o recompensă
alimentară la sfârșitul labirintului, astfel încât
plata pentru învățarea labirintului a fost reală și
imediată. Al doilea grup nu a primit niciodată
nicio recompensă alimentară, așa că nu a existat
niciun stimulent pentru a învăța să navigheze
eficient în labirint. Al treilea grup a fost ca al
doilea grup în primele 10 zile, dar în a 11-a zi,
mâncarea era acum plasată la capătul labirintului.
 Șobolanii din primul grup au învățat rapid să se deplaseze prin
labirint, în timp ce șobolanii din al doilea grup păreau să rătăcească
fără țintă prin el. Totuși, șobolanii din al treilea grup, deși au rătăcit fără
scop în primele 10 zile, au învățat rapid să navigheze până la capătul
labirintului de îndată ce au primit hrană în ziua 11.Tolman îi era clar că
șobolanii cărora li s-a permis să experimenteze labirintul, chiar și fără
nicio recompensă, au învățat totuși ceva, iar Tolman a numit această
învățare latentă.
Învățarea latentă este o învățare care
nu este consolidată și nu este
demonstrată până când nu există
motivație pentru a face acest
lucru . Tolman a susținut că șobolanii
au format o „hartă cognitivă” a
labirintului, dar nu au demonstrat
această cunoaștere până când nu au
primit o recompensă la capătul
labirintului.
 Labirintul avea o mulțime de uși și perdele pentru a îngreuna
deplasarea șobolanilor. Semnele albastre reprezintă uși care oscilau în
ambele direcții, ceea ce l-a împiedicat pe șobolan să vadă majoritatea
joncțiunilor pe măsură ce se apropia. Semnele verzi reprezintă
perdele. Acestea atârnau și împiedicau șobolanul să obțină o
perspectivă la distanță lungă și, de asemenea, însemna că nu putea
vedea un zid la capătul unui viraj greșit până când nu făcea deja o
alegere și se mișca în acea direcție. Șobolanul se afla întotdeauna într-o
zonă mică, incapabil să vadă dincolo de ușa sau perdeaua alăturată, așa
că învățarea labirintului era o sarcină formidabilă.
 Timp de 15 zile, virajele greșite ale șobolanilor din cele 3 grupe au fost
notate sub formă de grafice. Punctele roșii indică cum s-au descurcat
șobolanii în fiecare dintre cele trei condiții. Axa Y (axa verticală) indică câte
viraje greșite, sau erori, au făcut șobolanii în fiecare condiție în medie. Axa
X (axa orizontală) arată diferitele încercări.
 Primul grafic este pentru grupul care a
primit întotdeauna mâncare. Observăm
că șobolanii cu cât realizează mai multe
trasee în labirint cu atât scade și
numărul virajelor gerșite.
 Al doilea grafic este pentru șobolanii
care nu au primit hrană în primele 10
încercări și apoi, în ziua 11, au început să
primească hrană. Observăm că timp de
10 zile șobolanii realizează mai multe
viraje greșite decât șobolanii din primul
grup, dar începând cu a 11- a zi numărul
de viraje greșite este aproximativ la fel ca
cel realizat de șobolanii din prima grupă.
 Al treilea grafic este pentru șobolanii
care nu au primit niciodată hrană.
Observăm că pe zi ce trece media de
viraje greșite scade, dar nu scade mai
mult de 15, nefiind motivați de
recompensă.
 4.Memoria șobolanilor. Labirintul de apă Morris. Testarea unor
medicamente

Labirintul de apă Morris este una dintre cele mai utilizate sarcini
în știința comportamentului pentru studiul proceselor și
mecanismelor de învățare și memorie. Acesta este un tip de
puzzle pentru șobolan - un test pentru a vedea dacă șobolanul își
poate aminti mai bine împrejurimile pentru a evita ceva neplăcut.
 Șobolanii pot înota, dar nu le place apa, astfel atunci când este plasat
într-un rezervor rotund cu apă, un șobolan va înota pentru a găsi o cale
de ieșire. În labirint de apă Morris, există o platformă plasată chiar sub
suprafața apei, apă care este colorată cu cretă albă. Odată ce șobolanul
găsește platforma, se urcă rapid pe ea. Chiar dacă platforma este
întotdeauna în aceeași locație, este de fapt ascunsă de vederea
șobolanului și acesta trebuie să-și amintească unde este amplasată
platforma în rezervor pentru a o găsi rapid.
 Măsurăm distanța drumului pe care șobolanul o parcurge până la
platformă în mai multe încercări, pentru a determina cât de
„inteligent” sau câtă memorie are șobolanul.
https://www.youtube.com/watch?app=desktop&v=leHLL4vcbCc
 Testul Final
În acest experiment, omul de știință a testat mai multe medicamente pentru a
vedea dacă ar putea îmbunătăți memoria după o leziune cerebrală traumatică.
În primul rând, a creat o leziune cerebrală la un grup de șobolani. Acești șobolani
răniți au probleme în a găsi platforma de fiecare dată când sunt introduși în rezervor,
chiar dacă au fost în rezervor de mai multe ori. Pentru a testa dacă medicamentele
îmbunătățesc memoria, șobolanii sunt împărțiți în grupuri în funcție de
medicamentul pe care l-au luat. Dacă unul dintre medicamente funcționează, atunci
acei șobolani își vor aminti unde se află platforma sub suprafața apei și vor înota mai
drept și mai repede spre platformă. Aceasta este înregistrată ca distanță (cât de
departe a înotat șobolanul înainte de a ajunge la platformă) și timp (cât de repede a
găsit platforma de fiecare dată când a fost pus în labirint).
 Distanța și timpul sunt comparate între fiecare grup de animale în
funcție de medicamentul pe care l-au primit și, de asemenea,
comparate cu animalele rănite care nu au primit niciun
medicament ( grupul de control).
Dacă unul dintre grupuri s-a descurcat mult mai bine decât
ceilalți și animalele de control, atunci înseamnă că medicamentul
a îmbunătățit memoria șobolanilor și ar putea fi un nou tratament
pentru leziuni cerebrale.
 Bibliografie

• Curs de Fiziologie: comunicare, control și integrare în Fiziologie/ Geta Pavel -

Ed. a 2-a, rev.- Iași: Editura Ion Ionescu de la Brad, 2014

• https://kids.frontiersin.org/articles/10.3389/frym.2021.524646- ”How Do
You Test a Rat’s Memory?”
• https://pressbooks.online.ucf.edu/lumenpsychology/chapter/psych-in-real-
life-latent-learning/-”PSYCH IN REAL LIFE: LATENT LEARNING”