Tema:

Aparitia si evolutia
articulatoarelor

2023
 Cuprins
 Introducere
 Aparitia primului articulator
 Evolutia articulatorului
 Concluzie
Articulatoarele – aceste aparate imita miscarile mandibulei in
toate planurile: deschidere-inchidere, de propulsie, de
lateralitate (stinga si dreapta) si servesc la pozitionarea
modelelor in relatie centrica pentru refacerea morfologiei
ocluzale corespunzatoare activitatii functionale a sistemului
stomatognat.
Se știu foarte puține despre originea articulatoarelor dentare.
Există două fapte documentate timpurii:
1) Phillip Pfaff a fost primul care descrie procedura de
amprentare cu ceară și o metodă de creare a modelelor de gips;
și...
2) Jean Baptiste Gariot a fost primul care a descris o metodă de
montare a gipsurilor și de conservare a acestora in relația cu
indicele de ipsos („articulator de ipsos”)
 Articulatorul de ipsos conceput în 1756.
A constat dintr-o prelungire de
ipsos pe porțiunea distală a
gipsului mandibular, care era
canelată pentru a servi drept ghid
pentru extensia gipsată a
maxilarului turnat. Acesta a fost
primul articulator, cunoscut sub
numele de „articulator plăci”
Cu toate acestea, trebuie recunoscut că, deoarece Gariot nu a
revendicat niciodată procedura ca o inovație, aceasta nu i-a fost
asociată.

Deși „articulatoarele din ipsos” au

fost primele folosite pentru
conservarea relațiilor dintre
gipsuri, cindva înainte de 1840,
articulatoarele cu balamale
mecanice au devenit un dispozitiv
nou și utilizat pe scară largă în
acest scop.
Dispozitivele de articulare mai sofisticate au avansat pe
măsură ce sau facut mai multe cunoștințe despre Anatomia
dintilor.
De-a lungul anilor unele
articulatoare au fost
modificate, altele nu au
fost acceptate de profesie
și multe nu mai sunt în uz.
Cu toate acestea, trebuie recunoscut că, deoarece Gariot nu a
revendicat niciodată procedura ca o inovație, aceasta nu i-a fost
asociată.

articulator de ipsos
James Cameron 1840 Thomas W. Evan
William E. Walker 1896 C.E. Luce1911
Rupert Hall 1917 Alfred Gysi 1912
Rudolph L. Hanau 1921 George P. Phillips 1938
 CONCLUZIE
Articulatoarele sunt dispozitive care încearcă să reproducă gama
de mișcare a maxilarului. Dispozitivele suplimentare de articulare
rafinate au avansat pe măsură ce s-a aflat mai multe despre
anatomie, mișcări mandibulare și principii mecanice. Cu toate
acestea, obiectivul a fost întotdeauna la fel: a produce sau a
reproduce extraoral relaţii ocluzale. Oricât de modest sau
complicat poate fi un articulator, dacă operatorul nu îl folosește
corect sau dacă nu are caracteristicile pentru scopul de bază
pentru care sunt utilizate, rezultatele vor fi dezamăgitoare.