PATOGENITATEA BACTERIILOR

• Patogenitatea: este capacitatea unui microorganism de a

induce o stare morbidă într-un organism receptiv  boală =
pierderea stării de sănătate;
- este apanajul unor specii microbiene, cu anumite caracteristici
structurale;
- este un caracter dobândit de-a lungul evoluţiei filogenetice;
- este rezultatul interacţiunii a doi factori:
gradul de dotare a microbului cu factori de agresiune;
eficienţa mecanismelor de apărare antiinfecţioasă a gazdei;
- această proprietate a microorganismelor nu este o constantă ci
este condiţionată;
- este definită de: virulenţa şisau toxigeneza unui germen.
 VIRULENŢA
• Virulenţa:
- este capacitatea unor germeni de:
 a pătrunde în gazdă;
 a persista prin neutralizarea mecanismelor de apărare;
 a se multiplica;
 a invada direct sau prin produsele elaborate organismul;
 a produce leziuni în ţesuturi şisau tulburări funcţionale.
- reprezintă un caracter individual, de tulpină;
- este influenţată de mediul de provenienţă;
- este măsurabilă:
DLM (doza letală minimă = cantitatea minimă de microbi
care ucide un animal inoculat într-un anumit interval de timp);
DL50 (doza letală 50 = cantitatea de microbi care omoară
50 % din animalele inoculate).
O tulpină e cu atât mai virulentă cu cât DLMDL50 e mai mică.
 VARIAŢIILE VIRULENŢEI
• Exacerbarea virulenţei:
- trecerea de la o gazdă la alta;
- transfer de material genetic;
- sinergism microbian.
•Sinergismul bacterian = bacterii cu echipament de patogenitate
sărac pot produce infecţii prin asocierea cu alţi germeni 
importanţă terapeutică.
•Selectarea unor tulpini cu virulenţă înaltă - în marile epidemii.
• Atenuarea virulenţei:
- condiţii neprielnice de mediu;
- prezenţa în mediu a unor agenţi chimici nocivi;
- culturi vechi;
- expunerea culturii la factori fizici.
 TOXIGENITATEA
•Toxigenitatea: capacitatea bacteriei de a elabora toxine.
•Toxinele: componente sau produşi de excreţie ai bacteriilor cu
o compoziţie chimică diferită şi anumite proprietăţi biologice care
le permit exercitarea unor efecte nocive asupra organismului
uman.
•Clasificarea toxinelor în funcţie de modul în care ajung în
contact cu ţesuturile umane:
- exotoxine;
- endotoxine.

Patogenitatea unui microb este influenţată şi de:

- capacitatea de a supravieţui în mediul extern;
- abilitatea de a trece de la o gazdă la alta;
- capacitatea de a-şi mări spectrul de gazdă.
 DIFERENŢE
Caracteristici Exotoxine Endotoxine
Natura produse de excreţie component celular
Localizarea în citoplasmă în peretele celular
Sursa mai frecventă bacterii Gram () bacterii Gram ()
Greutate moleculară 50-1000kDa 10kDa
Compoziţia chimică proteice lipopolizaharidice
Acţiunea specifică nespecifică
Toxicitatea DLM(1 ng[Link]) DLM(1 mgkg corp)
Rezistenţa la căldură termolabile termostabile
Imunogenitatea intensă slabă
Obţinerea anatoxinei posibilă, prin tratare cu formol la nu este posibilă
cald
Codificare genetică cromozomială sau plasmidică cromozomială
Mod de eliberare după o perioadă de latenţă imediată, prin lizarea bacteriei
Pirogenitate ocazională constantă
 EFECTELE ENDOTOXINELOR
• Acţiuni biologice ale endotoxinelor:
- inducerea unui fenomen inflamator;
- recrutarea în zonă a celulelor imunocompetente;
- stimularea macrofagelor (prelucrare Ag, eliberare
mediatori).

• Efecte clinice ale endotoxinelor:

- febra (interleukina 1 şi FNT  hipotalamus);
- hipotensiunea (extravazarea plasmei în ţesuturi);
- hipoglicemia (intensificarea reacţiilor catabolice
intracelulare),
- CID = coagulare intravasculară diseminată (scăderea
irigării ţesuturilor).
 ŞOCUL TOXICO-SEPTIC
• Şocul toxico-septic:
- este un sindrom clinic şi biologic complex, de gravitate extremă,
letal în absenţa unui tratament prompt şi corect;
- o urgenţă medicală ce poate complica evoluţia oricărei infecţii;
- determinat frecvent de bacterii Gram negative şi rar de cele
Gram pozitive sau fungi.
• Tulburările metabolice şi hemodinamice care au ca rezultat
insuficienţa pluriorganică se datorează pătrunderii în curentul
circulator a germenilor sau a toxinelor acestora.
• Endotoxinele bacteriene sunt implicate în >70 % din cazuri -
mecanismele prin care îşi exercită acţiunile sunt complexe.
• În lipsa tratamentului adecvat  se instalează MSOF (Multiple
Systemic Organic Failure) şi apar tulburări hemodinamice severe
cu deces.
 CLASIFICAREA INFECŢIILOR

• Infecţie: constă în ansamblul proceselor care au loc într-un

organism viu ca urmare a interacţiunii cu un microb patogen.
• Clasificarea infecţiilor:
După originea germenilor implicaţi:
- infecţii exogene;
- infecţii endogene.
În funcţie de spectrul de gazdă al microbilor implicaţi:
- antroponoze;
- zoonoze;
- antropozoonoze.
După mecanismul patogen:
- infecţii;
- toxiinfecţii.
 CLASIFICAREA INFECŢIILOR
După modul de producere:
- infecţii primare;
- infecţii secundare.
După numărul de germeni implicaţi:
- infecţii simple;
- infecţii mixte.
După intensitatea manifestărilor clinice:
- infecţii uşoare;
- infecţii medii;
- infecţii severe.
După evoluţie:
- infecţii acute,
- infecţii subacute;
- infecţii cronice.
 FORME EVOLUTIVE
I. Infecţiile subclinice: sunt asimptomatice sau se asociază cu
manifestări clinice minore.
- infecţii inaparente: agentul infecţios şi răspunsul imun sunt
decelabile paraclinic; sunt urmate de imunitate;
- infecţii latente: germenul rămâne viabil în organism multă
vreme (anitoată viaţa)  este decelabil paraclinic;
- boli subclinice: boli evolutive care conduc treptat la apariţia
unor tulburări funcţionale şi leziuni organice;
- portajul de germeni: se realizează de către persoane
aparent sănătoase ce au în organism germeni viabili, capabili de
multiplicare, pe care îi elimină continuu sau intermitent în mediul
extern.
 FORME EVOLUTIVE
II. Infecţiile clinic manifeste:
- infecţii locale: germenii rămân la poarta de intrare, unde se
multiplică şi îşi exercită efectele nocive;
- infecţii regionale: cuprind zonele din vecinătatea porţii de
intrare, mai ales vasele şi ganglionii limfatici;
-infecţii generalizate (sistemice): se caracterizează prin
larga diseminare în ţesuturile organismului a microbilor pătrunşi
printr-o poartă de intrare sau existenţi într-un focar.

Un caz particular = infecţia de focar - infecţie cronicizată, cu

simptomatologie locală minimă dar cu acuze la distanţă.
 INFECŢII SISTEMICE
Infecţiile sistemice pot fi:
• Boli ciclice - au evoluţie regulată, stadială:
- incubaţie: din momentul infectării  apariţia semnelor de boală;
- debut: primele manifestări clinice, frecvent nespecifice;
- perioadă de stare: semnele şi simptomele specifice bolii;
- convalescenţă: refacerea organismului şi instalarea imunităţii
specifice în cazul evoluţiei favorabile.
• Septicemii: prezenţa persistentă a germenilor în sânge; are
o evoluţie neregulată, de obicei severă; se caracterizează prin:
- poarta de intrare;
- focarul septic primar;
- bacteriemie iniţială;
- metastaze septice în diverse organe.