INEGALITĂȚI REMARCABILE

STUDENT
ACTUALITATEA TEMEI

Inegalitățile, reprezentând aparatul matematicii

În matematică, inegalitățile sunt de cea mai mare Ecuațiile și inegalitățile cu parametrii sunt un subiect
elementare, simplifică studiul analizei matematice,
importanță și sunt utilizate într-o gamă largă de complex care nu este acoperit în programul școlar
permițând trecerea la multe dintre conceptele sale
discipline, cum ar fi fizica, economie și statistica obișnuit. Pentru a aborda acest lucru, se sugerează ca
(proprietăți ale unei funcții, limite etc.). Această
matematică. Tema inegalităților nu își pierde acest subiect să fie inclus într-un curs opțional.
abordare a studiului inegalităților face posibilă
actualitatea, deoarece permite descoperirea și Cursurile opționale permit o învățare individualizată
„ieșirea” pentru a studia ramurile moderne ale
implementarea diferitelor idei de cercetare în diverse și pot oferi elevilor o înțelegere mai profundă a
matematicii la școală, anticipând schimbările în
domenii. materiei.
conținutul educației matematice generale.
SCOPUL ȘI OBIECTIVELE TEZEI

OBIECTIVELE DE CERCETARE SE CONCENTREAZĂ PE

SCOPUL TEZEI. IPOTEZA STUDIULUI.
STUDIUL ȘI ANALIZA:

Conceptului de inegalitate, esența și trăsăturile sale,

Cercetarea efectuată în teză propune să dezvolte o gamă
largă de exerciții pentru un curs opțional de clasa a IX-a
axat pe rezolvarea inegalităților. Scopul este de a acoperi
diferite strategii și abordări pentru a se asigura că sunt
incluse toate metodele posibile. În plus, studiul își propune
să organizeze și să aplice cunoștințele teoretice actuale
despre inegalități prin scenarii practice de rezolvare a
problemelor în sălile de clasă de liceu și teste standardizate.
clasificarea și varietățile.
Analiza metodologiilor de studiere a inegalităților
remarcabile
Studiul empiric al predării și însușirii inegalităților
remarcabile în clasele de gimnaziu:
Să se alcătuiască un profil psihologic și pedagogic al elevilor
de clasa a 7-9.
Ipoteza acestui studiu sugerează că dobândirea competenței
în identificarea diferitelor tipuri de inegalități, folosirea
tehnicilor de rezolvare adecvate și selectarea celei mai
logice abordări pentru rezolvare va spori abilitățile de
rezolvare a problemelor. În plus, acest studiu își propune să
exploreze metode alternative de rezolvare a inegalităților,
chiar și a celor care nu sunt predate în mod obișnuit în
manualele școlare.

să se stabilească rolul și locul activităților extrașcolare în

cadrul școlarizării;

sî se analizeze corpul literaturii metodologice și pedagogice

pe tema tezei (în special manualele actuale de algebră și
începutul analizei pentru clasele 7-9);

să se selecteze conținutul cursului opțional „Ecuații și

inegalități cu parametrii”;

să se elaboreze un plan de lecții pentru tema ”Ecuații și

inegalități cu parametrii”.
ISTORICUL STUDIERII INEGALITĂȚILOR

Inegalitățile sunt un subiect comun în matematică, dar abia

Inegalitățile au fost studiate ca un concept matematic încă în anii 1930 a fost publicată prima carte dedicată acestora.
Inegalitățile au fost inițial lăsate în afara dezvoltării
din cele mai vechi timpuri. Matematicienii antici erau Această carte, numită „Inegalități”, a fost scrisă de Hardy,
algebrei. Abia în secolul al XVII-lea, simbolurile pentru
conștienți de diverse inegalități și le foloseau pentru a Littlewood și Polya și a avut ca scop organizarea
inegalități, cum ar fi < și >, au fost introduse de Thomas
compara mărimile. Matematicienii greci au folosit o domeniului în expansiune rapidă. Au existat mai multe
Harriot. Studiul sistemelor de inegalități liniare a fost luat
metaforă numită „viciu” pentru a descrie proprietățile ediții ale acestei cărți și rămâne actuală și astăzi. În 1821,
în considerare încă de la începutul secolului al XIX-lea în
inegalităților care ajută la producerea egalității. Arhimede a matematicianul francez O.L. Cauchy a publicat una dintre
legătură cu problemele de mecanică analitică. Cu toate
folosit inegalitățile pentru a calcula volumul unei piramide cele mai renumite inegalități, care este acum considerată o
acestea, abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea a început
și pentru a aproxima valoarea lui π. Elementele lui Euclid relație matematică remarcabilă. Au fost descoperite multe
studiul sistematic al acestor sisteme și abia la sfârșitul
conțin și propoziții care exprimă relații de inegalitate în alte inegalități notabile, inclusiv inegalitatea lui
anilor 1920 a putut fi discutată teoria inegalităților liniare
geometrie. Chebyshev, inegalitatea lui Jenson, inegalitatea lui
Bernoulli și multe altele.
CONCEPTUL DE BAZĂ AL INEGALITĂȚILOR REMARCABILE
Fără capacitatea de a compara cantități sau de a
înțelege conceptele de „mai mult” și „mai puțin”,
ar fi fost imposibil să se dezvolte conceptele de
egalitate, identitate sau ecuație în cadrul gândirii
matematice. Conceptul de inegalitate este strâns
legat de calculele aproximative, inclusiv de
calcul, metoda de epuizare și conceptul modern
de limită. Simbolurile moderne ale inegalității,
cum ar fi „<” și „>”, au apărut abia în secolele al
XVII-lea și al XVIII-lea.
În matematică, inegalitatea este unul dintre
conceptele fundamentale și o componentă a
În matematica modernă, inegalitățile joacă un rol
aparatului de modelare matematică, prin urmare,
important. Inegalitățile au un rol central în
în procesul de studiu a inegalităților, școlarii
programarea liniară și neliniară, teoria jocurilor,
devin convinși de importanța și eficacitatea
cercetarea operațională, teoria și codificarea
metodelor matematice. Inegalitățile matematice
informațiilor. Rolul și relevanța acestui subiect cu
sunt importante în diferite domenii, cum ar fi
greu pot fi supraestimate. Prin studierea
teoria informației, economie, inginerie și finanțe.
inegalităților, scopul este de a dezvolta abilitățile
Au aplicații practice în studierea ecuațiilor
de gândire ale copiilor, capacitatea de a generaliza
diferențiale parțiale și numerice. Funcțiile
și de a specifica și de a avea o idee despre baza
convexe au dus la descoperirea multor inegalități
axiomatică a oricărei teorii ca sistem de
utile în științele aplicate. Inegalitatea Jensen este
cunoaștere.
un exemplu binecunoscut de inegalitate legată de
funcțiile convexe.
CONCEPTUL DE BAZĂ AL INEGALITĂȚII.

 Inegalitatea este o relație între numere (sau orice expresie matematică care poate  Unul dintre conceptele de bază ale programării liniare sunt
lua o valoare numerică) care indică care dintre ele este mai mare sau mai mică inegalitățile liniare ale formei
decât cealaltă. Asupra acestor expresii pot fi efectuate următoarele acțiuni după
anumite reguli: adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea (și la înmulțirea sau  a1x1+ a2x2 +... + anxn * b,
împărțirea N. cu un număr negativ, sensul acestuia se schimbă în sens opus).
 În algebra matriceală, semnul ≥ înseamnă că toate elementele matricei situate în  unde
stânga nu sunt mai mici (și cel puțin unele dintre ele sunt mai mari) decât
elementele corespunzătoare ale matricei situate în dreapta. În schimb, semnul ≤  a1,..., an, b — constante și semnul
înseamnă că toate elementele matricei din stânga nu sunt mai mici decât
elementele corespunzătoare ale matricei din dreapta;.  * — unul dintre semnele de inegalitate, de exemplu. ≥, <, ≤.
ROLUL STUDIULUI INEGALITĂȚILOR

În matematică, inegalitatea este un concept fundamental și o parte integrantă a modelării matematice. Studiind
inegalitățile remarcabile, elevii obțin o apreciere mai profundă a importanței și eficacității metodelor
matematice. Aceste inegalități oferă, de asemenea, o cale pentru rezolvarea problemelor din lumea reală care
necesită cunoștințe de la diferite materii școlare. În plus, ele servesc ca mijloc de a testa acuratețea și fiabilitatea
metodelor numerice, cu exemple precum inegalitățile lui Young, Hölder, Minkowski și Jensen.

Studiul inegalităților depășește doar conceptele matematice. Inegalitatea este un termen utilizat pe scară
largă în știință pentru a descrie lipsa de egalitate între două expresii. Semnifică absența proprietăților
identice în obiectele și fenomenele comparate. Acest concept de inegalitate se extinde la materii precum
istoria, literatura, studiile sociale și limba de zi cu zi, creând o legătură între matematică și aceste subiecte
supradisciplinare.

Pe scurt, explorarea inegalităților remarcabile nu numai că ajută la pregătirea examenelor, ci și

îmbunătățește înțelegerea de către elevi a modelării matematice și a aplicațiilor acesteia în diferite
discipline. Ea subliniază semnificația mai largă a inegalității ca concept, reducând decalajul dintre
matematică și alte discipline. În plus, prezența inegalităților specifice disciplinei în diverse domenii
științifice demonstrează implicațiile și aplicațiile ample ale acestui concept.
PROPRIETĂȚILE INEGALITĂȚILOR REMARCABILE

Soluțiile unei inegalități sunt

toate valori care fac ca
În matematică, inegalitatea
Când două expresii algebrice inegalitatea să fie adevărată.
apare atunci când două
liniare de grad 1 sunt Soluția este de obicei un set
enunțuri matematice sau două
comparate, apar inegalități de valorile pe care le trasăm
numere sunt comparate într-
liniare. Diferite tipuri de pe o dreaptă numerică. Pentru
un mod neegal. În general,
inegalități liniare pot fi a rezolva inegalitățile, trebuie
inegalitățile pot fi de natură
reprezentate într-o varietate să respectăm reguli specifice.
numerică sau algebrică sau o
de moduri. În acest articol, vom afla
combinație a celor două.
despre proprietățile
inegalităților
PROPRIETĂȚILE INEGALITĂȚILOR REMARCABILE

 Proprietățile inegalităților liniare. Se spune că o inecuație este liniară dacă și numai dacă exponentul fiecărei variabile din ea este unul (sau
fiecare variabilă apare doar în gradul I) și nu există niciun termen care să implice produsul variabilelor.
 Următoarele sunt proprietățile inegalităților liniare:
 Semnul unui termen pozitiv devine negativ atunci când este transferat dintr-o parte a unei inecuații în cealaltă.
 Exemplu:3 x + 4 > 8 ⟹ 3 x > 8 − 4
PROPRIETĂȚILE INEGALITĂȚILOR REMARCABILE

Proprietatea înmulțirii inegalității. Conform

proprietății de multiplicare a inegalității liniare,
Proprietatea de adunare a inegalității. Conform
Proprietatea de scădere a inegalității. Conform înmulțirea ambelor părți ale unei inegalități cu un
proprietății de adunare a inegalității liniare,
proprietății de scădere a inegalității liniare, număr pozitiv are ca rezultat întotdeauna o
adăugarea aceluiași număr de fiecare parte a
eliminarea aceluiași număr de ambele părți inegalitate echivalentă, adică simbolul inegalității
inegalității are ca rezultat o inegalitate
generează o inegalitate identică, adică simbolul rămâne același. Înmulțirea cu un număr negativ
echivalentă, adică simbolul inegalității rămâne
inegalității rămâne același. de ambele părți ale inegalității, pe de altă parte,
același.
nu produce o inegalitate identică decât dacă
simbolul inegalității este, de asemenea, inversat.

Proprietatea antireflexivă în inegalitate.

Proprietatea de comparație a inegalității. Proprietatea anti-reflex are scopul de a arăta că
Proprietatea diviziunii inegalității. Conform
Proprietatea de comparație în matematică în elementele lui x nu pot satisface valoarea lui Rx
proprietății de împărțire a inegalității liniare,
inegalitate este o relație care compară două în conformitate cu V. Această notă poate fi una
împărțirea ambelor părți ale unei inegalități cu un
numere sau alte expresii matematice într-un mod dintre afirmațiile contradictorii din matematică,
număr pozitiv are ca rezultat o inegalitate
neegal. Este folosit mai ales pentru a compara totuși definiția lui R poate fi de încredere de
echivalentă, adică simbolul inegalității rămâne
două numere pe o linie numerică în funcție de mișcarea lui. variabile preferate. Prin urmare,
același.
dimensiunea lor. relația binară dintre R și X este întotdeauna
reflexivă.
ROLUL INEGALITĂȚILOR ÎN EDUCAȚIA ȘCOLARĂ
 Prima întâlnire pe care o au elevii cu inegalitățile este în
școala primară. În timpul gimnaziului, studiul
inegalităților oferă condiții favorabile elevilor să se
dezvolte intelectual și să-și formeze calitățile intelectuale.
 Când se demonstrează inegalitățile folosind metode
clasice, trebuie să se bazeze pe transformări inventive non-
standard care nu au fost complet clasificate. Acest lucru
se aplică inegalităților binecunoscute, cum ar fi
inegalitatea lui Cauchy, inegalitatea lui Cauchy-
Buniakovsky (Cachy-Schwartz), trans-inegalitatea,
inegalitatea lui Cebyshev, inegalitatea lui Muirhead,
inegalitatea lui Karamaty, inegalitatea lui Gelder,
inegalitatea lui Jensen.
 Studiul inegalităților în școală este precedat de studiul
funcțiilor, deoarece conceptul istoric de funcții a apărut mai
târziu. Rolul central și relevanța acestui subiect nu pot fi
supraevaluate.
 O modalitate de abordare a explorării teoriei inegalității
este prin dezvoltarea de cursuri opționale și clase opționale
special concepute pentru elevii de liceu. Aceste cursuri pot
cuprinde atât aspecte teoretice, cât și aplicații practice ale
inegalităților.
 Profesorul trebuie să selecteze cu atenție materialul de curs
pe baza caracteristicilor individuale ale elevilor și să ia în
considerare formele și metodele adecvate de predare în
timpul orei. În plus, profesorul ar trebui să ofere sarcini
independente care să se alinieze cu materia subiectului.
TEMA ”INEGALITĂȚILOR” ÎN CURSUL DE MATEMATICĂ

Tema „Inegalități” are o importanță

semnificativă în domeniul matematicii. Este În concluzie, inegalitățile servesc drept concept
Uneori, elevii întâmpină probleme care nu pot fi
prezentat elevilor într-un stadiu incipient al de bază în matematică, simplificând studiul
rezolvate folosind metode tradiționale și acesta
educației, unde se predă despre caracteristicile analizei matematice și facilitând trecerea la
este momentul în care inegalitățile notabile
inegalităților și despre diferitele metode folosite concepte matematice mai avansate. Dincolo de
precum Cauchy, Bernoulli și Cauchy-
pentru a le rezolva în cazuri mai simple. semnificația lor matematică, inegalitățile
Bunyakovsky se dovedesc a fi instrumente
Aplicarea tehnicilor de rezolvare a inegalităților contribuie la dezvoltarea generală a elevilor prin
valoroase. În ultimii ani, a existat un interes din
nu se limitează la o singură ramură a încurajarea gândirii analitice, a abilităților de
ce în ce mai mare pentru explorarea în
matematicii, ci poate fi găsită în algebră, rezolvare a problemelor și a capacității de a se
continuare a acestor inegalități remarcabile.
geometrie, teoria probabilităților, fizica angaja cu metodologiile de cercetare.
matematică și, de asemenea, în alte discipline.

Această abordare poate fi deosebit de benefică

atunci când pregătesc elevii pentru competiții
specifice disciplinei sau evaluări finale,
deoarece permite o explorare mai profundă a
conceptelor matematice și a tehnicilor de
rezolvare a problemelor. În plus, lucrul la
inegalități încurajează elevii să se implice atât
cu surse de literatură populară, cât și cu cele
științifice, încurajând dezvoltarea gândirii
critice și a abilităților de cercetare.
Deși scopul principal al activităților de cercetare
ale școlarilor poate să nu fie acela de a genera
rezultate științifice, este esențial pentru aceștia
să obțină o înțelegere fundamentală a metodelor
de cercetare, să învețe să abordeze un subiect în
mod sistematic și intenționat și să dezvolte
capacitatea de a construi argumente logice și de
a desena bine. - concluzii motivate.
CONȚINUTUL EDUCAȚIEI MATEMATICE ȘI NIVELUL DE
PREGĂTIRE A ELEVILOR PENTRU STUDIEREA INEGALITĂȚILOR

De exemplu, în curriculum pentru

Curricula la matematica reprezintă o parte esențială a
educației, reprezentând combinația dintre cunoștințele
științifice și aplicarea practică. Ele oferă o abordare structurată
a predării și învățării, abordând nevoile elevilor și promovând
creșterea intelectuală și spirituală. Curricula joacă, de
asemenea, un rol crucial în unificarea conceptelor educaționale
și sunt utilizate de profesori, autori și elevi interesați de
educație.
Studierea materialului programului permite elevilor de școală
primară să obțină o înțelegere inițială a unei probleme cu
parametri care pot fi reduse la inegalități lineare și grafice, și
să învețe cum să construiască grafice ale funcțiilor și să
exploreze locația acestor grafice în planul de coordonate, în
funcție de valorile parametrilor incluși în formulă.
clasa a 7-a, s-a pus accent pe
recunoașterea și aplicarea
conexiunilor dintre diferite elemente,
secvențe de caractere și operații.
Înțelegerea conceptului de de
inegalitate, în ​special a funcției sale,
este crucială. Un exemplu de funcție,
f(x) = ax + b, poate fi folosit pentru a
demonstra și a crea dependențe
funcționale. Funcțiile liniare, în mod
specific, mapează numere reale cu
numere reale și au forma f(x) = ax +
b.
ORGANIZAREA DE ACTIVITĂȚI EDUCAȚIONALE EXTRACURRICULARE PENTRU
ELEVII DIN CLASELE 7-9 LA DISCIPLINA MATEMATICA

 În prezent, există o problemă presantă în educație în ceea ce privește formarea elevilor pentru a fi gânditori
independenți, care depășesc curriculumul prescris și se angajează activ în cercetare. Acești elevi nu numai că
posedă o gamă largă de interese, dar au și capacitatea de a-și prezenta și apăra soluțiile la probleme, precum și de
a generaliza și de a identifica relații cauză-efect.
 Au fost efectuate diverse studii pentru a analiza principiile fundamentale ale activității cognitive în matematică în
rândul copiilor de vârstă școlară. Aceste studii urmăresc să înțeleagă cum să gestioneze eficient procesele mentale
ale elevilor, să le îmbunătățească abilitățile de a dobândi și aplica în mod independent cunoștințele și să-i
încurajeze să-și extindă și să-și sistematizeze înțelegerea. Savanți precum L.S. Vygotsky, P.Ya. Krutetsky, N.A.
Menchinskaya, S.L. Rubinshtein și L.M. Friedman au contribuit cu toții la acest domeniu de cercetare
ORGANIZAREA DE ACTIVITĂȚI EDUCAȚIONALE EXTRACURRICULARE PENTRU
ELEVII DIN CLASELE 7-9 LA DISCIPLINA MATEMATICA

Pe lângă instruirea academică obișnuită, profesorii au Profesorul trebuie să ajute la satisfacerea nevoilor și
responsabilitatea de a răspunde nevoilor și intereselor solicitărilor școlarilor care manifestă interes, aptitudini și
elevilor care manifestă o pasiune și un talent autentic abilități pentru materie. Pe probleme de interes pentru elevi,
pentru materie. Acest lucru ar putea implica organizarea de se pot organiza consultații, cluburi, cursuri suplimentare și
consultări, cluburi, cursuri suplimentare și opțiuni care opțiuni. Acest lucru se aplică pe deplin problemelor cu
abordează în mod specific subiecte de interes pentru acești parametrii. Dezvoltarea abilităților de cercetare, cum ar fi
elevi în cadrul gimnaziului. De exemplu, Școala Virtuală a observarea, compararea, testarea ipotezelor și
Tânărului Matematician este un site web generalizarea, poate fi stimulată prin sarcini la cursurile de
(https://www.math.md/school/rubrica/param/param.html) geometrie și algebră. Aceste sarcini implică tehnici de
care oferă resurse valoroase elevilor care doresc să-și rezolvare a problemelor și încurajează elevii să analizeze,
aprofundeze cunoștințele matematice. să sintetizeze și să generalizeze informații.

În special în domeniul problemelor cu parametri, este

nevoie de un curs suplimentar în care elevii să poată
explora în continuare și să-și îmbunătățească înțelegerea
acestui concept matematic. Pentru a face matematica mai
atractivă și mai plăcută pentru elevi, este esențial ca
profesorii să abordeze predarea temelor suplimentare de
matematică cu creativitate și dexteritate.
METODOLOGII DE STUDIERE A INEGALITĂȚILOR REMARCABILE

Au fost efectuate numeroase studii asupra metodelor de predare, care au un impact semnificativ asupra succesului profesorilor și școlilor. În ciuda
acestui fapt, problema metodelor de predare rămâne relevantă atât în ​teorie, cât și în practică. Conceptul de metodă de predare este complex, deoarece
presupune organizarea de activități educaționale și cognitive pentru elevi.

Conceptul de metode de predare presupune interacţiunea dintre metodele didactice ale profesorului şi metodele de învăţământ ale elevilor.
Metodele de predare sunt modalități prin care profesorii și elevii pot lucra împreună pentru a rezolva problemele de învățare și pentru a atinge
diferite obiective. Aceste metode presupun organizarea activităților educaționale și cognitive ale elevilor pentru a stăpâni materialul.

Abilitățile speciale de cercetare includ abilități care sunt formate și dezvoltate în procesul de rezolvare a unei anumite clase de
probleme. Capacitatea de cercetare într-un sistem de cunoștințe specializat se referă la capacitatea de a aplica cunoștințele și abilitățile
existente pentru a rezolva probleme complexe. Aceasta implică utilizarea diferitelor metode, cum ar fi metode analitice și grafice,
pentru a analiza ecuații și a găsi soluții. Există abilități generale de cercetare care sunt dezvoltate prin rezolvarea problemelor, cum ar fi
capacitatea de a recunoaște diferite tipuri de ecuații și rădăcinile acestora
METODOLOGII DE STUDIERE A INEGALITĂȚILOR REMARCABILE

Calea către creativitate este individuală. În același timp, toți

elevii aflați în curs de studiere a matematicii ar trebui să
simtă natura ei creativă, să se familiarizeze în procesul de
învățare a matematicii cu unele abilități de activitate
creativă de care vor avea nevoie în viața și activitățile lor
viitoare. Pentru a rezolva această problemă complexă,
predarea matematicii trebuie să fie structurată astfel încât
Educația matematică în procesele de formare a gândirii sau elevul să caute adesea noi combinații, transformând lucruri,
de dezvoltare mentală a elevilor ar trebui să aibă și i se fenomene, procese ale realității și să caute conexiuni
acordă un loc aparte, deoarece mijloacele de predare a necunoscute între obiecte. Gândirea independentă este
matematicii influențează cel mai eficient multe dintre considerată un aspect fundamental al creativității, iar
componentele de bază ale personalității holistice și, mai dezvoltarea acestei calități este crucială pentru stimularea
ales, gândirii. Astfel, se acordă o atenție deosebită abilităților creative la indivizi.
dezvoltării gândirii elevului, deoarece tocmai aceasta este
În clasele 6-7, elevii își aplică rapid cunoștințele anterioare legată de toate celelalte funcții mentale: imaginația,
pentru a învăța lucruri noi, pentru a transfera acțiuni flexibilitatea minții, lățimea și profunzimea gândirii etc.
mentale între diferite materii, pentru a organiza și clasifica
informațiile și pentru a rezuma idei. Ei pot conecta limbajul
simbolic cu vorbirea scrisă și orală, își pot analiza și
planifica munca și pot înțelege cu ușurință concepte noi. În
clasa a VIII-a, elevii dobândesc noi cunoștințe pornind de
la concepte generale și apoi trecând la detalii specifice
folosind diagrame, tabele și note. De asemenea, ei învață
cum să înregistreze informații în timpul prelegerilor lungi
și să ia decizii optime. În clasa a IX-a, elevii învață abilități
avansate precum analiza și sinteza, luarea în considerare a
problemelor din perspective diferite și exprimarea
judecăților sub forma unor procese de gândire logică.
ECUAȚIILE ȘI INEGALITĂȚILOR CU PARAMETRII

 Natura ecuațiilor și inegalităților cu parametrii este determinată de capacitatea lor de a implementa multe tipuri de activitate mentală a elevilor:
 Dezvoltarea anumitor algoritmi de gândire;
 Capacitatea de a determina prezența și numărul de rădăcini (într-o ecuație, sistem);
 Rezolvarea familiilor de ecuații care sunt o consecință a acesteia;
 Exprimarea unei variabile prin alta;
 Găsirea domeniului de definire al ecuației;
 Repetarea unui volum mare de formule la rezolvare;
 Cunoașterea metodelor de soluționare adecvate;
 Utilizarea pe scară largă a argumentării verbale și grafice,
 Dezvoltarea culturii grafice a elevilor;
 Toate cele de mai sus ne permit să vorbim despre necesitatea studierii soluțiilor la problemele cu parametri la cursul de matematică școlar.
 Cu munca sistematică și intenționată a profesorului, școlarii stăpânesc rapid și aplică cu pricepere metoda analitică grafică atunci când rezolvă ecuații parametrice și
inegalități. Când îndeplinesc aceste sarcini, copiii dezvoltă mai bine diverse proprietăți ale ecuațiilor.
ELABORAREA UNUI CURS OPȚIONAL CU TEMA: „ECUAȚI ȘI INEGALITĂȚI CU UN
PARAMETRU”

Discutarea problemelor inegalităților din programa școlară, în special a ecuațiilor

parametrice și a inegalităților, poate fi o provocare. Cu toate acestea, este esențial
să se introducă cursuri opționale în acest domeniu, pentru a dezvolta abilități
creative în rezolvarea ecuațiilor și inegalităților cu parametri, inclusiv înțelegerea
subtilităților, nuanțelor și diferitelor metode de rezolvare a acestora.

Relevanța cursului este determinată de importanța înțelegerii de către elevi a

poziției speciale a trinomului de gradul doi în programa școlară. Programa școlară
este limitată și nu ne permite să luăm în considerare pe deplin problemele de
rezolvare a ecuațiilor de gradul doi și a inegalităților care conțin un parametru.
Astfel de probleme includ: probleme de aplicare a teoremei lui Vieta, relaţia dintre
rădăcinile unei ecuaţii de gradul doi, de poziţia relativă a rădăcinilor unei ecuaţii
de gradul doi, rezolvarea analitică şi grafică a ecuațiilor de gradul doi şi a
inegalităţilor cu un parametru. Acest curs opțional „ inegalități cu un parametru”
poate rezolva dificultățile elevilor și poate lua în considerare problemele de mai
sus.
ELABORAREA UNUI CURS OPȚIONAL CU TEMA: „ECUAȚI ȘI INEGALITĂȚI CU UN
PARAMETRU”

Scopul cursului Obiectivele cursului:

Aprofundarea și extinderea cunoștințelor de algebră;

Scopul cursului: trecerea de la rezolvarea simplă a ecuațiilor de Să ofere elevului oportunitatea de a-și realiza interesul pentru
gradul doi și a inegalităților la cele creative; unde elevii învață să materia aleasă, să determine gradul de pregătire a elevului de a
aplice cunoștințele despre proprietățile unui trinom de gradul doi stăpâni materia aleasă la un nivel avansat;
la rezolvarea problemelor.
Să observe trinomul de gradul doi în toate formele sale diferite și să
poată folosi proprietățile sale pentru a rezolva probleme;

Să fie capabil să aplice teorema lui vieta unui trinom de gradul doi;

Să exploreze locația rădăcinilor unei ecuații de gradul doi;

Să poată rezolva ecuații de gradul doi și inegalități cu un parametru.

ELABORAREA UNUI CURS OPȚIONAL CU TEMA: „ECUAȚI ȘI INEGALITĂȚI CU UN
PARAMETRU”
 Acest curs este conceput pentru a se concentra pe subiecte specifice, a cărui
sarcină principală este extinderea cunoștințelor în algebră.
 Elevii pot avea următoarele motive pentru a alege acest curs:
 pregătirea pentru examenele finale și de admitere;
 sprijin pentru studierea unui curs de bază de matematică;
 curiozitate;
 interes pentru matematică;
 îndrumare vocațională.
 Rezultatul scontat al cursului:
 cunoștințele elevilor despre proprietățile unui trinom de gradul doi;
 capacitatea de a obține în mod independent informații și de a le folosi în
mod conștient atunci când îndeplinesc sarcini;
 dobândirea de experiență în găsirea modului corect și rațional de a rezolva
o problemă;
 practica de lucru în grup: capacitatea de a distribui responsabilitățile, de a
ține cont de opinia fiecărui membru al grupului, de a evalua în mod adecvat
munca colegilor de clasă (supus unei forme colective de organizare a
instruirii).
CONȚINUTUL CURSULUI STUDIAT
1. Ecuația pătratică și rădăcinile
2. Teoria lui Vieta.
ei.
Definiția unei ecuații de
gradul doi. Discriminant al
unei ecuații de gradul
doi. Rădăcinile unei
ecuații de gradul doi.
Puterea trinomială.
Numărul de rădăcini ale
unei ecuații de gradul doi.
Conceptul de rezolvare a
unei probleme cu un
parametru.
CONȚINUTUL CURSULUI STUDIAT
5. Tehnici grafice de rezolvare a 6. Rezolvarea ecuațiilor de
3. Localizarea parabolei în raport 4. Localizarea rădăcinilor
ecuațiilor de gradul doi și a gradul doi și a inegalităților cu
cu axa absciselor. ecuației de gradul doi.
inegalităților cu parametri. un parametru.
Semne ale rădăcinilor unei Descriere grafică a locației Metode de rezolvare
ecuații de gradul doi. Graficul unei funcții de Rezolvarea ecuațiilor de
rădăcinilor unei ecuații de grafică în planul gradul doi și a
gradul doi.
gradul doi pe dreapta „parametru variabil”. inegalităților pentru toate
Relații pentru rădăcinile numerică în raport cu un
unui trinom pătratic. valorile parametrilor.
Aplicarea graficului unei număr fix. Metode grafice de
Teorema lui Vieta pentru funcții de gradul doi în rezolvare în planul x/y.
ecuații de gradul doi rezolvarea ecuațiilor și
complete și reduse. inegalităților de gradul doi
cu un parametru.
Teoremă inversă teoremei
lui Vieta. Condiții care
determină semnele
rădăcinilor unei ecuații de
gradul doi.
Rezolvarea problemelor
privind aplicarea teoremei
lui Vieta și reverse
acesteia, determinarea
semnelor rădăcinilor unei
ecuații de gradul doi,
asupra relației dintre
rădăcinile unui trinom
pătratic.
REPARTIZAREA ORELOR

Subiect Număr de ore inclusiv:

Prelegeri Ateliere
1 Trinom pătrat și proprietățile sale. Conceptul de ecuație cu un parametru. teorema lui 3 0,5 1.5
2 Vieta. Semnele rădăcinilor unui trinom pătrat
3 Relații pentru rădăcinile unui trinom de gradul doi
4 Trinom pătrat: teorema lui Vieta. Semnele rădăcinilor unui trinom pătrat. Relații pentru rădăcinile 1 1
unei ecuații de gradul doi
5 Locația parabolei în raport cu axa x 1 1

6 Localizarea rădăcinilor trinomului de gradul doi 2 1 1

7
8 Tehnici grafice de rezolvare a ecuațiilor de gradul doi și a inegalităților cu un parametru 2 1 1
9
10-11 Rezolvarea ecuațiilor de gradul doi și a inegalităților cu un parametru 2 2
12 Sarcini diverse 2 2
13 Test 1 1
14 Conferinţă 1 1
Total ore: 14 2 12
CERINȚE PENTRU NIVELUL DE STĂPÂNIRE A MATERIALULUI EDUCATIONAL.
Cerințele pentru stăpânirea materialului educațional privind ecuațiile
de gradul doi și inegalitățile cu parametri includ înțelegerea condițiilor
care determină semnele rădăcinilor unei ecuații de gradul doi,
capacitatea de a rezolva probleme legate de rădăcinile unui trinom
pătrat, cunoașterea opțiunilor de localizare. a unei parabole în raport
cu axa x și cunoașterea tehnicilor grafice de rezolvare a ecuațiilor de
gradul doi și a inegalităților cu parametri.
În plus, elevii ar trebui să fie capabili să
folosească proprietățile unui trinom de
gradul doi, să aplice teorema lui Vieta, să
determine semnele rădăcinilor unui trinom
de gradul doi pe baza unui parametru, să
găsească rădăcinile unei ecuații de gradul
doi în funcție de un parametru, să rezolve
probleme legate de localizarea rădăcinilor
unui trinom pătrat, să aplice tehnici
grafice pentru rezolvarea ecuațiilor și
inegalităților de gradul doi cu un singur
parametru și să găsească soluții la
problemele legate de studiul ecuațiilor de
gradul doi și inegalităților cu un
parametru.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

 Motivul pentru care am selectat tema pentru tema cercetării din teză ”inegalități remarcabile” este că pare a fi extrem de pertinentă și
semnificativă. Considerăm că studierea ecuațiilor și inegalităților cu un singur parametru poate servi ca o metodă eficientă pentru îmbunătățirea
capacităților de cercetare ale elevilor de clasa a IX-a.
 Dezvoltarea abilităților de gândire creativă este imposibilă în afara situațiilor problematice, prin urmare sarcinile non-standard sunt de o
importanță deosebită în învățare. Acestea includ și sarcini care conțin un parametru. Conținutul matematic al acestor probleme nu depășește
domeniul de aplicare al programului, totuși, rezolvarea lor, de regulă, provoacă dificultăți elevilor.
 Cursul opțional de ecuații și inegalități cu parametri poate fi continuat la liceu. Lucrarea a implicat studierea conceptelor generale, elaborarea
recomandărilor didactice, crearea unui curs opțional despre ecuații de gradul doi și inegalități cu parametri și implementarea cursului.
 Toate cele de mai sus ne permit să vorbim despre necesitatea studierii ecuațiilor și inegalităților cu parametri la cursul de matematică din
școală.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
 Rezolvarea majorității
problemelor dintr-un curs de
matematică școlar are ca scop
dezvoltarea unor calități
specifice a elevilor, precum
stăpânirea regulilor și
algoritmilor de acțiune în
conformitate cu programele
actuale și capacitatea de a
efectua cercetări de bază.
 Studiul inegalităților ajută la dezvoltarea diferitelor abilități de cercetare:
 Capacitatea de a exprima printr-un parametru condițiile pentru ca o anumită ecuație parametrică să aparțină
unei anumite clase de ecuații;


Capacitatea de a determina tipul de ecuație și de a indica tipul de coeficienți în funcție de parametri;
Capacitatea de a exprima prin parametri, condițiile de prezență a soluțiilor unei ecuații parametrice;
 În cazul prezenței rădăcinilor (soluțiilor), să poată exprima condițiile pentru prezența unui anumit număr de

rădăcini (soluții);
Capacitatea de a exprima rădăcinile ecuațiilor parametrice (soluții la inegalități) prin parametri.
 Rezolvarea ecuațiilor și inegalităților cu parametrii este determinată de capacitatea lor de a implementa

multe tipuri de activitate mentală a elevilor:
Dezvoltarea anumitor algoritmi de gândire,
 Capacitatea de a determina prezența și numărul de rădăcini (într-o ecuație, sistem);
 Rezolvarea familiilor de ecuații care sunt o consecință a acesteia;


Exprimarea unei variabile prin alta;
Găsirea domeniului de definire al ecuației;
 Repetarea unui volum mare de formule la rezolvare;
 Cunoașterea metodelor de soluționare adecvate;
 Utilizarea pe scară largă a argumentării verbale și grafice;
 Dezvoltarea culturii grafice a elevilor;