INEGALITĂŢI REMARCABILE

CUPRINS

INTRODUCERE...........................................................................................................................3
CAPITOLUL 1. INEGALITĂŢI REMARCABILE ŞI APLICAŢIILE LOR........................7
1.1. Conceptul de bază al inegalităților remarcabile..................................................................................7
1.2. Proprietățile inegalităților remarcabile.............................................................................................11
1.3. Rolul inegalităților în educația școlară.............................................................................................14
CAPITOLUL 2. ASPECTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE A REZOLVĂRII
INEGALITATILOR ÎNTR-UN CURS DE MATEMATICĂ.................................................19
2.1. Inegalități în prezentarea manualelor școlare de matematică în clasele gimnaziale.........................19
2.1.1. Trăsături psihologice și pedagogice ale elevilor din clasele a 7-9.............................................19
2.1.2. Conținutul educației matematice și nivelul de pregătire a elevilor pentru studierea inegalităților
.............................................................................................................................................................21
2.1.3. Organizarea de activități educaționale extracurriculare pentru elevii din clasele 7-9 la
disciplina matematica..........................................................................................................................24
2.2. Metodologii de studiere a inegalităților remarcabile........................................................................26
2.2.1. Conceptul de metode de predare................................................................................................26
2.2.2. Importanța inegalităților în dezvoltarea abilităților de cercetare ale elevilor............................28
2.3. Inegalități remarcabile: metode de rezolvare și exemple aplicate....................................................31
2.3.1. Caracteristici generale ale inegalităților numerice.....................................................................31
2.3.2. Inegalități liniare........................................................................................................................35
2.3.3. Inegalități echivalente................................................................................................................36
2.3.4. Inegalități cuadratice..................................................................................................................37
CAPITOLUL 3. PROIECT: STUDIU EMPIRIC AL TEMEI...............................................41
3.1. Elaborarea unui curs opțional cu tema: „Ecuați și inegalități cu un parametru”..............................41
3.1.1. Prevederi metodologice pentru desfășurarea cursului opțional „Ecuații și inegalități cu un
parametru”...........................................................................................................................................41
3.1.2. Conținutul cursului studiat.........................................................................................................43
3.2 Desfășurarea lecțiilor pentru cursul opțional „inegalități cu un parametru”.....................................44
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI...........................................................................................69
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................71
ANEXE.........................................................................................................................................74

2
 INTRODUCERE

Actualitatea temei. În matematică, inegalitățile sunt de cea mai mare importanță și sunt
utilizate într-o gamă largă de discipline, cum ar fi fizica, economie și statistica matematică. Ele
sunt prezente atât în domeniile tradiționale ale matematicii, cum ar fi geometria și teoria
numerelor, cât și în ramurile contemporane.
În școala modernă, în procesul de predare a matematicii, se pune un accent mai mare pe
rezolvarea ecuațiilor de diferite tipuri în comparație cu rezolvarea inegalităților și cu atât mai
mult cu rezolvarea acestora din urmă folosind diverse metode. Elevii studiază diverse scheme de
reducere a inegalităților la sisteme echivalente. Această metodă este eficientă în rezolvarea
inegalităților „simple” discutate în cursul școlar gimnazial. În cazuri mai complexe, precum cele
oferite la examenele de admitere la universitate, chiar și elevii „puternici” se găsesc uneori într-o
situație dificilă, deoarece trebuie să facă calcule greoaie. Puțini profesori prezintă elevilor în
lecții alte metode de rezolvare a inegalităților (decât cele cuprinse de curriculum) care facilitează
găsirea unei soluții.
Ecuațiile și inegalitățile cu parametrii sunt un subiect complex care nu este acoperit în
programul școlar obișnuit. Pentru a aborda acest lucru, se sugerează ca acest subiect să fie inclus
într-un curs opțional. Cursurile opționale permit o învățare individualizată și pot oferi elevilor o
înțelegere mai profundă a materiei. Elaborarea unui curs opțional de ecuații de gradul doi și
inegalități cu parametri pentru elevii de clasa a IX-a are ca scop îmbunătățirea abilităților de
cercetare și generarea interesului pentru subiect. Lucrarea de cercetare a presupus analiza
manualelor de algebră pentru a determina locul acestei teme în curriculum.
Programul curricular nu conține în prezent referințe specifice la parametri în ecuații sau
inegalități. Dar ele sunt tocmai unul dintre mijloacele eficiente ale matematicii care ajută la
rezolvarea problemei formării personalității elevului stabilite de program. Pentru a elimina
această contradicție, s-a considerat necesară crearea unui curs opțional pe tema „Ecuații și
inegalități cu parametri”. Programa de matematică etapa gimnazială acoperă o varietate de
subiecte legate de ecuații și inegalități. Elevii învață despre ecuații cu variabile necunoscute, în
special cele de gradul I (cum ar fi ax + b = 0, unde a și b sunt numere reale și a nu este egal cu
zero). Ei explorează, de asemenea, conceptul de ecuații echivalente și soluțiile acestora, inclusiv
unicitatea lor. Sunt studiate și aplicații practice ale ecuațiilor, deoarece elevii învață cum să
rezolve probleme care au relevanță în lumea reală. Pe lângă ecuații, elevii se adâncesc și în
domeniul inegalităților. Ei învață despre inegalitățile numerice și proprietățile lor, precum și

3
despre noțiunea de intervale și operațiuni care le implică. Elevii explorează, de asemenea,
inegalitățile cu variabile necunoscute, în special cele de gradul I (cum ar fi ax + b < 0, ax + b ≤ 0,
ax + b > 0, ax + b ≥ 0, unde a nu este egal cu zero și a iar b sunt numere reale). Similar cu
ecuațiile, elevii studiază setul de soluții pentru aceste inegalități și cum să le reprezinte pe o
dreaptă numerică. În general, programa de matematică din etapa gimnazială oferă elevilor o
înțelegere cuprinzătoare a ecuațiilor și inegalităților, permițându-le să rezolve probleme și să
analizeze în mod eficient situațiile matematice.
Cu toate acestea, ecuațiile și inegalitățile cu parametri sunt un material important pentru
munca de cercetare reală a elevilor, dar programa școlară nu include probleme cu parametrii ca
subiect separat.
Scopul tezei. Această teză își propune să dezvolte o gamă largă de exerciții pentru un
curs opțional de clasa a IX-a axat pe rezolvarea inegalităților. Scopul este de a acoperi diferite
strategii și abordări pentru a se asigura că sunt incluse toate metodele posibile. În plus, studiul își
propune să organizeze și să aplice cunoștințele teoretice actuale despre inegalități prin scenarii
practice de rezolvare a problemelor în sălile de clasă de liceu și teste standardizate.
Obiectivele de cercetare se concentrează pe studiul și analiza:
 Conceptului de inegalitate, esența și trăsăturile sale, clasificarea și varietățile.
 Proprietățile de bază ale inegalităților remarcabile.
 Analiza metodologiilor de studiere a inegalităților remarcabile
 Studiul empiric al predării și însușirii inegalităților remarcabile în clasele de gimnaziu. În
acest sens, este necesar să se rezolve următoarele probleme:
 Să se alcătuiască un profil psihologic și pedagogic al elevilor de clasa a 7-9, se
identifică trăsăturile activităților educaționale ale acestora;
 să se stabilească rolul și locul activităților extrașcolare în cadrul școlarizării;
 sî se analizeze corpul literaturii metodologice și pedagogice pe tema tezei (în
special manualele actuale de algebră și începutul analizei pentru clasele 7-9);
 să se selecteze conținutul cursului opțional „Ecuații și inegalități cu parametrii”;
 să se elaboreze un plan de lecții pentru tema ”Ecuații și inegalități cu parametrii”.
Ipoteza studiului. Ipoteza acestui studiu sugerează că dobândirea competenței în
identificarea diferitelor tipuri de inegalități, folosirea tehnicilor de rezolvare adecvate și
selectarea celei mai logice abordări pentru rezolvare va spori abilitățile de rezolvare a
problemelor. În plus, acest studiu își propune să exploreze metode alternative de rezolvare a
inegalităților, chiar și a celor care nu sunt predate în mod obișnuit în manualele școlare.

4
 Ipoteza cercetării este că acest curs opțional va contribui la realizarea unui studiu mai
aprofundat al conținutului secțiunii de matematică „Ecuații și inegalități cu parametri”, la
eliminarea discrepanțelor în cerințele în matematică pentru pregătirea absolvenților din gimnaziu
către treapta liceală și a solicitanților de universități și extinde oportunitățile de dezvoltare a
activității mintale elevilor, dacă în procesul de studiu se vor folosi următoarele:
 luarea în considerare a tehnicilor grafice de rezolvare a ecuațiilor de gradul doi și
a inegalităților cu un parametru folosind lucrările școlarilor cu literatura
educațională;
 rezolvarea de probleme privind studiul unui trinom de gradul doi care conține un
parametru, folosind autocontrolul școlarilor și controlul reciproc;
 tabele de rezumare a materialului pe temele „Semnul rădăcinilor unui trinom
pătrat”, „locația unei parabole față de axa absciselor”;
 utilizarea diferitelor metode de evaluare a rezultatelor învățării și a unui sistem
cumulativ de puncte;
 studierea tuturor subiectelor cursului, oferind elevului posibilitatea de a găsi în
mod independent o modalitate de a rezolva problema.
Motivația alegerii temei. Studiul inegalităților constituie o parte semnificativă a
curriculum-ului de matematică. Cu toate acestea, inegalitățile cu modul, în ciuda complexității
lor, sunt adesea trecute cu vederea în timpul lecțiilor. Acest aspect m-a determinat să explorez și
să investighez în continuare subiectul.
Accentul principal al cercetării a fost centrat asupra studiului inegalităților care sunt
întâlnite în manualele de algebră în clasele de liceu, precum și în materialele de testare
standardizate. Obiectivul cercetării este de a dezvolta metode eficiente pentru rezolvarea
inegalităților remarcabile precum și analiza dificultăților de înțelegere a elevilor în provocările
legate de implementarea inegalităților remarcabile.
Metodele de cercetare
Înțelegerea inegalității matematice este crucială pentru elevi, deoarece joacă un rol vital
în modelarea matematică și programarea liniară. Cu toate acestea, elevii trec adesea cu vederea
semnificația soluției la problema inegalității și nu reușesc să înțeleagă adevăratele sale implicații.
Conceptul de inegalitate joacă un rol semnificativ în domeniul matematicii, în special în
domeniile analizei și demonstrației. Cu toate acestea, mulți elevi se luptă cu înțelegerea și
rezolvarea problemelor care implică inegalități, ceea ce duce la dificultăți și greșeli. Aceste
provocări nu sunt doar rezultatul neglijenței sau neînțelegerilor, ci mai degrabă provin din
obstacole legate de modul în care sunt dobândite cunoștințele.
5
 Scopul studiului practic este de a investiga aceste obstacole prin examinarea erorilor pe
care elevii le fac atunci când încearcă să rezolve problemele de inegalitate. Pentru a realiza acest
lucru, a fost utilizat un design de cercetare calitativă cu abordare fenomenologică, implicând un
grup de 29 de elevi din clasa a IX-a.
Se va administra un test de inegalitate și se vor efectua interviuri individuale pentru a
obține o perspectivă asupra proceselor de gândire și a înțelegerii elevilor. Datele colectate vor fi
analizate folosind o abordare inductivă, care implică tehnici sistematice de gestionare a datelor,
cum ar fi reducerea, organizarea și realizarea de conexiuni. Rezultatele studiului au relevat faptul
că erorile făcute de elevi în rezolvarea problemelor de inegalități au fost influențate de diverși
factori, inclusiv lipsa de înțelegere a regulilor care guvernează inegalitățile, neînțelegerea
semnificațiilor semantice și simbolice asociate inegalităților, dificultăți în interpretarea soluțiilor,
și provocări în generalizarea regulilor inegalităților. Aceste erori servesc ca dovadă a prezenței
obstacolelor legate de dobândirea cunoștințelor în conceptul de inegalitate remarcabilă.
Structura tezei. În secțiunea dedicată teoriei din această lucrare, vom aprofunda într-o
explorare a inegalităților remarcabile care sunt predominante în diverse contexte matematice. Pe
parcursul componentei practice a cercetării noastre, vom examina diverse exemple și vom
întreprinde sarcini care cuprind nivelurile de gimnaziu.

6
 CAPITOLUL 1. INEGALITĂŢI REMARCABILE ŞI APLICAŢIILE LOR
1.1. Conceptul de bază al inegalităților remarcabile

Inegalitățile considerate și problemele asociate acestora arată varietatea metodelor și

modalităților interesante de aplicare a acestora atât în algebră, cât și în geometrie. Unele sarcini
sunt elaborate doar în olimpiadă.
În matematică, inegalitatea este unul dintre conceptele fundamentale și o componentă a
aparatului de modelare matematică, prin urmare, în procesul de studiu a inegalităților, școlarii
devin convinși de importanța și eficacitatea metodelor matematice. Aspectul indicat al
inegalităților remarcabile implică rezolvarea unor probleme de natură aplicativă, probleme al
căror conținut necesită acces la cunoștințe din alte discipline școlare. Inegalitățile pot servi și ca
o modalitate de a testa adecvarea metodelor numerice. Acestea sunt inegalitățile elementare ale
lui Young, Hölder și Minkowski, inegalitatea lui Jensen. Inegalitățile matematice sunt importante
în diferite domenii, cum ar fi teoria informației, economie, inginerie și finanțe. Au aplicații
practice în studierea ecuațiilor diferențiale parțiale și numerice. Funcțiile convexe au dus la
descoperirea multor inegalități utile în științele aplicate. Inegalitatea Jensen este un exemplu
binecunoscut de inegalitate legată de funcțiile convexe. [1]
Cei mai mulți dintre noi folosesc adesea simboluri matematice fără a lua în considerare
originile lor sau persoanele responsabile pentru inventarea lor. Este interesant de observat că
semnele de adunare și scădere pe care le folosim în mod obișnuit astăzi au fost introduse de
renumitul om de știință Widmann spre sfârșitul secolului al XV-lea. În mod similar, semnul egal
așa cum îl cunoaștem a fost introdus de englezul R. Record în 1557. Cu toate acestea, conceptul
de inegalitate era deja utilizat de grecii antici. Arhimede, în timp ce calcula circumferința, a
descoperit că „perimetrul oricărui cerc este egal cu de trei ori diametrul cu o discrepanță care este
mai mică de o șapte din diametru, dar mai mare de zece șaptezeci”. În esență, Arhimede a stabilit
granițele numerelor. Euclid a prezentat și o serie de inegalități în celebra sa lucrare „Elemente”.
De exemplu, el a demonstrat că media geometrică a două numere pozitive nu este niciodată mai
mare decât media lor aritmetică, confirmând astfel validitatea inegalității. Un studiu recent a
constatat că utilizarea graficelor cu parabole a ajutat la rezolvarea cu precizie a inegalităților
raționale și pătratice. Cu toate acestea, elevii s-au confruntat cu provocări atunci când nu au

1
Cloud, M. & Drachman, B. & Lebedev, Leonid. (2014). Inequalities: With Applications to Engineering.
7
respins valorile excluse sau nu au făcut conexiuni ilogice. Principala dificultate a venit din
utilizarea analogiilor inadecvate între ecuații și inegalități. [ 2].
Fără capacitatea de a compara cantități sau de a înțelege conceptele de „mai mult” și „mai
puțin”, ar fi fost imposibil să se dezvolte conceptele de egalitate, identitate sau ecuație în cadrul
gândirii matematice. Conceptul de inegalitate este strâns legat de calculele aproximative, inclusiv
de calcul, metoda de epuizare și conceptul modern de limită. Simbolurile moderne ale
inegalității, cum ar fi „<” și „>”, au apărut abia în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.
Matematicianul englez Thomas Harriot a introdus semnele „”, în timp ce matematicianul francez
P. Bouguer a introdus semnele „≤” și „≥” [3]. Simbolurile de inegalitate sunt enumerate mai jos:
Tabelul 1. Simboluri de inegalitate
Numele inegalității Simbol Expresie Descriere
Mai mare ca > x>a x este mai mare decât a
Mai puțin decât < x<a x este mai mic decât a
Mai mare decât egal cu ≥ x≥a x este mai mare sau egal cu a
Mai puțin decât egal cu ≤ x≤a x este mai mic sau egal cu a
Nu este egal ≠ x≠a x nu este egal cu a

Studiul sistemelor de inegalități liniare a fost luat în considerare încă de la începutul

secolului al IX-lea în legătură cu problemele de mecanică analitică. Cu toate acestea, abia spre
sfârșitul secolului al IX-lea a început studiul sistematic al acestor sisteme și abia la sfârșitul
anilor 1920 a putut fi discutată teoria inegalităților liniare, deoarece o cantitate semnificativă de
rezultate aferente fusese deja acumulată.
În 1821, matematicianul francez O.L. Cauchy a publicat una dintre cele mai renumite
inegalități, care este acum considerată o relație matematică remarcabilă. Această inegalitate se
referă la media aritmetică și media geometrică a mai multor numere reale nenegative. A câștigat
atât de popularitate încât au fost descoperite numeroase dovezi și aplicații pentru el [ 4].
Cu toate acestea, au fost descoperite multe alte inegalități notabile, inclusiv inegalitatea
lui Chebyshev, inegalitatea lui Jenson, inegalitatea lui Bernoulli și multe altele. Inegalitățile sunt
un subiect comun în matematică, dar abia în anii 1930 a fost publicată prima carte dedicată
acestora. Această carte, numită „Inegalități”, a fost scrisă de Hardy, Littlewood și Polya și a avut
ca scop organizarea domeniului în expansiune rapidă. Au existat mai multe ediții ale acestei cărți
și rămâne actuală și astăzi. De atunci, au mai apărut câteva cărți pe tema inegalităților [ 5].
2
Tsamir, Pessia & Almog, N.. (2010). Students' strategies and difficulties: The case of algebraic inequalities.
International Journal of Mathematical Education in Science and Technology. July 2001. 513-524.
10.1080/00207390110038277.
3
Bagdasar, Ovidiu. (2006). Inequalities and Applications (BSc Thesis). 10.13140/RG.2.2.26202.39363.
4
PUPAZAN, Gheorghe, GODINA, Teodor. Asupra inegalităţilor lui Schur şi Cauchy. In: Spre viitor, Ed. 4, 13
noiembrie 2010, Chişinău. Chişinău: AȘM, 2010, Ediția 4, R, p. 23.
5
ibidem
8
 Conceptul de bază al inegalității. Inegalitatea este o relație între numere (sau orice
expresie matematică care poate lua o valoare numerică) care indică care dintre ele este mai mare
sau mai mică decât cealaltă. Asupra acestor expresii pot fi efectuate următoarele acțiuni după
anumite reguli: adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea (și la înmulțirea sau împărțirea N. cu
un număr negativ, sensul acestuia se schimbă în sens opus). Unul dintre conceptele de bază ale
programării liniare este inegalitățile liniare ale formei
a1x1+ a2x2 +... + anxn * b,
unde
a1,..., an, b — constante și semnul
* — unul dintre semnele de inegalitate, de exemplu. ≥, <, ≤.
În algebra matriceală, semnul ≥ înseamnă că toate elementele matricei situate în stânga nu
sunt mai mici (și cel puțin unele dintre ele sunt mai mari) decât elementele corespunzătoare ale
matricei situate în dreapta. În schimb, semnul ≤ înseamnă că toate elementele matricei din stânga
nu sunt mai mici decât elementele corespunzătoare ale matricei din dreapta; în special, toate
elementele corespunzătoare pot fi egale în perechi, uneori sunt folosite și alte denumiri [ 6].
Inegalitățile au fost studiate ca un concept matematic încă din cele mai vechi timpuri.
Matematicienii antici erau conștienți de diverse inegalități și le foloseau pentru a compara
mărimile. Inegalitățile au jucat un rol în descoperirile matematice de-a lungul istoriei, iar astăzi
există reviste dedicate publicării de lucrări despre inegalități. Matematicienii greci au folosit o
metaforă numită „viciu” pentru a descrie proprietățile inegalităților care ajută la producerea
egalității. Ei au folosit inegalitățile pentru a stoarce numere și pentru a demonstra egalitățile. Ei
nu erau conștienți de numerele negative, dar încă foloseau inegalitățile în mod eficient.
Arhimede a folosit inegalitățile pentru a calcula volumul unei piramide și pentru a aproxima
valoarea lui π. Elementele lui Euclid conțin și propoziții care exprimă relații de inegalitate în
geometrie. În traducerile moderne, simbolurile inegalității sunt adăugate pentru a ajuta la
înțelegerea textului.
Inegalitățile au fost inițial lăsate în afara dezvoltării algebrei. Abia în secolul al XVII-lea,
simbolurile pentru inegalități, cum ar fi < și >, au fost introduse de Thomas Harriot. Simbolurile
au fost inspirate de simboluri native americane sau versiuni modificate ale semnului egal. Harriot
a simplificat notațiile lui Viete. În timpul secolului al XVIII-lea, inegalitățile au început să apară
ca disciplină în matematică. În loc să descrie ce cuprind inegalitățile, li s-au dat numele
matematicienilor care le-au descoperit sau le-au dovedit. Matematicieni precum Newton,
6
Du, Wei-Shih & Agarwal, Ravi & Karapinar, Erdal & Kostić, Marko & Cao, Jian. (2023). A Themed Issue on
Mathematical Inequalities Analytic Combinatorics and Related Topics in Honor of Professor Feng Qi.
10.3390/books978-3-0365-9000-4.
9
Cauchy, Holder, Minkowski, Hadamard și Hardy au fost onorați că au inegalitățile numite după
ei. Hardy, în special, a jucat un rol semnificativ în dezvoltarea disciplinei inegalităților, deoarece
a fondat un jurnal și a editat o carte pe această temă. Înainte de Hardy, inegalităților nu li s-a
acordat prea multă atenție ca concepte matematice independente, deși erau folosite ca
instrumente în geometrie și calcul. Hardy și colegii săi au fost primii care au documentat și au
prezentat sistematic un număr mare de inegalități, stabilind astfel istoria inegalităților. Alți
matematicieni și-au asumat ulterior sarcina de a documenta toate inegalitățile cunoscute într-o
lucrare în cinci volume.
În matematica modernă, inegalitățile joacă un rol imens. Inegalitățile joacă un rol central
în programarea liniară și neliniară, teoria jocurilor, cercetarea operațională, teoria și codificarea
informațiilor; la găsirea valorii maxime sau minime a unei funcții, la estimarea oricărei mărimi
de sus sau de jos, se vizează și dovezile inegalităților. Rolul și relevanța acestui subiect cu greu
pot fi supraestimate. Prin studierea inegalităților, scopul este de a dezvolta abilitățile de gândire
ale copiilor, capacitatea de a generaliza și de a specifica și de a avea o idee despre baza
axiomatică a oricărei teorii ca sistem de cunoaștere.
Așa cum am remarcat și mai sus, inegalitățile au făcut parte din matematică încă din cele
mai vechi timpuri, importanța lor crescând în timpul dezvoltării Algebrei. Matematicienii au
lucrat la demonstrarea și dezvoltarea diferitelor inegalități de-a lungul istoriei, producția de
inegalități crescând semnificativ în vremuri mai recente. Acum există mai multe reviste și cărți
dedicate studiului inegalităților. Istoria inegalităților este complexă și nu toate aspectele au fost
pe deplin explorate, dar inegalitățile au evoluat și au devenit o disciplină în sine. Ele au fost
utilizate în diferite ramuri ale matematicii și au devenit o parte integrantă a multor concepte
matematice. În ciuda dezvoltării îndelungate a inegalităților ca disciplină, nu există obstacole
semnificative în calea înțelegerii și aplicării lor. Cea mai largă abordare a dezvăluirii teoriei
inegalităților poate fi prin dezvoltarea de cursuri opționale și de cursuri opționale pentru elevii de
liceu. În astfel de clase sunt abordate atât aspecte teoretice pe tema inegalităților, cât și aplicațiile
acestora. În funcție de caracteristicile individuale ale elevilor, profesorul trebuie să selecteze
material pentru studiu, să gândească formele și metodele de lucru în clasă, precum și subiectele
sarcinilor independente. Un curs opțional privind inegalitățile clasice poate merge în mai multe
direcții [7].
În literatura modernă se pot găsi multe colecții speciale de probleme de la diferite
olimpiade care arată aplicațiile acestor inegalități. Există tehnici speciale care ar trebui să-i ajute

7
Halmaghi, Elena & Liljedahl, Peter. (2015). INEQUALITIES IN THE HISTORY OF MATHEMATICS: FROM
PECULIARITIES TO A HARD DISCIPLINE. GeoGebra International Journal of Romania. 4. 43-56.
10
pe elevi să ghicească combinația necesară de inegalități clasice. Există o metodă de echilibrare a
coeficienților care este utilizată pentru a aplica inegalitatea Cauchy, inegalitatea Cauchy-Schwarz
și inegalitatea Hölder. Inegalitățile, reprezentând aparatul matematicii elementare, simplifică
studiul analizei matematice, permițând trecerea la multe dintre conceptele sale (proprietăți ale
unei funcții, limită etc.). În plus, inegalitățile continuă să interacționeze activ cu linia funcțională
a cursului de matematică, permițând multe integrări cu aceasta. Tema inegalităților nu își pierde
sensibilitatea, deoarece permite descoperirea și implementarea diferitelor idei de cercetare.
Această abordare a studiului inegalităților face posibilă „ieșirea” pentru a studia ramurile
moderne ale matematicii la școală, anticipând schimbările în conținutul educației matematice
generale.
La demonstrarea inegalităților prin metode clasice, nu există o componentă analitică și
este necesar să se inventeze transformări non-standard care nu au o clasificare completă. Adică
nu sunt studiate funcțiile implicate în inegalitate și apar noi transformări suplimentare, fără de
care aplicarea inegalităților clasice este imposibilă. Acest lucru se aplică inegalităților clasice,
cum ar fi inegalitatea Cauchy, inegalitatea Cauchy-Bunyakovsky (Cauchy-Schwarz), inegalitatea
trans, inegalitatea Chebyshev, inegalitatea Muirhead, inegalitatea Karamata, inegalitatea Hölder,
inegalitatea Jensen, inegalitatea Schur [8].

1.2. Proprietățile inegalităților remarcabile

În matematică, inegalitatea apare atunci când două enunțuri matematice sau două numere
sunt comparate într-un mod neegal. În general, inegalitățile pot fi de natură numerică sau
algebrică sau o combinație a celor două. Când două expresii algebrice liniare de grad 1 sunt
comparate, apar inegalități liniare. Diferite tipuri de inegalități liniare pot fi reprezentate într-o
varietate de moduri.
Soluțiile unei inegalități sunt toate valori care fac ca inegalitatea să fie adevărată. Soluția
este de obicei un set de valorile pe care le trasăm pe o dreaptă numerică. Pentru a rezolva
inegalitățile, trebuie să respectăm reguli specifice. În acest articol, vom afla despre proprietățile
inegalităților [9].
Proprietățile inegalităților liniare. Se spune că o inecuație este liniară dacă și numai
dacă exponentul fiecărei variabile din ea este unul (sau fiecare variabilă apare doar în gradul I) și

8
PUPAZAN, Gheorghe, GODINA, Teodor. Asupra inegalităţilor lui Schur şi Cauchy. In: Spre viitor, Ed. 4, 13
noiembrie 2010, Chişinău. Chişinău: AȘM, 2010, Ediția 4, R, p. 23.
9
Klaricic Bakula, Milica. (2023). Advances in Mathematical Inequalities and Applications. Mathematics. 11. 2397.
10.3390/math11102397.
11
nu există niciun termen care să implice produsul variabilelor. Următoarele sunt proprietățile
inegalităților liniare:
1. Semnul unui termen pozitiv devine negativ atunci când este transferat dintr-o
parte a unei inecuații în cealaltă. Exemplu:3 x + 4 > 8 ⟹ 3 x > 8 − 4
2. La transferul unui termen negativ dintr-o parte a unei inecuații pe cealaltă parte a
acesteia,semnul termenului devine pozitiv.
3. Dacă fiecare termen al unei inecuații este înmulțit sau împărțit cu același număr
pozitiv, semnul inecuației rămâne același.
4. Dacă fiecare termen al unei inecuații este înmulțit sau împărțit cu același număr
negativ, semnul inecuației se inversează. Asta dacă p peste negativ.
5. Dacă semnul fiecărui termen de pe ambele părți ale unei inecuații este schimbat,
semnul inegalității se inversează.
6. Dacă ambele părți ale unei inecuații sunt pozitive sau ambele sunt negative, atunci
semnul inegalității se inversează la luarea reciprocelor lor.
Proprietatea de adunare a inegalității. Conform proprietății de adunare a inegalității
liniare, adăugarea aceluiași număr de fiecare parte a inegalității are ca rezultat o inegalitate
echivalentă, adică simbolul inegalității rămâne același.
Proprietatea de scădere a inegalității. Conform proprietății de scădere a inegalității
liniare, eliminarea aceluiași număr de ambele părți generează o inegalitate identică, adică
simbolul inegalității rămâne același.
Proprietatea înmulțirii inegalității. Conform proprietății de multiplicare a inegalității
liniare, înmulțirea ambelor părți ale unei inegalități cu un număr pozitiv are ca rezultat
întotdeauna o inegalitate echivalentă, adică simbolul inegalității rămâne același. Înmulțirea cu un
număr negativ de ambele părți ale inegalității, pe de altă parte, nu produce o inegalitate identică
decât dacă simbolul inegalității este, de asemenea, inversat.
Proprietatea diviziunii inegalității. Conform proprietății de împărțire a inegalității
liniare, împărțirea ambelor părți ale unei inegalități cu un număr pozitiv are ca rezultat o
inegalitate echivalentă, adică simbolul inegalității rămâne același.
Proprietatea de comparație a inegalității. Proprietatea de comparație în matematică în
inegalitate este o relație care compară două numere sau alte expresii matematice într-un mod
neegal. Este folosit mai ales pentru a compara două numere pe o linie numerică în funcție de
dimensiunea lor.
Descrierea inegalităților poate fi denumită evaluarea diferitelor prototipuri în exemplul
practic. Ca inegalități, ecuația de gradul doi folosește formula de gradul doi. De asemenea, nu
12
permite utilizatorilor să aplice aceeași valoare rezultatului de ambele părți, inegalitățile vizează o
utilizare diversificată în diferitele domenii de inginerie. Aplicarea valorilor întregi face o
evaluare pentru dezvoltarea consecințelor diferitelor aplicații precum vitezometrul, determinarea
rutei și altele.
Următoarele sunt exemple și un rezumat despre proprietățile inegalităților:
 Tranzitiv: considerația dintre cele trei cifre este descrisă operând proprietatea tranzitivă.
Dacă a, b și c sunt cele trei numere, atunci relația dintre proprietăți trebuie să atribuie
valorile folosind simbolurile < și > pentru a face relația de înțelegere adecvată.
 Adițional: în relația dintre două sau mai multe cifre din expresia matematică care face
ecuația constructivă pentru obținerea unui rezultat adecvat prin adăugarea unui număr.
Dacă numerele luate sunt utilizate pentru stabilirea inegalităților, expresiile la matematică
sunt a, b și c. Atunci expresia adunării poate fi a + b > c pentru realizarea inegalităților.
 Scăderea: operația de scădere poate fi efectuată pentru gestionarea valorilor în
dezvoltarea inegalităților la matematică. Numerele dorite care sunt luate pentru evaluarea
proprietății de scădere pot fi definite ca a, b, iar expresia va fi a – c < b pentru utilizarea
adecvată a inegalităților.
Influența proprietăților inegalităților. Influența proprietăților disponibile este
gestionarea dezvoltării rutelor spațiale, sistemelor de apărare și auto. Inegalitățile sunt preferate
de diferitele firme pentru dezvoltarea sistemului matematic de estimare a diferitelor valori.
Proprietățile inegalităților sunt uneori de încredere pe ecuația liniară. Influența proprietăților
poate rezolva problemele din lumea reală într-un mod mult mai ușor, deoarece acceptă diferite
formule matematice [10].
Proprietatea antireflexivă în inegalitate. Proprietatea anti-reflex are scopul de a arăta
că elementele lui x nu pot satisface valoarea lui Rx în conformitate cu V. Această notă poate fi
una dintre afirmațiile contradictorii din matematică, totuși definiția lui R poate fi de încredere de
mișcarea lui. variabile preferate. Prin urmare, relația binară dintre R și X este întotdeauna
reflexivă. Înmulțirea numerelor reale este relația eligibilă a inegalității de pe malul râului atunci
când scopul acesteia este înmulțirea sau împărțirea numerelor.
Aplicarea proprietății de scădere. Proprietățile de scădere din ecuație ajută la
gestionarea ecuațiilor pentru a face inegalitățile pentru valoarea exactă. Aplicarea inegalităților în
expresia matematică poate rezolva diferite probleme care apar în lumea reală. Operațiile de
scădere care gestionează valorile pot face o măsurătoare adecvată. Exemplul proprietății de
scădere se poate baza pe inegalitățile pentru obținerea rezultatelor de profit și pierdere,
10
Cerone, Pietro & Dragomir, S.. (2010). Mathematical Inequalities: A Perspective. 10.1201/b10483.
13
discriminarea între două valori sunt exemple utile de proprietăți de scădere în matematică și în
lumea reală.
În mod concludent, aplicarea inegalităților poate fi utilă în diferite contexte în care
rezultatele au dorința de a obține valoare fie pozitivă, fie negativă. Rezolvarea diferitelor ecuații
în matematică care sunt legate de LHS și RHS poate fi definită ca una dintre cele mai utile
proprietăți ale inegalităților. Influențele inegalităților sau pot defini valoarea gestionării
diferitelor noduri care nu pot fi acceptate ca rezultat. Ecuația simetrică poate fi utilă în diferite
circumstanțe.

1.3. Rolul inegalităților în educația școlară

De-a lungul istoriei, numeroase inegalități au fost inițial derivate și aplicate pentru a ajuta
la rezolvarea problemelor legate de geometrie, fizică și astronomie, pentru a fi redescoperite ani
mai târziu. Ca urmare, numele mai multor inegalități remarcabile rămân nestabilite. Aceste
inegalități notabile joacă un rol crucial în găsirea de soluții la diferite probleme în analiza
funcțiilor pentru valorile lor maxime și minime și, de asemenea, contribuie la o mai bună
înțelegere a metodelor folosite în statistica matematică și economie.
Prima întâlnire pe care o au elevii cu inegalitățile este în școala primară. În timpul
gimnaziului, studiul inegalităților oferă condiții favorabile elevilor să se dezvolte intelectual și
să-și formeze calitățile intelectuale. Într-un fel, studiul inegalităților are propriul său tip de
sensibilitate. Studiul inegalităților în școală este precedat de studiul funcțiilor, deoarece
conceptul istoric de funcții a apărut mai târziu.
Când se aprofundează în studiul inegalităților, se urmărește cultivarea abilităților mentale
esențiale la copii. Aceste abilități includ capacitatea de a generaliza și concretiza concepte,
precum și de a poseda o înțelegere cuprinzătoare a fundamentelor axiomatice ale oricărei teorii
date ca sistem de cunoaștere.
În literatura modernă, există numeroase exemple din diverse probleme din olimpiade care
demonstrează utilizarea acestor inegalități. Există metode specifice concepute pentru a ajuta
elevii să înțeleagă cum să combine eficient inegalitățile clasice. O astfel de metodă este echilibrul
coeficienților, care este folosit în mod obișnuit atunci când se aplică inegalitatea lui Cauchy,
inegalitatea lui Cauchy-Schwartz și inegalitatea lui Gelder. Când se demonstrează inegalitățile
folosind metode clasice, trebuie să se bazeze pe transformări inventive non-standard care nu au
fost complet clasificate. Aceasta înseamnă că funcțiile implicate în inegalitate nu sunt investigate
temeinic și sunt introduse noi transformări suplimentare pentru a face posibilă aplicarea
14
inegalităților clasice. Acest lucru se aplică inegalităților binecunoscute, cum ar fi inegalitatea lui
Cauchy, inegalitatea lui Cauchy-Buniakovsky (Cachy-Schwartz), trans-inegalitatea, inegalitatea
lui Cebyshev, inegalitatea lui Muirhead, inegalitatea lui Karamaty, inegalitatea lui Gelder,
inegalitatea lui Jensen și Shura [11].
Există multe fapte interesante din teoria inegalităților care pot interesa elevii și pot servi
drept idee pentru un proiect de cercetare. În special, inegalitatea lui Cauchy, care pune în
legătură media aritmetică și media geometrică a numerelor pozitive, este un exemplu de
problemă rezolvată cu aproape două secole în urmă, dar care încă ocupă mintea multor oameni
de știință. Sunt cunoscute peste o sută de dovezi diferite ale inegalității menționate.
Mai mult, în domeniul matematicii moderne, inegalitățile au o semnificație imensă. Ele
ocupă o poziție centrală în diverse domenii, cum ar fi programarea liniară și neliniară, teoria
jocurilor, cercetarea operațională, teoria informației și codificare. Inegalitățile sunt utilizate
pentru a determina valoarea maximă sau minimă a unei funcții, pentru a estima valori de sus sau
de jos și chiar pentru a stabili și dovedi inegalitățile în sine. Rolul central și relevanța acestui
subiect nu pot fi supraevaluate. O modalitate de abordare a explorării teoriei inegalității este prin
dezvoltarea de cursuri opționale și clase opționale special concepute pentru elevii de liceu.
Aceste cursuri pot cuprinde atât aspecte teoretice, cât și aplicații practice ale inegalităților.
Profesorul trebuie să selecteze cu atenție materialul de curs pe baza caracteristicilor individuale
ale elevilor și să ia în considerare formele și metodele adecvate de predare în timpul orei. În plus,
profesorul ar trebui să ofere sarcini independente care să se alinieze cu materia subiectului.
Tema „Inegalități” are o importanță semnificativă în domeniul matematicii. Este
prezentat elevilor într-un stadiu incipient al educației, unde sunt predați despre caracteristicile
inegalităților și despre diferitele metode folosite pentru a le rezolva în cazuri mai simple.
Aplicarea tehnicilor de rezolvare a inegalităților nu se limitează la o singură ramură a
matematicii, ci poate fi găsită în algebră, geometrie, teoria probabilităților, fizica matematică și,
de asemenea, în alte discipline. Uneori, elevii întâmpină probleme care nu pot fi rezolvate
folosind metode tradiționale și acesta este momentul în care inegalitățile notabile precum
Cauchy, Bernoulli și Cauchy-Bunyakovsky se dovedesc a fi instrumente valoroase. În ultimii
ani, a existat un interes din ce în ce mai mare pentru explorarea în continuare a acestor inegalități
remarcabile. Programa școlară de matematică acoperă mai multe tipuri diferite de inegalități,

11
Tarasenkova, Nina. (2019). CURRENT ISSUES IN ENSURING THE QUALITY OF MATHEMATICAL
EDUCATION. 10.31174/SEND-MON003.,
https://www.researchgate.net/publication/337994420_CURRENT_ISSUES_IN_ENSURING_THE_QUALITY_OF
_MATHEMATICAL_EDUCATION/citation/download
15
multe dintre ele fiind construite pe o inegalitate fundamentală cunoscută sub numele de
inegalitatea medie, care este cunoscută matematicienilor încă din cele mai vechi timpuri [ 12].
În concluzie, inegalitățile servesc drept concept de bază în matematică, simplificând
studiul analizei matematice și facilitând trecerea la concepte matematice mai avansate. Dincolo
de semnificația lor matematică, inegalitățile contribuie la dezvoltarea generală a elevilor prin
încurajarea gândirii analitice, a abilităților de rezolvare a problemelor și a capacității de a se
angaja cu metodologiile de cercetare.
Această abordare poate fi deosebit de benefică atunci când pregătesc elevii pentru
competiții specifice disciplinei sau evaluări finale, deoarece permite o explorare mai profundă a
conceptelor matematice și a tehnicilor de rezolvare a problemelor. În plus, lucrul la inegalități
încurajează elevii să se implice atât cu surse de literatură populară, cât și cu cele științifice,
încurajând dezvoltarea gândirii critice și a abilităților de cercetare. Deși scopul principal al
activităților de cercetare ale școlarilor poate să nu fie acela de a genera rezultate științifice, este
esențial pentru aceștia să obțină o înțelegere fundamentală a metodelor de cercetare, să învețe să
abordeze un subiect în mod sistematic și intenționat și să dezvolte capacitatea de a construi
argumente logice și de a desena bine. - concluzii motivate.
Organizarea procesului de cercetare în sine are o mare valoare pentru elevi, deoarece
cultivă abilități esențiale precum planificarea, colectarea datelor, analiza și prezentarea.
Semnificația inegalităților se extinde dincolo de aplicațiile lor matematice, deoarece acestea au
un impact profund asupra dezvoltării generale a elevilor. Stăpânirea inegalităților necesită
raționament analitic și sintetic, capacitatea de a compara și clasifica informațiile, de a face
generalizări și de a trage concluzii bazate atât pe raționamentul inductiv, cât și pe cel deductiv.
Prin implicarea în inegalități, elevii dezvoltă abilități cognitive importante care sunt aplicabile în
diferite discipline.
Inegalități remarcabile este una dintre puținele secțiuni ale cursului de matematică școlar
2
care oferă elevilor o înțelegere a modelării matematice. x
2
Exprimând funcția f(x) ca sumă de termeni, în mod specific x + 1 + 1/x + 1/x, putem
observa că produsul acestor termeni este egal cu 1. Prin urmare, suma termenilor va fi la minim
atunci când x 2 = 1 = 1/x, indicând faptul că x trebuie să fie egal cu 1. Prin urmare, când x este 1,
evaluarea lui f(1) dă (1 + 1 + 2)/1, rezultând în o valoare minimă de 4 pentru funcție. Astfel,
soluția este y = 4, reprezentând valoarea minimă a funcției atunci când x este egal cu 1. În
rezumat, inegalitatea lui Cauchy, care este derivată din generalizarea inegalității (a + b) ≥ ab, este
12
Ed, Swetz, & Ed, Hartzler,. (1991). Mathematical Modeling in the Secondary School Curriculum,
https://www.researchgate.net/publication/234743288_Mathematical_Modeling_in_the_Secondary_School_Curricul
um/citation/download
16
un instrument puternic de analiză relația dintre mediile aritmetice și geometrice. Aplicațiile sale
se extind dincolo de matematica teoretică, permițând determinarea valorilor maxime și minime
în diferite contexte fără a fi nevoie de calcule derivate. Este de remarcat faptul că media
aritmetică a numerelor pozitive, care au aceeași medie geometrică, este la minim atunci când
toate numerele din mulțime sunt mai mari decât 0. În mod similar, media geometrică a numerelor
pozitive, care împărtășesc aceeași medie aritmetică, atinge maximul său. valoare atunci când
toate numerele din mulțime sunt mai mari decât 0. Aceste observații oferă informații valoroase
asupra comportamentului acestor mijloace. Inegalitatea lui Cauchy, cunoscută și sub numele de
teoremă, afirmă că media geometrică a unei mulțimi de numere pozitive nu poate depăși media
aritmetică a aceleiași mulțimi. Exprimată matematic, pentru o mulțime de n numere pozitive (a1,
a2,..., an), suma numerelor (a1 + a2 +... + an) este mai mare sau egală cu produsul lor (a1a2...an),
cu cerința ca a1, a2,..., an trebuie să fie toate mai mari decât 0. Pentru a ilustra aplicarea practică
a inegalității lui Cauchy, să luăm în considerare următorul exemplu.
La începutul secolului al XIX-lea, renumitul matematician francez Augustin-Louis
Cauchy (1789-1857) a căutat să generalizeze inegalitatea (a + b) ≥ ab, unde a și b sunt mai mari
decât 0. Acest fapt mai puțin cunoscut dezvăluie interesul lui Cauchy în extinderea sferei acestei
inegalități, conducând în cele din urmă la descoperirea inegalității intrigante a lui Cauchy.
Acum, să folosim un exemplu pentru a demonstra cum inegalitatea lui Bernoulli poate fi
folosită pentru a rezolva o ecuație. Luați în considerare ecuația (1 + (1 + x))^n, împreună cu alți
termeni, care este egală cu a. Aplicând inegalitatea lui Bernoulli fiecărui termen și făcând
transformările necesare, putem determina dacă n este egal cu 1 sau dacă f(x) este egal cu 0.
Această teoremă este utilă în special atunci când se rezolvă ecuații sub forma lui (1 + f(). x))
ridicat la puterea lui n, împreună cu termeni similari, este egal cu a.
Pentru a aplica inegalitatea lui Bernoulli fiecărui termen, partea stângă a ecuației trebuie
convertită într-o sumă de expresii sub forma (1 + f(x)) ridicată la puterea lui p. Dacă, după
această transformare, partea stângă a ecuației inițiale este exact aceeași cu partea dreaptă, putem
concluziona, pe baza notei de mai sus, că fie n este egal cu 1, fie f(x) este egal cu 0. urmărirea
inegalității, cunoscută sub numele de inegalitatea lui Bernoulli, prezintă un interes deosebit și
este frecvent utilizată în situații de rezolvare a problemelor. Afirmă că dacă valoarea lui x este
mai mare sau egală cu -1, atunci expresia (1 + x) ridicată la puterea lui n este mai mare sau egală
cu 1 plus produsul lui n și x. În schimb, dacă x este mai mare decât 0, dar mai mic decât 1, atunci
(1 + x) ridicat la puterea lui n este mai mic sau egal cu 1 plus produsul lui n și x. Dacă x este fie
mai mic decât 0, fie mai mare decât 1, atunci (1 + x) ridicat la puterea lui n este mai mare sau

17
egal cu 1 plus produsul lui n și x. Este important de reținut că egalitatea este atinsă numai dacă n
este egal cu 1 sau x este egal cu 0.
Mai mult, diferitele domenii științifice au propriile lor inegalități specifice care nu sunt
aplicabile sau au o aplicare limitată în alte științe. De exemplu, geografia fizică și astronomia
utilizează inegalitatea razelor ecuatoriale și polare ale Pământului datorită rotației sale axiale.
Teoria codificării se bazează pe inegalitatea MacMillan, în timp ce chimia matematică folosește
propriul set de inegalități. Studierea inegalităților remarcabile este foarte benefică pentru elevii
care se pregătesc pentru examenele finale și examenele de admitere. Un anumit domeniu,
Inegalitățile remarcabile, oferă elevilor o oportunitate de a obține o înțelegere mai profundă a
modelării matematice, care este o abilitate valoroasă în diferite discipline academice [ 13].
În matematică, inegalitatea este un concept fundamental și o parte integrantă a modelării
matematice. Studiind inegalitățile remarcabile, elevii obțin o apreciere mai profundă a
importanței și eficacității metodelor matematice. Aceste inegalități oferă, de asemenea, o cale
pentru rezolvarea problemelor din lumea reală care necesită cunoștințe de la diferite materii
școlare. În plus, ele servesc ca mijloc de a testa acuratețea și fiabilitatea metodelor numerice, cu
exemple precum inegalitățile lui Young, Hölder, Minkowski și Jensen. Studiul inegalităților
depășește doar conceptele matematice. Inegalitatea este un termen utilizat pe scară largă în știință
pentru a descrie lipsa de egalitate între două expresii. Semnifică absența proprietăților identice în
obiectele și fenomenele comparate. Acest concept de inegalitate se extinde la materii precum
istoria, literatura, studiile sociale și limba de zi cu zi, creând o legătură între matematică și aceste
subiecte supradisciplinare [14].
Pe scurt, explorarea inegalităților remarcabile nu numai că ajută la pregătirea examenelor,
ci și îmbunătățește înțelegerea de către elevi a modelării matematice și a aplicațiilor acesteia în
diferite discipline. Ea subliniază semnificația mai largă a inegalității ca concept, reducând
decalajul dintre matematică și alte discipline. În plus, prezența inegalităților specifice disciplinei
în diverse domenii științifice demonstrează implicațiile și aplicațiile ample ale acestui concept.

13
Choudhary, Majid & Khan, Mohammad. (2023). Mathematical Inequalities and applications.,
https://www.researchgate.net/publication/372110615_Mathematical_Inequalities_and_applications/citation/
download
14
Abylkassymov, Alma & Bazhi, Akaru & Dyussov, Marat & Ardabayeva, Almagul & Zhadrayeva, Larissa &
Tuyakov, Yessenkeldy & Kenzhebek, Khabiba. (2023). Mathematical Problems as a Means of Developing Students’
Research Skills in the Context of School Education Content Updating. Journal of Law and Sustainable
Development. 11. e607. 10.55908/sdgs.v11i4.607.
18
 CAPITOLUL 2. ASPECTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE A
REZOLVĂRII INEGALITATILOR ÎNTR-UN CURS DE MATEMATICĂ
2.1. Inegalități în prezentarea manualelor școlare de matematică în clasele gimnaziale
2.1.1. Trăsături psihologice și pedagogice ale elevilor din clasele a 7-9

Vârsta gimnazială (adolescența) se caracterizează prin creșterea și dezvoltarea rapidă a

întregului organism. Percepția unui adolescent este mai concentrată, organizată și planificată
decât cea a unui școlar mai mic. Atitudinea adolescentului față de obiectul observat este de o
importanță decisivă. Atenția este voluntară, selectivă. Un adolescent se poate concentra mult
timp pe subiecte interesante. Memorarea conceptelor, legate direct de înțelegerea, analiza și
sistematizarea informațiilor, vine în prim-plan. Adolescența este caracterizată de gândire
critică. Elevii de această vârstă sunt caracterizați de pretenții mai mari la informațiile
furnizate. Se îmbunătățește capacitatea de gândire abstractă.
Comunicarea adolescenților cu adulții diferă semnificativ de comunicarea școlarilor mai
mici. Adolescenții nu consideră adesea adulții ca posibili parteneri pentru comunicarea liberă; ei
îi percep pe adulți ca pe o sursă de organizare și sprijin pentru viața lor, iar funcția
organizațională a adulților este percepută de adolescenți cel mai adesea ca fiind doar restrictivă și
reglatoare. Astfel, numărul de întrebări adresate profesorilor este redus. Întrebările adresate se
referă, în primul rând, la organizarea și conținutul activităților de viață ale adolescenților în
cazurile în care aceștia nu se pot lipsi de informațiile și instrucțiunile relevante de la adulți.
Activitatea educațională a unui adolescent are propriile sale dificultăți și contradicții, dar
există și avantaje pe care un profesor trebuie să se bazeze. Marele avantaj al unui adolescent este
pregătirea lui pentru toate tipurile de activități educaționale, care îl fac un adult în propriii
ochi. Este atras de forme independente de organizare a lecțiilor în clasă, de material educațional
complex și de oportunitatea de a-și construi independent activitatea cognitivă în afara școlii. Cu
toate acestea, adolescentul nu știe cum să realizeze această disponibilitate, deoarece nu știe să
desfășoare noi forme de activitate educațională. Un adolescent reacționează emoțional la o nouă
materie academică, iar pentru unii această reacție dispare destul de repede. Adesea, interesul lor
general pentru învățare și școală scade și el. După cum arată cercetările psihologice, motivul
principal constă în lipsa dezvoltării abilităților de învățare la elevi, ceea ce nu face posibilă
satisfacerea nevoii actuale de vârstă - nevoia de autoafirmare. [15]
Una dintre modalitățile de a crește eficacitatea învățării este formarea intenționată a
motivelor de învățare. Eșecul de a satisface nevoile cognitive și interesele cognitive provoacă nu
15
Седракян Н.М., Авоян А.М. Неравенства. Методы доказательства – М.: ФИЗМАТЛИТ, 2002.
19
numai o stare de plictiseală și indiferență, ci uneori o atitudine puternic negativă față de
„subiecții neinteresanți”. În acest caz, atât conținutul, cât și procesul, metodele și tehnicile de
dobândire a cunoștințelor sunt la fel de importante.
Interesele adolescenților diferă în direcția activității lor cognitive. Unii elevi preferă
materialul descriptiv, sunt atrași de faptele individuale, alții se străduiesc să înțeleagă esența
fenomenelor studiate, le explică din punct de vedere al teoriei, alții sunt mai activi în folosirea
cunoștințelor în activități practice, alții - spre creație, activități de cercetare.[ 1615]
De o importanță semnificativă atunci când adolescenții au o atitudine negativă față de
învățare este conștientizarea și experiența lor de eșec în însușirea anumitor materii
academice. Frica de eșec îi determină uneori pe adolescenți să caute motive plauzibile pentru a
nu merge la școală sau a părăsi cursurile. Bunăstarea emoțională a unui adolescent depinde în
mare măsură de evaluarea activităților sale educaționale de către adulți. Adesea, sensul evaluării
pentru un adolescent este dorința de a obține succesul în procesul educațional și, prin urmare, de
a câștiga încredere în abilitățile și capacitățile sale. Acest lucru se datorează unei nevoi atât de
dominante a vârstei, cum ar fi nevoia de a realiza și de a evalua pe sine ca persoană, punctele
forte și slăbiciunile cuiva. Cercetările arată că în perioada adolescenței stima de sine joacă un rol
dominant. Este foarte important pentru bunăstarea emoțională a unui adolescent ca evaluarea și
stima de sine să coincidă. În caz contrar, apar conflicte interne și uneori externe. [17]
În clasele 7-9, elevii încep să studieze și să stăpânească elementele de bază ale
matematicii, ei trebuie să stăpânească sistemul de concepte și termeni științifici, prin urmare
noile discipline academice impun noi cerințe privind metodele de dobândire a cunoștințelor și
vizează dezvoltarea inteligenței de nivel superior - gândire teoretică, formală, reflexivă. Acest tip
de gândire este tipic pentru elevii claselor X10-11, dar începe să se dezvolte la adolescenții mai
tineri don clasele 7-9.
Abilitatea de a opera cu ipoteze în rezolvarea problemelor intelectuale este cea mai
importantă achiziție a unui adolescent în analiza realității. Locul central începe să fie ocupat de
analiza conținutului materialului, originalitatea și logica internă a acestuia. Unii adolescenți se
caracterizează prin flexibilitate în alegerea modalităților de a învăța, alții preferă o singură
metodă, iar unii încearcă să organizeze și să prelucreze logic orice material. Abilitatea de a
procesa logic materialul se dezvoltă adesea spontan la adolescenți. De acest aspect depinde nu

16
Зайцев В.В., Рыжов В.В., Сканави М.И. Элементарная математика, повторительный курс, издание третье,
стереотипное. / М.: «Наука», 1976г. – 592с.
17
Калнин Р.А. Алгебра и элементарные функции, издание восьмое, стереотипное. / М.: «Наука», 1975г. –
478с.
20
numai performanța academică, profunzimea și puterea cunoștințelor, ci și posibilitatea
dezvoltării ulterioare a inteligenței și abilităților adolescentului.
2.1.2. Conținutul educației matematice și nivelul de pregătire a elevilor pentru studierea
inegalităților

Ecuațiile și inegalitățile cu parametrii sunt un material important pentru munca de

cercetare reală. Dar programa școlară nu include probleme cu parametrii ca subiect separat.
Vom analiza diferitele secțiuni ale standardului educațional din punctul de vedere al
identificării problemelor legate de învățarea rezolvării problemelor cu parametri.
Curricula la matematica reprezintă o parte esențială a educației, reprezentând combinația
dintre cunoștințele științifice și aplicarea practică. Ele oferă o abordare structurată a predării și
învățării, abordând nevoile elevilor și promovând creșterea intelectuală și spirituală. Curricula
joacă, de asemenea, un rol crucial în unificarea conceptelor educaționale și sunt utilizate de
profesori, autori și elevi interesați de educație [18].
Studierea materialului programului permite elevilor de școală primară să obțină o
înțelegere inițială a unei probleme cu parametri care pot fi reduse la inegalități lineare și grafice,
și să învețe cum să construiască grafice ale funcțiilor și să exploreze locația acestor
grafice în planul de coordonate, în funcție de valorile parametrilor incluși în formulă.
De exemplu, în curriculum pentru clasa a 7-a, s-a pus accent pe recunoașterea și aplicarea
conexiunilor dintre diferite elemente, secvențe de caractere și operații. Înțelegerea conceptului de
de inegalitate, în special a funcției sale, este crucială. Un exemplu de funcție, f(x) = ax + b, poate
fi folosit pentru a demonstra și a crea dependențe funcționale. Funcțiile liniare, în mod specific,
mapează numere reale cu numere reale și au forma f(x) = ax + b. Ele au anumite proprietăți și pot
fi folosite pentru a descrie proporționalitatea directă și inversă. Funcția f(x) = |x| are caracteristici
specifice. Dependențe funcționale pot fi observate în situații de zi cu zi. Este important ca elevii
s[ descrie funcțiile folosind diferite metode și să identifici dependențe funcționale în diverse
contexte matematice, fizice și de altă natură. Reprezentările vizuale ale dependențelor
funcționale și ale funcțiilor simple pot fi aplicate atât la mulțimi finite, cât și la infinite. Un al
exemplu este, divizibilitatea în mulțimea numerelor întregi (Z), care se referă la găsirea
divizorilor sau multiplilor întregi ai unui număr dat. Proprietățile relațiilor de egalitate și
inegalitate în R pot fi aplicate în diverse contexte. Relația de echivalență dintre ecuații, inegalități
și sisteme de ecuații poate fi înțeleasă prin exemple. Relațiile de paralelism și perpendicularitate
în diverse contexte pot fi, de asemenea, utilizate [19].
18
Curriculumurile Scolare la Matematica, disponibil online: https://www.math.md/school/cv.html
19
Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei
21
 Cu toate acestea este important să se aprofundeze unele teme legat de proprietățile
relațiilor de egalitate și inegalitate. Funcția nu menționează cuvântul „parametru”, dar spune că
elevii au posibilitatea de a „organiza și dezvolta cunoștințele de funcție; dezvolta o cultură
grafică, învață să „citească” grafice fluent, reflectă proprietățile unei funcții pe un grafic. [20]
Ajungem la concluzia că se acordă puțină atenție problemelor cu parametrii din aceste
manuale. În manualele pentru clasa a VII-a există mai multe exemple despre studierea problemei
numărului de rădăcini ale unei ecuații liniare, despre studierea dependenței graficului unei funcții
liniare y = k x și y = k x + b în funcție de valorile lui k. În manualele pentru clasele 8-9, în
secțiuni precum „Probleme pentru munca extrașcolară” sau „Exerciții de repetare”, sunt date 2-3
sarcini pentru studiul rădăcinilor în ecuații de gradul doi și biquadratice cu parametri, locația
graficului în funcție de valorile parametrilor [21].
Formularea unor astfel de probleme și soluțiile acestora nu depășesc sfera curriculumului
școlar, dar dificultățile pe care le întâmpină elevii se explică, în primul rând, prin prezența unui
parametru, iar în al doilea rând, prin ramificarea soluției și a răspunsurilor. Cu toate acestea,
practica rezolvării problemelor cu parametri este utilă pentru dezvoltarea și consolidarea
capacității de gândire logică independentă și pentru îmbogățirea culturii matematice [ 22].
În orele de educație generală de la școală, de regulă, se acordă o atenție neglijabilă unor
astfel de sarcini. Întrucât rezolvarea ecuațiilor și inegalităților cu parametri este, poate, cea mai
dificilă secțiune a unui curs de matematică elementară, nu este recomandabil să predați
rezolvarea unor astfel de probleme cu parametrii pentru masa de școlari, dar elevi puternici, care
manifestă interes, aptitudini și abilități pentru matematica, care se străduiește să acționeze
independent, ar trebui predată. Este cu siguranță necesar să se rezolve astfel de probleme [ 23].
Pe lângă instruirea academică obișnuită, profesorii au responsabilitatea de a răspunde
nevoilor și intereselor elevilor care manifestă o pasiune și un talent autentic pentru materie.
Acest lucru ar putea implica organizarea de consultări, cluburi, cursuri suplimentare și opțiuni
care abordează în mod specific subiecte de interes pentru acești elevi în cadrul gimnaziului. De
exemplu, Școala Virtuală a Tânărului Matematician este un site web
CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM
Proiect M A T E M A T I C A
CURRICULUM ŞCOLAR
CLASELE A VII-a – IX – a, https://www.math.md/school/cv/7-9.html
20
Дорофеев Г.В., Потапов М.К., Розов Н.Х. Пособие по математике для поступающих в вузы (избранные
вопросы элементарной математики), издание третье, переработанное / М.: «Наука», 1972г. – 528с.
21
Matematica Curriculum pentru învăţămîntul gimnazial (clasele a V-a – a IX-a),
https://mecc.gov.md/sites/default/files/matematica_tipar1.pdf
22
Seclăman D. Probleme de analiză matematică pentru liceu. Craiova: Editura Cardinal, 1997. 364 p. ISBN 973-
9352-00-6
23
Buşneag D., Maftei I. Teme pentru cercurile şi concursurile de matematică ale elevilor. Scrisul românesc, Craiova,
1983, 180 p.
22
(https://www.math.md/school/rubrica/param/param.html) care oferă resurse valoroase elevilor
care doresc să-și aprofundeze cunoștințele matematice. Ci toate acestea, este important ca elevii
să beneficieze de cunoștințe suplimentare într-un cadru institutional, bazat pe o metotodologie
specifică domeniului.
Prin urmare, alături de liniile de conținut-metodologice tradiționale ale cursului de
matematică școlară precum funcționale, numerice, geometrice, linia ecuațiilor și linia
transformărilor identice, și linia parametrilor trebuie să ia o anumită poziție. Conținutul
materialului și cerințele pentru elevi pe tema „probleme cu parametrii” ar trebui, desigur, să fie
determinate de nivelul de pregătire matematică a întregii clase în ansamblu și a fiecărui individ.
În special în domeniul problemelor cu parametri, este nevoie de un curs suplimentar în
care elevii să poată explora în continuare și să-și îmbunătățească înțelegerea acestui concept
matematic. Pentru a face matematica mai atractivă și mai plăcută pentru elevi, este esențial ca
profesorii să abordeze predarea temelor suplimentare de matematică cu creativitate și dexteritate
[24].
Matematica poartă adesea reputația de a fi un subiect sec și serios, iar matematicienii sunt
adesea stereotipați ca indivizi morocănoși, lipsiți de simțul umorului. Cu toate acestea, prin
încorporarea unor metode de predare interactive și stimulatoare, matematica se poate transforma
într-o materie apreciată și incitantă pentru elevi. Prin distrugerea barierelor și înlăturarea
concepțiilor greșite, elevii pot dezvolta un entuziasm autentic pentru matematică, încurajând
astfel un respect pe tot parcursul vieții pentru subiect [25].
Profesorul trebuie să ajute la satisfacerea nevoilor și solicitărilor școlarilor care manifestă
interes, aptitudini și abilități pentru materie. Pe probleme de interes pentru elevi, se pot organiza
consultații, cluburi, cursuri suplimentare și opțiuni. Acest lucru se aplică pe deplin problemelor
cu parametrii.
Dezvoltarea abilităților de cercetare, cum ar fi observarea, compararea, testarea ipotezelor
și generalizarea, poate fi stimulată prin sarcini la cursurile de geometrie și algebră. Aceste sarcini
implică tehnici de rezolvare a problemelor și încurajează elevii să analizeze, să sintetizeze și să
generalizeze informații. Profesorul joacă un rol crucial în organizarea cercetării educaționale și
promovarea activității mentale la elevi. Studierea diferitelor subiecte oferă o înțelegere mai
cuprinzătoare a problemelor specifice. Cercetarea educațională permite elevilor să-și sintetizeze

24
Macari P., Macari L. Utilitatea metodică de rezolvare a problemelor prin metode diferite. În: International
conference on mathematics, iformatics and technologies: dedicated to the illustrious scientist Valentin Belousov,
Communications, April 19- 21, 2018, Bălți. p. 203-204. ISBN 978-9975-3214-7-1
25
Smântână Aliona, Tehnologii de rezolvare a ecuaţiilor cu parametru,
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/47_51_Tehnologii%20de%20rezolvare%20a%20ecuatiilor%20cu
%20parametru.pdf
23
cunoștințele și experiențele cu obiecte matematice. Rolul profesorului este de a capta atenția
elevilor și de a crea condiții optime de observare și înțelegere.

2.1.3. Organizarea de activități educaționale extracurriculare pentru elevii din clasele 7-9 la
disciplina matematica

În prezent, există o problemă presantă în educație în ceea ce privește formarea elevilor

pentru a fi gânditori independenți, care depășesc curriculumul prescris și se angajează activ în
cercetare. Acești elevi nu numai că posedă o gamă largă de interese, dar au și capacitatea de a-și
prezenta și apăra soluțiile la probleme, precum și de a generaliza și de a identifica relații cauză-
efect. În consecință, au fost efectuate diverse studii pentru a analiza principiile fundamentale ale
activității cognitive în matematică în rândul copiilor de vârstă școlară. Aceste studii urmăresc să
înțeleagă cum să gestioneze eficient procesele mentale ale elevilor, să le îmbunătățească
abilitățile de a dobândi și aplica în mod independent cunoștințele și să-i încurajeze să-și extindă
și să-și sistematizeze înțelegerea. Savanți precum L.S. Vygotsky, P.Ya. Krutetsky, N.A.
Menchinskaya, S.L. Rubinshtein și L.M. Friedman au contribuit cu toții la acest domeniu de
cercetare [26].
Organizarea activităților educaționale ale adolescenților este cea mai importantă și dificilă
sarcină. Un elev de gimnaziu este destul de capabil să înțeleagă argumentele unui profesor sau
ale unui părinte și să fie de acord cu argumente rezonabile. Cu toate acestea, din cauza
particularităților gândirii caracteristice acestei vârste, un adolescent nu va mai fi mulțumit de
procesul de comunicare a informațiilor într-o formă completă și gata făcută. Va dori să verifice
fiabilitatea lor, pentru a se asigura că judecățile sale sunt corecte. Disputele cu profesorii, părinții
și prietenii sunt o trăsătură caracteristică acestei vârste. În mod special, în predare, introducerea
sarcinilor bazate pe probleme are un efect mare. Bazele acestei abordări a predării au fost
dezvoltate încă din anii 60 și 70 ai secolului XX [27]. Baza tuturor acțiunilor în abordarea bazată
pe probleme este conștientizarea lipsei de cunoștințe pentru rezolvarea problemelor specifice și
rezolvarea contradicțiilor. În condițiile moderne, această abordare ar trebui implementată în
contextul nivelului de realizări ale științei moderne și al sarcinilor de socializare a elevilor, în
contextul i,plementării noilor tehnologii informaționale.

26
Гомонов, С.А. Замечательные неравенства: способы получения и примеры применения. 10-11 классы.- М.:
Дрофа, 2009.
27
Ткачук В.В. Математика-абитуриенту – М.: МЦНМО, 2008
24
 Este important ca profesorii săstimuleze gândirea independentă, astfel elevul exprimându-
și propriul punct de vedere, capacitatea de a compara, de a găsi trăsături comune și distinctive, de
a evidenția principalul lucru, de a stabili relații cauză-efect și de a trage concluzii.
Pentru un adolescent, informațiile interesante și fascinante care îi stimulează imaginația și
îl pun pe gânduri vor fi de mare importanță. Un efect bun se obține prin schimbarea periodică a
tipurilor de activități - nu numai la clasă, ci și la pregătirea temelor. O varietate de tipuri de
muncă poate fi un mijloc foarte eficient de creștere a atenției și o modalitate importantă de
prevenire a oboselii fizice generale, asociată atât cu încărcătura educațională, cât și cu procesul
general de restructurare radicală a organismului în perioada pubertății.[2820]
Înainte de a studia secțiunile relevante din programa școlară la matematică, elevii au
adesea deja anumite idei și concepte legate de utilitatea acestui obiect pentru viitorul lor
professional, în mod special pentru specializările în trend (informatician, inginer programist
etc.). Această împrejurare, în cazurile în care nu le este atrage atenția în mod specific asupra
conexiunii cunoștințelor pe care le dobândesc cu viața practică, îi privează pe mulți elevi de
nevoia de a dobândi și asimila noi cunoștințe, întrucât acestea din urmă nu au nici un sens practic
pentru ei.
Metoda cercetării didactice presupune două tipuri de cercetare: educațională și științifică.
Pentru a rezolva probleme la un curs de matematică școlar, elevii trebuie să stăpânească regulile
și algoritmii și să poată efectua cercetări de bază. Cercetarea științifică presupune studierea unui
obiect pentru a înțelege modelele sale de apariție și dezvoltare. Cunoștințele și metodele
anterioare sunt utilizate în procesul de cercetare pentru a dobândi noi cunoștințe științifice. Când
sunt aplicate predării matematicii în liceu, principalele componente ale cercetării educaționale
includ identificarea unei probleme, stabilirea de obiective, analiza informațiilor disponibile,
propunerea de ipoteze, analiza rezultatelor, verificarea ipotezelor și formularea de noi rezultate.
Accentul cercetării educaționale în matematică este pe înțelegerea tiparelor și condițiilor
conceptelor și relațiilor.
Există două niveluri de cercetare educațională în predarea matematicii - empiric și
teoretic. Cercetarea empirică implică observarea faptelor, clasificarea lor și stabilirea de
conexiuni logice. Cercetarea teoretică presupune formularea legilor matematice generale pe baza
acestor conexiuni. În cercetarea educațională sunt folosite atât metode specifice, cât și cele
generale, iar organizarea cercetării de către profesor este crucială. Procesul include formularea
unei probleme de cercetare, analiza informațiilor, propunerea unei ipoteze, analiza rezultatelor și

28
Выгодский М.Я. Справочник по элементарной математике. – М:АСТ:Астрель 2008.-509с.

25
verificarea ipotezei. Scopul este de a contribui cu noi cunoștințe și soluții la problemele
matematice existente. Locul principal în rândul obiectelor cercetării educaționale îl ocupă acele
concepte și relații ale cursului de matematică școlară, în procesul studierii cărora se dezvăluie
tiparele schimbării și transformării lor, condițiile implementării lor, unicitatea etc.
Pretabil cercetării educaționale este materialul legat de studiul funcțiilor studiate la cursul
de algebră. Ca exemplu, vom lua în considerare o funcție liniară.
Sarcina: Examinați o funcție liniară pentru par și impar.
Sugestie: Luați în considerare următoarele cazuri:
1) a =0 și b =0;
2) a = 0 și b ≠ 0;
3) a ≠ 0 și b = 0;
4) a ≠ 0 și b ≠ 0.
Ca urmare a cercetării, completați tabelul, indicând rezultatul obținut la intersecția
rândului și coloanei corespunzătoare.
Ca rezultat al soluției, elevii ar trebui să primească următorul tabel:
y = ax + b b=0 b≠0
a=0 par si impar chiar
a≠0 ciudat nici par, nici impar

Nivelul de independență de rezolvare a problemelor de matematică depinde de factori

precum pregătirea elevilor și capacitatea de observare și concentrare.

2.2. Metodologii de studiere a inegalităților remarcabile

2.2.1. Conceptul de metode de predare

Au fost efectuate numeroase studii asupra metodelor de predare, care au un impact

semnificativ asupra succesului profesorilor și școlilor. În ciuda acestui fapt, problema metodelor
de predare rămâne relevantă atât în teorie, cât și în practică. Conceptul de metodă de predare este
complex, deoarece presupune organizarea de activități educaționale și cognitive pentru elevi.
Termenul „metodă” provine din greacă și înseamnă cercetare sau modalitate de atingere a unui
scop. În procesul de învățare, metoda acționează ca o punte de legătură între activitățile
profesorului și eforturile elevilor pentru atingerea scopurilor educaționale. Fiecare metodă de

26
predare cuprinde activitățile didactice ale profesorului și organizarea activităților cognitive și
educaționale active ale elevilor [29].
Conceptul de metode de predare presupune interacţiunea dintre metodele didactice ale
profesorului şi metodele de învăţământ ale elevilor. Metodele de predare sunt modalități prin
care profesorii și elevii pot lucra împreună pentru a rezolva problemele de învățare și pentru a
atinge diferite obiective. Aceste metode presupun organizarea activităților educaționale și
cognitive ale elevilor pentru a stăpâni materialul. Clasificarea metodelor de predare este o
problemă dezbătută, autori diferiți oferind criterii diferite.
În pedagogia sovietică, s-a pus accentul pe îndepărtarea de la memorarea prin memorie și
către metode care promovează învățarea conștientă, activă și creativă. Un punct de vedere
influent a fost că există doar două metode în predare: cercetarea și cunoștințele gata făcute.
Metoda de cercetare, în care elevii analizează și trag concluzii în mod independent, a fost văzută
ca fiind cea mai importantă. Cu toate acestea, această metodă poate să nu fie aplicabilă tuturor
subiecților.
Formele sarcinilor din metoda de cercetare pot fi diferite. Acestea pot fi sarcini care pot fi
rezolvate rapid în clasă și acasă, sau sarcini care necesită o lecție întreagă. Majoritatea misiunilor
de cercetare ar trebui să fie mici sarcini de căutare care necesită parcurgerea tuturor sau a
majorității pașilor procesului de cercetare. Soluția lor completă va asigura că metoda de cercetare
își îndeplinește funcțiile. Etapele procesului de cercetare sunt următoarele [30]:
 Observarea și compararea cu intenție a faptelor și fenomenelor.
 Identificarea fenomenelor neclare de investigat.
 Analiza preliminară a informațiilor disponibile cu privire la problema luată în
considerare.
 Propunerea și formularea unei ipoteze.
 Construirea unui plan de cercetare.
 Implementarea planului, clarificarea legăturilor fenomenului studiat cu altele.
 Formularea de noi rezultate, modele, proprietăți, determinarea locului soluției găsite la
cercetarea atribuită în sistemul cunoștințelor existente.
 Verificarea solutiei gasite.
 Concluzii practice despre posibila aplicare a noilor cunoștințe.

29
REPERE METODOLOGICE PENTRU APLICAREA CURRICULUMULUI LA CLASA a IX-a ÎN ANUL
ȘCOLAR 2021-2022 DISCIPLINA MATEMATICĂ, Bucure;ti, 2021,
https://www.edu.ro/sites/default/files/17_Repere_metodologice_matematica_0.pdf
30
Федоров Р.М., Канель-Белов А.Я., Ковальджи А.К., Ященко И.В. Московские математические олимпиады
1993-2005 г. – М.: МЦНМО, 2006.
27
 Abilitățile speciale de cercetare includ abilități care sunt formate și dezvoltate în procesul
de rezolvare a unei anumite clase de probleme. Capacitatea de cercetare într-un sistem de
cunoștințe specializat se referă la capacitatea de a aplica cunoștințele și abilitățile existente
pentru a rezolva probleme complexe. Aceasta implică utilizarea diferitelor metode, cum ar fi
metode analitice și grafice, pentru a analiza ecuații și a găsi soluții. Există abilități generale de
cercetare care sunt dezvoltate prin rezolvarea problemelor, cum ar fi capacitatea de a recunoaște
diferite tipuri de ecuații și rădăcinile acestora [31].

2.2.2. Importanța inegalităților în dezvoltarea abilităților de cercetare ale elevilor

Programul de matematică din gimnaziu nu menționează în mod explicit problemele cu

parametrii, ceea ce nu înseamnă că problema rezolvării problemelor cu parametrii este complet
ignorată. Deși cursul școlar se concentrează pe rezolvarea ecuațiilor cu variabile cunoscute,
sarcinile cu parametri sunt de fapt partea cea mai complexă a matematicii elementare. Conceptul
de parametru poate fi văzut în două moduri: ca valoare constantă sau ca valoare cu valoare
numerică necunoscută. Parametrul are o natură duală, permițându-i să fie tratat atât ca număr
cunoscut, cât și ca variabilă necunoscută. La rezolvarea ecuațiilor liniare care conțin un
parametru, se formează următoarele abilități speciale [32]:
 Capacitatea de a vedea coeficientul unei necunoscute și termenul liber în funcție de
un parametru;
 Capacitatea de a identifica valori speciale ale parametrilor la care o anumită ecuație
liniară are: rădăcină unică; Un număr infinit de rădăcini; Nu are rădăcini;
Abilitățile speciale de cercetare, a căror formare și dezvoltare are loc în procesul de
rezolvare a inegalităților liniare care conțin un parametru, includ:
 Capacitatea de a vedea coeficientul unei necunoscute și termenul liber în funcție
de un parametru;
 Capacitatea de a identifica valori speciale ale unui parametru la care o inegalitate
liniară dată are ca soluție: Interval; Nu are soluții;
Abilitățile speciale de cercetare, a căror formare și dezvoltare are loc în procesul de
rezolvare a ecuațiilor de gradul doi care conțin un parametru, includ:
31
Macari P., Macari L., APLICAȚII ALE INEGALITĂȚII MEDIILOR LA REZOLVAREA PROBLEMELOR,
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/vol.1-97-102.pdf
32
Выгодский М.Я. Справочник по элементарной математике. – М:АСТ:Астрель 2008.-509с
28
  Capacitatea de a identifica o valoare specială a unui parametru la care coeficientul
de conducere ajunge la zero, i.e. ecuația devine liniară și se găsește o soluție la
ecuația rezultată pentru valorile speciale identificate ale parametrului;
 Capacitatea de a rezolva problema prezenței și numărului de rădăcini ale unei
ecuații de gradul doi date în funcție de semnul discriminantului;
 Capacitatea de a exprima rădăcinile unei ecuații de gradul doi (dacă este
disponibilă) printr-un parametru;
Printre abilitățile speciale de cercetare, a căror formare și dezvoltare are loc în procesul
de rezolvare a ecuațiilor fracționale-raționale care conțin un parametru care poate fi redus la cele
de gradul doi, includ:
 Capacitatea de a reduce o ecuație fracționară-rațională care conține un parametru
la o ecuație de gradul doi care conține un parametru.
 Abilitățile speciale de cercetare, a căror formare și dezvoltare are loc în procesul
de rezolvare a inegalităților de gradul doi care conțin un parametru, includ:
 Capacitatea de a identifica o valoare specială a unui parametru la care coeficientul
de conducere devine zero, adică inegalitatea devine liniară și de a găsi multe
soluții la inegalitatea rezultată pentru valorile speciale ale parametrului;
 Capacitatea de a exprima setul de soluții la o inegalitate de gradul doi printr-un
parametru.
Mai jos sunt enumerate abilitățile educaționale care se traduc în predare și cercetare,
precum și abilități de cercetare.
În clasele 6-7, elevii își aplică rapid cunoștințele anterioare pentru a învăța lucruri noi,
pentru a transfera acțiuni mentale între diferite materii, pentru a organiza și clasifica informațiile
și pentru a rezuma idei. Ei pot conecta limbajul simbolic cu vorbirea scrisă și orală, își pot
analiza și planifica munca și pot înțelege cu ușurință concepte noi. În clasa a VIII-a, elevii
dobândesc noi cunoștințe pornind de la concepte generale și apoi trecând la detalii specifice
folosind diagrame, tabele și note. De asemenea, ei învață cum să înregistreze informații în timpul
prelegerilor lungi și să ia decizii optime. În clasa a IX-a, elevii învață abilități avansate precum
analiza și sinteza, luarea în considerare a problemelor din perspective diferite și exprimarea
judecăților sub forma unor procese de gândire logică.
Educația matematică în procesele de formare a gândirii sau de dezvoltare mentală a
elevilor ar trebui să aibă și i se acordă un loc aparte, deoarece mijloacele de predare a
matematicii influențează cel mai eficient multe dintre componentele de bază ale personalității

29
holistice și, mai ales, gândirii. Astfel, se acordă o atenție deosebită dezvoltării gândirii elevului,
deoarece tocmai aceasta este legată de toate celelalte funcții mentale: imaginația, flexibilitatea
minții, lățimea și profunzimea gândirii etc.
Calea către creativitate este individuală. În același timp, toți elevii aflați în curs de
studiere a matematicii ar trebui să simtă natura ei creativă, să se familiarizeze în procesul de
învățare a matematicii cu unele abilități de activitate creativă de care vor avea nevoie în viața și
activitățile lor viitoare. Pentru a rezolva această problemă complexă, predarea matematicii
trebuie să fie structurată astfel încât elevul să caute adesea noi combinații, transformând lucruri,
fenomene, procese ale realității și să caute conexiuni necunoscute între obiecte [ 33].
Introducerea elevilor în activități creative la matematică prin muncă independentă este o
abordare extrem de eficientă. Gândirea independentă este considerată un aspect fundamental al
creativității, iar dezvoltarea acestei calități este crucială pentru stimularea abilităților creative la
indivizi.
Pentru a evalua pregătirea elevilor și a grupurilor de studiu pentru o activitate creativă
independentă, pot fi adresate mai multe întrebări. Acestea includ evaluarea competenței elevilor
în utilizarea notelor, materialelor de referință, diagramelor și tabelelor, capacitatea lor de a
evalua în mod obiectiv ideile propuse și de a lua în considerare aplicabilitatea lor, viteza lor de
tranziție între abordările de rezolvare a problemelor, analiza eficienței îndrumării elevilor către
auto-orientare. munca organizată în timpul lecțiilor și evaluarea capacității acestora de a modela
și de a rezolva probleme în mod flexibil.
Cea mai dificilă parte a studierii matematicii pentru școlari este rezolvarea sarcinilor
matematice. Acest lucru se datorează faptului că necesită abilități intelectuale avansate, cum ar fi
gândirea teoretică, formală și reflexivă, care încă se dezvoltă în timpul adolescenței. Sarcinile cu
parametri joacă un rol crucial în dezvoltarea reprezentărilor spațiale pentru elevi. Ele nu numai
că ajută la înțelegerea figurilor geometrice și a graficelor de funcții, dar sporesc și capacitatea de
a manipula mental aceste elemente. În plus, aceste sarcini promovează gândirea logică, intuiția
geometrică și cultura algoritmică. Natura parametrilor poate fi incertă, provocând confuzie
elevilor. Pentru a depăși acest lucru, interpretările vizual-grafice ale rezultatelor sunt utile,
permițând elevilor să înțeleagă și să utilizeze metode grafice de demonstrare. Utilizarea chiar și a
desenelor de bază poate ajuta la determinarea direcției cercetării și la simplificarea rezolvării
ecuațiilor sau inegalităților.
Principala provocare a problemelor cu parametrii este găsirea de soluții diferite pe baza
valorilor parametrilor. Rezolvarea simultană a unui set de ecuații și inegalități, luând în
33
Becheanu M., Enescu B. „Inegalități elementare ... și mai puțin elementare”. Zalău: Editura GIL, 2002. 156 p.
30
considerare cerințele transformărilor egale, se poate face doar cu gândire logică avansată. În
schimb, dezvoltarea unor metode de rezolvare a ecuațiilor și inegalităților cu parametri ajută la
îmbunătățirea abilităților matematice ale elevilor.
Natura ecuațiilor și inegalităților cu parametrii este determinată de capacitatea lor de a
implementa multe tipuri de activitate mentală a elevilor:
 Dezvoltarea anumitor algoritmi de gândire;
 Capacitatea de a determina prezența și numărul de rădăcini (într-o ecuație,
sistem);
 Rezolvarea familiilor de ecuații care sunt o consecință a acesteia;
 Exprimarea unei variabile prin alta;
 Găsirea domeniului de definire al ecuației;
 Repetarea unui volum mare de formule la rezolvare;
 Cunoașterea metodelor de soluționare adecvate;
 Utilizarea pe scară largă a argumentării verbale și grafice,
 Dezvoltarea culturii grafice a elevilor;
Toate cele de mai sus ne permit să vorbim despre necesitatea studierii soluțiilor la
problemele cu parametri la cursul de matematică școlar.
Cu munca sistematică și intenționată a profesorului, școlarii stăpânesc rapid și aplică cu
pricepere metoda analitică grafică atunci când rezolvă ecuații parametrice și inegalități. Când
îndeplinesc aceste sarcini, copiii dezvoltă mai bine diverse proprietăți ale ecuațiilor.

2.3. Inegalități remarcabile: metode de rezolvare și exemple aplicate

2.3.1. Caracteristici generale ale inegalităților numerice

A rezolva o inegalitate înseamnă a indica limitele în care trebuie să se afle valorile

cantităților necunoscute pentru ca inegalitatea să fie adevărată.
Studiul inegalităților în școală precede studiul funcțiilor, deoarece din punct de vedere
istoric conceptul de funcție a apărut mai târziu. Propedeutica conceptului de inegalitate începe în
școala elementară, studiul conținutului principal al temei are loc la etapa principală, iar
aprofundarea, generalizarea și sistematizarea a ceea ce s-a studiat are loc în liceu.
Elevii întâlnesc primele exemple de dependențe funcționale în școala primară. Un studiu
mai profund al liniei funcționale este implementat în cursul începuturilor analizei. Este subiectul

31
inegalităților din gimnaziu care oferă condiții favorabile pentru dezvoltarea elevilor și formarea
calităților intelectuale ale acestora, adică are un fel de sensibilitate.
Legătura istorică strânsă dintre conceptele de inegalitate și funcție este remarcată de A.
N. Zemlyakov. Sarcini maxime și minime. Teorema lui Fermat și teoria numerelor din cursul
opțional „Lumea, matematică, matematică (reconstituirea istorică a algebrei elementare și a
analizei matematice)”, notează că o astfel de caracteristică a unei funcții prin inegalitate, cum ar
fi valoarea ei cea mai mare/cea mai mică, nu are legătură în mod inerent. la algebră sau
geometrie și la analiza matematică. „La început, conceptul de valoare cea mai mare/mai mică nu
este separat de algebră. J. Kepler face un pas spre analiză cu celebrul său cel mai bun butoi
austriac... Și apoi „intră în joc” Pierre Fermat, care a inventat „o metodă de găsire a celor mai
mari și mai mici valori”, de la care sunt doar doi pași până la metode de analiză matematică
propriu-zisă” [34].
Potențialul științific și educațional al inegalităților se manifestă în impactul general de
dezvoltare al acestei teme asupra personalității elevului. Stăpânirea inegalităților cere elevilor să
efectueze raționament analitic și sintetic, capacitatea de a compara, clasifica, generaliza,
specifica, acționa prin analogie și de a face concluzii inductive și deductive. Problemele
implementării cercetării matematice în rândul școlarilor pot fi rezolvate în mod productiv prin
abordarea inegalităților [35].
În primul rând, subiectul inegalităților vă permite să îl încadrați în soluția unei probleme
matematice separate (sau a unui set de probleme), ceea ce va presupune apelarea la metodele
matematice necesare.
În al doilea rând, problema cercetării poate fi utilă atunci când se pregătește un elev
pentru o olimpiade de disciplină sau certificare finală pentru un curs de liceu (proiectele dedicate
istoriei matematicii, simetriei, raportul de aur, fractalii etc. nu se pot „lauda” întotdeauna cu acest
lucru).
În al treilea rând, munca pe tema inegalităților implică studiul surselor de literatură nu
numai populare, ci și științifice. Acest lucru va stimula formarea tehnicilor generale pentru
activitatea mentală a elevului. Scopul activităților de cercetare ale școlarilor nu este atât de a
obține rezultate științifice ca atare, ci de a obține o înțelegere de bază a metodelor de cercetare,
de a învăța munca sistematică și intenționată pe o temă, logica construirii materialelor și

34
Steele, M.. (2011). The Cauchy-Schwarz Master Class: An Introduction to the Art of Mathematical Inequalities.
The Cauchy-Schwarz Master Class: An Introduction to the Art of Mathematical Inequalities.
10.1017/CBO9780511817106.
35
Dragomir, S.. (2011). Mathematical inequalities. A perspective.,
https://www.researchgate.net/publication/233927499_Mathematical_inequalities_A_perspective/citation/download
32
obținerea de concluzii motivate. Organizarea procesului de cercetare va fi de mare valoare pentru
elevi.
Există multe fapte interesante din teoria inegalităților care pot interesa elevii și pot servi
drept idee pentru un proiect de cercetare. În special, inegalitatea lui Cauchy, care pune în
legătură media aritmetică și media geometrică a numerelor pozitive, este un exemplu de
problemă rezolvată cu aproape două secole în urmă, dar care încă ocupă mintea multor oameni
de știință. Sunt cunoscute peste o sută de dovezi diferite ale inegalității menționate. Acesta nu
este un obstacol în calea publicării unor modalități mereu noi de a fundamenta celebra relație.
Această lucrare este dedicată studiului și aplicării inegalităților clasice.
Regulile inegalităților. Există diverse reguli în inegalități care ne ajută să ne raportăm și
să rezolvăm diferite inegalități diferite. Unele dintre aceste reguli sunt discutate după cum
urmează:
Regula 1. Dacă a, b și c sunt trei numere, atunci inegalitatea dintre aceste numere
urmează proprietatea tranzitivă.
 Dacă a > b și b > c, atunci a > c
 Dacă a < b și b < c, atunci a < c
 Dacă a ≥ b și b ≥ c, atunci a ≥ c
 Dacă a ≤ b și b ≤ c, atunci a ≤ c
Regula 2. Proprietate inversă.
 Dacă a > b, atunci b < a
 Dacă a < b, atunci b > a
 Dacă a ≥ b, atunci b ≤ a
 Dacă a ≤ b, atunci b ≥ a
Regula 3. Dacă aceeași constantă k se adună sau se scade din ambele părți ale inegalității,
atunci ambele părți ale inegalității sunt egale.
 Dacă a > b, atunci a + k > b + k
 Dacă a > b, atunci a – k > b – k
La fel, pentru alte inegalități.
 Dacă a < b, atunci a + k < b + k
 Dacă a < b, atunci a – k < b – k
 Dacă a ≤ b, atunci a + k ≤ b + k
 Dacă a ≤ b, atunci a – k ≤ b – k
 Dacă a ≥ b, atunci a + k ≥ b + k
 Dacă a ≥ b, atunci a – k ≥ b – k
33
 Direcția inegalității nu se schimbă după adăugarea sau scăderea unei constante.
Regula 4. Dacă k este o constantă pozitivă care este înmulțită sau împărțită cu ambele
părți ale inegalității, atunci nu există nicio schimbare în direcția inegalității.
 Dacă a > b, atunci ak > bk
 Dacă a < b, atunci ak < bk
 Dacă a ≤ b, atunci ak ≤ bk
 Dacă a ≥ b, atunci ak ≥ bk
Dacă k este o constantă negativă care este înmulțită sau împărțită cu ambele părți ale
inegalității, atunci direcția inegalității se inversează.
 Dacă a > b, atunci ak < bk
 Dacă a > b, atunci ak < bk
 Dacă a ≥ b, atunci ak ≤ bk
 Dacă a ≤ b, atunci ak ≥ bk
Regula 5. Pătratul oricărui număr este întotdeauna mai mare sau egal cu zero.
 a2 ≥ 0
Regula 6. Luarea rădăcinilor pătrate de ambele părți ale inegalității nu schimbă direcția
inegalității.
 Dacă a > b, atunci √a > √b
 Dacă a < b, atunci √a < √b
 Dacă a ≥ b, atunci √a ≥ √b
 Dacă a ≤ b, atunci √a ≤ √b
Graficul pentru inegalități. Inegalitățile sunt fie cu o variabilă, fie cu două sau avem un
sistem de inegalități, toate pot fi reprezentate grafic pe planul cartezian dacă acesta conține doar
două variabile. Inegalitățile dintr-o variabilă sunt reprezentate pe drepte reale și două variabile
sunt reprezentate pe planul cartezian.
Notarea intervalului pentru inegalități. Puncte importante pentru scrierea intervalelor
pentru inegalități:
 În cazul mai mare decât și egal cu ( ≥ ) sau mai mic decât egal cu ( ≤ ), valorile finale
sunt incluse, astfel încât se folosesc paranteze închise sau pătrate [ ].
 În cazul mai mare decât ( > ) sau mai mică decât ( < ), valorile finale sunt excluse, astfel
încât se folosesc paranteze deschise ().
 Atât pentru infinitul pozitiv cât și pentru negativ sunt folosite paranteze deschise ().
Următorul tabel reprezintă intervale pentru diferite inegalități:
Tabelul 3. Intervale pentru diferite inegalități
34
 Inegalitate Interval
x>a (a, ∞)
x<a (-∞, a)
x≥a [a, ∞)
x≤a (-∞, a]
a<x≤b (a, b]

Grafic pentru inegalitățile liniare cu o variabilă. Din următorul tabel putem înțelege
cum să trasăm diferite inegalități liniare cu o variabilă pe o linie reală.
x>1 (1, ∞) (-∞, 1)

x<1

x≥1 [1, ∞)

x≤1 (-∞, 1]

Grafic pentru inegalitățile liniare cu două variabile. Să luăm un exemplu de inegalități

liniare cu două variabile. Se consideră inegalitatea liniară 20x + 10y ≤ 60, deoarece soluțiile
posibile pentru inegalitatea dată sunt (0, 0), (0,1), (0, 2), (0,3), (0,4), (0). ,5), (0,6), (1,0), (1,1),
(1,2), (1,3), (1,4), (2,0), (2,1) ), (2,2), (3,0), precum și toate punctele dincolo de aceste puncte
sunt, de asemenea, soluția inegalității. Să trasăm graficul din soluțiile date.

Figura. Grafic pentru inegalitățile liniare cu două variabile.

Regiunea umbrită din grafic reprezintă soluțiile posibile pentru inegalitatea dată.
2.3.2. Inegalități liniare

O inegalitate liniară într-o variabilă este o inegalitate care poate fi scrisă ca: ax > b sau
ax < b.

35
 Unde x este variabila, a este coeficientul și b este interceptul.
Dacă a > 0, împărțind ambele părți ale inegalității la a, obținem:
b sau b
x>
A x< A .
Aceste inegalități determină toate valorile variabilei x pentru care această inegalitate va fi
adevărată. Ambele inegalități pot fi reprezentate folosind intervale numerice:

În inegalitățile stricte, valoarea cu care este comparată variabila nu face parte din setul de valori al
variabilei în sine. În inegalitățile nestricte se va include în setul de valori admisibile:
dacă b , atunci x ∈ b
; +∞)
x⩾ A[ A
sau
dacă b , atunci x ∈ (- b
]
x⩽ A ∞; A .
Dacă a < 0, atunci, împărțind ambele părți ale inegalității
ax > b или ax < b
la a și schimbând semnul din ele la opus, obținem:
b sau b
x<
A x> A .
Am luat în considerare deja toate valorile posibile ale acestor inegalități mai sus.
Dacă a = 0, atunci inegalitatea va lua forma: 0 · x > b или 0 · x < b.
În primul caz: 0 · x > b, x ∈ (-∞; +∞), dacă b este un număr negativ, altfel inegalitatea nu
are soluții.
În al doilea caz: 0 · x < b, x ∈ (-∞; +∞), dacă b este un număr pozitiv, altfel inegalitatea nu
are soluții.
2.3.3. Inegalități echivalente

Inegalitățile echivalente sunt inegalități care au același set de soluții. Inegalitățile care nu au soluții
sunt de asemenea considerate echivalente.
36
 Se va obține o inegalitate echivalentă cu aceasta dacă:
1. Mutăm un termen dintr-o parte a inegalității în alta, schimbând semnul termenului în opus.
2. Înmulțim sau împărțim ambele părți ale unei inegalități cu același număr pozitiv.
3. Înmulțim sau împărțiți ambele părți ale inegalității cu același număr negativ, schimbând semnul
inegalității la opus.
Rezolvarea inegalităților. Rezolvarea unei inegalități cu o variabilă înseamnă găsirea tuturor
valorilor acestei variabile pentru care această inegalitate este adevărată sau asigurarea faptului că variabila
nu are astfel de valori. Toate inegalitățile dintr-o variabilă sunt rezolvate în același mod folosind transformări
care pot fi efectuate în orice ordine. Lista de transformări posibile care pot fi utilizate pentru a rezolva
inegalitățile:
 scutire de membri fracționari;
 paranteze de deschidere;
 transferul tuturor termenilor care conțin o variabilă într-o parte, iar restul în alta (termenii cu
variabile, de regulă, sunt transferați în partea stângă a inegalității);
 aducerea de membri similari;
 împărțind ambele părți ale inegalității la coeficientul variabilei.
Exemplul 1. Rezolvați inegalitatea și reprezentați setul de soluții pe linia de coordonate:
-8 x - 2 > 14.
Soluție: Mutați -2 în partea dreaptă:
-8 x > 14 + 2
-8 x > 16
Împărțim ambele părți ale inegalității la -8:
-8 x: (-8) < 16: (-8)
x < -2
Marcam setul de valori x pe linia de coordonate:

Răspuns: (-∞; -2).

Exemplul 2. Rezolvați inegalitatea și reprezentați setul de soluții pe linia de coordonate:
6(y + 12) ⩾ 3(y - 4).
Soluție: Mai întâi, deschideți parantezele:
6 y + 72 ⩾ 3 y - 12
Mutăm 72 în partea dreaptă și 3 y la stânga și efectuăm o reducere a termenilor similari:
37
 6 y - 3 y ⩾ -12 - 72
3 y ⩾ -84
Împărțim ambele părți ale inegalității la coeficientul necunoscutului (cu 3):
(3 y): 3 ⩾ (- 84): 3
y ⩾ -28
Marcam setul de valori y pe linia de coordonate:

Răspuns: [-28; +∞).

2.3.4. Inegalități cuadratice

O funcție de gradul doi este o funcție de forma: f(x) = ax 2+ b x + c = 0, a≠0. Graficul unei
funcții de gradul doi este o parabolă. Ramurile sale sunt îndreptate în sus dacăa > 0, și în jos dacăa < 0:

Toate inegalitățile de gradul doi sunt reduse la următoarele patru tipuri:

ax 2+ b x + c ≥ 0
ax 2+ b x + c > 0
ax 2+ b x + c ≤ 0
ax 2+ b x + c < 0⟩
a≠0
Algoritm pentru rezolvarea inegalităților de gradul doi:

38
 1) Să scriem ecuația de gradul doi corespunzătoare inegalității (pur și simplu schimbați semnul
inegalității: >, <, ≥, ≤ la semnul egal ”=”).
Exemplu:
2x 2+ x − 3 ≥ 0
2x 2+ x − 3 = 0
2) Să găsim rădăcinile acestei ecuații: x=(−32); x 2=1
3) Marcați rădăcinile pe axă Ox și arată schematic orientarea ramurilor parabolei („sus” sau „jos”)
4) Să plasăm semne pe axa corespunzătoare semnului funcției de gradul doi: unde parabola este
deasupra axei, puneți „+", și unde mai jos – ”—”.
5) Notați intervalul (intervalele) corespunzătoare pentru ”+” sau ”-” în funcție de semnul
inegalității. Dacă inegalitatea nu este strictă, rădăcinile sunt incluse în interval; dacă este strictă, nu sunt.
x∈(−∞;−32]∪[1;+∞)
Dacă inegalitatea de gradul doi nu este strictă, atunci rădăcinile sunt incluse în intervalul numeric;
dacă este strictă, nu sunt. Dacă există o singură rădăcină, este în regulă, același semn va fi peste tot. Dacă nu
există rădăcini, totul depinde doar de coeficient ”a”:
Dacă a > 0, atunci întreaga expresie este mai mare decât 0 și invers.
Exemplul 1

Figura de mai sus prezintă graficul funcției 2x 2− 3 x + 4.

După cum am observat deja, a = 2, iar acesta este mai mult decât zero, deci ramurile
graficului sunt îndreptate în sus. În plus, putem observa că acest grafic nu intersectează axa X.
Exemplu: Rezolvați inegalitatea: x 2 – 7x + 6 ≥ 0
Soluţie:
Următorii sunt pașii de rezolvare a inegalității: x 2 – 7x + 6 ≥ 0
39
 Pasul 1: Scrieți inegalitatea sub formă de ecuație:
x 2 – 7x + 6 = 0
Pasul 2: Rezolvați ecuația:
x 2 – 7x + 6 = 0
x 2 – 6x – x + 6 = 0
x(x – 6) – 1(x – 6) = 0
(x – 6) (x – 1) = 0
x = 6 și x = 1
Din pasul de mai sus obținem valorile x = 6 și x = 1
Pasul 3: Din valorile de mai sus, intervalele sunt (-∞, 1], [1, 6], [6, ∞)
Deoarece, inegalitatea este ≥ care include egal cu, deci folosim paranteză închisă pentru valorile
obținute.
Pasul 4: Reprezentarea în linie numerică a intervalelor de mai sus.

Pasul 5: Luați numere aleatorii între fiecare interval și verificați dacă satisface valoarea. Dacă
satisface, atunci includeți intervalul în soluție.
Pentru intervalul (-∞, 1] să fie valoarea aleatorie -1.
Punând x = -1 în inegalitatea x 2 – 7x + 6 ≥ 0
⇒ (-1)2 – 7(-1) + 6 ≥ 0
⇒1 +7+6≥0
⇒ 14 ≥ 0 (adevărat)
Pentru intervalul [1, 6] să fie valoarea aleatorie 2.
Punând x = 0 în inegalitatea x 2 – 7x + 6 ≥ 0
⇒ 22 – 7(2) + 6 ≥ 0
⇒ 4 – 14 + 6 ≥ 0
⇒ -4 ≥ 0 (fals)
Pentru intervalul [6, ∞) să fie valoarea aleatorie 7.
Punând x = 7 în inegalitatea x 2 – 7x + 6 ≥ 0
⇒ 72 – 7(7) + 6 ≥ 0
⇒ 49 – 49 + 6 ≥ 0
⇒ 6 ≥ 0 (adevărat)

40
 Pasul 6: Deci, soluția pentru inegalitatea valorii absolute x 2 – 7x + 6 ≥ 0 este intervalul (-∞, 1]
∪ [6, ∞) deoarece satisface inegalitatea care poate fi reprezentată pe linia numerică ca:

CAPITOLUL 3. PROIECT: STUDIU EMPIRIC AL TEMEI

3.1. Elaborarea unui curs opțional cu tema: „Ecuați și inegalități cu un parametru”
3.1.1. Prevederi metodologice pentru desfășurarea cursului opțional „Ecuații și inegalități
cu un parametru”

Discutarea problemelor inegalităților din programa școlară, în special a ecuațiilor

parametrice și a inegalităților, poate fi o provocare. Cu toate acestea, este esențial să se introducă
cursuri opționale în acest domeniu, pentru a dezvolta abilități puternice în rezolvarea ecuațiilor și
inegalităților cu parametri, inclusiv înțelegerea subtilităților, nuanțelor și diferitelor metode de
rezolvare a acestora.

Funcțiilor de forma y=ax 2 +bx +c , i se acordă o mare importanță în cursul de

matematică pentru clasele 7-9. În afară de cea mai simplă funcție liniară, aceasta este singura
funcție pentru care într-un curs școlar pot fi dovedite destul de riguros proprietățile de bază care
alcătuiesc conținutul teoriei și necesare rezolvării problemelor.
Relevanța cursului este determinată de importanța înțelegerii de către elevi a poziției
speciale a trinomului de gradul doi în programa școlară. Dar programa școlară este limitată și nu
ne permite să luăm în considerare pe deplin problemele de rezolvare a ecuațiilor de gradul doi și
a inegalităților care conțin un parametru. Astfel de probleme includ: probleme de aplicare a
teoremei lui Vieta, de relaţiile dintre rădăcinile unei ecuaţii de gradul doi, de poziţia relativă a
41
rădăcinilor unei ecuaţii de gradul doi, rezolvarea analitică şi grafică a ecuațiilor de gradul doi şi a
inegalităţilor cu un parametru. Acest curs opțional „ inegalități cu un parametru” poate rezolva
dificultățile elevilor și poate lua în considerare problemele de mai sus.
Scopul cursului: trecerea de la rezolvarea simplă a ecuațiilor de gradul doi și a
inegalităților la cele creative; unde elevii învață să aplice cunoștințele despre proprietățile unui
trinom de gradul doi la rezolvarea problemelor.
Obiectivele cursului:
 Aprofundarea și extinderea cunoștințelor de algebră;
 Să ofere elevului oportunitatea de a-și realiza interesul pentru materia aleasă, să
determine gradul de pregătire a elevului de a stăpâni materia aleasă la un nivel
avansat;
 Să observe trinomul de gradul doi în toate formele sale diferite și să poată folosi
proprietățile sale pentru a rezolva probleme;
 Să fie capabil să aplice teorema lui vieta unui trinom de gradul doi;
 Să exploreze locația rădăcinilor unei ecuații de gradul doi;
 Să poată rezolva ecuații de gradul doi și inegalități cu un parametru.
Acest curs este conceput pentru a se concentra pe subiecte specifice, a cărui sarcină
principală este extinderea cunoștințelor în algebră.
Elevii pot avea următoarele motive pentru a alege acest curs:
 pregătirea pentru examenele finale și de admitere;
 sprijin pentru studierea unui curs de bază de matematică;
 curiozitate;
 interes pentru matematică;
 îndrumare vocațională.
Rezultatul scontat al cursului:
 cunoștințele elevilor despre proprietățile unui trinom de gradul doi;
 capacitatea de a obține în mod independent informații și de a le folosi în mod
conștient atunci când îndeplinesc sarcini;
 dobândirea de experiență în găsirea modului corect și rațional de a rezolva o
problemă;
 practica de lucru în grup: capacitatea de a distribui responsabilitățile, de a ține
cont de opinia fiecărui membru al grupului, de a evalua în mod adecvat munca
colegilor de clasă (supus unei forme colective de organizare a instruirii).
42
 Este necesar un sistem care să monitorizeze eficient nivelul realizărilor elevilor și să
stabilească criterii de evaluare:
I. Forme de control intermediar:
 sarcini scrise;
 verificarea temelor pentru acasă;
 control reciproc;
 răspunsul oral al elevului.
În timpul orelor, elevii vor primi punctaj (Tabelul 3.1).
Tabelul 4. Curs opțional: „inegalități cu un parametru” (14 ore)
Bilanț …………………………………………………………………….. (Numele/Prenumele)
Numărul lecției I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII XIII XIV
Puncte
Total general:

Toate punctele obținute de elev la sfârșitul cursului sunt însumate și se determină modul
în care elevul a însușit programul acestui curs.
II. Forma lucrării finale este o lucrare de probă, formată din trei blocuri:
A - sarcini cu opțiuni de răspuns la alegere;
B - sarcini cu o scurtă înregistrare a răspunsului;
C - sarcini care necesită un răspuns detaliat.
Cursul propus durează 14 ore.

3.1.2. Conținutul cursului studiat

Acest curs include o serie de subiecte legate de ecuațiile de gradul doi, inclusiv definirea
acestora, metode de găsire a soluțiilor lor și rezolvarea problemelor care implică o variabilă. De
asemenea, acoperă subiecte precum semnele soluțiilor, teorema lui Vieta și relația dintre soluții.
În plus, cursul învață cum să se găsească calea unei parabole pe axa x, tehnici de reprezentare
grafică a ecuațiilor și inegalităților de gradul doi și strategiile de rezolvare a acestor ecuații și
inegalități atunci când acestea implică o variabilă.

43
 CONȚINUTUL CURSULUI STUDIAT
5. Tehnici grafice de
6. Rezolvarea
3. Localizarea 4. Localizarea rezolvare a ecuațiilor
1. Ecuația pătratică și ecuațiilor de gradul
2. Teoria lui Vieta. parabolei în raport cu rădăcinilor ecuației de de gradul doi și a
rădăcinile ei. doi și a inegalităților
axa absciselor. gradul doi. inegalităților cu
cu un parametru.
parametri.
Definiția unei Semne ale
Metode de Rezolvarea
ecuații de gradul rădăcinilor unei Descriere grafică
Graficul unei rezolvare grafică ecuațiilor de
doi. Discriminant ecuații de gradul a locației
funcții de gradul în planul gradul doi și a
al unei ecuații de doi. rădăcinilor unei
doi. „parametru inegalităților
gradul ecuații de gradul
Relații pentru variabil”. pentru toate
doi. Rădăcinile doi pe dreapta
unei ecuații de rădăcinile unui numerică în raport valorile
gradul doi. trinom pătratic. Aplicarea cu un număr fix. parametrilor.
Metode grafice de
Puterea graficului unei rezolvare
Teorema lui Vieta funcții de gradul
trinomială. pentru ecuații de în planul x/y.
doi în rezolvarea
Numărul de gradul doi ecuațiilor și
rădăcini ale unei complete și inegalităților de
ecuații de gradul reduse. gradul doi cu un
doi. Teoremă inversă parametru.
teoremei lui
Conceptul de Vieta. Condiții
rezolvare a unei care determină
probleme cu un semnele
parametru. rădăcinilor unei
ecuații de gradul
doi.
Rezolvarea
problemelor
privind aplicarea
teoremei lui Vieta
și reverse
acesteia,
determinarea
semnelor
rădăcinilor unei
ecuații de gradul
doi, asupra relației
dintre rădăcinile
unui trinom
pătratic.

Figura 3.1. Conținutul cursului studiat

Tabelul 5
Subiect Număr de ore inclusiv:
Prelegeri Ateliere
1 Trinom pătrat și proprietățile sale. Conceptul de 3 0,5 1.5
2 ecuație cu un parametru. teorema lui Vieta. Semnele
3 rădăcinilor unui trinom pătrat
Relații pentru rădăcinile unui trinom de gradul doi
4 Trinom pătrat: teorema lui Vieta. Semnele 1 1
rădăcinilor unui trinom pătrat. Relații pentru
rădăcinile unei ecuații de gradul doi
5 Locația parabolei în raport cu axa x 1 1

6 Localizarea rădăcinilor trinomului de gradul doi 2 1 1

7
8 Tehnici grafice de rezolvare a ecuațiilor de gradul 2 1 1
9 doi și a inegalităților cu un parametru
10-11 Rezolvarea ecuațiilor de gradul doi și a inegalităților 2 2
cu un parametru
12 Sarcini diverse 2 2
13 Test 1 1
14 Conferinţă 1 1

44
 Total ore: 14 2 12

Cerințe pentru nivelul de stăpânire a materialului educational.

Cerințele pentru stăpânirea materialului educațional privind ecuațiile de gradul doi și
inegalitățile cu parametri includ înțelegerea condițiilor care determină semnele rădăcinilor unei
ecuații de gradul doi, capacitatea de a rezolva probleme legate de rădăcinile unui trinom pătrat,
cunoașterea opțiunilor de localizare. a unei parabole în raport cu axa x și cunoașterea tehnicilor
grafice de rezolvare a ecuațiilor de gradul doi și a inegalităților cu parametri.
În plus, elevii ar trebui să fie capabili să folosească proprietățile unui trinom de gradul
doi, să aplice teorema lui Vieta, să determine semnele rădăcinilor unui trinom de gradul doi pe
baza unui parametru, să găsească rădăcinile unei ecuații de gradul doi în funcție de un parametru,
să rezolve probleme legate de localizarea rădăcinilor unui trinom pătrat, să aplice tehnici grafice
pentru rezolvarea ecuațiilor și inegalităților de gradul doi cu un singur parametru și să găsească
soluții la problemele legate de studiul ecuațiilor de gradul doi și inegalităților cu un parametru.

3.2 Desfășurarea lecțiilor pentru cursul opțional „inegalități cu un parametru”

La elaborarea lecțiilor vom acoperi diverse strategii de rezolvare a problemelor, cum ar fi

manipularea algebrică, reprezentarea grafică și raționamentul logic.
Lecția I. Conceptul de ecuație cu un parametru
Scop: consolidarea cunoștințelor pe tema „Trinom pătrat și proprietățile
sale”; dezvoltarea capacităţii de a rezolva probleme non-standard.
Obiectivele lecției: Organizarea timpului. Introducere la cursul opțional „Inegalități cu
un parametru”, comunicarea scopurilor și obiectivelor acestui curs, cerințele pentru elevi,
formele și metodele de lucru, un sistem de monitorizare a nivelului de realizare a elevilor și
criteriile de evaluare, așteptarea rezultat la finalul cursului.
Revizuire pe tema „Trinom pătrat și proprietățile sale. Conceptul de ecuație cu un
parametru.”
În primul rând, să ne amintim faptele pe care le-am studiat la cursul de algebră despre
trinomul de gradul doi
2
Ax +Bх+C (unde А¿ 0) (1)
1. Numărul de rădăcini ale unui trinom pătrat. Pentru a determina numărul de rădăcini ale
unui trinom pătrat, este suficient să cunoaștem semnul discriminantului D = B 2-4 AC: două
rădăcini dacă D >0; o rădăcină dacă D =0; nu există rădăcini dacă D <0.
45
 2. Aflarea rădăcinilor unui trinom pătrat la D¿ 0, folosind formula:
−В±√ D
x 1, 2 =
2А
Pentru D=0 rădăcinile coincide:
B
x 1=x 2 =−
2A .
2
3. Teorema lui Vieta: Dacă discriminantul D≥0 (la А¿ 0), atunci trinomul Ax +Bх+C
are rădăcini satisfacând relațiile:

{ B
x1 +x2=− ¿ ¿¿¿
A (*)
Și invers, dacă numerele satisfac relațiile (*), atunci ele sunt rădăcinile trinomului
pătrat Ax + B x + C.
4. O ecuație de gradul doi este o ecuație corespunzătoare unui trinom de gradul doi
(1), Ax + B x+ C = 0, unde x este o variabilă, A, B, C sunt niște numere (А¿ 0).
5. Conceptul de ecuație cu un parametru.
Fie ecuația f(x,a)=0. Se numește ecuație cu un x necunoscut și un parametru dacă, în
special, sarcina este de a găsi x pentru fiecare valoare a lui a. O ecuație cu un parametru este în
esență o versiune scurtă a unui set de ecuații obținute pentru diferite valori ale lui a.
Exemplu. Se consideră o serie de ecuații:

2 х 2 +5 х−6=0 ,

2 х 2−13 х−6=0 ,
1
2 х 2 + х−6=0
3
În general, aceste ecuații pot fi scrise:
2 х 2 +ах−6=0 , unde a este un număr numit parametru.
Când rezolvați probleme cu parametrii, trebuie să aveți o idee despre setul de valori
valide ale parametrilor. Dacă parametrului conținut în ecuație (inegalitatea) i se dă o anumită
valoare, atunci este posibil unul din cele două cazuri:
Rezultatul este o ecuație (inegalitate) care conține doar numerele date și necunoscutele și
nu conține parametri.
Rezultatul este egalitatea (inegalitatea), una (cel puțin) din expresie nu are sens.
46
 Ei spun că în primul caz valoarea parametrului este validă, iar în al doilea este invalidă.
Rezolvarea unei ecuații sau inegalități cu un parametru înseamnă, pentru fiecare valoare
admisibilă a parametrului, găsirea mulțimii tuturor soluțiilor unei ecuații sau inegalități date.
Rezolvarea problemelor
Vom lua în considerare un exemplu de rezolvare a unei probleme: Pentru ce valori ale lui
2
m exact una dintre rădăcinile ecuației 3х +x+2 m -3=0 este egală cu 0?
Profesorul scrie soluția pe tablă și explică fiecare pas.
Rezumând lecția:
 Sarcinile au fost interesante?
 Sunt complexe sau, dimpotrivă, simple?
Elevii își atribuie puncte pentru fiecare sarcină rezolvată corect (1 sarcină – 1 punct).
Stabilirea temelor pentru acasă:
Sarcini similare cu cele rezolvate la clasa:
Numarul 1.
2
a) Pentru ce valori ale lui k ambele rădăcini ale ecuației х +(16- k)x+ k +8=0 sunt egale
cu 0?
2
b) Pentru ce valori ale a rădăcinile ecuației х -2x+ m -1=0 sunt egale ca mărime, dar
opuse ca semn?
Numărul 2. Pentru care (a) este ecuația:
2 2
a) (а -4)х +(2а-4)х-(а-2)=0 are cel puţin o soluţie;
2
b) (а+1)х +2(а+1)х-2=0 nu are rădăcini.
Sarcini pentru căutarea independentă a soluțiilor:
Numarul 3.
a) Aflați rădăcinile ecuației de gradul doi ax2+ b x+c=0, dacă a– b +c=0.
b) Pentru ce valori ale parametrului a sunt echivalente ecuațiile?

x 2 −a=0 , √ x−a=0
(Se solicită elevilor să-și amintească ce ecuații sunt numite echivalente).
Lecția II. Teorema lui Vieta. Semnele rădăcinilor unui trinom pătrat
Scop: dezvoltarea capacității de a determina semnele rădăcinilor unui trinom pătrat
folosind teorema lui Vieta.
Obiectivele lecției: Organizarea timpului. Se comunică subiectul și obiectivele lecției.

47
 Verificarea temelor de acasă. Revizuirea cunoștințelor la tema „Teorema lui Viete. Semne
ale rădăcinilor unei ecuații de gradul doi.”

Teorema lui Vieta: Dacă discriminantul D  0 (А  0), atunci trinomul Ax +Bх+C are
2

rădăcini x1 și x 2 , satisfacând relațiile:

 B
 x1  x 2   A

x * x  C .
 1 2 A
(*)

Și invers, dacă numerele x1 și x 2 , satisfac relațiile (*), atunci ele sunt rădăcinile
2
trinomului pătrat Ax +Bх+C.
Pe baza teoremei lui Vieta se obțin condiții care determină semnul rădăcinilor trinomului
(Tabelul 5).
Tabelul 5
Semnul х1 >0 х1  0 х1 <0 х1  0 х1 >0 х1 =0 х1 =0
rădăcinil
or х 2 >0 х2  0 х 2 <0 х2  0 х 2 <0 х 2 >0 х 2 <0
Condiții  x1  x 2  0  x1  x 2  0  x1  x 2  0  x1  x 2  0 х1 * х 2 0  x1  x 2  0  x1  x 2 0
     
 x1 * x 2  0.  x1 * x 2  0.  x1 * x 2  0  x1 * x 2  0  x1 * x 2  0.  x1 * x 2  0

De exemplu: Pentru ce valori ale lui m ambele rădăcini ale ecuației (m2 - 4)x2 + (2m –
1)x + 1= 0 sunt negative?
Rezolvare: Observăm că pentru m ≠ ± 2 ecuația devine liniară și nu poate avea două
rădăcini.
D = 4m2 – 4m + 1 – 4m2 +16 = - 4m +17.
Ecuația are două rădăcini:
– 4 m + 17 > 0, adică m < 4,25 și m ≠±2.
Deoarece x 1+ x 2 = - și x 1* x 2 = și x 1 < 0, x 2 < 0,

Atunci, x1+x2 = - и x1* x2 = , а x1 < 0, x2 < 0,

de unde: m > 2.

Considerând că m < 4,25, m ≠ ± 2, ajungem la concluzia că

48
 Răspuns:
Sarcini:
1. La ce valoare a parametrului m are ecuația x 2+ mx - m2+4=0 rădăcini de semne diferite?
2. La ce valoare a parametrului a sunt ambele rădăcini ale ecuației positive:
2
(а-1) х +(2а+3)х+2+а=0?
3. Găsiți toate a pentru care ecuația (a-1)x2+(2a+3)x+2+a=0 are rădăcini de același semn.
4. Găsiți toate a pentru care inegalitatea este valabilă pentru tot x nenegativ
ax 2 + 4 x >1−3 a
2
5. Fără a rezolva ecuația, se determină semnele rădăcinilor sale: ах +2(а+1)х+2а=0;
Sarcini suplimentare:
2 2
6. Pentru ce valori ale lui p este valabilă inegalitatea 5х -4(р+3)х+4<р pentru tot x

negativi?
7. Determinați semnul rădăcinilor ecuației:
2
3ах +(4-6а)+3(а-1)=0;
2
а-3) х -2(3а-4)х+7а-6=0
8. Rezolvați ecuația folosind teorema lui Vieta:
2
х -(2а+1)х+а+а2=0.
Rezumatul lecției:
 Care a fost subiectul lecției?
 Ce nou ai învățat în timpul lecției?
 Ai atins scopul stabilit la începutul lecției?
Profesorul acordă puncte (de la 1 la 8) elevilor care au lucrat cel mai activ la lecție.
Stabilirea temelor pentru acasă:
2
1. La ce valoare a parametrului a sunt ambele rădăcini ale ecuației (а-2) х -2ах+а+3=0
sunt pozitive?
2
2. Determinați semnul rădăcinilor ecuației: (а-2) х -2ах+2а-3=0.
2
3. Găsiți toate a pentru care inegalitatea (a+1 )x +2 ax<1 este valabilă pentru tot x negativ.
4. Teme pe tema lecției următoare „Relații pentru rădăcinile unui trinom de gradul doi”:
2
 La ce valoare a parametrului a ecuația х +(a2+a-2)x+a=0 are
rădăcini a căror sumă este egală cu 0?

49
  La ce valoare a parametrului a este una dintre rădăcinile ecuației х
2
-(3a+2)x+a2=0 de nouă ori mai mare decât cealaltă?
Lecția III. Relații pentru rădăcinile unui trinom de gradul doi
Scop: dezvoltarea abilității de a folosi teorema lui Vieta la rezolvarea
problemelor; dezvoltarea capacității de a scrie condițiile unei probleme în limbajul matematic,
capacitatea de a analiza, generaliza și găsi o modalitate rațională de a rezolva o problemă.
Obiectivele lecției:
1. Moment organizatoric.
2. Analiza temelorpentru acasă
3. Rezolvarea problemelor.
Îndeplinirea unei sarcini împreună: La ce valori a este suma pătratelor rădăcinilor
ecuației:

x 2  a 2  2a  7  x  a  0
egal cu 4?
La finalizarea sarcinii, este necesar să se exprimi prin coeficienții ecuației suma pătratelor
rădăcinilor ecuației; gaseste un; verificați existența rădăcinilor prin substituirea a rezultatului în
ecuația dată.
Efectuarea sarcinilor în perechi.
Fiecare sarcină propusă este mai întâi discutată în perechi. Apoi există o discuție generală
a deciziei. Soluția găsită de unul dintre elevi este scrisă pe tablă.
1. Găsiți toate valorile a pentru care rădăcinile ecuației
x 2  (a  1) x  a  1  0
îndeplinesc condiția
x1 x 2
 7
x 2 x1 .

2. La ce valori a este cea mai mică suma pătratelor rădăcinilor ecuației:

x 2  a  x  4  0 , care este această sumă?
Următoarele probleme folosesc o relație între rădăcini care nu este direct exprimată prin
coeficienți. În acest caz, compunem un sistem în care două ecuații sunt formule Vieta, iar a treia
este o relație dată. La rezolvarea unui astfel de sistem, se găsesc de obicei rădăcinile ecuației,
deci nu este nevoie să le verificăm în mod specific existența.

50
 2
1. Găsiți toate valorile parametrului a pentru care una dintre rădăcinile ecuației х – (3а
+2)х + 3а2 = 0 este de trei ori mai mare decât cealaltă.

Pentru care a este diferența dintre rădăcinile ecuației x  12 x  a  0 egală cu 14?

2
2.
2 2
3. La ce valori ale parametrului k este produsul rădăcinilor ecuației х +3х+( k -7k+12)=0
egal cu 0?
2
4. La ce a este diferența dintre rădăcinile ecuației 2 х - (a + 1)x + (a - 1) =0 egală cu
produsul lor?
Sarcini suplimentare:
2
5. 7. În ecuația х -2x+a=0, pătratul diferenței dintre rădăcini este 16. Aflați a.
2 2
9. Se știe că rădăcinile ecuației х -5x+4=0 sunt cu 1 mai mici decât rădăcinile ecuației х -
7x+3a-6=0. Găsiți a și rădăcinile fiecăreia dintre ecuații.
2
10. Fie x1 și x2 rădăcinile ecuației 2 х -7x-3=0. Creați o ecuație de gradul doi ale cărei
rădăcini sunt numerele x1-2 și x2-2.
Rezumând lecția: Ce trebuie făcut pentru a rezolva problema raportului rădăcinilor unei
ecuații de gradul doi? Elevii în perechi evaluează reciproc munca pe o scară de cinci
puncte. Profesorul acordă și un punct celor mai activi elevi.
Stabilirea temelor pentru acasă:
Sarcini necesare:
2
 În ecuația х -4x+a=0, suma pătratelor rădăcinilor este 16. Aflați a.
2
 La ce valoare a lui a este suma pătratelor rădăcinilor ecuației х +(2-p)x-p-3=0
egală cu diferența pătrată a rădăcinilor acestei ecuații?
2
 Să se determine a în așa fel încât rădăcinile ecuației 2х +(2a-1)x+a-1=0 să

satisfacă relația 3x -4x =11.

Lecția IV. Trinom pătrat: teorema lui Vieta; semnele rădăcinilor unui trinom pătrat
Scop: consolidarea capacității de a utiliza teorema lui Vieta pentru a determina semnele
rădăcinilor unui trinom de gradul doi și a rezolva probleme privind relațiile dintre rădăcinile unei
ecuații de gradul doi; aplicarea cunoștințelor existente la rezolvarea problemelor; dezvoltarea
capacităţii de a lucra în grup.
Obiectivele lecției:
51
  Organizarea timpului.
 Verificarea temelor:
 Elevi notează pe tablă soluția problemelor nr. 1-3 înainte de începerea orei.
În timpul orei, elevii verifică soluția și corectează greșelile. Profesorul verifică sarcinile
nr. 4-6 individual pentru fiecare elev. Rezolvarea problemelor. Clasa este împărțită în grupe de 4-
5 persoane. Fiecare grupă primește 2 blocuri de sarcini (toate sarcinile sunt la fel), care trebuie
rezolvate într-un anumit timp (20 de minute).
Pentru fiecare sarcină rezolvată corect din primul bloc se vor acorda 2 puncte, iar pentru
fiecare sarcină rezolvată corect din blocul al doilea, 3 puncte.
Cu 20 de minute înainte de sfârșitul lecției, grupurile își opresc munca, începe verificarea
și discutarea soluțiilor găsite de grupuri. Pe baza rezultatelor testelor, rezultatele sunt însumate și
este identificat grupul câștigător.
Sarcini:
Blocul 1.

Pentru ce valori ale parametrului a ecuația (a-2)x + (4-2a)x+3=0 are o soluție unică?
Pentru ce valori ale lui a ecuația (a -6a+8)+ (a -4)x+(10-3a-a)=0 are mai mult de 2
rădăcini
2
La ce valoare a parametrului a ecuația х -2(a-1)x+a+5=0 are rădăcini pozitive?
2
La ce valoare a parametrului a ecuația х +(3a-5)x-2=0 are rădăcini de semne diferite?
2
La ce valoare a parametrului a sunt ambele rădăcini ale ecuației х -(3a-2)x-6a=0
nenegative?
2
La ce valori ale parametrului k este suma rădăcinilor ecuației х -2 k (x-1)-1=0 egală cu
suma pătratelor rădăcinilor?
2 2
Fie x1 și x2 rădăcinile ecuației 2 х -7x-3=0. Fără a calcula rădăcinile ecuației 3 х +8x-
1=0, găsiți x1/x2+x2/x1.
Blocul 2.
2
La ce valoare a parametrului a rădăcinile trinomului 3 х +(a -4a)x+a-1 sunt egale ca

mărime și opuse ca semn?

Găsiți toate valorile lui a pentru care ecuația (2a+1)x -3(a+1)x+(a+1)=0 are rădăcini.
2 2
La ce valoare a lui a au o rădăcină comună ecuațiile х +ax+1=0 și х +x+a=0?

52
 2
La ce valori ale parametrului p este suma rădăcinilor pătrate ale ecuației х +(p-1)x+p -

1,5=0 cel mai mare?

2 2
Rădăcinile x1 și x2 ale ecuației х +px+12=0 au proprietatea х - x=1. Găsiți r.
Rezumând lecția:
 Numărarea numărului de sarcini rezolvate corect pentru fiecare echipă, acordarea
de puncte echipelor.
 Determinarea nivelului de realizare a obiectivelor lecției și a gradului de
participare a fiecărui elev la lecție, evaluarea muncii elevilor. În fiecare grupă se
completează un tabel (Tabelul 3.4), iar numărul total de puncte este distribuit între
membrii fiecărei echipe.
Tabelul 3.4.
1 2 3 4 5 6 7 8
Blocul 1
Blocul 2
Schema de completare a tabelului 3.4:
+ - a decis corect;
± - hotărât, cu neajunsuri;
+/- a început să rezolve, dar nu a terminat, soluția este corectă;
-/- nu a început să rezolve; hotărât, dar incorect.

Lecția V. Locația parabolei în raport cu axa x

Obiective: luarea în considerare a posibilelor cazuri de localizare a unei parabole în
raport cu axa absciselor; utilizarea reprezentărilor grafice în rezolvarea problemelor; aplicarea
cunoștințelor existente pentru a rezolva o ecuație de gradul doi.
Obiectivele lecției: Organizarea timpului; Actualizarea cunoștințelor existente și
motivarea învățării materialelor noi.

Graficul unei funcții de gradul doi y  Ax  Bx  C , ( A  0) este o parabolă, al cărei vârf

2

se află în punctul cu coordonatele (-B/(2A); -D/(4A)).

Elevii au sarcina de a descrie în mod independent toate cazurile posibile de locație a
parabolei în raport cu axa Ox. Apoi unul dintre elevi desenează aceste opțiuni pe tablă.
Apar întrebări: Cum să setați locația dorită a parabolei? Ce condiții trebuie să
îndeplinească coeficienții unei parabole pentru ca aceasta să fie situată într-un anumit mod în
raport cu axa Ox?

53
 Studierea materialelor noi: Pe baza imaginilor prezentate are loc o conversație, în urma
căreia este alcătuit un tabel.
Consolidarea cunoștințelor dobândite: Rezolvarea comună a problemelor: profesorul
explică soluția problemei 1 și o scrie pe tablă, apoi elevii urmează sfaturile profesorului.
1. La ce valori ale parametrului a este valabilă inegalitatea x ? pentru oricare
(a  3) x 2  2ax  3a  6  0

2. În ce condiții a se aplică inegalitatea ( x  2a )( x  a  6)  0 pentru toți x ?

3. La ce valori a se menține inegalitatea ax  4 x  a  3  0 pentru o singură valoare

2

x?

4. Pentru care a sunt inegalitățile x  2ax  3a  0 și x  4ax  1  0 echivalente?

2 2 2

x 2  cx  1
f ( x) 
2 x 2  3x  2
5. Pentru ce valori ale parametrului c toate valorile funcției

aparțin intervalului (1; 2) ?

y  (a  1) x  2(a  1) x  3a  3
2
6. Pentru care a funcția este definită pentru toți x ?
Rezumatul lecției:
 A fost dificil să găsești o idee pentru a rezolva o anumită problemă?
 Este mai interesant să rezolvi probleme folosind un algoritm specific (care
duce uneori la o soluție lungă și calcule greoaie) sau să cauți o modalitate
diferită, mai rațională de a rezolva fiecare problemă?
Profesorul evaluează munca elevilor la clasă pe o scară de cinci puncte și raportează
rezultatele. Elevii își pot ridica sau scădea notele reciproc, motivând răspunsul lor.
Stabilirea temelorpentru acasă: Temele sunt date în funcție de opțiuni. Elevii o
completează cu o zi înainte de următoarea lecție și o dau colegilor pentru verificare: cei care au
avut prima opțiune verifică temele celor care au avut a doua opțiune.
Opțiunea 1.

este graficul funcției f ( x)  ax  2ax  2(2  a ) situat în

2
 La ce valori a

întregime sub axa x? Răspuns: a  (4 / 3; 0] .

 Pentru care a inegalitatea ax  (2  a ) x  3  2a  0 este valabilă doar pentru

2

82 7
a .
semnificația lui x ? Răspuns: 9

54
  Pentru ce valori a funcția liniară y  2 x  a nu intersectează parabola y  x și
2

y  ( x  2) 2 ? Răspuns:  3  a  1.

Opțiunea 2.

 La ce valori a are inegalitatea ax  4 x  a  3  0 pentru oricare x ? Răspuns:

2

a  1.

 Pentru ce valori a funcția y  (a  1) x  ax  2a  3 acceptă numai valori

2

negative? Răspuns: a  6 / 7 .

 Pentru ce valori a și b ale dreptei y  2bx  a și y  ( x  2) are un singur

2

punct comun cu fiecare parabolă ? Răspuns: a  0, b  0 и a  4, b  2 .

Lecția VI. Localizarea rădăcinilor unei ecuații de gradul doi
Scop: luarea în considerare a condițiilor care determină localizarea rădăcinilor unei
ecuații de gradul doi; consolidarea cunoștințelor existente.
Obiectivele lecției:
 Organizarea timpului.
 Se comunică planul și scopul lecției.
 Verificarea temelor.
 Sarcinile care au cauzat cele mai mari dificultăți sunt rezolvate.
 Soluția lor este explicată de către elevii care au finalizat sarcina.
Prelegere pe tema „Locația rădăcinilor unei ecuații de gradul doi”
2
O expresie de forma aх + bx + c, unde a ≠ 0, se numește trinom de gradul doi. Are două
rădăcini pentru D > 0, o rădăcină (două egale) pentru D = 0 și nicio rădăcină pentru D < 0.
Exemplu: să rezolvăm următorul exemplu: Pentru ce valori ale parametrului a sunt
2
pozitive rădăcinile trinomului (a – 2) х – 2ax + a + 3?
Rezolvare: Folosind teorema lui Vieta, obținem:

Rezolvând acest sistem de inegalități, obținem .

Ținând cont de condiția a ≤ 6, obținem .

Sarcini:

55
 2
 Găsiți toate valorile parametrului a pentru care o rădăcină a ecuației: х - (3a +
2)x + 2a -1 = 0 este mai mare decât 1, iar celălalt este mai mic decât 1. Rezolvare:
Conform afirmației 1, rezolvăm inegalitatea f (1) < 0: 1-(3 a + 2) +2 a - 1< 0,
- a <2, a> 2. Răspuns: (-2; +∞).
2
 Pentru ce valori ale lui m rădăcinile ecuației (m + 1) х + 2 x - 3 m - 1 = 0 sunt
mai mici decât 1?
2
 La ce valori ale parametrului a sunt toate rădăcinile ecuației: (a - 1) х 2 + ax + a -
4 = 0 situat în intervalul (-2; 2)?
2
 Găsiți toate valorile parametrului a pentru care rădăcina mai mare a ecuației 4 х
+ 2(a - 1)x - a2 + a = 0 aparține intervalului (-1;1).
Rezumatul lecției: Despre ce ai învățat în clasă astăzi? Ce ai aflat nou?
Stabilirea temelor pentru acasă:
 La ce valori ale parametrului a sunt rădăcinile

ecuației (a  4) x  (a  2) x  2  0 mai mici decât 1?

2 2

 Găsiți setul de valori ale parametrului m pentru care ecuația 4 x  2 x  m  0 are

2

două rădăcini între -1 și 1.

 Pentru ce valori ale parametrului a ecuația 2 x  x  a  0 are cel puțin o

2

rădăcină comună cu ecuația 2 x  7 x  6  0 ?

2

Lecția VII. Localizarea rădăcinilor trinomului de gradul doi

Scop: consolidarea cunoștințelor pe tema „Locația rădăcinilor unei ecuații de gradul doi”.
Obiectivele lecției:
 Organizarea timpului.
 Comunicarea planului de lecție și a modului de operare.
Clasa este împărțită în două grupe. Elevii rezolvă în mod independent sarcinile care le
sunt date pe cărți. Apoi se acordă timp grupurilor pentru a discuta soluția și pentru a alege
răspunsul pentru fiecare sarcină. Reprezentantul primului grup răspunde, iar reprezentantul celui
de-al doilea grup ascultă răspunsul, pune întrebări și corectează soluția dacă este necesar.
Pentru fiecare răspuns, se acordă puncte grupelor: dacă răspunsul este complet și nu
necesită completări sau explicații, atunci grupul primește 5 puncte; dacă un reprezentant al celui
de-al doilea grup are completări și întrebări, dar soluția este în general corectă și la toate
întrebările care apar li se răspunde corect, atunci primul grup câștigă 3 puncte, iar al doilea grup

56
2; dacă ideea de soluție este corectă, dar există completări semnificative la răspuns și cel care
răspunde nu poate răspunde la întrebările adversarului, atunci echipele primesc 1 punct și,
respectiv, 4 puncte. Profesorul monitorizează îndeplinirea sarcinilor și atribuie puncte echipelor.
Verificarea temelor. Un reprezentant al unui grup explică soluția sarcinii 1, un
reprezentant al celei de-a doua - sarcina 2. Soluția sarcinii 3 este scrisă de profesor pe tablă,
elevii își verifică soluția.
Rezolvarea problemelor.
2
1. Pentru ce valori ale lui a ecuația (2−a) x −2 (a+3 )x +4 a=0 are 2 rădăcini, dintre
care una mai mică de 2, iar cealaltă mai mare de 3.
2
2. La ce valori ale parametrului a sunt ambele rădăcini ale ecuației х - ax +2=0
Îndeplinește ecuația 1< x <3?

Soluţie: Evident, D 0, f(1)> 0, f(3)>0 aceste condiții sunt necesare numai pentru
îndeplinirea cerințelor sarcinilor. Obținem o condiție suficientă dacă mai adăugăm o inegalitate
1< x 0<3. De aici scriem sistemul

Rezolvând sistemul, obținem răspunsul:

3. Găsiți toate valorile lui a pentru care exact o rădăcină a ecuației satisface condiția x<2.

x 2 +2( a−3 )х +9−2 а=0 удовлетворяет условию х<2.

Rezolvare: Pentru D > 0, cerința problemei este în mod evident îndeplinită dacă numărul
2 se află între rădăcinile ecuației de gradul doi sau coincide cu cel mai mare dintre ele. Primul

caz se realizează dacă f(2) < 0, т.е. 2а + 1< 0, a< - .

Al doilea caz este complet descris de sistem.Este ușor de verificat dacă sistemul nu are
soluții. Pentru a face soluția completă, este necesar să luăm în considerare cazul când D = 0.

Avem:
Prin urmare, a = 0 sau a = 4. Dacă a = 0, atunci ecuația are o rădăcină dublă x = 3, care nu
este potrivită. Dacă a = 4, atunci obținem x = -1.
57
 Răspuns: a< - sau а = 4.

4. Aflați pentru care a inegalitatea x 2 + ax+ a2 +6 a<0 este valabilă pentru toate

x∈(1;2) .
5. Pentru ce a este fiecare soluție a inegalității x2-x – 2 < 0 mai mare decât orice soluție a
inegalității ax 2 – 4 x – 1 ≥ 0?

Soluție: Rezolvând prima inegalitate, obținem . Să luăm în considerare a

doua inegalitate. Dacă a = 0, atunci obținem -4x – 1 ≥ 0, x ≤

Prin urmare, a = 0 nu este potrivit. Dacă a > 0, atunci soluția inegalității va fi fie întreaga
mulțime de numere reale (în cazul în care D ≤ 0), fie unirea a două raze (-; x1] și [ x 2; ∞) (în
cazul când D > 0, x1, x2 sunt rădăcinile trinomului pătrat f). Aceasta înseamnă că nici un > 0 nu
este potrivit. Rămâne de luat în considerare cazul când a < 0. Atunci D ≥ 0 (dacă D < 0,
inegalitatea nu are soluții). Prin urmare, soluția inegalității va fi segmentul [ x 1; x 2] sau punctul
x0, când D = 0. Astfel, găsim valoarea dorită a lui a rezolvând sistemul

De unde:

Constatăm că sistemul nu are soluții.

Răspuns: nu există astfel de oameni. 6. Găsiți toate valorile pozitive ale parametrului a

pentru care fiecare număr din intervalul [1;2] este o soluție a inegalității x 2 −ax +1<0 .
Rezumatul lecției: Ce a fost mai dificil: găsirea unei soluții la problemă sau căutarea
unei erori în raționamentul propus?
Profesorul evidențiază cele mai frecvente greșeli și indică punctele cărora trebuie să le
acordați o atenție deosebită atunci când rezolvați probleme. Se calculează numărul de puncte
marcate de echipe. Punctele sunt împărțite în mod egal între membrii echipei, fiecărui interpret i
se acordă încă 2 puncte.
Stabilirea temelor pentru acasă:
58
 2 2 2
1. La ce valoare a parametrului a este o rădăcină a ecuației (а +а+1) х +(а-1)х+ а =0
este mai mare decât 3, iar celălalt este mai mic decât 3?

2. La ce valoare a parametrului a rădăcinile ecuației

х 1 , х2

2 x 2−2(2a+1)x+a(a−1)=0 satisfac inegalitatea х 1 ¿ ¿?

3. Aflați toate valorile lui a pentru care trinomul de gradul doi x 2 + ax+ a2 +6 a este
negativ pentru toate valorile lui x care îndeplinesc condiția 1< x <2.
Din clasă sunt selectate două grupuri de câte 3 persoane care vor pregăti o prezentare la
următoarea lecție pe tema „Tehnici grafice de rezolvare a ecuațiilor de gradul doi și a
inegalităților cu parametri”. O parte din literatura de specialitate pentru pregătire este oferită de
profesor, iar unii dintre elevi o caută ei înșiși.
Lecția a VIII. Tehnici grafice de rezolvare a ecuațiilor de gradul doi și a inegalităților cu
parametri
Scop: dezvoltarea capacității de a rezolva ecuații de gradul doi și inegalități folosind
metode grafice.
Obiectivele lecției:
 Organizarea timpului.
 Verificarea temelor. Înainte de începerea orei, profesorul întreabă cine și-a terminat
temele și le cere să noteze soluțiile la temele mai multor elevi. Soluția se verifică la clasă.
 Învățarea de materiale noi.
În lecția anterioară, două grupuri de elevi au fost selectate pentru a explica întregii clase
tema „Tehnici grafice pentru rezolvarea ecuațiilor și inegalităților cu un parametru”.
Discursul 1: Metoda grafică. Planul de coordonate (x; y)
Problemele care conțin un parametru necesită o abordare unică; aici este necesară o
cercetare competentă și amănunțită. Pentru a utiliza metode grafice, este necesară capacitatea de
a efectua construcția suplimentară a diferitelor grafice și de a efectua studii grafice
corespunzătoare acestor valori ale parametrilor.
Ecuațiile cu un parametru provoacă dificultăți logice serioase. Fiecare astfel de ecuație
este în esență o versiune scurtă a unei familii de ecuații. Este clar că este imposibil să notăm
fiecare ecuație dintr-o familie infinită, dar, cu toate acestea, fiecare dintre ele trebuie rezolvată.
În sistemul (x; y), graficele funcțiilor sunt construite pe părțile din stânga și din dreapta
unei ecuații sau inegalități (sau a unui set de puncte din planul (x; y), ale căror coordonate
satisfac ecuațiile sau inegalitățile date. a sistemului). În acest caz, în funcție de valoarea

59
parametrului, unul dintre grafice (sau unele dintre grafice) experimentează mișcare sau
transformare. Pentru o valoare fixă a parametrului, pozițiile tuturor graficelor sunt definite în
mod specific. Pentru o valoare dată a parametrului, soluția ecuației (inegalitate, sistem) va fi
mulțimea de abscise a punctelor de intersecție ale graficelor (ariilor) rezultate.
Exemplu. Pentru fiecare valoare a parametrului, determinați numărul de soluții ale ecuație

√ 2|x|−x 2=a .
Soluţie. Să construim un grafic al funcției

y= √2|x|−x 2 .
y

y  a, a  1
1
y  a, a  1
y  a,0  a  1 0 1 x

y  a, a  0

y=a este o linie dreaptă paralelă cu axa ОХ.

Răspuns: dacă a<0 sau a>1, atunci solții nu sunt;

dacăa=0 , atunci sunr 3 soluții;

dacă a=1 , atunci sunr 2 soluții;

dacă 0< a<1 , atunci sunr 4 soluții;

Exemplu. Pentru ce valori ale parametrului a ecuația √ x+ a=x are două rădăcini?
Soluţie. Să trecem la un sistem echivalent

{ x≥0 ,
a=x 2−x .

60
 1
x 0=
2
1
a 0=−
4

1
− < a≤0
Graficul arată că ecuația are 2 rădăcini. 4
1
− < a≤0
Răspuns: Când ecuația are două rădăcini. 4
Consolidarea cunoștințelor dobândite: Rezolvați următoarele sarcini:

 Rezolvați ecuația x 2 +2 x−4 a=0 în funcție de parametrul a.

 În funcție de valorile parametrului a, determinați numărul de rădăcini ale ecuației

√ x+a=x +1 .
 Pentru toate valorile lui a, rezolvați inegalitatea √ x+1≤x+a .
Rezumatul lecției:
 Despre ce metode noi de rezolvare a ecuațiilor și inegalităților de gradul doi am
învățat astăzi în clasă?
 Noul material a fost prezentat într-un mod accesibil?
 Ai putea să explici acest subiect colegilor tăi?
 Care metodă - analitică sau grafică - este mai ușor să rezolvi ecuații de gradul doi
și inegalități cu un parametru?
Elevii evaluează prezentările de materiale noi ale colegilor lor pe o scară de cinci puncte.
Evaluarea se bazează pe opinia majorității. Munca celorlalți elevi este evaluată de profesor pe o
scară de trei puncte.
Lecția a IX. Tehnici grafice de rezolvare a inegalităților cu parametri
Scop: consolidarea cunoștințelor pe tema „Tehnici grafice de rezolvare a ecuațiilor și a
inegalităților cu parametri”; dezvoltarea abilității de a analiza și gândi logic; îmbunătățirea
capacității de a construi grafice de funcții.
Obiectivele lecției:
 Organizarea timpului.
 Verificarea temelor.

61
  Sunt analizate sarcinile 2 și 3 din teme. Soluția este notată și explicată de unul
dintre elevi pe tablă.
2
Rezolvarea problemelor: Găsiți toate valorile parametrului a pentru care ecuația х - x -
a = 0 are cel puțin o soluție care satisface inegalitatea x >1/2.
Soluţie. Pe planul xOa, mulțimea tuturor punctelor (x; a), coordonatele și parametrul
2
fiecăruia dintre ele satisfac o ecuație dată, este un grafic al funcției: a = х -x, adică o
parabolă. Această parabolă intersectează axa Ox în punctele x = 0, a = 0 și x = 1, a = 0. Vârful
parabolei este punctul x = 1/2, a = - 1/4. Inegalitatea x > 1/2 este satisfăcută de toate punctele
semiplanului (umbrite în figură) fără limita x = 1/2. Valorile parametrului a pentru care toate
punctele parabolei sunt într-un semiplan dat sunt cele necesare.

Răspuns:
Pentru ce are sistemul de inegalități o soluție unică:

Să descriem aceste parabole pe planul xOa. Punctele ale căror coordonate satisfac acest

sistem se află sub parabolă a = -x2 - 2x și deasupra parabolei .

Aceste parabole se intersectează în punctele O(0; 0) și A . Reținem că punctul

A este situat la stânga vârfului primei parabole B(-1; 1). O linie orizontală intersectează zona
umbrită într-un singur punct dacă trece prin punctele O și B, adică atunci când a = 0 și a = 1.

Răspuns: .

Pentru ce a are inegalitatea cel puțin o soluție pozitivă?

Soluţie. Pe planul xOa descriem un set de puncte ale căror coordonate satisfac

inegalitatea . Pentru x + a > 0, inegalitatea are forma: a < 2 - x - x2; pentru x

+ a < 0 – forma . Răspuns: .

Elevii îndeplinesc următoarele sarcini în mod independent, urmate de verificare
reciprocă:
1. În funcție de valorile parametrului a, determinați numărul de rădăcini ale ecuației

|x 2 −2x−3|=a .

62
 22. Pentru toate valorile parametrului a, rezolvați grafic sistemul de inegalități

{ x2+x≤a ¿ ¿¿¿ din sistem (x;a).

3. Găsiți toate valorile parametrului p pentru care sistemul

{ y=x 2−2 x ¿ ¿¿¿
are soluții, folosind metoda grafică din sistem (x;y).
Rezumatul lecției:
 Elevii se notează unii pe alții. Lucrarea este înaintată spre revizuire profesorului, care va
verifica soluția și corectitudinea evaluării. Ca urmare, fiecare elev va primi două note: pentru
rezolvarea sarcinilor și verificarea muncii unui coleg de clasă. Punctele pentru muncă se acordă
la următoarea lecție, după ce profesorul verifică temele.
 A fost dificil să verifici și să evaluezi munca unui prieten?
 Când ai verificat munca colegului tău de clasă, ai găsit „contra” în munca ta?
 Crezi că este util modul de lucru folosit în lecție?
Stabilirea temelorpentru acasă: Fiecare elev primește un card de sarcini.
Exemplu de card:

La ce valori ale parametrului a ecuația are o soluție unică: ?

Найти все значения параметра а, при котором уравнение имеет ровно три

различных корня: .
Găsiți toate valorile parametrului a pentru care ecuația are exact trei rădăcini diferite:

Elevii vor primi o notă pentru temele terminate.

Lecția X. Rezolvarea ecuațiilor de gradul doi și a inegalităților cu un parametru
Scop: dezvoltarea capacității de a rezolva ecuații de gradul doi cu un
parametru; dezvoltarea capacitatii de analiza, generalizare, sistematizare.
Obiectivele lecției:
 Organizarea timpului.
 Comunicarea planului de lecție, rezultatele lucrărilor din ultima lecție, atribuirea
de puncte.
 Trimiterea temelor de către elevi.

63
 Rezolvarea problemelor. Soluția primei ecuații este scrisă pe tablă de către profesor,
apoi elevilor li se acordă timp să rezolve în mod independent fiecare sarcină, care este verificată
(unul dintre elevi scrie soluția pe tablă).
Rezolvați ecuații și inegalități:
2
 x −bx+ 4=0
2
 x + ax+1>1

 (a−2) x 2−2 ax +2 a−3=0

1
ax >
 x

 (2 a−1 )x 2 −(3 a +1) x+a−1=0

2 2
 9 x +12 ax +5 a ≤4 a−4
x2 −5 x +6
=0
 x−a
2
 ax +2 x +1=0

 (a−1) x 2 +2(a+1 )x +a−2=0

2
 x +3 x−4≥0
Rezumatul lecției:
 Profesorul acordă puncte celor mai activi elevi pentru munca lor la clasă.
 Elevii evaluează munca clasei în ansamblu. Această notă se acordă fiecărui
elev.
Stabilirea temelor pentru acasă:
Numarul 1. Rezolvați ecuațiile:

 ax 2 −(a+1) x+1=0 ;
x2 +( 3−a ) x−3 a
=0
 x 2−x −12 .
Numarul 2. Rezolvați inegalitățile:
2 2
 x −2 ax+2 a −2 a+ 1> 0 ;
2a 1
− >1
 x x−1 .

64
 Numarul 3. Compuneți (găsiți) o ecuație de gradul doi și o inegalitate cu un parametru și
rezolvați-le.

Lecția a XI. Rezolvarea ecuațiilor de gradul doi și a inegalităților cu un parametru

Scop: dezvoltarea capacității de a rezolva ecuații de gradul doi cu un
parametru; dezvoltarea capacitatii de analiza, generalizare, sistematizare.
Obiectivele lecției:
 Organizarea timpului.
 Verificarea temelor. Răspunsurile la temele nr. 1, nr. 2 sunt scrise pe tablă. Elevii
își verifică răspunsurile. Dacă răspunsul majorității nu este corect, atunci sarcina
este analizată în detaliu, în caz contrar, cei care nu au reușit apelează la colegii de
clasă pentru ajutor după oră.
 Rezolvarea problemelor.
Elevii care îndeplinesc temele în mod independent li se va propune să resolve problem
suplimentar:
Rezolvați ecuațiile:
2 2
 x −bx−2 b =0 ;

 x 2 −(3 a−2) x+2a 2−a−3>0 .

În timp ce elevii finalizează sarcina, profesorul verifică tema numărul 3 și selectează
problemele din aceasta.
Rezolvarea problemelor alese de profesor din temele nr.2.
Elevii termină sarcina care le este propusă: un elev rezolvă la tablă, restul - într-un
caiet; autorul sarcinii acționează ca profesor: controlează finalizarea sarcinii, explică în caz de
dificultăți. Dacă sunt selectate (sau nu) puține sarcini, atunci sarcinile propuse de profesor sunt
finalizate: independent, urmate de verificare.
Rezolvați ecuațiile:

 x 2 −2(a−1 )x +2 a+1=0

 x 2 +2 x−8−a( x−4 )=0

2
 x +2 x+ a>0
x2 −( a+1) x +2 a−2
=0;
 3 x 2 −7 x+ 2

65
 x2 −( 3 a−1 ) x +2 a2 −2 a
=0 ;
 x 2 −7 x+6

 ax 2 +(a+1 )x +1≥0

 2 x 2−(a−1 )x +a+1=0
2 2
 16 x +13 a +4 a>24 ax−1
Rezumatul lecției:
 Ți-a plăcut să fii profesor?
 Care dintre sarcinile propuse (compilate de unul dintre voi) vi s-au părut cele
mai dificile?
Evaluarea muncii tale la clasă: cei care cred că au lucrat pentru nota „10” ridică
mâna; „9”; „8”. Profesorul confirmă sau schimbă notele. Punctele sunt plasate pe buletinul de
calificare.
Stabilirea temelor pentru acasă:
Numarul 1. Rezolvă ecuațiile:

 x 2 +|x|+a=0 ;
2
 x −ax +3≤3 .
Numarul 2. Pentru ce valori ale parametrului a
2
ecuația (a+1 )x +(|a+2|−|a+10|)x+a=5 are două rădăcini pozitive diferite?
1
a< 2
Numarul 3. Pentru ce valori ale a nu are soluții inegalitatea х + 4 х +3 ?
Clasa este împărțită în grupe de 7-9 persoane. Fiecare elev primește sarcina de a pregăti
un bilet cu întrebări de natură teoretică și practică pe o anumită temă, pe care va realiza un sondaj
colegilor din grupa sa în lecția următoare.
Sarcini pe subiect:
1. Numărul de rădăcini ale unui trinom pătrat.
2. Semne ale rădăcinilor unui trinom pătrat.
3. Relația pentru rădăcinile unei ecuații de gradul doi.
4. Locația parabolei în raport cu axa x.
5. Localizarea rădăcinilor trinomului pătrat.
6. Tehnici grafice de rezolvare a ecuațiilor de gradul doi şi a inegalităţilor.
7. Rezolvarea ecuațiilor de gradul doi și a inegalităților cu un parametru.

66
 Toate subiectele sunt distribuite între membrii grupului. Un bilet cu sarcini inventate i se
dă profesorului pentru verificare cu câteva zile înainte de curs, apoi, dacă este necesar, este
finalizat și apoi folosit în clasă.
Lecția XII. Sarcini diverse
Obiective:
 promovarea formării deprinderilor în redactarea temelor pe tema; testarea
cunoștințelor, aptitudinilor și abilităților elevilor pe materialul studiat.
 În timpul orelor: Organizarea timpului.
 Cursul lecției este explicat elevilor: munca se desfășoară în cadrul grupei în
perechi de membri rotativi; fiecare elev cunoaște soluția și întrebarea teoretică a
biletului său și întreabă fiecare elev din grupa sa pe aceasta, în timp ce
îndeplinește sarcinile
 Verificarea nivelului de cunoștințe, aptitudini și nivel de independență cognitivă a
elevilor.
Exemplu de bilet:
 Numărul de rădăcini ale unui trinom pătrat.
2
 La ce valori ale parametrului a sunt toate rădăcinile ecuației: a х − 2(a +
1) x + a − 3 = 0 negativ?
Fiecare grupă are un tabel contabil, în care se notează rezultatele muncii elevilor: se
acordă o notă pentru răspunsul la fiecare bilet. Se fac recomandări fiecărui elev la ce să acorde
atenție atunci când face temele.
Lecția XIII. Test
Scop: identificarea nivelului de stăpânire a cunoștințelor și a abilităților de către elevi la
cursul opțional „Ecuații și inegalități cuadratice cu un parametru”.
Obiectivele lecției:
 Moment organizatoric.
 Lucrarea este întocmită în funcție de tipul de materiale de testare și măsurare
pentru examenul unificat de stat, care trebuie susținut la sfârșitul școlii.
 Lucrarea conține cinci sarcini de nivel A, cu o alegere de răspunsuri, și patru
sarcini de nivel B, în care trebuie să se scrie răspunsul. În continuare, elevii
îndeplinesc două sarcini de nivel C pe o foaie separată de hârtie, care necesită o
soluție detaliată. După verificarea acestora, profesorul acordă o notă finală.

67
  Verificarea nivelului de cunoștințe și abilități, a nivelului de independență
cognitivă a elevilor.
 Test final pe tema „Ecuații cadrate și inegalități cu parametri.”
Partea A
2
 A1. Pentru ce valori ale parametrului c nu are rădăcini ecuația (c - 2) х + 2(c -
2) + 2 = 0?
A) 2; 18
B) (2; 18)
C) 0; 1
D) 2
2
 A2. Indicați acele valori ale parametrului c pentru care ecuația: (c - 1) х + (c +
4) + c + 7 = 0 are doar rădăcini negative.
 A) (-∞;-7)
 B) (1;∞)
 C) (-∞;-7) ∪ (1;∞)
 D) 1; -4

2
 A3. Găsiți toate valorile parametrului a pentru care inegalitatea х - ax > este
valabilă pentru orice x.

Ca răspuns, notați lungimea intervalului valorilor parametrilor găsite.

 A4. Pentru ce valori ale parametrului a mulțimea soluțiilor inegalității (1 - x)(x -
a) ≥ 0 conține 5 numere întregi?
 A)(-4;-3)
 B)(5;6)
 C) 0
 D) (-4;-3] ∪ [5;6)
 A5. La ce valori ale parametrului b graficul funcției y = (4 - b)x2 + 2(b + 2)x - 1
se află sub axa OX?
A) b < -2
B) b < 2
C) b ≥ -2
D) b = 0

68
 Partea B
 B1. La ce valori ale parametrului a sunt toate rădăcinile ax2 − (2a + 1)x + 3a − 1 =
0 mai mare decât1?
2
 B2. La ce valori ale parametrului p este raportul rădăcinilor ecuației 2х + (p −
10)x + 6 = 0 este egal cu 12?
2
 B3. Pentru ce valori ale parametrului a ecuația y = (a + 1)х − 3ax + 4a are două
puncte comune cu axa Ox ?
 B4. Găsiți toate valorile parametrului a pentru care ambele rădăcini ale
ecuației x2+(a−7)x+a+8 = 0 sunt diferite și mai mari decât 2.
Partea C
2
 C1. Găsiți toate valorile parametrului a pentru care inegalitatea х −2(a−2)x+a−2
2
≤ 0 are soluții și toate sunt soluții ale inegalității х + 9|x| − 10 ≤ 0.
2
 C2. Aflați numărul de rădăcini ale ecuației | х + ax| = 2a în funcție de valoarea
parametrului a.
Rezumatul lecției:
 Elevii sunt informați că rezultatele finale ale lucrării vor fi anunțate la următoarea
lecție.
 Se stabilesc opiniile elevilor despre lucrarea de testare.
Stabilirea temelor pentru acasă:
Următoarea lecție va include o conferință pentru a rezuma rezultatele cursului. Clasa este
împărțită în grupe de 5-6 persoane. Sarcina fiecărei grupe este să pregătească un discurs în care
să indice ce a fost interesant în timpul studiului, ce a fost dificil; ce ți-a plăcut, ce nu ți-a
plăcut; Ce sugestii pot fi făcute pentru a îmbunătăți cursul? Fiecare elev trebuie să trimită un
dosar cu probleme.
Lecția XIV. Conferință pentru a rezuma rezultatele cursului.
Scop: însumarea rezultatelor studierii cursului opțional;
Desfășurarea lecției:
 Moment organizatoric: comunicarea scopurilor și planul lecției. Performanța
elevilor.
 Reprezentanții fiecărei grupe vorbesc despre dosarul cu sarcini compilate pe
parcursul cursului, evidențiază cele mai interesante subiecte și sarcini, cele mai
dificil și mai ușor de stăpânit.

69
  Fiecare grup notează „pro” și „contra” acestui curs și își face propriile propuneri
pentru studiul său.
 Discursul profesorului: Profesorul rezumă tot ce au spus elevii.
Se rezumă bilanțurile: raportează nivelul la care elevii au însușit acest curs: „excelent” -
mai mult de 71 de puncte; „bine” – 41-70 puncte; „satisfăcător” – mai puțin de 40 de puncte.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Motivul pentru care am selectat tema pentru teza noastră este că pare a fi extrem de
pertinentă și semnificativă. Considerăm că studierea ecuațiilor și inegalităților cu un singur
parametru poate servi ca o metodă eficientă pentru îmbunătățirea capacităților de cercetare ale
elevilor de clasa a IX-a.
Dezvoltarea abilităților de gândire creativă este imposibilă în afara situațiilor
problematice, prin urmare sarcinile non-standard sunt de o importanță deosebită în
învățare. Acestea includ și sarcini care conțin un parametru. Conținutul matematic al acestor
probleme nu depășește domeniul de aplicare al programului, totuși, rezolvarea lor, de regulă,
provoacă dificultăți elevilor.
Rezolvarea majorității problemelor dintr-un curs de matematică școlar are ca scop
dezvoltarea unor calități specifice a elevilor, precum stăpânirea regulilor și algoritmilor de
acțiune în conformitate cu programele actuale și capacitatea de a efectua cercetări de bază.
Cercetarea în știință înseamnă studiul unui obiect pentru a identifica tiparele de apariție,
dezvoltare și transformare a acestuia. În procesul de cercetare se utilizează experiența acumulată,
cunoștințele existente, precum și metodele de studiu a obiectelor. Rezultatul cercetării ar trebui

70
să fie dobândirea de noi cunoștințe. În procesul cercetării educaționale se sintetizează
cunoștințele și experiența acumulată de elev în studiul obiectelor matematice.
Aceste metode când sunt aplicate ecuațiilor și inegalități cu parametri, se pot distinge
următoarele abilități de cercetare:
 Capacitatea de a exprima printr-un parametru condițiile pentru ca o anumită
ecuație parametrică să aparțină unei anumite clase de ecuații;
 Capacitatea de a determina tipul de ecuație și de a indica tipul de coeficienți în
funcție de parametri;
 Capacitatea de a exprima prin parametri, condițiile de prezență a soluțiilor unei
ecuații parametrice;
 În cazul prezenței rădăcinilor (soluțiilor), să poată exprima condițiile pentru
prezența unui anumit număr de rădăcini (soluții);
 Capacitatea de a exprima rădăcinile ecuațiilor parametrice (soluții la inegalități)
prin parametri.
Rezolvarea ecuațiilor și inegalităților cu parametrii este determinată de capacitatea lor de
a implementa multe tipuri de activitate mentală a elevilor:
 Dezvoltarea anumitor algoritmi de gândire,
 Capacitatea de a determina prezența și numărul de rădăcini (într-o ecuație,
sistem);
 Rezolvarea familiilor de ecuații care sunt o consecință a acesteia;
 Exprimarea unei variabile prin alta;
 Găsirea domeniului de definire al ecuației;
 Repetarea unui volum mare de formule la rezolvare;
 Cunoașterea metodelor de soluționare adecvate;
 Utilizarea pe scară largă a argumentării verbale și grafice;
 Dezvoltarea culturii grafice a elevilor;
Toate cele de mai sus ne permit să vorbim despre necesitatea studierii ecuațiilor și
inegalităților cu parametri la cursul de matematică din școală.
Cursul opțional de ecuații și inegalități cu parametri poate fi continuat la liceu. Lucrarea a
implicat studierea conceptelor generale, elaborarea recomandărilor didactice, crearea unui curs
opțional despre ecuații de gradul doi și inegalități cu parametri și implementarea cursului. Toate
sarcinile au fost finalizate cu succes, iar ipoteza a fost dovedită.

71
 BIBLIOGRAFIE
1. Abylkassymov, Alma & Bazhi, Akaru & Dyussov, Marat & Ardabayeva, Almagul &
Zhadrayeva, Larissa & Tuyakov, Yessenkeldy & Kenzhebek, Khabiba. (2023). Mathematical
Problems as a Means of Developing Students’ Research Skills in the Context of School
Education Content Updating. Journal of Law and Sustainable Development. 11. e607.
10.55908/sdgs.v11i4.607.
2. Bagdasar, Ovidiu. (2006). Inequalities and Applications (BSc Thesis).
10.13140/RG.2.2.26202.39363.
3. Becheanu M., Enescu B. „Inegalități elementare ... și mai puțin elementare”. Zalău:
Editura GIL, 2002. 156 p.
4. Buşneag D., Maftei I. Teme pentru cercurile şi concursurile de matematică ale elevilor.
Scrisul românesc, Craiova, 1983, 180 p.
5. Cerone, Pietro & Dragomir, S.. (2010). Mathematical Inequalities: A Perspective.
10.1201/b10483.
6. Choudhary, Majid & Khan, Mohammad. (2023). Mathematical Inequalities and
applications.,
72
https://www.researchgate.net/publication/372110615_Mathematical_Inequalities_and_applicatio
ns/citation/download
7. Cloud, M. & Drachman, B. & Lebedev, Leonid. (2014). Inequalities: With Applications
to Engineering.
8. Curriculumurile Scolare la Matematica, disponibil online:
https://www.math.md/school/cv.html
9. CURRICULUM CLASELE A VII-a – IX – a matematica,
https://www.math.md/school/cv/7-9.html
10. Dragomir, S.. (2011). Mathematical inequalities. A perspective.,
https://www.researchgate.net/publication/233927499_Mathematical_inequalities_A_perspective/
citation/download
11. Du, Wei-Shih & Agarwal, Ravi & Karapinar, Erdal & Kostić, Marko & Cao, Jian.
(2023). A Themed Issue on Mathematical Inequalities Analytic Combinatorics and Related
Topics in Honor of Professor Feng Qi. 10.3390/books978-3-0365-9000-4.
12. Ed, Swetz, & Ed, Hartzler,. (1991). Mathematical Modeling in the Secondary School
Curriculum,
https://www.researchgate.net/publication/234743288_Mathematical_Modeling_in_the_Secondar
y_School_Curriculum/citation/download
13. Halmaghi, Elena & Liljedahl, Peter. (2015). INEQUALITIES IN THE HISTORY OF
MATHEMATICS: FROM PECULIARITIES TO A HARD DISCIPLINE. GeoGebra
International Journal of Romania. 4. 43-56.
14. Klaricic Bakula, Milica. (2023). Advances in Mathematical Inequalities and
Applications. Mathematics. 11. 2397. 10.3390/math11102397.
15. Macari P., Macari L. Utilitatea metodică de rezolvare a problemelor prin metode diferite.
În: International conference on mathematics, iformatics and technologies: dedicated to the
illustrious scientist Valentin Belousov, Communications, April 19- 21, 2018, Bălți. p. 203-204.
ISBN 978-9975-3214-7-1
16. Macari P., Macari L., APLICAȚII ALE INEGALITĂȚII MEDIILOR LA
REZOLVAREA PROBLEMELOR, https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/vol.1-97-
102.pdf
17. Matematica Curriculum pentru învăţămîntul gimnazial (clasele a V-a – a IX-a),
https://mecc.gov.md/sites/default/files/matematica_tipar1.pdf
18. PUPAZAN, Gheorghe, GODINA, Teodor. Asupra inegalităţilor lui Schur şi Cauchy. In:
Spre viitor, Ed. 4, 13 noiembrie 2010, Chişinău. Chişinău: AȘM, 2010, Ediția 4, R, p. 23.
73
19. REPERE METODOLOGICE PENTRU APLICAREA CURRICULUMULUI LA
CLASA a IX-a ÎN ANUL ȘCOLAR 2021-2022 DISCIPLINA MATEMATICĂ, Bucure;ti, 2021,
https://www.edu.ro/sites/default/files/17_Repere_metodologice_matematica_0.pdf
20. Seclăman D. Probleme de analiză matematică pentru liceu. Craiova: Editura Cardinal,
1997. 364 p. ISBN 973-9352-00-6
21. Smântână Aliona, Tehnologii de rezolvare a ecuaţiilor cu parametru,
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/47_51_Tehnologii%20de%20rezolvare%20a
%20ecuatiilor%20cu%20parametru.pdf
22. Steele, M.. (2011). The Cauchy-Schwarz Master Class: An Introduction to the Art of
Mathematical Inequalities. The Cauchy-Schwarz Master Class: An Introduction to the Art of
Mathematical Inequalities. 10.1017/CBO9780511817106.
23. Tarasenkova, Nina. (2019). CURRENT ISSUES IN ENSURING THE QUALITY OF
MATHEMATICAL EDUCATION. 10.31174/SEND-MON003.,
https://www.researchgate.net/publication/337994420_CURRENT_ISSUES_IN_ENSURING_T
HE_QUALITY_OF_MATHEMATICAL_EDUCATION/citation/download
24. Tsamir, Pessia & Almog, N.. (2010). Students' strategies and difficulties: The case of
algebraic inequalities. International Journal of Mathematical Education in Science and
Technology. July 2001. 513-524. 10.1080/00207390110038277.
25. Выгодский М.Я. Справочник по элементарной математике. – М:АСТ:Астрель
2008.-509с.
26. Гомонов, С.А. Замечательные неравенства: способы получения и примеры
применения. 10-11 классы.- М.: Дрофа, 2009.
27. Дорофеев Г.В., Потапов М.К., Розов Н.Х. Пособие по математике для
поступающих в вузы (избранные вопросы элементарной математики), издание третье,
переработанное / М.: «Наука», 1972г. – 528с.
28. Зайцев В.В., Рыжов В.В., Сканави М.И. Элементарная математика, повторительный
курс, издание третье, стереотипное. / М.: «Наука», 1976г. – 592с.
29. Калнин Р.А. Алгебра и элементарные функции, издание восьмое, стереотипное. /
М.: «Наука», 1975г. – 478с.
30. Седракян Н.М., Авоян А.М. Неравенства. Методы доказательства – М.:
ФИЗМАТЛИТ, 2002.
31. Ткачук В.В. Математика-абитуриенту – М.: МЦНМО, 2008
32. Федоров Р.М., Канель-Белов А.Я., Ковальджи А.К., Ященко И.В. Московские
математические олимпиады 1993-2005 г. – М.: МЦНМО, 2006.
74
 ANEXE
Anexa 1. Rezolvarea problemelor pentru Lecția 1 Conceptul de ecuație cu un
parametru
 sarcinile 1, 2: unul dintre elevi rezolvă fiecare sarcină pe tablă, restul - într-un caiet. După
rezolvarea sarcinii 2, elevul, cu ajutorul profesorului, scrie pe tablă condițiile care
determină numărul de rădăcini ale ecuației de gradul doi în funcție de valoarea lui A(a).
 sarcina 3: elevilor li se acordă timp pentru a finaliza sarcina în mod independent. După ce
o treime din clasă a finalizat sarcina, unul dintre elevii care a finalizat-o scrie soluția pe
tablă.
Sarcini suplimentare:
 elevii care decid „înainte” îndeplinesc în mod independent sarcinile 4-7. La sfârșitul
lecției, se efectuează o verificare orală a soluției acestor sarcini: sunt explicate ideea și
pașii soluției.

Sarcini.
Parte principală:
75
 1. Pentru ce valori ale lui m exact una dintre rădăcinile ecuației este egală cu 0: x2+
(m+3)x+m-3=0
2
2. Pentru ce valori ale parametrului p are ecuația рх - х+3=0 are o soluție unică?
La rezolvarea acestei ecuații, este necesar să se țină cont de faptul că p = 0. În acest caz,
ecuația are și o soluție unică.
În cazul general, condițiile pentru existența unei soluții unice se vor scrie astfel:

{ А(а)≠0,¿¿¿¿ { A(a)=0,¿¿¿¿
sau .

Dacă
{A(a)=0,¿{В(а)=0,¿ ¿
Atunci ecuația nu are rădăcini.

Dacă
{А(а)=0,¿{В(а)=0,¿ ¿
Atunci ecuația are infinit de soluții.

2
Pentru ce valori ale parametrului a ecuația ах -4х+а+3=0 nu are mai mult de o rădăcină?
Sarcini suplimentare:
4. Pentru ce valori ale lui a sunt rădăcinile ecuației 4x2+(5a-1)x+3a=-a egale ca mărime,
dar opuse ca semn?
2
Găsiți toate valorile parametrului k pentru care ecuația (k-2)x -2kx+2k-3=0 are cel puțin

o rădăcină?
Demonstrați că pentru orice valoare a lui a ecuația x2+(a-2)x+(a-3)=0 are două rădăcini.
Pentru ce valori ale parametrului
x+ a a−3 x
+ =2
x+ 1 x−3 ecuația are o soluție unică?

76