Evolutia liedului

Andrei Paula-Alina
Anghel Gabriela-Claudia
Clasa a X-a A
Ce este lideul?
Liedul este un gen al muzicii culte, o compozitie muzicală pentru
voce cultivată, fiind acompaniată cel mai des de pian,mai rar de
orchestră.
De-a lungul istoriei, liedul și-a păstrat locul de onoare,
căpătând noi forme și valențe, odată cu dezvoltarea și evoluția
muzicii. Însă și astăzi este un cunoscut gen muzical, interpretat,
deseori, pe marile scene ale lumii.
Evoluția istorică
• Liedul, ca gen muzical, a apărut în Austria, și a căpătat amploare în jurul
secolului al XIX-lea. Deși acesta și-a început dezvoltarea în secolul al
XVIII-lea, cu ajutorul unor compozitori celebri, precum Wolfgang Amadeus
Mozart, Joseph Haydn sau Ludwig van Beethoven, el a trecut prin
numeroase transformări, care au contribuit pozitiv la evoluția sa.
• În epoca Romantică, liedul a devenit extrem de cunoscut, fiindcă a fost
inspirat de către poeziile și romanțele din acea perioadă – acestea au fost
puse pe muzică și așa au fost create compoziții unice pentru voce și pian.
Până la acest moment, pianul a reprezentat, în operele muzicale, un
suport, o modalitate de acompaniament. Însă odată cu apariția
Romantismului și, implicit, a liedului, acest instrument a fost așezat pe
picior egal cu vocea, creându-se, astfel, un soi de parteneriat între cei doi
interpreți – cel vocal și cel instrumental.
Evoluția istorică
• Pe parcursul timpului liedul parcurge mai multe etape de evoluției până își atinge apogeul
în secolul al XIX-lea. Astfel liedul în prima sa etapă este de forma monofonică având o
singură linie melodică cu caracter viguros ,pasional și numeroase opriri de scurtă durată .
• În secolul al XIV-lea este introdus liedul polifonic pentru două sau mai multe voci sau
pentru voce și instrumente.
• În secolul al XV-lea liedul polifonic crește în complexitate fiind dezvoltat pentru mai multe
voci(vocale sau instrumentale).
• Secolul al XVI-lea reprezintă apogeul liedului polifonic.
• Cu toate acestea secolul al XVII-lea aduce un nou tip de lied cel de bas general sau
continuo. Basul continuo reprezintă o tehnică improvizatorică. Liedul de bas este mai
simplu și mai direct decât cântecele solo de curte.
• În secolul XVII apre un nou tip de lied cel strofic având la baza o melodie simplă, cu
caracter popular,cu armonizare necomplicată si acompaniament independent.
• Astfel în secolul al XIX-lea se atinge apogeul cu liedul romantic.
Romantism
Este o perioada din istoria muzicii care debutează după moartea lui Beethoven și durează
pana în anul 1900.
Romantismul apare din dorința de a scăpa de clasicism întrucat muzica să fie concentrată
pe sentimente și nu pe tipar.
Astfel principiile de la baza i-au fost formulate de un scriitor francez Victor Hugo. Cele mai
afectate rămân muzica și literatura, dar de-asemenea rămân și picturile.
PRINCIPIILE:
-Evadarea din realitate într-o lume fantastica ,imaginară sau în trecutul idealizat.
-Preocupare pentru natura și simbolurile pline de mister.
-Personaje ce provin din medii sociale diferite chiar antagoniste. Spre exemplu o femeie
curtezana care se sacrifice.
-Preocuparea pentru folclor înlocuiește temele de inspirație pentru clasici cu motive
naționale, astfel se creează scolii naționale de compozitie.
-Legătură între muzica și cuvinte face ca fenomenul programtism sa fie frecvent utilizat.
Dezvoltarea liedului
• Treptat, deși, în primă fază, formula • In tara noastra, liedul, a pornit
era restrânsă la acești doi
parteneri(cel vocal și cel instrumental)
de la cantecul popular
,mai târziu, odată cu pătrunderea armonizat si a ajuns la un stil
acestui gen muzical în cel clasic și autentic datorita versurilor
simfonic, numărul muzicienilor a unor poeti precum Tudor
început să crească din ce în ce mai
mult și a fost completat prin
Arghezi, George Bacovia,
adăugarea de noi instrumente în Stefan Octavian Iosif.
orchestră. Liedul a devenit popular
mai ales în zona Germaniei și, de
aceea, s-a păstrat această denumire
(în limba germană, lied înseamnă
cântec), ce este folosită și astăzi.
Structura liedului
• În teoria muzicală, liedul are și o altă
valență – a devenit un reper pentru un
anumit tip de structură a unei linii
melodice. Astfel, în funcție de forma pe
care o are o melodie, aceasta se poate
încadra în trei categorii distincte:
• Monopartită (A) – este determinată de
repetarea frazei melodice la fiecare
strofă;
• Bipartită (AB) – este formată din două
fraze diferite, consecutive;
• Tripartită (ABA) – este alcătuită tot din
două fraze muzicale, însă prima se
repetă imediat după executarea celei de-
a doua.
Compozitori
• Ca puncte de referinta in creatia romaneasca de lieduri, aparute in a doua
jumatate a secolului al XIX putem aminti compozitori ca Ciprian
Porumbescu Eduard Caudella si Gheorghe Dima iar din secolul al XX-lea ,
George Enescu, Sabin Dragoi, Paul Constantinescu, Mihail Jora, Tiberiu
Brediceanu si Nicolae Bretan.
• Printre alti compozitori renumiti amintim: compozitorul austriac Franz
Schubert, care a compus circa 600 de lieduri, cele mai cunoscute
apartinand ciclurilor "Frumoasa morarita" si "Calatorie de iarna" si Robert
Schumann care a compus aproximativ 240 de lieduri din care unele se
gasesc in ciclurile "Dragoste si viata de femeie" si "Dragostea poetului".
Compozitori
• Creaţia de lied se îmbogățește constant cu noi lucrări mergând până in
secolul al XX-lea.
• Astfel sunt liedurile compozitorilor: germani (Felix Mendelssohn Bartholdy,
Franz Liszt, Richard Wagner, Hugo Wolf), francezi (Claude Debussy,
Maurice Ravel, Olivier Messiaen, Pierre Boulez), ruşi (Mihail Ivanovici
Glinka, N. A. Rimski-Korsakov, Piotr Ilici Ceaikovski Modest Musorgski,
Serghei Rachmaninov, Dmitri Sostakovici, Aram Haciaturian), englezi
(Benjamin Britten), români (Tiberiu Brediceanu, Sabin Drăgoi, Mihail Jora,
Nicolae Bretan, George Enescu).
• Exemple de lieduri : „Dragoste de poet ”, ''Dragoste și viață de femeie",
"În minunata lună mai", "Grenadierul'', ''Trandafirul''- Robert Schumann
"Cântec de leagăn"- de Johannes Brahms
Franz Schubert
• Franz Peter Schubert a fost un compozitor austriac din epoca clasică
târzie și epoca romantică timpurie.
• Acesta s-a născut la 31 ianuarie 1797, la Viena, într-o familie numeroasă.
A fost al doisprezecelea copil al unui învățător și director al școlii parohiale
și al unei casnice, oameni modești dar care prețuiau educația asigurându-
se că toți copiii sunt crescuți într-un mediu civilizat și făcând tot ce era
necesar pentru dezvoltarea lor intelectuală și culturală.
Franz Schubert
• Primele noțiuni muzicale le-a primit de la tatăl său, de la care a învăţat vioara,
iar, de la unul dintre frații săi, pianul. Devine în scurt timp elevul lui Antonio
Salieri, compozitorul curtii imperiale austriece. Melodist de o inepuizabilă
inspirație, Schubert este considerat creatorul liedului romantic.
• Liedurile lui Schubert - peste 600 sunt compuse pe versurile poeţilor Goethe.
Schiller, Heine, Novalis, Petrarca, Shakespeare.
• Iată câteva exemple de lieduri cunoscute, compuse de către Franz Schubert:
• Margareta torcând
• Trandafirul
• Regele ielelor
• Călătorul
• Păstrăvul.
Franz Schubert
• Liedurile lui Schubert se caracterizează prin perfecta corelare dintre
muzică și poezie, accesibilitatea melodică fiind capabilă să producă stări
emoționale diverse. Unele dintre temele liedurilor lui Schubert le regăsim şi
in lucrări instrumentale ca în cazul cvintetului instrumental cu pian ,
‘’Păstrăvul’’.
• Schubert a contribuit la crearea unor manifestări artistice denumite
schubertiade, în cadrul cărora erau prezentate noutăți muzicale, literare şi
din domeniul artelor plastice. Creația sa cuprinde sonate, miniaturi
instrumentale, lucrări pentru formatiuni camerale, simfonii (penultima
alcătuită numai din două părţi, de unde și denumirea de ,,Neterminata”).
• Nu e de mirare că Franz Liszt l-a numit „cel mai poetic muzician care a
trăit vreodată”!
Franz Schubert
• Liedul lui Schubert implică două
elemente de noutate:

1. limbaj muzical cu pronunțată

tentă romantică, în melodica și
armonia tonală, în forme și
plurimelodii

2. simbioza cu poezia, în care

sensurile poetice sunt subliniate și
aprofundate prin muzică.

• Liedurile schubertiene apar fie

separate, fie reunite în cicluri.

• Lista este impresionantă - peste

600 de asemenea bijuterii
muzicale - compuse în perioada
1811 – 1828.
Franz Schubert
• Toate aceste opere renumite au reprezentat puncte de plecare pentru alți
mari compozitori care au venit din urmă.
• Schubert a fost un inovator al vremurilor respective, aducând o nouă
perspectivă asupra relației dintre vers, voce și instrument, creând lucrări
complexe și echilibrate, ghidate de o viziune originală și aparte.
• Preluând drumul pe care l-a desenat acesta, muzicieni celebri precum
Robert Schumann, Johannes Brahms, Hugo Wolf și, ulterior, Johann
Strauss, Gustav Mahler sau Hans Pfitzner au avut un aport semnificativ la
evoluția sa.
Franz Schubert
• Franz Schubert a murit la 19 noiembrie 1828, la vârsta de 31 de ani, fiind
înmormântat în Cimitirul Wahring, nu departe de locul de veci al lui
Beethoven.
• Chiar dacă a murit mult prea tânăr, a creat ceea ce astăzi însumează
aproape 1.000 de compoziții: „M-am născut doar pentru a compune.”
• În prezent, Franz Schubert este considerat o figură cheie care a făcut
legătura dintre clasicism și romantism.
• După moartea sa, în 1829, prietenii săi i-au dedicat un necrolog, cu un
epitaf al poetului Franz Grillparzer: „Arta muzicii a înmormântat astfel o
bogată avere, dar speranțe mult mai complexe.”
Franz Schubert