Abordarea integrată a învățării, în

procesul de formare a abilităților de

bază ( citit-scris-calcul matematic)

Masteranda: Warth Diana-

Ioana
 MOTTO:

,, Toate fazele educaţiei converg spre acelaşi ideal de om: omul

ca zidar sau ca agricultor are aceeaşi valoare ca omul în calitate de
medic sau de înalt funcţionar şi fiecare om trebuie să-şi aibă locul în
grupul său şi în societatea oamenilor. Nici o fază a educaţiei nu este
ultima, fiecare îşi are raţiunea sa de a fi, dar ca etapă spre o realizare
mai profundă a omului care se educă şi nu ca ţintă finală.”

L. D’Hainaut, ,,Interdisciplinaritate şi integrare”

 Conceptul de integrare
Psiho-pedagogia pledează în favoarea predării integrate :
•cunoştinţelor dobândite printr-o astfel de abordare se obțin mai ușor, elevii identificând facil
relaţiile dintre idei şi concepte, dintre temele abordate în şcoală şi cele din afara ei;
•baza integrată a cunoaşterii reactivează, la nevoie, informaţiile obținute;
•activitatea integrată încurajează comunicarea şi rezolvarea sarcinilor de lucru prin cooperare ,
elevii devin mai responsabili;
•se realizează o coordonare foarte bună între temele abordate integrat şi temele abordate
clasic, între modalităţile de evaluare a performanţelor individuale,mai ales atunci când se
învăţă prin cooperare;
•profesorul este„facilitator”, nu o o sursă de informaţii
•proiectarea şi abordarea pe teme se realizează într-o schemă orară coerentă;
•învăţarea are loc într-o manieră cât mai firească, naturală care nu elimină structurile riguroase
care trebuie să coexiste în curriculum-ul integrat;
•conceptele transmise, deprinderile, abilităţile formate şi aplicaţiile realizate reprezintă
parametrii structurii curriculare integrate.
 Pentru a realiza în clasă o învăţare
eficientă, învăţătorul ar trebui:
• să se bazeze pe speranţa elevului de a avea succes;
• să recurgă la activitatea în grupuri;
• să se sprijine pe curiozitatea şi creativitatea elevilor, pe promovarea discuţiilor şi a întrebărilor;
• să angajeze elevii în activităţi practice;
• să frâneze utilizarea memorării excesive;
• să dea o perspectivă istorică;
• să creeze ocazii de exersare a unei exprimări clare şi corecte;
• să folosească, pe cât posibil, exemplele din natură.
• învăţarea devine un proiect personal al elevului, îndrumat, orientat, animat de către învăţător;
• învăţarea devine interesantă, stimulativă, semnificativă;
• la baza activităţii stă acţiunea practică, cu finalitate reală;
• elevii participă pe tot parcursul activităţilor desfăşurate;
• activităţile integrate sunt în opoziţie cu instruirea verbalistă şi livrescă;
• accentul cade pe activitatea de grup şi nu pe cea cu întreaga clasă;
 Caracteristici şi argumente ale
activităţilor integrate:
• le oferă elevilor posibilitatea de a se manifesta plenar în
domeniile în care capacităţile lor sunt cele mai evidente;
• cultivă cooperarea şi nu competiţia;
• elevii se deprind cu strategia cercetării; învaţă să creeze
situaţii, să emită ipoteze asupra cauzelor şi relaţiilor în
curs de investigaţie, să estimeze rezultatele posibile, să
mediteze asupra sarcinii date;
• sunt instrumente de apreciere prognostică deoarece
arată măsura în care elevii prezintă sau nu anumite
aptitudini şi au valoare diagnostică, fiind un bun prilej
de testare şi de verificare a capacităţilor intelectuale şi a
aptitudinilor creatoare ale acestora.
 1. Cititul și scrisul
Profesorul, Vasile Molan, spunea că: „Predarea limbii române urmăreşte înţelegerea de
către elevi a bogăţiei limbii materne şi folosirea ei corectă în relaţiile cu oamenii. Cu cât cunosc
mai bine limba română, cu atât mai mult îşi vor însuşi elevii cunoştinţele din domeniul umanist şi
ştiinţific.”
Înțelegem astfel că nu se poate învăța cititul si scrisul fără ca elevii să dispună de capacitatea de a
delimita cuvintele din vorbire și, în cazul limbii române, fără a le despărți în sunete pentru ca apoi
să fie realizată unirea sunetelor în cuvinte și a acestora în propoziții. Descoperind sunetul, intuind
litera corespunzatoare și scriind litera de mână, integrând-o în exemple, în aceeași oră de curs, se
observă că elevul are mai puține probleme cu recunoasțerea literelor, cu cititul.
•Abordarea integrată a citirii şi scrierii se face în etapa alfabetară când elevul învață să citească și
să scrie litere, cuvinte si propoziții.
Însușirea literei are loc în două lecții care
pot avea următorul scenariu, abordat
integrat:
Lecţia I
Lecţia a II-a
Etapele lecției pot fi:
• folosirea imaginilor și predarea sunetului și a literei Etapele lecției pot fi:
de tipar folosind metoda fonetico-analitico-sintetică: •intuirea imaginii din carte;
- alegerea propoziţiei; •formarea unor propoziții din cuvintele
- stabilirea locului cuvântului în propoziţie; alcătuite cu ajutorul alfabetului;
- despărţirea cuvântului în silabe; •citirea propozițiilor formate;
- pronunţia sunetului nou; •citirea textului din manual;
- prezentarea literei de tipar; •scrierea selectivă a unor cuvinte;
• scrierea unor cuvinte cu literele alfabetului decupat; •scrierea propoziţiilor;
• citirea cuvintelor formate; •citirea cuvintelor și a propozițiilor scrise
• citirea coloanelor de cuvinte; de mână;
• intuirea literei de mână;
 Calculul matematic
• Nu este un lucru nou, dar matematica stimulează dezvoltarea cognitivă a
copiilor - celulele creierului lor experimentează schimbări fizice prin crearea
de conexiuni subliniate de metodologiile matematice. Conceptele matematice
timpurii precum formele și numerele vor stimula dezvoltarea emoțională și
socială a copilului.
Cercetători precum Diezmann, Yelland, Fromboluti și Rinck consideră că abilitățile
matematice avansate se bazează pe o „fundație" matematică timpurie - la fel cum o casă este
construită pe o fundație puternică. În primii ani de viață, vă puteți ajuta copilul să înceapă
să dezvolte abilități matematice timpurii prin introducerea unor idei precum:

• Simțul numerelor – Aceasta este abilitatea care se referă și la a număra cu acuratețe. O abilitate
mai complexă legată de simțul numeric este capacitatea de a vedea relațiile dintre numere - cum
ar fi adunarea și scăderea.
• Reprezentarea - Realizarea ideilor matematice „reale" prin utilizarea cuvintelor, imaginilor,
simbolurilor și obiectelor.
• Simțul spațial - Mai târziu, la școală, copiii vor numi acest lucru „geometrie". Dar pentru copiii
mici este vorba de introducerea ideilor de formă, dimensiune, spațiu, poziție, direcție și mișcare.
• Măsurătorile - Din punct de vedere tehnic, aceasta este găsirea lungimii, înălțimii și greutății
unui obiect folosind unități de măsură. Măsurarea timpului se încadrează, de asemenea, în acest
domeniu de competențe.
• Estimarea - Aceasta este abilitatea de a ghici bine cantitatea sau mărimea unui lucru.
• Rezolvarea problemelor - Abilitatea de a gândi o problemă, de a recunoaște că există mai multe
căi pentru a ajunge la un răspuns înseamnă folosirea cunoștințelor anterioare și a abilităților de
gândire logică pentru a găsi un răspuns.
 Bibliografie

• Cucoş, Constantin, 2002, ,,Pedagogie”, Polirom, Iaşi.

• Cuciinic, Constanţa, 2003, ,,Activităţi de învăţare-Cunoaşterea
mediului înconjurător, clasa I” , Aramis, Bucureşti.
• D’Hainaut, L., 1981, ,,Interdisciplinaritate şi integrare”,în
Programe de învăţământ şi educaţie permanentă, EDP,
Bucureşti.
• ,,Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare de ştiinţe
ale naturii la clasele a III-a – a IV-a”, Document MEN,
Consiliul Naţional pentru Curriculum, 2001, Bucureşti.
• ,,Învăţământul primar”- Revistă dedicată cadrelor didactice,
nr. 2-3, 2004.